ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 248 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu în Dosarul nr. 768/122/2012 s-a dispus, în temeiul art. 174 alin. (1)

C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

condamnarea inculpatului G.N.D. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175

alin. (1) lit. a) și h) din același cod, s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 10

(zece) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 323

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni.

În temeiul art. 26 C.

pen., raportat la art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la proxenetism.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1)

și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.

pen., pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani

după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza

a II-a și lit. b) din același cod.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la zi.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 25 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata D.L.G. la pedeapsa de 15

(cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor

calificat.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 25 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1)

C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, s-au

interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b)

C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 323

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 8

(opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni.

În temeiul art. 329

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10

(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 7 (șapte) ani după

executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod,

inculpatei i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după

executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a și lit. b) din același cod.

În temeiul art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării

preventive de la 6 ianuarie 2012 la zi.

În temeiul art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. i

1

)

din același cod în referire la art. 262 alin. (2). C. pen., a încetat procesul

penal privind pe inculpata G.A., trimisă în judecată pentru comiterea

infracțiunii de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de

Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpații G.N.D. și

D.L.G. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în

sistemul anterior menționat.

În temeiul art. 118

lit. b) C. pen., a confiscat un cablu de bicicletă în lungime totală de 122 cm,

sub forma unui laț metalic, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului

Giurgiu și înscris poziția 7 din registrul special pentru anul 2012.

În temeiul art. 38 și

320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns judecarea laturii penale a

cauzei privind pe inculpații R.N.M. și D.C.R. și respectiv acțiunea civilă

formulată de partea civilă T.I.; s-a dispus formarea unui nou dosar, pentru

care s-a fixat termen de judecată la 29 iunie 2012.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații G.N.D. și D.L.G. la plata

a câte 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.A. la plata

a 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen., s-a respins propunerea procurorului de ședință de la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu privind arestarea preventivă în cursul

judecății a inculpatei R.N.M. - trimisă în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de: (1) art. 174 alin. (1) C. pen.,

combinat cu art. 175 lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 99 C.

pen. și urm., (2) art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același

cod și urm., (3) art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 99 C. pen. și urm, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpata D.L.G.

locuia într-un imobil în comuna Nanov, județul Teleorman, împreună cu părinții

săi, învinuita G.A. și soțul acesteia G.N. Se știa, atât în localitatea de

domiciliu, cât și în municipiul Alexandria că, inițial, s-a ocupat cu

practicarea prostituției, iar din anul 2011 și cu practicarea proxenetismului.

Din anul 2010 era cunoscută și sub porecla de "O.", urmare a unui

scandal mediatic de natură sexuală în care fusese implicată aceasta cu factori

de conducere ai unei primării din județul Giurgiu.

În vara anului 2011,

a cunoscut-o pe inculpata R.N.M. din orașul Zimnicea care, după ce dăduse

naștere unui copil ce fusese încredințat în plasament familial unor rude, a

părăsit domiciliul părinților săi. Aceasta a fost de acord să fie găzduită de

către inculpata D.L.G. și să se ocupe de practicarea prostituției, în special cu

clienții identificați și prezentați de către inculpată care "tot aceasta

stabilea și prețul serviciilor sexuale practicate de mine și ea încasa banii.

De la fiecare client cu care întrețineam raporturi sexuale, D.L.G. primea câte

50 - 60 RON, din care mie îmi cumpăra mâncare, țigări și îmbrăcăminte".

Tot în vara anului

2011, martorul Ș.M. zidar, din com. Găiseni, sat. Căscioarele, jud. Giurgiu, a

fost angajat la SC V. SA Alexandria, care era și proprietara hotelului P. din

localitate, pentru a efectua lucrări de renovare. Printre membrii echipei pe

care i-a angajat să efectueze aceste lucrări s-a aflat și inculpatul G.N.D.,

precum și vărul acestuia, martorul C.I. Membrii echipei de zidari, în cursul

săptămânii, erau cazați la hotelul P., iar în zilele de sâmbătă se deplasau la

domiciliul lor din comuna Găiseni.

În luna septembrie

2011, inculpatul G.N.D. le-a cunoscut pe inculpatele D.L.G. și R.N.M. și a

rămas în relații apropiate cu inculpata D.L.G. (de care, conform afirmațiilor

sale, s-a îndrăgostit). Inițial, atât inculpatul G.N.D., cât și martorul C.I.,

prin intermediul inculpatei D.L.G., au întreținut raporturi sexuale contra unor

sume de bani cu inculpata R.N.M.

La începutul lunii

octombrie 2011 (12 octombrie 2011), în timp ce inculpații D.L.G., G.N.D., R.N.M.

