ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3957/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3957/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43

din 8 aprilie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

în baza art. 178 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii de ucidere din culpă, a condamnat pe inculpatul N.O., la pedeapsa

de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.

184 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat

la art. 76 lit. e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală

din culpă, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art.

33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa

cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

Pedeapsă de executat: 1 (un) an și 4 (patru) luni

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat-inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art.

81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei,

a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.

359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen. privind revocarea suspendării.

A admis

în parte cererile părților civile.

În baza art.

49 din Legea nr. 136/1995, art. 1357, 1391 C. civ., a obligat asigurătorul SC A.R.A.V.I.G.

SA București la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- la

plata sumei de 37.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.M.

, reprezentând daune materiale (din care 35.000

lei, cheltuieli de înmormântare și

pomeniri ulterioare iar 2.000 lei,

cheltuieli efectuate în calitate de parte vătămată a infracțiunii de vătămare

corporală din culpă, reprezentând c/valoarea consultațiilor, analizelor și

medicamentelor;

- la

plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 100.000 euro către

partea civilă B.M., reprezentând daune morale;

- la

plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 150.000 euro către

partea civilă B.R., prin reprezentant legal, reprezentând daune morale;

- la

plata echivalentului în lei la data executării, a sumei de 30.000 euro,către

partea civilă C.C.-Valentina;

- la

plata unei prestații periodice lunare în sumă de 1.000 lei, către partea civilă

B.R., prin reprezentant legal, începând cu data faptei (29 noiembrie 2008) și

până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de

ani;

- la

plata sumei de 449,42 lei, actualizată la data executării către Spitalul

Județean de Urgență Bacău;

- la

plata sumei de 478,80 lei, actualizată la data executării către Serviciul de

Ambulantă Bacău.

În baza art.

50 din Legea nr. 136/1995, a obligat asigurătorul, la plata sumei de

8.615 lei, cheltuieli judiciare către partea

civilă B.M., reprezentând onorariu

de avocat.

A

constatat că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 3.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

La data

de 29 noiembrie 2008, în jurul orelor 14,50, inculpatul N.O. în

timp ce conducea autoturismul marca F., cu nr. de

înmatriculare X,

pe, pe raza localității Mărgineni, județul Bacău, din

direcția Mărgineni spre Hemeiuș, județul Bacău, după parcurgerea unei curbe la

stânga, la km 18 + 950 m, neadaptând viteza de deplasare la condițiile de drum,

a derapat, pierzând controlul

direcției de deplasare și

a intrat în coliziune cu autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x, condusă

de către victima B.V., ce circula din sens opus.

În urma

impactului a rezultat decesul victimei B.V. și vătămarea corporală a

pasagerului ce ocupa bancheta din partea dreaptă a autoutilitarei, respectiv

soția victimei, B.M., precum și avarierea celor două autovehicule implicate în

accident.

S-a constatat

că din procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului

și planșele fotografice realizate cu acel prilej, rezultă următoarele:

- în zona

producerii accidentului nu sunt indicatoare de restricție sau de altă natură,

suprafața carosabilă este din asfalt bituminos, are o lățime de 6 metri și nu

prezintă declivități;

- partea

carosabilă, în zona axului drumului, la o distanță de 17 metri măsurat de la

autoutilitară către Mărgineni, pe o suprafață de 8 x 2 m au fost găsite urme de

noroi;

- nu au fost

identificate urme de frânare și nici nu au fost relevate, fixate și ridicate

alte urme sau mijloace materiale de probă;

- în momentul

producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind

specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi și ploaie măruntă

(filele 21-45; 59-61; 131-134; 156-vol. II).

Potrivit

raportului medico-legal de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către

Serviciul Județean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V.

a fost violentă, ea s-a datorat suspendării funcțiilor vitale în cadrul unui politraumatism

cu fractură coloană cervicală C2 - C3 și secțiune medulară cât și a unei

rupturi de ficat cu homoperitoneu; leziunile traumatice s-au putut produce prin

lovire de corpuri contondente - decelerație cu hiperflexie - hiperextensie

coloană cervicală, în cadrul unui accident de circulație; leziunile medulare au

fost sigur și direct mortale; în momentul producerii accidentului victima nu

era sub influența băuturilor alcoolice (filele 148-151, vol. II).

Potrivit

certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul

Județean de Medicină Legală Bacău,a rezultat că partea vătămată B.M. a

prezentat un traumatism cranio - cerebral acut, contuzie coloană cervicală,

contuzie stern, entorsă pumn drept și gleznă stângă, stare de șoc traumatic,

iar leziunile s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei în cadrul

unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16

zile îngrijiri medicale (fila 99, vol. II).

Prin

buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 03 decembrie 2008, s-a

stabilit că inculpatul N.O. nu era sub influența băuturilor alcoolice în

momentul producerii accidentului (fila 138, vol. II).

S-a mai

arătat că în cauză, în faza de urmărire penală, au fost dispuse și efectuate

mai multe expertize tehnice și criminalistice auto, după cum urmează:

ordonanța din 12 noiembrie 2009, procurorul a dispus efectuarea unei expertize

tehnico-criminalistice auto, numindu-l ca expert pe T.V. din cadrul Biroului

Local de Expertize Judiciare Bacău, iar din raportul de expertiză efectuat, au

rezultat următoarele concluzii:

a) viteza de

deplasare a autovehiculul marca F., la momentul impactului a fost de 83 km/h,

iar a autovehiculului marca D., a fost de 62 km/h;

b) momentul

impactului: la ieșirea din curbă, autovehiculul F., a intrat în balans lateral,

apoi în derapaj intrând de două ori pe contrasens. Conducătorul autoutilitarei D.

a efectuat un viraj spre stânga, spre centrul carosabilului, iar autoturismul F.,

după un derapaj lateral, s-a rotit 180 grade, deplasându-se cu spatele, pe

direcția Hemeiuș, în zona centrală a carosabilului. Impactul s-a produs în zona

centrală a carosabilului, în epicentrul suprafeței de noroi fixată în schița

accidentului, între partea frontală stângă a autoutilitarei și partea lateral

dreaptă a autoturismului F.;

c)

cauzele apariției pericolului de accident au

fost, existența pe drumul public a

„capcanei

”

(zona carosabilului acoperită temporar cu mâzgă) nesemnalizată și ca urmare

fără posibilitatea de identificare și de efectuare de manevre preventive de

evitare a derapajului; conducătorul auto putea evita producerea accidentului

dacă la momentul traversării zonei de mâzgă se deplasa cu o viteză mai mică de

48 km/h.

