ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2012

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 248 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 768/122/2012 s-a dispus, în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.N.D. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la proxenetism. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 25 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata D.L.G. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 25 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 323 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. În temeiul art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 7 (șapte) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2012 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) din același cod în referire la art. 262 alin. (2). C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpata G.A., trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpații G.N.D. și D.L.G. de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul anterior menționat. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat un cablu de bicicletă în lungime totală de 122 cm, sub forma unui laț metalic, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu și înscris poziția 7 din registrul special pentru anul 2012. În temeiul art. 38 și 320 1 alin. (5) C. proc.

pen., s-a disjuns judecarea laturii penale a cauzei privind pe inculpații R.N.M. și D.C.R. și respectiv acțiunea civilă formulată de partea civilă T.I.; s-a dispus formarea unui nou dosar, pentru care s-a fixat termen de judecată la 29 iunie 2012. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații G.N.D. și D.L.G. la plata a câte 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.A. la plata a 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. În temeiul art. 160 a alin. (1) C. proc. pen., s-a respins propunerea procurorului de ședință de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu privind arestarea preventivă în cursul judecății a inculpatei R.N.M.

- trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de: (1) art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 99 C. pen. și urm., (2) art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 din același cod și urm., (3) art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 C. pen. și urm, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata D.L.G. locuia într-un imobil în comuna Nanov, județul Teleorman, împreună cu părinții săi, învinuita G.A. și soțul acesteia G.N. Se știa, atât în localitatea de domiciliu, cât și în municipiul Alexandria că, inițial, s-a ocupat cu practicarea prostituției, iar din anul 2011 și cu practicarea proxenetismului.

Din anul 2010 era cunoscută și sub porecla de "O.", urmare a unui scandal mediatic de natură sexuală în care fusese implicată aceasta cu factori de conducere ai unei primării din județul Giurgiu. În vara anului 2011, a cunoscut-o pe inculpata R.N.M. din orașul Zimnicea care, după ce dăduse naștere unui copil ce fusese încredințat în plasament familial unor rude, a părăsit domiciliul părinților săi. Aceasta a fost de acord să fie găzduită de către inculpata D.L.G. și să se ocupe de practicarea prostituției, în special cu clienții identificați și prezentați de către inculpată care "tot aceasta stabilea și prețul serviciilor sexuale practicate de mine și ea încasa banii. De la fiecare client cu care întrețineam raporturi sexuale, D.L.G.

primea câte 50 - 60 RON, din care mie îmi cumpăra mâncare, țigări și îmbrăcăminte". Tot în vara anului 2011, martorul Ș.M. zidar, din com. Găiseni, sat. Căscioarele, jud. Giurgiu, a fost angajat la SC V. SA Alexandria, care era și proprietara hotelului P. din localitate, pentru a efectua lucrări de renovare. Printre membrii echipei pe care i-a angajat să efectueze aceste lucrări s-a aflat și inculpatul G.N.D., precum și vărul acestuia, martorul C.I. Membrii echipei de zidari, în cursul săptămânii, erau cazați la hotelul P., iar în zilele de sâmbătă se deplasau la domiciliul lor din comuna Găiseni. În luna septembrie 2011, inculpatul G.N.D. le-a cunoscut pe inculpatele D.L.G. și R.N.M. și a rămas în relații apropiate cu inculpata D.L.G.

(de care, conform afirmațiilor sale, s-a îndrăgostit). Inițial, atât inculpatul G.N.D., cât și martorul C.I., prin intermediul inculpatei D.L.G., au întreținut raporturi sexuale contra unor sume de bani cu inculpata R.N.M. La începutul lunii octombrie 2011 (12 octombrie 2011), în timp ce inculpații D.L.G., G.N.D., R.N.M. și martorul C.I. se plimbau prin parcul din apropierea hotelului, au întâlnit-o pe o bancă, pe victima T.F.G. (inculpata D.L.G. o cunoștea pe aceasta de mai mult timp, cu ocazia unor cercetări efectuate într-o plângere de viol a victimei) care, la propunerea inculpatei D.L.G., a fost de acord să meargă la domiciliul ei și să se ocupe cu practicarea prostituției. Inculpata R.N.M.

a declarat "în continuare ne-am deplasat la domiciliul G. unde, zilnic, aceasta ne aducea bărbați mie și F., cu care întrețineam raporturi sexuale. Precizez că banii îi încasa G., mie îmi dădea jumătate și F. nu-i dădea nimic în afară de mâncare sau cazare" (declarație olografă inculpata R.N.M.). Totodată, inculpata R.N.M. a declarat că "F. s-a revoltat față de G. (...) și, în câteva rânduri, a amenințat-o (...) că o să o dea în primire la poliție". Referitor la acest aspect, inculpata D.L.G. a menționat "T.F.G.