și martorul C.I. se plimbau prin parcul din apropierea hotelului, au întâlnit-o

pe o bancă, pe victima T.F.G. (inculpata D.L.G. o cunoștea pe aceasta de mai

mult timp, cu ocazia unor cercetări efectuate într-o plângere de viol a

victimei) care, la propunerea inculpatei D.L.G., a fost de acord să meargă la

domiciliul ei și să se ocupe cu practicarea prostituției. Inculpata R.N.M. a

declarat "în continuare ne-am deplasat la domiciliul G. unde, zilnic,

aceasta ne aducea bărbați mie și F., cu care întrețineam raporturi sexuale.

Precizez că banii îi încasa G., mie îmi dădea jumătate și F. nu-i dădea nimic

în afară de mâncare sau cazare" (declarație olografă inculpata R.N.M.).

Totodată, inculpata

R.N.M. a declarat că "F. s-a revoltat față de G. (...) și, în câteva

rânduri, a amenințat-o (...) că o să o dea în primire la poliție".

Referitor la acest

aspect, inculpata D.L.G. a menționat "T.F.G. (...) îmi reproșa că nu-i dau

și ei bani, motiv pentru care, în mai multe rânduri, m-a amenințat că mă va

reclama la poliție".

În aceeași perioadă,

după o discuție telefonică purtată între inculpații G. și D., aceasta împreună

cu inculpata R., s-au deplasat în satul Căscioarele pentru ca aceasta din urmă

să întrețină raporturi sexuale, contra unor sume de bani, cu mai mulți tineri

din zonă, identificați și prezentați de inculpatul G. Astfel, inculpatul G. i-a

contactat pe F.M., G.P.I., S.M.C., D.I.R., S.G., D.C.D., A.F., I.N., Ș.A.E. și

conform celor stabilite de inculpata D., le-a pretins acestora câte 40 RON;

toți au întreținut raporturi sexuale cu inculpata R., banii fiind dați

inculpatei D.L.G., care-i ținea în același portofel la care avea acces și

inculpata R.N.M.

Spre sfârșitul lunii

octombrie 2011, inculpatele D.L.G. și R.N.M. s-au întâlnit cu inculpatul G.N.D.

și au stabilit că trebuie ca T.F.G. să fie ucisă pentru a nu fi reclamată la

poliție și mai mult, inculpata D.L.G. i-a spus inculpatului G.N.D. că și

victima a aflat de "crima" săvârșită de el în urmă cu mai mulți ani

și că va fi denunțat și el. Au stabilit de comun acord ca, ținând cont de locul

unde domiciliază victima (jud. Teleorman), să o conducă pe aceasta la

domiciliul inculpatului (în alt județ), astfel ca identitatea victimei să nu

poată fi stabilită.

În dimineața zilei de

4 noiembrie 2011, T.I., tatăl victimei, care aflase întâmplător printr-o

cunoștință din municipiul Alexandria că fiica sa dată dispărută a fost văzută

în compania lui D.L.G., zis O., din comuna Nanov, a apelat la viceprimarul

comunei, martorul P.M., pentru a-l sprijini să se deplaseze în comuna Nanov în

vederea verificării acestei informații. P.M., viceprimarul comunei Nenciulești,

s-a deplasat împreună cu acesta în comuna Nanov și a solicitat sprijinul ag.

pr. de poliție M.F. de la Postul de Poliție Nanov pentru a-i însoți la domiciliul

inculpatei D.L.G. și a verificat dacă dispăruta T.F.G. se află la domiciliul

acesteia. La vederea la poarta locuinței sale a tatălui persoanei dispărute și

a lucrătorului de poliție, inculpata D.L.G., de față fiind și inculpata R.N.M.,

a amenințat-o pe T.F.G. cu moartea și i-a cerut acesteia să se ascundă în

șifonier, după care a ieșit la poartă și, pe un ton tăios și vehement, le-a

comunicat celor prezenți că nu o să le permită accesul în curtea locuinței sale

"fără mandat". Și acest eveniment a determinat-o pe inculpata D.L.G.

să-și pună în aplicare planul său de a o ucide pe T.F.G., scop în care, în

aceeași zi, l-a contactat pe inculpatul G.N.D., anunțându-l că în acea zi va

veni la domiciliul lui "pentru a-i face felul" lui T.F.G. Inculpata

D.L.G., pentru a nu crea nicio suspiciune victimei, i-a comunicat acesteia că

vor merge în satul Căscioarele, comuna Găiseni, județul Giurgiu, la domiciliul

prietenului ei, pentru ca ea și inculpata R.N.M. să se întâlnească cu mai mulți

clienți, perioadă de timp în care mama ei va discuta cu părinții inculpatului

G.N.D. aspecte legate de căsătoria viitoare dintre ea și acesta.