S-a mai

concluzionat de către expert, că, în mod preventiv, accidentul putea fi evitat

dacă autoutilitara nu era scoasă în circulație pe drumurile publice până când

inspecția tehnică periodică nu era efectuată.

Conducătorul autoutilitarei putea contribui

la evitarea sau diminuarea

efectelor impactului dacă la momentul observării stării de dificultate în care

se afla autoturismul F., ocupa o poziție de mers cât mai aproape de limita din

dreapta a carosabilului, utilizând parțial și acostamentul aflat la nivel cu

carosabilul, concomitent cu o frânare ușoară în limitele de siguranță a

deplasării.

Vătămările corporale grave,

inclusiv cele ce au provocat decesul, fiind situate în partea

superioară

a corpului și ca atare, ele puteau fi prevenite, eliminate sau diminuate în

mare măsură dacă, conducătorul auto B.V. și pasagerul din dreapta față, B.M.

purtau centurile de siguranță (filele 1-39, voi. III).

ordonanța din 21 mai 2009, procurorul a dispus efectuarea unei noi expertize de

către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, fiind numit

totodată ca expert parte recomandat de către inculpatul N.O. - numitul T.V.,

solicitându-se să se răspundă la următoarele întrebări:

autovehiculele prezentau deficiențe sau defecțiuni tehnice care au cauzat sau

favorizat producerea accidentului;

2.

Dacă

traiectoria avută de autoturismul cu numărul de înmatriculare x, înainte de

impact a fost determinată de funcționarea anormală (defectuoasă) a sistemelor

de siguranță din dotarea autovehiculului sau alte cauze tehnice, care să

exonereze de răspundere conducătorul auto în ce privește producerea

accidentului;

examineze starea mecanică a autovehiculelor, sistemul de frânare, de direcție,

de semnalizare, dacă acestea au prezentat defecțiuni anterior producerii

accidentului și dacă ele puteau fi cauza accidentului;

prin expertiză să se ofere date referitoare la caracteristicile tehnice ale

autovehiculelor implicate în accident;

5.

Dacă

punerea în circulație pe drumurile publice a unui autoturism fără inspecția

tehnică este de natură să creeze un pericol potențial pe drumurile publice;

portul centurii de siguranță i-ar fi salvat viața victimei în contextul

scadentului produs;

7.

Dinamica producerii evenimentului rutier;

accidentului;

9

.

Locul impactului;

10.

Posibilitățile

de evitare a producerii accidentului rutier:

Prin

raportul de expertiză efectuat, s-au formulat următoarele concluzii:

1 - 2

Prin examinarea în ateliere specializate a autovehiculelor nu s-au constatat defecțiuni

la sistemele de frânare sau de direcție care prin preexistenta lor să fi constituit

cauze ale producerii accidentului.

3 - 4

Desfășurarea unor examinări de natură exclusiv tehnică nu pot face obiectul unei

expertize exclusiv criminalistice.

la acest obiectiv excede competența expertului criminalist.

la acest obiectiv excede competența expertului criminalist.

29 noiembrie 2008 numitul N.O. se deplasa pe DJ 119 B din direcția Mărgineni

spre Hemeiuș jud. Bacău conducând autoturismul marca F. înmatriculat cu nr. x.

În jurul

orelor 14

50

după o curbă la dreapta, ajuns la km 18+950 a pierdut

controlul direcției de deplasare intrând în derapare. în procesul de derapare

autoturismul marca F. s-a rotit. Vectorul viteză a format cu longitudinala

autoturismului la un moment dat un unghi de 123 de grade, moment in care a

intrat în impact cu o autoutilitară marca D. înmatriculată cu nr. x, condusă de

numitul B.V.

În urma

impactului conducătorul autoutilitarei, în persoana numitului B.V. a decedat.

autoturismului marca F. în momentul impactului a fost de circa 97 km/h, iar a

autoutilitarei marca D. a fost de circa 66 km/h.

primului impact a fost marcat de urmele de sol constatate pe carosabil la cea.

17 m față de poziția în care a fost găsită autoutilitara. în momentul primului

impact autoutilitara era pe sensul său de deplasare cu roata stângă față pe

axul drumului.

Al doilea

impact s-a produs între partea din dreapta spate a autoturismului F. și stâlpul

B al autoutilitarei D., pe sensul Hemeiuș - Mărgineni, la cca.4 m spre Hemeiuș

față de primul impact.

10.

Numitul N.O.

ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de

circulație la condițiile de trafic adică dacă ar fi circulat cu maximum 50 km/h

limita prevăzută de normele legale.

Numitul B.V.

nu putea evita accidentul nici prin ocolire și nici prin frânare, acesta având

loc oricum chiar și în condițiile în care viteza autoutilitarei în momentul

impactului ar fi fost de 0 km/h (filele 49 - 56 vol. I).

III.

Prin ordonanța din 17 mai 2010, procurorul a dispus efectuarea unei noi

expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice (fila 39 vol.

IV), fiind totodată desemnați ca experți parte recomandați de către învinuitul N.O.

și de către partea civilă B.M., numiții C.M., respectiv L.V., iar obiectivele

stabilite au fost următoarele:

- Dinamica

producerii accidentului;

- Traiectoriile

autovehiculelor înainte și după impact;

- Locul

impactului;

- Vitezele

de deplasare ale autovehiculelor înainte de impact;

- Momentul

declanșării stării de pericol;

- Posibilitățile

de evitare a accidentului;

- Cauza

producerii evenimentului rutier;

- Dacă

punerea în circulație pe drumurile publice a unui autoturism fără inspecția

tehnică este de natură să creeze un pericol potențial pe drumurile publice;

- Dacă

portul centurii de circulație i-ar fi salvat viața victimei în contextul

accidentului produs;

- Dacă

autovehiculele prezentau deficiențe sau defecțiuni tehnice care au cauzat sau

favorizat producerea accidentului.

Prin adresa din 01 iunie 2010, Institutul Național de

Expertize Criminalistice a

comunicat

că întrebările de la punctele 8, 9 și 10 nu pot constitui obiective ale

expertizei criminalistice, fiind de competența expertizei tehnice și medico-legale.

Prin

raportul de expertiză criminalistică din 23 septembrie 2011 întocmit de

Institutul Național de Expertize Criminalistice (comisie de trei experți) s-au

formulat următoarele concluzii:

1.