(...) îmi reproșa că nu-i dau și ei bani, motiv pentru care, în mai multe rânduri, m-a amenințat că mă va reclama la poliție". În aceeași perioadă, după o discuție telefonică purtată între inculpații G. și D., aceasta împreună cu inculpata R., s-au deplasat în satul Căscioarele pentru ca aceasta din urmă să întrețină raporturi sexuale, contra unor sume de bani, cu mai mulți tineri din zonă, identificați și prezentați de inculpatul G. Astfel, inculpatul G. i-a contactat pe F.M., G.P.I., S.M.C., D.I.R., S.G., D.C.D., A.F., I.N., Ș.A.E. și conform celor stabilite de inculpata D., le-a pretins acestora câte 40 RON; toți au întreținut raporturi sexuale cu inculpata R., banii fiind dați inculpatei D.L.G., care-i ținea în același portofel la care avea acces și inculpata R.N.M.

Spre sfârșitul lunii octombrie 2011, inculpatele D.L.G. și R.N.M. s-au întâlnit cu inculpatul G.N.D. și au stabilit că trebuie ca T.F.G. să fie ucisă pentru a nu fi reclamată la poliție și mai mult, inculpata D.L.G. i-a spus inculpatului G.N.D. că și victima a aflat de "crima" săvârșită de el în urmă cu mai mulți ani și că va fi denunțat și el. Au stabilit de comun acord ca, ținând cont de locul unde domiciliază victima (jud. Teleorman), să o conducă pe aceasta la domiciliul inculpatului (în alt județ), astfel ca identitatea victimei să nu poată fi stabilită. În dimineața zilei de 4 noiembrie 2011, T.I., tatăl victimei, care aflase întâmplător printr-o cunoștință din municipiul Alexandria că fiica sa dată dispărută a fost văzută în compania lui D.L.G., zis O., din comuna Nanov, a apelat la viceprimarul comunei, martorul P.M., pentru a-l sprijini să se deplaseze în comuna Nanov în vederea verificării acestei informații.

P.M., viceprimarul comunei Nenciulești, s-a deplasat împreună cu acesta în comuna Nanov și a solicitat sprijinul ag. pr. de poliție M.F. de la Postul de Poliție Nanov pentru a-i însoți la domiciliul inculpatei D.L.G. și a verificat dacă dispăruta T.F.G. se află la domiciliul acesteia. La vederea la poarta locuinței sale a tatălui persoanei dispărute și a lucrătorului de poliție, inculpata D.L.G., de față fiind și inculpata R.N.M., a amenințat-o pe T.F.G. cu moartea și i-a cerut acesteia să se ascundă în șifonier, după care a ieșit la poartă și, pe un ton tăios și vehement, le-a comunicat celor prezenți că nu o să le permită accesul în curtea locuinței sale "fără mandat". Și acest eveniment a determinat-o pe inculpata D.L.G.

să-și pună în aplicare planul său de a o ucide pe T.F.G., scop în care, în aceeași zi, l-a contactat pe inculpatul G.N.D., anunțându-l că în acea zi va veni la domiciliul lui "pentru a-i face felul" lui T.F.G. Inculpata D.L.G., pentru a nu crea nicio suspiciune victimei, i-a comunicat acesteia că vor merge în satul Căscioarele, comuna Găiseni, județul Giurgiu, la domiciliul prietenului ei, pentru ca ea și inculpata R.N.M. să se întâlnească cu mai mulți clienți, perioadă de timp în care mama ei va discuta cu părinții inculpatului G.N.D. aspecte legate de căsătoria viitoare dintre ea și acesta. În acest scop, folosind telefonul mamei sale, inculpata D.L.G. l-a contactat pe martorul B.N. taximetrist, pentru a le transporta din comuna Nanov în satul Căscioarele, comuna Găiseni, județul Giurgiu, la domiciliul inculpatului G.N.D.