În acest scop,

folosind telefonul mamei sale, inculpata D.L.G. l-a contactat pe martorul B.N.

taximetrist, pentru a le transporta din comuna Nanov în satul Căscioarele,

comuna Găiseni, județul Giurgiu, la domiciliul inculpatului G.N.D. Pe traseul

parcurs din comuna Nanov până în satul Căscioarele, inculpata D.L.G. a purtat

mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul G.N.D., pe care l-a anunțat

"vezi că vin cu mama, M. și cu F. să-i faceți felul lui F., tu cu M., iar

eu cu mama o să rămân la mama ta".

În baza

listing-urilor convorbirilor telefonice purtate la data respectivă, între cei

doi inculpați s-a stabilit cu certitudine și traseul parcurs din comuna Nanov

până în satul Căscioarele, județul Giurgiu, unde au ajuns în jurul orelor

21:30.

Conform înțelegerii

stabilite anterior pentru uciderea lui T.F.G., inculpatul G.N.D. a luat un

cablu de frână de la o bicicletă ce era în folosința familiei, precum și o

motoretă scuter ce-i aparținea unchiului său și a așteptat sosirea

autoturismului în care se aflau inculpatele, învinuita și victima în apropierea

locuinței sale. Totodată, chiar a anunțat-o pe mama sa C.E. că în acea seară va

sosi inculpata D.L.G. împreună cu mama sa G.A. pentru a purta discuții în

legătură cu căsătoria dintre el și inculpată. Pentru că la domiciliul

părinților săi nu avea condiții prielnice pentru a-și primi oaspeții, le-a

condus pe cele două la domiciliul bunicii sale, C.G., situat în apropiere,

perioadă de timp în care inculpata R.N.M. și victima T.F.G. au rămas în stradă

(victima știa că a venit în satul Căscioarele pentru a întâlni niște clienți).

Reîntors la locul

unde așteptau inculpata R.N.M. și victima, folosind motoreta scuter (orele

21:30), inculpatul le-a transportat pe cele două pe câmp în extravilanul

satului Vânătorii Mici, traversând podul rutier de pe autostrada

București-Pitești, din dreptul localității Poiana lui Stângă. Pe un drum de

câmp au ajuns în apropierea unor conducte subterane de colectare a apelor

dinspre satul Izvoru spre satul Zădăriciu, afirmând față de victimă că este

locul unde urmează să sosească și clienții.

Inculpatul G.N.D.,

inițial, era nehotărât și ezitant pentru a trece la comiterea faptei, astfel

că, timp de aproximativ o jumătate de oră, a afirmat față de victimă că au

întârziat clienții. La un moment dat, bateria telefonului său mobil s-a

descărcat, așa încât nu a mai purtat convorbiri telefonice cu inculpata D.L.G.,

care a apelat-o pe inculpata R.N.M. pe telefonul mobil folosit de aceasta și

i-a cerut să vorbească cu inculpatul G.N.D. La telefon, inculpata D.L.G. l-a

întrebat pe inculpatul G.N.D. "ce faceți, nu ați terminat?". După

această convorbire telefonică, inculpatul a luat hotărârea să treacă la

săvârșirea faptei. De sub șaua motoretei scuter a luat cablul de frână, a făcut

un nod sub forma unui laț, prin spate s-a apropiat de victimă, care discuta cu

inculpata R.N.M. și, profitând de neatenția acesteia, i-a pus lațul descris mai

sus în jurul gâtului victimei. Pentru a da o eficiență mai mare lațului de

strangulare și, totodată, pentru a nu-și provoca răni la mână și-a înfășurat în

jurul mâinii un material textil. În gest reflex de apărare, victima a reușit

să-și introducă ambele mâini între gât și lațul metalic, încercând să slăbească

strânsoarea acestuia și, totodată, cerându-le celor doi să nu o omoare că nu va

face nicio reclamație la poliție.

Inculpatul G.N.D. a

amenințat-o pe victimă să-și tragă mâinile din jurul lațului, a reușit să

strângă lațul în jurul gâtului victimei, a doborât-o la pământ, după care s-a

urcat cu corpul său peste corpul victimei ținând lațul strâns. Pentru că

victima încerca să se opună și să scape din strânsoarea lațului folosindu-și

picioarele cu care îl lovea pe inculpat, inculpata R.N.M. s-a urcat peste

picioarele acesteia, fixându-i-le la pământ și ținându-le în această poziție

până ce au constatat că T.F.G. este decedată.

Împrejurările

concrete ale comiterii faptei au fost descrise de inculpata D.L.G. și de

inculpații G. și R. în declarațiile acestora care se coroborează cu celelalte

mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale.