Dinamica

producerii accidentului:

În zona

km 18 + 950 m, după parcurgerea unei curbe la stânga, autoturismul a intrat în

proces de derapare. In momentele respective din sens opus a circulat

autoutilitara D. cu nr. x condusă de numitul B.V. în condițiile în care, pe

parcursul traiectoriei sale, autoturismul a rotit spre stânga, s-a produs

impactul între partea laterală dreapta anterioară a autoturismului F. și cea

frontală a autoutilitarei D.

Urmare rotirii ample a autoturismului F. în sens invers

acelor de ceasornic, s-

a

produs un al doilea impact, între zona laterală dreapta spate a respectivului

autovehicul și partea laterală stângă a autoutilitarei D. Aceasta s-a oprit în

exteriorul carosabilului, cu fața către drum, dispusă relativ perpendicular pe

axul acestuia. Autoturismul a fost găsit la marginea din dreapta a drumului

raportat la direcția sa de deplasare, într-o poziție oblică, cu partea din față

pe carosabil și cea din spate în afara acestuia.

La fața

locului s-au constatat urme de noroi pe partea carosabilă în zona axului

drumului, pe o suprafață de 8 x 2 m. Poziționarea acestora în planul drumului

cât și a autovehiculelor și a altor probe materiale este prezentată în schița

întocmită de organele de cercetare.

Sectorul

de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, după o turbă

la stânga raportat la direcția Mărgineni -

Hemeiuș, fără declivități, suprafața carosabilă

asfaltată cu lățimea de

6 m fiind mărginită de acostamente de 0,3 m. Circulația era organizată pe două

sensuri despărțite prin marcaj longitudinal discontinuu.

În momentul

producerii accidentului partea carosabilă era umedă, vizibilitatea fiind

specifică desfășurării traficului rutier pe timp de zi și ploaie.

2.

Nu

se pot stabili cu certitudine traiectoriile autovehiculelor implicate se deduce

că anterior producerii accidentului autoturismul F. s-a rotit către stânga cu cea

125 în raport de direcția sa de deplasare;

Se

apreciază că ulterior impactului autoutilitara D. a fost împinsă - proiectată

către Hemeiuș rotindu-se în sens invers acelor de ceasornic cu cca. 90 grade,

iar autoturismul F. a evoluat către Hemeiuș și către dreapta, rotindu-se tot în

sens invers acelor de ceasornic cu cea. 360.

apreciază că locul impactului s-a situat pe sensul de circulație Hemeiuș - Mărgineni,

în apropierea axului carosabilului.

pot determina cu certitudine vitezele de deplasare ale autovehiculelor înainte

de impact;

La momentul

impactului viteza autoturismului F. cu nr. x a fost superioară valorii de 69

km/h.

5.

Starea

de pericol s-a declanșat în momentul în care autoturismul F. a intrat în

derapare, traiectoria acestuia nemaiputând fi controlată în mod eficient.

6.

În

ipoteza susținută de numitul N.O., potrivit căreia autoturismul F. a început să

derapeze după ieșirea din curbă, la intrarea în linie dreaptă, respectivul

autovehicul s-ar fi oprit până la locul impactului în situația în care viteza

sa de deplasare ar fi fost mai mică de 72 km/h;

S-a apreciat

că în condițiile în care autoturismul F. s-a deplasat anterior producerii

accidentului pe o traiectorie necontrolată, nu se pot reține măsuri certe de

evitare a producerii accidentului prin schimbarea direcției de mers de către

numitul B.V.;

S-a mai

arătat că nu se poate stabili dacă numitul B.V. a avut posibilitatea de a opri

autoutilitara D. până la locul coliziunii din momentul declanșării stării de

pericol.

7.

Producerea

accidentului s-a datorat deplasării autoturismului F., condus de numitul N.O.,

cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, de 50 km/h;

Nu se

poate stabili dacă la producerea evenimentului rutier a contribuit și

conducătorul autoutilitarei D., prin neacționarea frânei încă din momentul

declanșării stării de pericol (filele 34-42, vol. V).

La data

de 20 octombrie 2011 s-a depus la dosarul cauzei, la urmărirea penală și

lucrarea întocmită de expertul parte recomandat de către partea civilă B.M.,

respectiv L.V., cu următoarele concluzii:

-

viteza autoturismului F. a fost de

min.99 km/h;

- conducătorul

autoturismului F. a avut posibilitatea prevenirii producerii evenimentului

rutier cercetat, prin deplasarea cu viteza adecvată condițiilor concrete

meteo-rutiere din locul și momentul intrării/ieșirii din curba aflată la o

distanță de cca.64 metri de locul impactului;

- conducătorul

autocamionetei D. nu a avut posibilitatea tehnică a evitării impactului, chiar

dacă ar fi putut opri vehiculul până la locul impactului, întrucât culoarul său

de deplasare a fost blocat, în mod intempestiv de pătrunderea autoturismului F.

Pe cale de consecință, execuția unei manevre de evitare nu poate intra în

discuție (filele 90-92,vol. V).

La data

de 18 noiembrie 2011, s-a depus la dosarul cauzei și lucrarea de expertiză

întocmită de expertul parte recomandat de învinuitul N.O., respectiv C.M., cu

următoarele concluzii:

-

Autoturismul F. cu nr. x condus de N.O.

se deplasa pe DJ-119, pe raza localității Mărgineni, dinspre Mărgineni spre

Hemeiuș cu o viteză de cca.48 km/h, pe un segment de drum în stânga.

- Automobilul

mixt D. cu nr. x, condus de B.V. se deplasa pe DJ-119, pe raza localității

Mărgineni, dinspre Hemeiuș spre Mărgineni cu o viteză de cea. 41,50 km/h, pe un

segment de drum în aliniament armând să se înscrie într-o curbă la dreapta.

- Starea

de pericol real și iminent pentru ambii conducători auto s-a declanșat prin

intrarea în derapaj a autoturismului F., cu trecere pe sensul opus de

circulație

și a fost creată de apariția

intempestivă pe suprafața carosabilă a unei zone acoperită cu

noroi

caracterizată de un coeficient de aderență redus la cca.0,2, față de un

coeficient de aderență de 0,35 specific unui carosabil, lustruit și ud, pe care

ambii conducători auto, rulaseră anterior momentului declanșării stării de

pericol.