Pe traseul parcurs din comuna Nanov până în satul Căscioarele, inculpata D.L.G. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul G.N.D., pe care l-a anunțat "vezi că vin cu mama, M. și cu F. să-i faceți felul lui F., tu cu M., iar eu cu mama o să rămân la mama ta". În baza listing-urilor convorbirilor telefonice purtate la data respectivă, între cei doi inculpați s-a stabilit cu certitudine și traseul parcurs din comuna Nanov până în satul Căscioarele, județul Giurgiu, unde au ajuns în jurul orelor 21:30. Conform înțelegerii stabilite anterior pentru uciderea lui T.F.G., inculpatul G.N.D. a luat un cablu de frână de la o bicicletă ce era în folosința familiei, precum și o motoretă scuter ce-i aparținea unchiului său și a așteptat sosirea autoturismului în care se aflau inculpatele, învinuita și victima în apropierea locuinței sale.

Totodată, chiar a anunțat-o pe mama sa C.E. că în acea seară va sosi inculpata D.L.G. împreună cu mama sa G.A. pentru a purta discuții în legătură cu căsătoria dintre el și inculpată. Pentru că la domiciliul părinților săi nu avea condiții prielnice pentru a-și primi oaspeții, le-a condus pe cele două la domiciliul bunicii sale, C.G., situat în apropiere, perioadă de timp în care inculpata R.N.M. și victima T.F.G. au rămas în stradă (victima știa că a venit în satul Căscioarele pentru a întâlni niște clienți). Reîntors la locul unde așteptau inculpata R.N.M. și victima, folosind motoreta scuter (orele 21:30), inculpatul le-a transportat pe cele două pe câmp în extravilanul satului Vânătorii Mici, traversând podul rutier de pe autostrada București-Pitești, din dreptul localității Poiana lui Stângă.

Pe un drum de câmp au ajuns în apropierea unor conducte subterane de colectare a apelor dinspre satul Izvoru spre satul Zădăriciu, afirmând față de victimă că este locul unde urmează să sosească și clienții. Inculpatul G.N.D., inițial, era nehotărât și ezitant pentru a trece la comiterea faptei, astfel că, timp de aproximativ o jumătate de oră, a afirmat față de victimă că au întârziat clienții. La un moment dat, bateria telefonului său mobil s-a descărcat, așa încât nu a mai purtat convorbiri telefonice cu inculpata D.L.G., care a apelat-o pe inculpata R.N.M. pe telefonul mobil folosit de aceasta și i-a cerut să vorbească cu inculpatul G.N.D. La telefon, inculpata D.L.G. l-a întrebat pe inculpatul G.N.D.

"ce faceți, nu ați terminat?". După această convorbire telefonică, inculpatul a luat hotărârea să treacă la săvârșirea faptei. De sub șaua motoretei scuter a luat cablul de frână, a făcut un nod sub forma unui laț, prin spate s-a apropiat de victimă, care discuta cu inculpata R.N.M. și, profitând de neatenția acesteia, i-a pus lațul descris mai sus în jurul gâtului victimei. Pentru a da o eficiență mai mare lațului de strangulare și, totodată, pentru a nu-și provoca răni la mână și-a înfășurat în jurul mâinii un material textil. În gest reflex de apărare, victima a reușit să-și introducă ambele mâini între gât și lațul metalic, încercând să slăbească strânsoarea acestuia și, totodată, cerându-le celor doi să nu o omoare că nu va face nicio reclamație la poliție.

Inculpatul G.N.D. a amenințat-o pe victimă să-și tragă mâinile din jurul lațului, a reușit să strângă lațul în jurul gâtului victimei, a doborât-o la pământ, după care s-a urcat cu corpul său peste corpul victimei ținând lațul strâns. Pentru că victima încerca să se opună și să scape din strânsoarea lațului folosindu-și picioarele cu care îl lovea pe inculpat, inculpata R.N.M. s-a urcat peste picioarele acesteia, fixându-i-le la pământ și ținându-le în această poziție până ce au constatat că T.F.G. este decedată. Împrejurările concrete ale comiterii faptei au fost descrise de inculpata D.L.G. și de inculpații G. și R. în declarațiile acestora care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale.