După ce inculpații

G.N.D. și R.N.M. au realizat că victima T.F.G. este decedată, ultima inculpată

a afirmat că trebuie să-i ducă o dovadă inculpatei D.L.G. că aceasta este

decedată. Inițial, cei doi inculpați au încercat să fotografieze cadavrul

victimei, fără să reușească, deoarece bateria telefonului mobil folosit de

inculpatul G.N.D. care avea și cameră video se descărcase, astfel că au hotărât

să-i prezinte inculpatei D.L.G. "o altă dovadă". În acest scop,

inculpatul G.N.D., folosindu-se de două pietre găsite în apropiere și de o

șurubelniță, au pus degetul arătător de la mâna dreaptă a victimei pe o piatră,

iar cu șurubelnița și cu cealaltă piatră a lovit în capătul șurubelniței până

ce falangeta și falangina de la degetul arătător de la mâna dreaptă a victimei,

inclusiv cu unghia, s-a desprins. Au introdus bucata de deget într-o șosetă cu

care era încălțată inculpata R.N.M. După aceea au transportat corpul victimei

pe o distanță de 5 - 6 m până la prima conductă subterană de colectare a apei,

ocazie cu care au constatat că apa respectivă nu este curgătoare și deci, nu

poate prelua cadavrul pentru a-l introduce în interiorul conductei.

Inculpata R.N.M.,

folosind o pereche adidas tip N., cu care era încălțată victima, a pus perechea

de încălțăminte respectivă în cea de-a doua conductă subterană și după ce a

constatat că apa a transportat prin conductă încălțămintea și-a dat seama că

această conductă nu era obturată, astfel că au introdus cadavrul în cea de-a

doua conductă.

Cu aceeași motoretă

scuter s-au reîntors la domiciliul lui C.G. unde se aflau inculpata D.L.G.,

mama acesteia învinuita G.A., martora C.E. și bunica inculpatului.

Inculpata G.A. în

declarațiile sale a confirmat că, atât inculpatul G.N.D. cât și inculpata

R.N.M. i-au relatat că în acea seară au ucis-o pe T.F.G. și că nu a știut că

fiica sa, inculpata D.L.G., ar fi fost implicată în vreun fel în comiterea

acestei fapte, însă nici nu a denunțat autorităților autorii și fapta despre

care a luat cunoștință.

Inculpata D.L.G. a

refuzat propunerea martorei C.E. de a rămâne în acea seară să doarmă la

domiciliul ei și, telefonic, a luat legătura cu un taximetrist din Alexandria

care a venit în noaptea respectivă și le-a transportat la domiciliul lor din

comuna Nanov, județul Teleorman.

După ce, la data de

28 decembrie 2011, în canalul de irigații mai sus menționat, a fost descoperit

cadavrul victimei "foarte murdar de noroi și vegetație", la data de

30 decembrie 2011, cu ocazia autopsiei cadavrului, inițial, cu identitate

necunoscută, în jurul gâtului acestuia a fost descoperit și lațul metalic tip

cablu de bicicletă, stabilindu-se că acesta prezintă următoarele leziuni

traumatice: în regiunea cervicală inferioară un șanț de strangulare de

28/0,2/0,5 cm strâns de un laț metalic (cablu de bicicletă) cu nodul median

posterior, cu lungimea restantă maximă pe stânga și fragmentul mai scurt pe

dreapta, șanțul de strangulare având 28 de cm lungime.

La autopsia

cadavrului cu identitate necunoscută s-a concluzionat că moartea a fost

violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute determinate de o

asfixie mecanică produsă prin strangulare. În afara șanțului de strangulare

(care a putut fi produs prin comprimarea gâtului cu un laț metalic) nu mai

prezintă alte leziuni vitale de violență externă sau internă, iar moartea poate

data din 4 noiembrie 2011.

Cu ocazia cercetării

la fața locului s-a procedat la amprentarea cadavrului cu identitate

necunoscută, iar în urma verificării în baza de date AFIȘ s-a constatat că

impresiunile papilare aparțin numitei T.F.G. (aceasta fusese amprentată în vara

anului 2011, fiind suspectă de participarea la comiterea unui furt săvârșit în

comuna Buzescu, județul Teleorman).

Întrucât nici

inculpata D.L.G. și nici învinuita G.A. nu au dorit să vadă "dovada",

respectiv falanga II de la deget II mâna dreaptă aparținând victimei, pe care o

depeșaseră inculpații G.N.D. și R.N.M., după plecarea acestora din comună,

inculpatul G.N.D. a aruncat porțiunea de deget cu șoseta în care era introdusă

în WC-ul din curtea locuinței bunicii sale, C.G.

Ulterior (7 ianuarie

2012), organele de urmărire penală au identificat și ridicat din WC-ul

respectiv fragmentul de deget uman aparținând victimei, iar după detașarea

epidermei de pe acest fragment de deget, printr-o expertiză criminalistică,

prin comparații cu impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopică a victimei,

s-a constatat că desenul papilar al urmei digitale al falangei digitale de la

deget II mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică dactilară (întocmită cu ocazia

amprentării victimei) este identic cu desenul papilar al epidermei papilare

recoltate de pe fragmentul de deget uman descoperit în WC-ul din curtea

locuinței lui C.G.