În cazul

analizat, autoturismul F., a intrat în derapaj nu ca urmare a forței

centrifuge, ci datorită faptului că, valoarea aderenței la anumit moment nu a

fost

aceeași la toate roțile,însăși stratul

de urme de sol prezenta neuniformități, atât în profil

longitudinal cât

și în profil transversal deoarece, a fost cărat și împrăștiat pe carosabil de

roțile autovehiculelor care au circulat prin zonă, anterior producerii

accidentului.

Ca

urmare, siguranța circulației a înregistrat o stare de pericol potențial, când

starea drumului public a fost afectată prin pătrunderea neautorizată a

mașinilor și utilajelor agricole de pe terenul agricol pe suprafața carosabilă.

Pentru

inculpatul N.O., conducătorul autoturismului F., starea de pericol iminent s-a

declanșat în momentul în care autoturismul a intrat în derapaj și a fost creată

de apariția intempestivă și nesemnalizată a urmelor de sol pe carosabil.

Ambii

conducători auto nu puteau să evite accidentul deoarece timpul de care au

dispus aceștia din momentul declanșării stării de pericol real și iminent până

în momentul impactului a fost mai mic decât timpul de întârzieri involuntare la

frânare.

Pierderea

stabilității autovehiculului s-a datorat modificării aderentei dintre pneu și

calea de rulare, la pătrunderea pe suprafața acoperită cu urme de umedă și

alunecoasă de pe carosabil, cu o viteză de cca.48 km/h, cu mult mai mare decât

limita de 30 km/h impusă de starea suprafeței carosabile (filele 59-89, vol.

V).

S-a mai

reținut prin rechizitoriu, că la cererea inculpatului N.O., s-a admis proba cu

efectuarea unui supliment la expertiza criminalistică din 2 septembrie 2011

întocmită de către Institutul Național de Expertize Criminalistice,iar prin

ordonanța din 22 decembrie 2011 (filele 110-111,

vol. V) s-a admis, în parte, cererea formulată

și s-a dispus efectuarea

unui supliment de expertiză, cu următoarele obiective:

- care

au fost cauzele ce au declanșat procesul de derapaj al autovehiculului F., cu nr.

de înmatriculare x, condus de învinuitul N.O.;

- dacă

existența urmelor de sol (noroi) de pe carosabil au cauzat sau favorizat

declanșarea procesului de derapaj al acestui autoturism în caz afirmativ, dacă,

deplasarea respectivului autoturism cu o

viteză maximă de 50 km/h ar fi fost sau nu de

natură să declanșeze

intrarea în derapare a autoturismului.

Prin

suplimentul nr. 14 din 31 ianuarie 2012 la raportul de expertiză criminalistică

nr. 157/2011, comisia de expertiză din cadrul Institutului Național de

Expertize Criminalistice a formulat următoarele concluzii:

pot stabili cu certitudine cauzele care au declanșat procesul de derapaj

al autoturismului F., cu nr. de înmatriculare x.

Este

posibil ca procesul de derapare să se fi datorat unor manevre efectuate de

conducătorul auto în condițiile deplasării cu o viteză superioară celei de 69

km/h și ca urmare a unei suprafețe de rulare cu aderența diminuată.

apreciat că trecerea autoturismului F. printr-o zonă a carosabilului cu urme de

noroi a putut favoriza producerea unui fenomen de derapare, prin reducerea

suplimentară a coeficientului de aderență și variația acestuia la roți, dar nu

se poate determina o limită a vitezei de deplasare a autoturismului la care să

se declanșeze fenomenul de derapare (filele 112-117, vol. V).

Parchetul a

apreciat că prin coroborarea actelor, lucrărilor și mijloacelor de probă

administrate cu ocazia cercetării penale - prin prisma dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen., se poate concluziona că, vinovăția în producerea

accidentului rutier din data de 29 noiembrie 2008, aparține, în mod exclusiv,

inculpatului N.O., invocând următoarele argumente:

- cauza

producerii accidentului a constituit-o deplasarea autoturismului F., condus de

învinuit, cu o viteză superioară celei maxime admise în localități, de 50

km/h.;

- în

conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că

expertiza criminalistică din 23 septembrie 2011 întocmită de către Institutul

Național de Expertize Criminalistice și suplimentul nr. 14/2012 întocmit la

aceasta sunt cele mai pertinente, concludente și utile cauzei și ca atare, doar

acestea vor fi exploatate/valorificate în procesul probator, celelalte rapoarte

de expertiză urmând a fi înlăturate;

- nerespectarea

dispozițiilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind limita de

viteză în localități și dispozițiilor art. 48 din aceeași ordonanță de urgență,

privind obligația conducătorilor auto de a respecta regimul legal de viteză,pe

care să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată

efectua orice manevră în condiții de siguranță;

- urmele de

sol (noroi) de pe carosabil nu constituie „caz fortuit" - așa cum a

susținut inculpatul în apărarea sa;

- așa cum s-a

reținut și în raportul de expertiză nr. 157/2011 întocmit de Institutul

Național de Expertize Criminalistice, de la intrarea în linie dreaptă după

ieșirea din curbă până la locul impactului a existat o distanță de cca. 64 m,

situație în care autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului în

cazul în care i sa de deplasare la momentul intrării în regim de derapare ar fi

fost mai de 72 km/h, neputându-se, totodată, reține măsuri certe de evitare a

producerii accidentului prin schimbarea direcției de mers/oprire/frânare de

către victima B.V.;

- în

condițiile concrete în care s-a produs accidentul, împrejurarea că autoturismul

condus de victimă avea Inspecția Tehnică Periodică expirată (a se ea, dovada

seria DDA, nr. 682793 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Bacău - Serviciul

Poliției Rutiere, fila 143, vol. II), nu are relevanță în antecedența cauzală.

Cu alte cuvinte, această împrejurare nu are valoare cauzală in speță,

neconstituind o cauză a producerii accidentului, ci rămânând cantonată doar în

sfera ilicitului contravențional;

Parchetul

a concluzionat că inculpatul a prevăzut că circulând cu o viteză peste limita

legală, suprapusă unui carosabil ud și pe timp de ploaie măruntă, se creează condițiile

optime/ propice unei potențiale coliziuni (unui rezultat păgubitor) cu alt

participant la trafic, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta

(rezultatul) nu se va produce. Astfel că, din punct de vedere subiectiv aceste

elemente conturează forma de vinovăție a culpei

cu prevedere. Această formă a culpei

caracterizează poziția psihică a

învinuitului în speța cercetată.