După ce inculpații G.N.D. și R.N.M. au realizat că victima T.F.G. este decedată, ultima inculpată a afirmat că trebuie să-i ducă o dovadă inculpatei D.L.G. că aceasta este decedată. Inițial, cei doi inculpați au încercat să fotografieze cadavrul victimei, fără să reușească, deoarece bateria telefonului mobil folosit de inculpatul G.N.D. care avea și cameră video se descărcase, astfel că au hotărât să-i prezinte inculpatei D.L.G. "o altă dovadă". În acest scop, inculpatul G.N.D., folosindu-se de două pietre găsite în apropiere și de o șurubelniță, au pus degetul arătător de la mâna dreaptă a victimei pe o piatră, iar cu șurubelnița și cu cealaltă piatră a lovit în capătul șurubelniței până ce falangeta și falangina de la degetul arătător de la mâna dreaptă a victimei, inclusiv cu unghia, s-a desprins.

Au introdus bucata de deget într-o șosetă cu care era încălțată inculpata R.N.M. După aceea au transportat corpul victimei pe o distanță de 5 - 6 m până la prima conductă subterană de colectare a apei, ocazie cu care au constatat că apa respectivă nu este curgătoare și deci, nu poate prelua cadavrul pentru a-l introduce în interiorul conductei. Inculpata R.N.M., folosind o pereche adidas tip N., cu care era încălțată victima, a pus perechea de încălțăminte respectivă în cea de-a doua conductă subterană și după ce a constatat că apa a transportat prin conductă încălțămintea și-a dat seama că această conductă nu era obturată, astfel că au introdus cadavrul în cea de-a doua conductă. Cu aceeași motoretă scuter s-au reîntors la domiciliul lui C.G.

unde se aflau inculpata D.L.G., mama acesteia învinuita G.A., martora C.E. și bunica inculpatului. Inculpata G.A. în declarațiile sale a confirmat că, atât inculpatul G.N.D. cât și inculpata R.N.M. i-au relatat că în acea seară au ucis-o pe T.F.G. și că nu a știut că fiica sa, inculpata D.L.G., ar fi fost implicată în vreun fel în comiterea acestei fapte, însă nici nu a denunțat autorităților autorii și fapta despre care a luat cunoștință. Inculpata D.L.G. a refuzat propunerea martorei C.E. de a rămâne în acea seară să doarmă la domiciliul ei și, telefonic, a luat legătura cu un taximetrist din Alexandria care a venit în noaptea respectivă și le-a transportat la domiciliul lor din comuna Nanov, județul Teleorman.

După ce, la data de 28 decembrie 2011, în canalul de irigații mai sus menționat, a fost descoperit cadavrul victimei "foarte murdar de noroi și vegetație", la data de 30 decembrie 2011, cu ocazia autopsiei cadavrului, inițial, cu identitate necunoscută, în jurul gâtului acestuia a fost descoperit și lațul metalic tip cablu de bicicletă, stabilindu-se că acesta prezintă următoarele leziuni traumatice: în regiunea cervicală inferioară un șanț de strangulare de 28/0,2/0,5 cm strâns de un laț metalic (cablu de bicicletă) cu nodul median posterior, cu lungimea restantă maximă pe stânga și fragmentul mai scurt pe dreapta, șanțul de strangulare având 28 de cm lungime. La autopsia cadavrului cu identitate necunoscută s-a concluzionat că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute determinate de o asfixie mecanică produsă prin strangulare.

În afara șanțului de strangulare (care a putut fi produs prin comprimarea gâtului cu un laț metalic) nu mai prezintă alte leziuni vitale de violență externă sau internă, iar moartea poate data din 4 noiembrie 2011. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a procedat la amprentarea cadavrului cu identitate necunoscută, iar în urma verificării în baza de date AFIȘ s-a constatat că impresiunile papilare aparțin numitei T.F.G. (aceasta fusese amprentată în vara anului 2011, fiind suspectă de participarea la comiterea unui furt săvârșit în comuna Buzescu, județul Teleorman). Întrucât nici inculpata D.L.G. și nici învinuita G.A. nu au dorit să vadă "dovada", respectiv falanga II de la deget II mâna dreaptă aparținând victimei, pe care o depeșaseră inculpații G.N.D.