La data de 20

decembrie 2011, inculpata R.N.M., întrucât a găsit un alt bărbat cu care a

înțeles să conviețuiască, a părăsit domiciliul inculpatei D.L.G. și a

învinuitei G.A.

De la un bărbat a

cărei identitate nu a putut fi stabilită, inculpata D.L.G. a aflat că în comuna

Pogoanele, județul Giurgiu, numita M.P. se ocupă cu practicarea prostituției,

astfel că a contactat-o pe aceasta la telefon și i-a propus acesteia să vină la

domiciliul ei în comuna Nanov, urmând ca să-i înlesnească practicarea

prostituției cu alte persoane. La data de 26 decembrie 2011, inculpata D.L.G. a

așteptat-o pe învinuita M.P. în Gara Obor și a condus-o la domiciliul acesteia

în comuna Nanov, unde, la începutul anului 2012 (până la data de 5 ianuarie 2012),

inculpata i-a prezentat patru persoane cu care învinuita M.P. a întreținut

raporturi sexuale contra unor sume de bani (30 RON de la fiecare persoană),

bani pe care i-a primit inculpata D.L.G.

Prima instanță a avut

în vedere probele administrate în faza de urmărire penală (proces-verbal de

cercetare la fața locului și planșă foto; adresă de identificare în banca de

date AFIȘ a CIN; proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto și

alte documente întocmite în cauza privind dispariția de la domiciliu a lui

T.F.G.; planșă foto cu eșantioanele de îmbrăcăminte a CIN-ului descoperit la

data de 28 decembrie; raport de expertiză criminalistică de natură

dactiloscopică; declarații T.I. și T.M.; rezoluție și raport medico-legal de

autopsie; planșa foto întocmită cu ocazia autopsiei a CIN; proces-verbal și

planșă foto de identificare și ridicare din WC-ul din curtea locuinței lui C.G.

a unui fragment din degetul mare; planșă foto și proces-verbal de prelevare a

desenului papilar al epidermei ridicate de pe fragmentul de deget mare; raport

de expertiză criminalistică de natură dactiloscopică (supliment); proces-verbal

de conducere în teren și planșă foto; încheierea Tribunalului Giurgiu și

ordonanțe de delegare; proces-verbal de verificare a listing-urilor apelurilor

telefonice purtate între inculpați; declarație parte vătămată T.I.; declarații

înv./inculpată R.N.M.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe

înv. R.N.M.; raport de evaluare privind pe inculpata R.N.M.; declarații

înv./inculpat G.N.D.; declarații înv./inculpată D.L.G.; planșă foto cu SMS

înregistrate pe telefonul mobil folosit de inculpata D.L.G.; declarații

înv./inculpată D.C.R.; proces-verbal cu listing-urile telefoanelor utilizate de

inculpați; declarații înv. M.P.; declarații înv. G.A.; declarații martor C.I.;

proces-verbal de cercetare la fața locului și alte documente întocmite cu

ocazia cercetării uciderii unei alte persoane; declarație martor B.N.;

declarație martor C.E.; declarație martor Ș.M.; declarație martor G.N.; declarație

martor F.M.; declarație martor G.P.I.; declarație martor S.M.C.; declarație

martor D.I.R.; declarație martor S.G.; declarație martor D.C.D.; declarație

martor A.F.; declarație martor I.N.; declarație martor Ș.A.E.; declarație

martor P.M.; declarație martor M.F.; declarație martor P.O.M.; declarație

martor S.D.) coroborate cu mărturisirile inculpaților, judecata având loc

conform procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

pedepsei prevăzute de 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) ce a fost aplicată

inculpatului G., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret

deosebit de sporit al faptei comise de acesta, împrejurările concrete în care a

fost săvârșită infracțiunea, ferocitatea deosebită cu care a acționat

inculpatul.

Față de aceste

considerente, instanța a apreciat că, pentru a se realiza funcția de

constrângere a pedepsei, cât și funcția de reeducare, de influențare și

modificare a conduitei și atitudinii inculpatului, în sensul respectării

valorilor ocrotite de legea penală, trebuie stabilită pedeapsa închisorii, cu

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În speță s-a dovedit

că inculpatul a acționat în baza unui plan mai dinainte stabilit și că a

existat acel proces deliberativ anterior, esențial reținerii stării de

premeditare.

Instanța a apreciat

că o pedeapsă de 15 (cinci) ani aplicată inculpatului G. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a)

și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) (cu aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.) este aptă să realizeze scopul

preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen.

În privința asocierii

pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. proc. pen., ținând cont de criteriile de

individualizare anterior menționate, precum și de prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni.