În drept, fapta inculpatului N.O., care în data de 29

noiembrie 2008,

în timp

ce conducea autoturismul proprietate personală, marca F., cu nr. de

înmatriculare x, pe drumul județean DJ 119 B, în direcția Mărgineni spre

Hemeiuș, județul Bacău, în zona km 18+950 m, neadaptând viteza de deplasare la

condițiile de drum (carosabil ud, urme de noroi, ploaie măruntă) și circulând cu

o viteză superioară celei maxime admise în localități, a intrat într-un proces

de derapare, pierzând controlul direcției de deplasare, urmat de impactul cu

autoutilitara marca D. cu nr. de înmatriculare x condusă de către victima

B.V., ce circula din sens opus, impact situat pe sensul de circulație al

acesteia din urmă, în apropierea axului carosabilului, rezultând decesul

victimei B.V.,

respectiv leziuni corporale

ale părții vătămate B.M. (pasageră pe scaunul din

dreapta față a

autoutilitarei) ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 15-16 zile îngrijiri

medicale, a fost calificată în infracțiunile de ucidere din culpă, prev. de art.

178 alin. (2) C. pen. și vătămare corporală din culpă, nr. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

b) C. pen.

S-a mai

arătat de către parchet, că fapta mai sus descrisă este dovedită cu următoarele

mijloace de probă:

- proces-verbal

de cercetare la fața locului (filele - 131-134, vol. II);

- planșele

fotografice, CD - uri (filele - 21-45, 61,vol. II);

-

schița locului accidentului (fila-156, vol. II);

- raport

de expertiză criminalistică tehnică auto din 23 septembrie 2011 întocmit de

către Institutul Național de Expertize Criminalistice și suplimentul nr. 14/2012

întocmit la acesta (filele - 34-45, 112-117, vol. V);

- acte

medico-legale: raport medico-legal de necropsie, certificat medico-legal filele

-99,147-150, vol. II);

-

declarațiile martorilor: R.G. - fila 83, voi. II;

C.S.B. -

fila 64, vol. II; P.P. - fila 65, vol. II;

-

declarațiile părții vătămate/ civile (filele -

88-90, vol. II);

- declarațiile învinuitului (filele - 84-87, vol. II,

97-99, vol. V);

-

procesul-verbal

de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 176, vol. V)

;

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Bacău, la

data de 02 mai 2012, iar în

cursul

cercetării judecătorești, au fost audiați inculpatul și partea vătămată,

martorii atât din lucrări, cât și cei propuși de către părțile civile, s-au

depus înscrisuri, atât de către inculpat, cât și de către părțile vătămate și a

mai fost efectuat un supliment de expertiză criminalistică de către Î.N.E.C.

București.

Coroborând întregul probatoriu, Curtea, a reținut următoarea situație

de fapt:

La data de 29

noiembrie 2008, inculpatul N.O., se deplasa la volanul mașinii marca F., cu

număr de înmatriculare x, către comuna Hemeiuș, din județul Bacău. Pe raza

comunei Mărgineni, apropare de ieșirea din această comună, după parcurgerea

unei curbe la stânga, mașina a derapat, inculpatul a pierdut controlul

volanului și a intrat în coliziune cu o autoutilitară D. cu nr. de

înmatriculate x, condusă de numitul B.V. Această din urmă mașină, se deplasa

din sens opus, respectiv de la Hemeiuș, către Mărgineni.

În

condițiile în care, pe parcursul traiectoriei sale, mașina condusă de inculpat,

s-a rotit spre stânga, inițial s-a produs s-a produs impactul între partea

laterală dreaptă anterioară a mașinii inculpatului și cea frontală a

autoutilitarei D. Apoi, urmare rotirii ample a autoturismului F., în sens

invers acelor de ceasornic, s-a produs un al doilea impact, între zona laterală

dreapta spate a acestei mașini și partea laterală stângă a autoutilitarei D..

în urma celui de-al doilea impact, această mașină, s-a oprit în afara carosabilului,

cu fața spre drum, dispusă relativ perpendicular pe axul șoselei. Mașina

condusă de către inculpat, a fost găsită de organele de cercetare penală,

oprită pe marginea drumului în direcția sa de deplasare, într-o poziție oblică,

cu partea din față pe carosabil și cea din spate, în afara acestuia.

Organele

de urmărire penală, s-au deplasat la locul accidentului, ocazie cu care au

încheiat procesul-verb al aflat la fila 131-133, (dos. u.p. vol. II, în

prezența a doi martori asistenți, respectiv C.S.M. și M.A., ambii fiind audiați

în instanță.

Prin

procesul verbal susmenționat, s-a constatat că în zona producerii accidentului,

suprafața carosabilă era din asfalt bituminos, nu prezenta declivități, iar în

zona respectivă nu exista nici un fel de indicatoare de restricție.

Totodată, s-a

mai menționat că în momentul venirii la locul accidentului, era timp de zi,

ploua mărunt, carosabilul era acoperit cu apă, iar pe suprafața carosabilă, în

zona axului drumului, la o distanță de 17 na., măsurată de la autoutilitară

către Mărgineni, pe o suprafață de 8x2 m, au fost găsite urme de noroi.

De

asemenea, s-a mai consemnat că la fața locului nu au fost identificate urme de

frânare și nu au fost relevate, fixate și ridicate alte urme sau mijloace de

probă.

în urma

impactului, a rezultat decesul conducătorului auto al mașinii D., respectiv B.V.

și vătămarea corporală a soției acestuia, ce ocupa scaunul din dreapta, precum

și avarierea celor două mașini.

Din

raportul medical de necropsie din 30 noiembrie 2008 întocmit de către Serviciul

Județean de Medicină Legală Bacău, s-a stabilit că moartea victimei B.V. a fost

violentă și s-a datorat suspendării funcțiilor vitale în cadrul unui

politraumatism cu fractură coloană cervicală C2 - C3 și secțiune medulară cât

și a unei rupturi de ficat cu homoperitoneu, leziunile fiind sigur și direct

mortale, iar în momentul producerii accidentului victima nu era sub influența

băuturilor alcoolice (filele 148-151, voi. II)

Potrivit

certificatului medico-legal din 04 decembrie 2008 eliberat de către Serviciul

Județean de Medicină Legală Bacău,s-a mai constatat că partea vătămată B.M. a

prezentat un traumatism cranio-cerebral acut, contuzie coloană cervicală,

contuzie stern, entorsă pumn drept și gleznă stângă, stare de șoc traumatic,

leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 15 - 16 zile îngrijiri

medicale (fila 99, vol. II).