și R.N.M., după plecarea acestora din comună, inculpatul G.N.D. a aruncat porțiunea de deget cu șoseta în care era introdusă în WC-ul din curtea locuinței bunicii sale, C.G. Ulterior (7 ianuarie 2012), organele de urmărire penală au identificat și ridicat din WC-ul respectiv fragmentul de deget uman aparținând victimei, iar după detașarea epidermei de pe acest fragment de deget, printr-o expertiză criminalistică, prin comparații cu impresiunile papilare de pe fișa dactiloscopică a victimei, s-a constatat că desenul papilar al urmei digitale al falangei digitale de la deget II mâna dreaptă de pe fișa dactiloscopică dactilară (întocmită cu ocazia amprentării victimei) este identic cu desenul papilar al epidermei papilare recoltate de pe fragmentul de deget uman descoperit în WC-ul din curtea locuinței lui C.G.

La data de 20 decembrie 2011, inculpata R.N.M., întrucât a găsit un alt bărbat cu care a înțeles să conviețuiască, a părăsit domiciliul inculpatei D.L.G. și a învinuitei G.A. De la un bărbat a cărei identitate nu a putut fi stabilită, inculpata D.L.G. a aflat că în comuna Pogoanele, județul Giurgiu, numita M.P. se ocupă cu practicarea prostituției, astfel că a contactat-o pe aceasta la telefon și i-a propus acesteia să vină la domiciliul ei în comuna Nanov, urmând ca să-i înlesnească practicarea prostituției cu alte persoane. La data de 26 decembrie 2011, inculpata D.L.G. a așteptat-o pe învinuita M.P. în Gara Obor și a condus-o la domiciliul acesteia în comuna Nanov, unde, la începutul anului 2012 (până la data de 5 ianuarie 2012), inculpata i-a prezentat patru persoane cu care învinuita M.P.

a întreținut raporturi sexuale contra unor sume de bani (30 RON de la fiecare persoană), bani pe care i-a primit inculpata D.L.G. Prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală (proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; adresă de identificare în banca de date AFIȘ a CIN; proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă foto și alte documente întocmite în cauza privind dispariția de la domiciliu a lui T.F.G.; planșă foto cu eșantioanele de îmbrăcăminte a CIN-ului descoperit la data de 28 decembrie; raport de expertiză criminalistică de natură dactiloscopică; declarații T.I. și T.M.; rezoluție și raport medico-legal de autopsie; planșa foto întocmită cu ocazia autopsiei a CIN; proces-verbal și planșă foto de identificare și ridicare din WC-ul din curtea locuinței lui C.G.

a unui fragment din degetul mare; planșă foto și proces-verbal de prelevare a desenului papilar al epidermei ridicate de pe fragmentul de deget mare; raport de expertiză criminalistică de natură dactiloscopică (supliment); proces-verbal de conducere în teren și planșă foto; încheierea Tribunalului Giurgiu și ordonanțe de delegare; proces-verbal de verificare a listing-urilor apelurilor telefonice purtate între inculpați; declarație parte vătămată T.I.; declarații înv./inculpată R.N.M.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe înv. R.N.M.; raport de evaluare privind pe inculpata R.N.M.; declarații înv./inculpat G.N.D.; declarații înv./inculpată D.L.G.; planșă foto cu SMS înregistrate pe telefonul mobil folosit de inculpata D.L.G.; declarații înv./inculpată D.C.R.; proces-verbal cu listing-urile telefoanelor utilizate de inculpați; declarații înv.

M.P.; declarații înv. G.A.; declarații martor C.I.; proces-verbal de cercetare la fața locului și alte documente întocmite cu ocazia cercetării uciderii unei alte persoane; declarație martor B.N.; declarație martor C.E.; declarație martor Ș.M.; declarație martor G.N.; declarație martor F.M.; declarație martor G.P.I.; declarație martor S.M.C.; declarație martor D.I.R.; declarație martor S.G.; declarație martor D.C.D.; declarație martor A.F.; declarație martor I.N.; declarație martor Ș.A.E.; declarație martor P.M.; declarație martor M.F.; declarație martor P.O.M.; declarație martor S.D.) coroborate cu mărturisirile inculpaților, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 320 1 C. proc.