Cât privește

infracțiunea de complicitate la proxenetism, inculpatul a fost condamnat pe

baza acelorași criterii de individualizare, în temeiul art. 26 C. pen.,

raportat la art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 7

(șapte) ani închisoare.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1)

și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.

pen., pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

Întrucât

infracțiunile sunt concurente s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a)

C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod și, ca atare,

având în vedere dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 175

alin. (1) lit. a) și h) din același cod, în raport de criteriile de

individualizare menționate anterior, instanța a interzis inculpatului, raportat

la natura și gravitatea deosebită a faptelor, în lumina jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C.

pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale, ca

pedeapsă complementară.

Cu privire la

activitatea infracțională a inculpatei D. instanța a reținut, pe baza probelor

analizate în cele ce preced, că sunt întrunite condițiile participației penale

(ocazionale), în forma instigării, existând săvârșirea unei fapte prevăzute de

legea penală, la comiterea căreia și-au adus contribuția mai multe persoane,

decât era necesar, potrivit naturii faptei sau voinței legiuitorului, actele de

participare a inculpatei fiind exteriorizate prin instruirea persoanelor ce

urmau să execute acțiunea, determinarea acestora de a trece la executare.

Sub aspect subiectiv,

s-a reținut, pe baza acelorași probe, că a preexistat o înțelegere între

participanți, vinovăția inculpatei reținându-se în forma intenției directe,

aceasta prevăzând rezultatul faptei, motivul determinant pentru a se lua

hotărârea infracțională de către inculpată fiind teama că va fi denunțată de

către victimă, poliției.

Așadar, tribunalul a

apreciat că, în drept, fapta inculpatei de a determina în mod direct și cu

intenție pe inculpații G. și R. la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală, prin îndemnul de a o ucide pe T.F.G., constituie infracțiunea de

instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174

alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același

cod.

Ca atare, în baza

articolelor de lege anterior menționate și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpata D., având în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepsei, a fost condamnată la pedeapsa de 15 (cincisprezece)

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat,

iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 25 C. pen., raportat

la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din

același cod, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a și b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei

principale.

Considerente similare

celor avute în vedere la inculpatul G. au impus ca, în temeiul art. 323 alin.

(2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 8

(opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni.

Cu privire la

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a reținut că aceasta se face

vinovată de săvârșirea sa și făcând aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., precum și a criteriilor generale de individualizare a condamnat-o

pe inculpată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism; în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu

art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au

interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b)

C. pen., pe o durată de 7 (șapte) ani după executarea pedepsei principale.

Infracțiunile

anterior menționate sunt săvârșite în concurs, prevăzut de art. 33 lit. a) C.

pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, astfel încât

inculpatei i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea și o pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei

principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod.

Cu privire la

inculpata G.A., în sarcina acesteia s-a reținut comiterea infracțiunii de

nedenunțare a unor infracțiuni, în speță fiind vorba despre infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.

Astfel cum s-a arătat

în cele ce preced, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în

rechizitoriu solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Potrivit

rechizitoriului, inculpata ar fi luat cunoștință de faptul că inculpații G. și

R. au omorât-o pe victima T. chiar de la aceștia doi.

Deși nu expres,

rechizitoriul antamează ideea că inculpata G.A. nu ar fi avut cunoștință despre

implicarea fiicei sale, inculpata D., în comiterea omorului și de aceea, prin

faptul că nu a denunțat de îndată săvârșirea infracțiunii de omor, a comis

infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată.

Din ansamblul

materialului probator administrat în cauză a rezultat că inculpatei G.A. i s-a

indus o stare de temere chiar în momentul în care fiica sa i-ar fi spus despre

faptă și a rugat-o să iasă afară cu inculpatul G. Având în vedere că autorii

infracțiunii de omor erau apropiați fiicei sale și că aceasta, cu un

comportament infracțional binecunoscut de mama sa, a fost aceea care i-a

relatat prima despre infracțiune, instanța a apreciat că inculpata G.A. a

sesizat posibila implicare a fiicei sale, inculpata D, în afacerea privind

suprimarea vieții lui T. și tocmai acesta a fost motivul real pentru care, ca

și în alte dăți și cu privire la alte infracțiuni, nu a procedat la denunțare potrivit

legii. Oricum, chiar dacă inculpata G.A. ar fi apreciat că fiica sa nu ar avea

o implicare directă în omorul comis temerea că cercetările care urmau să fie

efectuate în cauză ar fi condus în cele din urmă și la fiica sa a constituit,

în opinia primei instanțe, motivul pentru nedenunțare. Ca atare, tribunalul a

aplicat cauza de impunitate prevăzută de art. 262 alin. (2) C. pen. În

consecință, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la

art. 10 alin. (1) lit. i

1

) din același cod în referire la art. 262

alin. (2). C. pen., va înceta procesul penal privind pe inculpata G.A.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, respectiv

inculpații G.N.D. și D.L.G.