Din

buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 03 decembrie 2008, s-a

stabilit că inculpatul N.O. nu era sub influența băuturilor alcoolice în

momentul producerii accidentului (fila 138, vol. II).

Audiată

în instanță, la termenul din 18 septembrie 2012, partea vătămată B.M., (fila 86

dos. instanță, vol. I) a arătat că-și menține declarațiile date la

urmărirea

penală, iar cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul, a făcut

mai multe, precizări și anume:

- accidentul

a avut loc la ora 14,50, pe data de 29 noiembrie 2008, în acea zi, vremea a

fost frumoasă, începând să bureze doar cu circa 10 minute înainte de producerea

accidentului;

- pe

drum nu s-au întâlnit cu nici un utilaj agricol, întrucât lucrările de toamnă

fuseseră terminate;

-

în

timp ce se aflau pe raza comunei Mărgineni, înainte de intrarea în curbă,a

observat că din sens opus se deplasa o mașină

care, datorită manevrelor făcute de către șofer, se afla în balans, apreciind

că mașina respectivă, datorită vitezei excesive, nu s-a

mai putut

încadra în curbă și a intrat în balans, intrând de două ori pe contrasens;

- victima

mergea regulamentar, iar pe direcția de mers, pe șosea exista lateral,un șanț,

astfel încât nu se putea face nici o manevră de evitarea accidentului;

- pe

direcția de mers a inculpatului, nu exista șanț,iar ea a observat mașina

condusă de inculpat de la o distanță de cea. 50 de metri și văzând că aceasta

intră în

balans, l-a atenționat pe soțul

său despre acest lucru, dar impactul s-a produs imediat;

- a apreciat că inculpatul rula cu o viteză de 140-150

Km/ oră;

-

nu

a văzut urme de noroi pe carosabil, iar dacă acestea ar fi existat, ar fi

trebuit să fie uscate, întrucât doar burând, nu se puteau umezi total;

- a

arătat că victima în momentul producerii accidentului nu purta centură de

siguranță, dar crede că dacă ar fi purtat-o,aceasta i-ar fi secționat gâtul,

datorită impactului.

- imediat

după impact a apărut inculpatul la geamul mașinii D., cerându-și iertare,

spunând că accidentul s-a produs din cauza cauciucurilor;

- a

primit un exemplar de pe procesul-verbal de cercetare la fața locului, dar

acesta era nesemnat și a arătat că ceea ce i s-a părut suspect, a fost aspectul

consemnat cu privire la prezența unei roți a mașinii condusă de soțul

său,respectiv față stânga, chiar pe axul șoselei;

- a

considerat că cercetarea trebuia făcută din sensul de mers al inculpatului,respectiv

din momentul intrării în curbă și nu din poziția mașinii condusă de soțul său,

care urma să intre în curbă.

La rândul său,

inculpatul, audiat în aceeași ședință, (fila 85 dos. instanță, voii) a

arătat că-și menține declarațiile date la

urmărirea penală, susținând în esență, cu privire

la împrejurările

producerii accidentului, următoarele:

- la

data de 29 noiembrie 2008, s-a produs un accident de circulație, datorită unui

eveniment neprevăzut și care i-a schimbat direcția de mers;

- accidentul

s-a produs pe raza comunei Mărgineni, pe un sector de drum în curbă,

nesemnalizat, respectiv, după ieșirea din curbă;

- în

timpul deplasării, ploua mărunt, iar carosabilul era umed;

- pe

partea dreaptă a drumului, era un teren agricol, iar utilaje agricole,

traversau șoseaua, de pe acest teren, în zona producerii accidentului, lăsând

pe asfalt, noroi și piatră;

-

nu a avut posibilitatea să vadă noroiul și

pietrișul de pe șosea, ținând seama de

faptul că venea dintr-o curbă la

stânga, iar datorită umezeli șoselei, acestea nu se puteau observa în timpul

mersului;

Cât privește declarația inculpatului, s-a constatat că aceasta

este contrară declarațiilor făcute de inculpat la data de 26 februarie 2009,

atât cea olografă, cât și cea consemnată de procuror, în prezența apărătorului

ales al părții vătămate, aflate la filele 84 (verso) și 86 (verso) din vol. II

dosar urmărire penală și prin care a arătat că a văzut în preajma/dreptul

depozitului de materiale, noroi, pe sensul său de mers.

- după ieșirea din curbă, datorită existenței pe șosea, a

noroiului și pietrișului, direcția de mers a mașinii s-a schimbat brusc, fără

să efectueze vre-o manevră, iar datorită șocului puternic simțit în volanul

mașinii, nu a mai avut nici un control asupra acesteia,mașină răsucindu-se spre

stânga și nemaiavând câmp vizual asupra direcției de mers, nu a mai putut

reacționa;

- întrucât vizibilitatea era redusă datorită stării vremii, a

zărit mașina ce se deplasa din sens opus, de-abia când mașina sa și-a schimbat

direcția de mers, iar în acest moment a simțit impactul cu aceasta din

urmă,declarând că din câte își aduce aminte, a simțit un singur impact;

- nu a putut preciza cu ce vitează a circulat anterior comiterii

accidentului, însă datorită vremii, consideră că circula cu o viteză apropiată

de cea legală;

- pe șosea, pe porțiunea anterioară producerii accidentului, erau

urme de noroi și pietriș, însă datorită ploii și circulației, acestea s-au

disipat;

- a apreciat că Serviciul public județean de drumuri Bacău, prin

administrarea necorespunzătoare a segmentului de drum respectiv, a facilitat

existența pe șosea a urmelor de noroi și pietriș, care au condus la accident,

lucru ce putea fi evitat dacă ar fi montat parapeți pentru împiedicarea

intrării pe șosea a utilajelor din terenul agricol, precum și semnalizare cu

mențiunea „drum alunecos";

- ulterior producerii accidentului în zonă, a fost montat un semn,

respectiv "curbă la stânga", fără alte mențiuni.