pen. La individualizarea pedepsei prevăzute de 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) ce a fost aplicată inculpatului G., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret deosebit de sporit al faptei comise de acesta, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, ferocitatea deosebită cu care a acționat inculpatul. Față de aceste considerente, instanța a apreciat că, pentru a se realiza funcția de constrângere a pedepsei, cât și funcția de reeducare, de influențare și modificare a conduitei și atitudinii inculpatului, în sensul respectării valorilor ocrotite de legea penală, trebuie stabilită pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. În speță s-a dovedit că inculpatul a acționat în baza unui plan mai dinainte stabilit și că a existat acel proces deliberativ anterior, esențial reținerii stării de premeditare. Instanța a apreciat că o pedeapsă de 15 (cinci) ani aplicată inculpatului G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) (cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.) este aptă să realizeze scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen. În privința asocierii pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. proc. pen., ținând cont de criteriile de individualizare anterior menționate, precum și de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Cât privește infracțiunea de complicitate la proxenetism, inculpatul a fost condamnat pe baza acelorași criterii de individualizare, în temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

Întrucât infracțiunile sunt concurente s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod și, ca atare, având în vedere dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, în raport de criteriile de individualizare menționate anterior, instanța a interzis inculpatului, raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatei D. instanța a reținut, pe baza probelor analizate în cele ce preced, că sunt întrunite condițiile participației penale (ocazionale), în forma instigării, existând săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, la comiterea căreia și-au adus contribuția mai multe persoane, decât era necesar, potrivit naturii faptei sau voinței legiuitorului, actele de participare a inculpatei fiind exteriorizate prin instruirea persoanelor ce urmau să execute acțiunea, determinarea acestora de a trece la executare. Sub aspect subiectiv, s-a reținut, pe baza acelorași probe, că a preexistat o înțelegere între participanți, vinovăția inculpatei reținându-se în forma intenției directe, aceasta prevăzând rezultatul faptei, motivul determinant pentru a se lua hotărârea infracțională de către inculpată fiind teama că va fi denunțată de către victimă, poliției.

Așadar, tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpatei de a determina în mod direct și cu intenție pe inculpații G. și R. la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, prin îndemnul de a o ucide pe T.F.G., constituie infracțiunea de instigare la omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod. Ca atare, în baza articolelor de lege anterior menționate și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpata D., având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, a fost condamnată la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat, iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

coroborat cu art. 25 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale. Considerente similare celor avute în vedere la inculpatul G. au impus ca, în temeiul art. 323 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) din același cod și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Cu privire la infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a reținut că aceasta se face vinovată de săvârșirea sa și făcând aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., precum și a criteriilor generale de individualizare a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism; în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 329 alin. (1) și (3) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 7 (șapte) ani după executarea pedepsei principale. Infracțiunile anterior menționate sunt săvârșite în concurs, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, astfel încât inculpatei i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea și o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod. Cu privire la inculpata G.A., în sarcina acesteia s-a reținut comiterea infracțiunii de nedenunțare a unor infracțiuni, în speță fiind vorba despre infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen. Astfel cum s-a arătat în cele ce preced, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Potrivit rechizitoriului, inculpata ar fi luat cunoștință de faptul că inculpații G. și R. au omorât-o pe victima T. chiar de la aceștia doi. Deși nu expres, rechizitoriul antamează ideea că inculpata G.A.

nu ar fi avut cunoștință despre implicarea fiicei sale, inculpata D., în comiterea omorului și de aceea, prin faptul că nu a denunțat de îndată săvârșirea infracțiunii de omor, a comis infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată. Din ansamblul materialului probator administrat în cauză a rezultat că inculpatei G.A. i s-a indus o stare de temere chiar în momentul în care fiica sa i-ar fi spus despre faptă și a rugat-o să iasă afară cu inculpatul G. Având în vedere că autorii infracțiunii de omor erau apropiați fiicei sale și că aceasta, cu un comportament infracțional binecunoscut de mama sa, a fost aceea care i-a relatat prima despre infracțiune, instanța a apreciat că inculpata G.A.

a sesizat posibila implicare a fiicei sale, inculpata D, în afacerea privind suprimarea vieții lui T. și tocmai acesta a fost motivul real pentru care, ca și în alte dăți și cu privire la alte infracțiuni, nu a procedat la denunțare potrivit legii. Oricum, chiar dacă inculpata G.A. ar fi apreciat că fiica sa nu ar avea o implicare directă în omorul comis temerea că cercetările care urmau să fie efectuate în cauză ar fi condus în cele din urmă și la fiica sa a constituit, în opinia primei instanțe, motivul pentru nedenunțare. Ca atare, tribunalul a aplicat cauza de impunitate prevăzută de art. 262 alin. (2) C. pen. În consecință, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) din același cod în referire la art. 262 alin. (2). C. pen., va înceta procesul penal privind pe inculpata G.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, respectiv inculpații G.N.D. și D.L.G. Parchetul a invocat, în esență, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata G.A., pentru infracțiunea de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen., nefiind aplicabilă cauza de nepedepsire prev. de art. 262 alin. (1) C. pen., existând probe că, la data de 4 noiembrie 2011 G.A. a aflat de la inc. G.N.D. și R.N.M. că, în seara respectivă, cei doi au ucis-o pe T.F.G.; a mai criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților G.N.