Parchetul a invocat,

în esență, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în

mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G.A., pentru

infracțiunea de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc. pen., nefiind

aplicabilă cauza de nepedepsire prev. de art. 262 alin. (1) C. pen., existând

probe că, la data de 4 noiembrie 2011 G.A. a aflat de la inc. G.N.D. și R.N.M.

că, în seara respectivă, cei doi au ucis-o pe T.F.G.; a mai criticat greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților G.N. și D.L.G., impunându-se

majorarea acestora în raport de gravitatea faptelor comise.

Inculpații G.N. și

D.L.G. au solicitat reducerea pedepselor, având în vedere că nu sunt cunoscuți

cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală sinceră.

Prin Decizia penală

nr. 234 din 10 august 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva

Sentinței penale nr. 248 din 8 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,

secția penală. A desființat în parte sentința apelată și, în fond, rejudecând:

în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a)

și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.N.D. la pedeapsa de 16

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 323

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni.

Conform art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, a contopit

aceste pedepse cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

stabilind pedeapsa mai grea, de 16 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5

ani închisoare, în final inculpatul G.N.D. urmând să execute pedeapsa de 21 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) din

același cod.

În temeiul art. 25 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata D.L.G. la pedeapsa de 16 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat.

În baza art. 323

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni.

Conform art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, a contopit

aceste pedepse cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., stabilind pedeapsa mai grea,

de 16 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 ani închisoare, în final

inculpata D.L.G. urmând să execute pedeapsa de 21 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) din

același cod.

În baza art. 262

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe inculpata G.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a și lit. b) din același cod.

În temeiul art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata la 50 RON, cheltuieli judiciare

avansate de stat.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații G.N.D. și D.L.G. împotriva

aceleiași hotărâri.

A dedus prevenția

inculpaților G.N.D. și D.L.G., de la 6 ianuarie 2012 la zi, și a menținut

starea de arest preventiv a acestora.

A obligat pe

inculpatul G.N.D. la plata sumei de 275 RON, cheltuieli judiciare, în apel,

avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă

de 75 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

A obligat pe

inculpata D.L.G. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare, în apel,

avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 RON,

se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel a constatat că prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe

deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul

probator administrat în cauză rezultând indubitabil că inculpata D.L.G. i-a

determinat pe G.N.D. și R.N.M.(minoră) să o ucidă pe T.F.G., scop în care

inculpații s-au asociat, stabilind modalitatea în care vor acționa, premeditând

săvârșirea faptei de omor.

De asemenea,

inculpata D.L.G. a înlesnit, în a doua parte a anului 2011, practicarea

prostituției de către minorele T.F.G., R.N.M. și M.P., obținând foloase

materiale de pe urma acestei activități, inculpata beneficiind, în luna

octombrie 2011, și de ajutorul inculpatului G.N.D.

S-a mai reținut că

sentința este nelegală, în privința inculpatei G.A. nefiind incidentă cauza de

nepedepsire prev. de art. 262 alin. (2) C. pen. pentru a se dispune încetarea

procesului penal față de inculpată sub aspectul infracțiunii de nedenunțare a

săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C.

pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h)

C. proc. pen.

Curtea a constatat că

probele administrate în cauză relevă faptul că inculpata G.A. a avut cunoștință

despre infracțiunea de omor, la scurt timp după comiterea ei, acesta declarând

că, atât G.N.D., cât și R.N.M. i-au relatat, la data de 4 noiembrie 2011, că în

acea seară au ucis-o pe T.F.G., inculpata precizând că nu a știut că fiica sa,

D.L.G., a fost implicată în comiterea acestei fapte.

Așadar, inculpata

G.A. avea obligația să denunțe de îndată săvârșirea acestei infracțiuni chiar

dacă ar fi sesizat posibila implicare a fiicei sale D.L.G. în activitatea

infracțională desfășurată de G.N.D. și R.N.M., în mod greșit instanța făcând

aplicarea dispozițiilor art. 262 alin. (2) C. pen., interpretarea corectă a

acestui text impunând concluzia că, în cazul participației penale, dispoziția

de nepedepsire este aplicabilă numai dacă cel care a luat cunoștință de

săvârșirea infracțiunii este rudă cu toți participanții.

Prin urmare, instanța

de apel a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen., la individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată inculpatei G.A. s-a ținut seama, conform criteriilor prev. de art. 72

C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, conform

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de gradul concret de pericol

social al faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă.