Din declarația martorului asistent, C.S.M., dată la 23 octombrie

2012, în fața

instanței

(fila 140) rezultă, printre altele că:

- a

plecat din Bacău, spre Hemeiuș, la cca.5-6 minute, după inculpat, iar în

momentul în care 1-a ajuns pe acesta, accidentul

deja se produsese;

-

a

participat la cercetarea la fața locului efectuată de organele de poliție, în

calitate de martor asistent și a precizat că, autovehiculelor implicate în

accident nu le-a fost modificată poziția față de cea pe care acestea o aveau la

momentul când a sosit în zonă;

- pe

parcursul efectuării cercetărilor, burnița, iar asfaltul era un pic umed, chiar

umed;

- pe

șosea erau urme de pământ de la căruțele care traversau șoseaua, personal

văzând aceste căruțe, care veneau din câmp, chiar din locul unde se afla mașina

inculpatului, acestea fiind încărcate cu coceni de porumb.

Cel

de-al doilea martor asistent, respectiv M.A., audiat în fața instanței în

ședința din 13 noiembrie 2013 (fila 159), a arătat în esență, următoarele

împrejurări:

- în

ziua accidentului, ploua torențial, a ajuns primul la locul respectiv și a fost

solicitat de organele de cercetare penală, să participe la efectuarea

constatărilor, ajutând efectiv la măsurătorile efectuate;

- accidentul

s-a produs în comuna Mărgineni, într-o curbă periculoasă, precizând că face

această apreciere, întrucât cu cea. două săptămâni în urmă, s-a mai răsturnat o

mașină, pe arătură;

- nu

este conducător auto, iar mașina în care se afla, era condusă de fiul său și de

aceea nu poate să spună dacă în curbă erau semne de avertizare sau nu;

- a

făcut precizarea că pe șosea era apă de la ploaie, iar cât timp a participat la

cercetarea la fața locului (o oră și jumătate-două), până la lăsarea

întunericului, nu a văzut nici un utilaj agricol să traverseze șoseaua, însă a

arătat că pe aceasta erau urme de noroi și consideră că proveneau de la utilaje

agricole;

Din

declarația martorului R.G. (nașul de cununie al familiei B.), dată în instanță

la data de 23 octombrie 2012, 26 februarie 2009, a rezultat, între altele, că:

- a

ajuns primul la locul accidentului, întrucât locuiește în comuna Hemeiuș, întorcându-se

de la serviciu, din Bacău, pe același traseu pe care l-a urmat și inculpatul;

- s-a

ocupat de mașina victimei, căutând să acorde prim ajutor celor două victime,

însă s-a ocupat doar de B.M., pe care a dus-o până la mașina salvării, întrucât

soțul acesteia era încarcerat în cabină, fiind scos prin descarcerare;

- la

fața locului se afla și inculpatul, care i-a spus că-i pare rău de cele

întâmplate, dar a pierdut controlul volanului;

- vremea

era posomorâtă, iar în momentul în care a ajuns la locul accidentului, începuse

o burniță măruntă și rece;

- șoseaua

era bună, fără probleme de circulație, iar curba unde s-a întâmplat accidentul

este deosebit de periculoasă, de mai multe ori au avut loc accidente, mulți ieșind

pe câmp;

- în

zonă, nu există drumuri pentru căruțe, acestea trebuie să treacă peste șosea,

însă în ziua respectivă nu erau urme de noroi, pentru că altfel ar fi pățit la

fel ca inculpatul:

- în

zonă nu există o limitare specială de viteză, ci doar limitarea la 50 km/h,

valabilă pentru localitatea Mărgineni;

- a

văzut personal mașini ieșite din decor, datorită neadaptării vitezei;

- accidentele

se întâmplau în zonă, întrucât varianta Mărgineni-Hemeiuș, este un drum liber

și atât mașinile cât și motocicletele circulă cu viteză mare;

- nu a

văzut limitare de viteză la 40 km/h, în zona respectivă;

- personal

nu a văzut urme de frânare pe șosea, înainte de locul accidentului.

În ceea

ce-l privește pe martorul P.P., în declarația dată în fața instanței la data de

23 octombrie 2012, acesta a declarat că în ziua accidentului, circula pe

traseul respectiv, că ploua, era apă pe asfalt, iar el s-a dus la inculpat, pe

care-1 cunoștea, spre a vedea ce s-a întâmplat, dar acesta din urmă, nu era

conștient de ce se

întâmplase, spunând

cuvinte fără nici o logică. A mai arătat că locul unde s-a întâmplat

accidentul,

era un drum în curbă, însă nu-și poate explica cum s-a petrecut acest accident,

arătând totodată că în zona respectivă, chiar în dreptul depozitului, a văzut atât

noroi cât și pietricele pe asfalt.

Pe

parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, susținând

că accidentul s-a produs, așa cum s-a arătat și anterior, datorită unui

eveniment neprevăzut, care i-a schimbat direcția de mers a mașinii.

În cauză,

în faza de urmărire penală, s-au efectuat trei expertize, prima de către

expertul T.V., a doua de către Laboratorul Interjudețean de Expertize

Criminalistice Iași și a treia de către Institutul Național de Criminalistică.

Tot în faza de

urmărire penală, s-a mai efectuat un supliment la ultima expertiză, de către

Institutul Național de Criminalistică, iar în faza cercetării judecătorești un

alt supliment de expertiză de către aceeași instituție.

Prima

instanță a reținut că la momentul impactului, viteza de deplasare a mașinii

conduse de către inculpat era superioară celei de 50 km/h, respectiv de 83 km/h

prima expertiză; 97 km/h a doua expertiză și 69 km/h a treia expertiză,

excepție făcând raportul întocmit de expertul parte recomandat de inculpat și

anume C.M., însă concluziile acestuia sunt singulare, necoroborându-se cu nici

o altă probă.

Inculpatul

a susținut că accidentul s-a datorat unui caz fortuit, respectiv existența pe

asfalt a unor urme de noroi, însă această susținere a sa este contrazisă de

probele administrate în cauză și anume:

Raportul de expertiză criminalistică nr. 157/2011, a menționat că la

fața locului s-

au

constatat urme de noroi pe partea carosabilă în zona axului drumului, pe o

suprafață

de 8 x 2 m, poziționarea acestora

fiind prezentată în schița accidentului întocmită de

organele de cercetare, redată în fig. 4 din

aceeași lucrare, iar prin ultimul supliment de

expertiză, s-a concluzionat că aceste elemente de probatoriu,

coroborate cu fotografiile

judiciar-operative

și ținând cont de măsurătorile efectuate, în zona respectivelor urme s-a

produs

coliziunea dintre cele două autovehicule implicate.

S-a

menționat de asemenea că la momentul primului impact autoturismul F.

înmatriculat cu nr. X era rotit către stânga cu cea 125° față de direcția sa

normală de deplasare, probabil ca urmare a intrării într-un regim de

derapare,iar în condițiile în care inculpatul a pierdut controlul asupra

direcției, acesta nu mai putea

interveni

eficient pentru modificarea traiectoriei pe care s-a înscris autoturismul F.,

de

intersectare a direcției de deplasare a autoutilitarei D. S-a mai

arătat însă că, în

ipoteza susținută chiar

de inculpat, potrivit căreia fenomenul de derapare s-a declanșat la

intrarea

în linie dreaptă după ieșirea din curbă, autoturismul F. s-ar fi oprit până la

locul impactului în situația în care viteza de deplasare a acestuia ar fi fost

mai mică de 72 km/h. Cum evenimentul s-a produs în localitate, unde potrivit

prevederilor legale limita maximă de viteză este de 50 km/h, rezultă că numitul

N.O. putea preveni producerea evenimentului rutier prin deplasarea cu o viteză

care să nu depășească valoarea admisă.

Cât

privește susținerea inculpatului că fenomenul de derapare ar fi apărut după ce

ar fi trecut peste o porțiune de carosabil pe care se afla noroi, pe lângă

faptul că în cauză nu au fost efectuate fotografii judiciar-operative ale

segmentului de drum de la intrarea în linie dreaptă, imediat după ieșirea din

curba la stânga parcursă de autoturismul F., astfel încât să se poată constata

pe suprafața carosabilă existența unei zone cu noroi, această apărare a

inculpatului va fi înlăturată și ținând seama de declarația martorului R.G.,

redată anterior și care a parcurs același traseu, cu câteva minute înaintea

inculpatului.

Cu privire

la aspectul susmenționat, ultimul supliment de expertiză, concluzionează că „în

aceste condiții s-a reținut că este posibil ca procesul de derapare să se fi

datorat unor manevre efectuate de conducătorul auto în condițiile deplasării cu

o viteză superioară valorii de 69 km/h, pe o suprafață de rulare cu aderența

diminuată."

Totodată,

se mai arată în suplimentul de expertiză, „în situația în care s-ar fi deplasat

cu o viteză care să nu depășească limita maximă admisă în localități, de 50

km/h, autoturismul F. s-ar fi oprit până la locul impactului chiar în

condițiile intrării în proces de derapare, în ipoteza în care procesul

respectiv s-a declanșat la intrarea în linia dreaptă după parcurgerea curbei la

stânga.

Cât privește solicitarea inculpatului, de achitare în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la

art. 10 lit. e) C. proc. pen. și cu referire la disp. art. 47 C. pen.,

Curtea de apel a respins-o ca fiind neîntemeiată.

A arătat

că, pornind de la definiția cazului fortuit, care este situația în care

acțiunea sau inacțiunea unei persoane, a produs un rezultat, pe care nu l-a

conceput și nu l-a urmărit, producerea fiind datorată unei împrejurări

neașteptate, adică acțiunii unei forțe a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută.

Imposibilitatea de prevedere a

ivirii

împrejurării care a dat loc rezultatului neașteptat trebuie să aibă caracter

obiectiv,

în sensul că nici o altă persoană, în aceleași condiții, nu ar

fi putut prevedea ivirea acelei împrejurări. Prima instanță a apreciat că nu

trebuie confundat cazul fortuit, care se întemeiază pe imposibilitatea

obiectivă de prevedere datorită limitelor cunoașterii umane, cu situația lipsei

de prevedere a făptuitorului, care este o împrejurare subiectivă, deci

personală. Ori, sub acest aspect, chiar inculpatul a declarat că, traseul pe

care s-a produs accidentul îi era foarte cunoscut, fiind parcurs aproape

zilnic. În mod evident, fiind o zonă rurală, urmele de noroi de pe carosabil

provenit de la utilaje agricole erau o prezență obișnuită, nefiind ceva

neobișnuit și ca atare, nu putea fi o împrejurare în mod obiectiv neprevăzută,

aptă de a fi calificată „caz fortuit" ci, poate constitui cel mult o

condiție favorizatoare a procesului/fenomenului de derapare, în condițiile

deplasării cu o viteză superioară valorii de 69 km/h. Prima instanță a

considerat că această cunoaștere a traseului, pledează în defavoarea sa, pe de

o parte, iar pe de altă parte, aceasta a avut atributul de a-i oferi psihicul

inculpatului o doză sporită de încredere în capacitățile sale fizice/psihice

privitoare la modul de conducere a autoturismului, în sensul că poate efectua -

indiferent de condițiile de drum/meteo - orice manevră în condiții siguranță.

O altă apărare

formulată de inculpat, raportat la care a solicitat achitarea, se referă la

culpa exclusivă a victimei B.V., în producerea accidentului de circulație din

data de 29 noiembrie 2008, constând în nepurtarea de către acesta a centurii de

siguranță și neefectuarea I.T.P. a mașinii pe care o conducea, aspecte cu

privire la care s-au făcut ample referiri, atât în concluziile orale, cât și

cele depuse în scris de către apărătorul inculpatului.

Și

această apărare a inculpatului a fost înlăturată, prin prisma concluziilor

expertizei criminalistice nr. 39 din 25 februarie 2010, de către Laboratorul

Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași.

Astfel,

parchetul, prin ordonanța din data de 21 mai 2009, a dispus efectuarea

unei expertize criminalistice, de către

laboratorul susmenționat, cu privire la accidentul

rutier ce a avut loc

pe data de 29 noiembrie 2008, iar două dintre obiectivele stabilite au vizat,

dacă punerea în circulație pe dramurile publice a unui autoturism fără

inspecția tehnică este de natură să creeze un pericol potențial pe drumurile

publice și

dacă portul

centurii de siguranță i-ar fi salvat viața victimei, în contextul accidentului

produs.

La prima

întrebare, expertul a arătat următoarele: „Un autovehicul poate fi

corespunzător din punct de vedere tehnic, chiar dacă nu are o inspecție tehnică

efectuată într-o anumită zi, la fel cum la un autovehicul care are inspecția

tehnică efectuată la zi,pot apare defecțiuni care să ducă la producerea un ui

accident”.

Cât

privește ce-a de a doua întrebare, referitoare la portul centurii de siguranță,

expertul arată că „dispozitivele de reținere și de protecție activă sau pasivă

nu garantează viața și acestea pot fi considerate drept cauze favorizante sau

determinante în producerea unui accident de trafic. Din foto

operativ-judic