S-a reținut a fi

fondată critica parchetului și cu privire la greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților G.N.D. și D.L.G., acestea fiind prea blânde în

raport de pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor, natura și

împrejurările în care au fost comise, urmările produse, drept pentru care a

dispus majorarea pedepselor, precum și aplicarea unui spor în urma contopirii

acestora, chiar dacă inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale și au

avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește

pedepsele complementară și cea accesorie, Curtea a reținut că natura faptelor

săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la

concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură

electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a

alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Având în vedere

exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6

octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de Nord, și, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici

împotriva României, în care s-a considerat, păstrând linia stabilită prin

Decizia Sabou și Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope

legis a drepturilor electorale, dar că aceasta poate fi dispusă în funcție de

natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, Curtea a apreciat că deși

faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, se

impune interzicerea tuturor drepturilor electorale, față de natura și

gravitatea faptelor; în plus, din penitenciar condamnații nu și-ar putea

îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de

conduită pentru cetățeni.

Împotriva Deciziei

penale nr. 234 din 10 august 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, au declarat recurs inculpații G.N.D., D.L.G. și G.A., invocând motivele

de casare cuprinse în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.

Apărătorul inculpatei

G.A. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise invocând aceleași motive pe

care le-a susținut, întocmai, în apărarea orală în fața instanței de recurs,

cuprinse în practicaua prezentei decizii.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 768/122/2012.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursurile declarate de inculpații G.N.D., D.L.G. și G.A.

împotriva Deciziei penale nr. 234 din 10 august 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, sunt nefondate, având în vedere următoarele

considerente:

I. Cu privire la

motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat

de toți inculpații, instanța de recurs constată că instanța de apel a dat

eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și

conduita bună a inculpaților anterior comiterii faptei, aceștia fiind la primul

impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată, aplicând pedepse de 21

de ani închisoare pentru inculpații G.N.D. și D.L.G. și respectiv 2 ani

închisoare pentru inculpata G.A., instanța apreciind că față de aspectele

agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpaților

a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse orientate

spre minimul special pentru infracțiunea cea mai gravă, pedepsele aplicate

fiind menite să satisfacă și scopul acestora instituit de dispozițiile art. 52

C. pen.

De asemenea, s-a

reținut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracțiunile săvârșite de

către inculpați și atitudinea de recunoaștere a faptei, atingerea adusă de

către aceștia integrității și demnității persoanei, dar și a vieții persoanei.

Înalta Curte reține

că, conduita bună a inculpaților presupune nu numai lipsa antecedentelor

penale, ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă

și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe

care inculpații le-au dovedit față de victimă, or modul în care inculpații au

plănuit, și respectiv tăinuit, împreună cu o minoră uciderea victimei T.F.G. și

ascunderea urmelor acestei infracțiuni, mobilul crimei, de ascundere a

infracțiunii pe care aceștia o exercitaseră asupra victimei o perioadă de timp,

precum și modalitatea gravă cu care au acționat, justifică aprecierea Curții de

Apel București că pentru infracțiunile de omor și asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni se impunea, așa cum corect a reținut instanța de apel, majorarea

pedepselor, stabilite de instanța de fond, precum și aplicarea unui spor în

urma contopirii acestora, chiar dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu

antecedente penale și au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului

penal.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatei G.A., Înalta

Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim

de detenție, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea

de executare a pedepsei.

Împrejurarea că

infracțiunea prevăzută de 262 alin. (1) C. pen. săvârșită de inculpata G.A.

este o infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că

inculpata nu a denunțat o faptă gravă de suprimare a vieții unei victime, așa

încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele

pedepsei, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a

executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de

condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de

reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale sau suspendare condiționată a executării pedepsei, atâta

vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, însă

Înalta Curte constată că în raport cu nedenunțarea unei fapte atât de grave,

apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție, nefiind aplicabile disp.

art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a examinat, în mod

judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare

judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepselor rezultante de 21 și

respectiv 2 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a

pedepsei respectiv, în regim de detenție, astfel că o nouă cenzură cu privire

la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de

executare nu se mai impune.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra

individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpaților G.N.D., D.L.G. și

G.A., cât și a modalității de executare, în regim de detenție, față de

criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică

reducerea pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece

examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în

mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea, ceea ce conduce la concluzia

că circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere în mod

corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise,

agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele

pe care le-au produs sub aspectul suprimării vieții unei persoane și respectiv

nedenunțarea acestei fapte.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs

de către inculpații G.N.D., D.L.G. și G.A., întrucât în cauză pedepsele

aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă

respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și

profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se

micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a

pedepsei, sau aplicarea disp. art. 74 lit. a) sau c) C. pen., astfel încât nu

este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

II. Totodată, cu

privire la motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 15 C. proc.

pen. invocat de apărătorul inculpatei G.