și D.L.G., impunându-se majorarea acestora în raport de gravitatea faptelor comise. Inculpații G.N. și D.L.G. au solicitat reducerea pedepselor, având în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală sinceră. Prin Decizia penală nr. 234 din 10 august 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva Sentinței penale nr. 248 din 8 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală. A desființat în parte sentința apelată și, în fond, rejudecând: în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.N.D. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. În baza art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., stabilind pedeapsa mai grea, de 16 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 ani închisoare, în final inculpatul G.N.D. urmând să execute pedeapsa de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) din același cod. În temeiul art. 25 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) și h) din același cod, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata D.L.G. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor calificat.

În baza art. 323 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni. Conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 din același cod, a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., stabilind pedeapsa mai grea, de 16 ani închisoare, la care adaugă un spor de 5 ani închisoare, în final inculpata D.L.G. urmând să execute pedeapsa de 21 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) din același cod. În baza art. 262 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata G.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) din același cod. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpata la 50 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații G.N.D.

și D.L.G. împotriva aceleiași hotărâri. A dedus prevenția inculpaților G.N.D. și D.L.G., de la 6 ianuarie 2012 la zi, și a menținut starea de arest preventiv a acestora. A obligat pe inculpatul G.N.D. la plata sumei de 275 RON, cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 75 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. A obligat pe inculpata D.L.G. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel a constatat că prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că inculpata D.L.G.

i-a determinat pe G.N.D. și R.N.M.(minoră) să o ucidă pe T.F.G., scop în care inculpații s-au asociat, stabilind modalitatea în care vor acționa, premeditând săvârșirea faptei de omor. De asemenea, inculpata D.L.G. a înlesnit, în a doua parte a anului 2011, practicarea prostituției de către minorele T.F.G., R.N.M. și M.P., obținând foloase materiale de pe urma acestei activități, inculpata beneficiind, în luna octombrie 2011, și de ajutorul inculpatului G.N.D. S-a mai reținut că sentința este nelegală, în privința inculpatei G.A. nefiind incidentă cauza de nepedepsire prev. de art. 262 alin. (2) C. pen. pentru a se dispune încetarea procesului penal față de inculpată sub aspectul infracțiunii de nedenunțare a săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen. Curtea a constatat că probele administrate în cauză relevă faptul că inculpata G.A. a avut cunoștință despre infracțiunea de omor, la scurt timp după comiterea ei, acesta declarând că, atât G.N.D., cât și R.N.M. i-au relatat, la data de 4 noiembrie 2011, că în acea seară au ucis-o pe T.F.G., inculpata precizând că nu a știut că fiica sa, D.L.G., a fost implicată în comiterea acestei fapte. Așadar, inculpata G.A. avea obligația să denunțe de îndată săvârșirea acestei infracțiuni chiar dacă ar fi sesizat posibila implicare a fiicei sale D.L.G. în activitatea infracțională desfășurată de G.N.D. și R.N.M., în mod greșit instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 262 alin. (2) C. pen., interpretarea corectă a acestui text impunând concluzia că, în cazul participației penale, dispoziția de nepedepsire este aplicabilă numai dacă cel care a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii este rudă cu toți participanții.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen., la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei G.A. s-a ținut seama, conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de gradul concret de pericol social al faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă. S-a reținut a fi fondată critica parchetului și cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților G.N.D.

și D.L.G., acestea fiind prea blânde în raport de pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor, natura și împrejurările în care au fost comise, urmările produse, drept pentru care a dispus majorarea pedepselor, precum și aplicarea unui spor în urma contopirii acestora, chiar dacă inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. În ceea ce privește pedepsele complementară și cea accesorie, Curtea a reținut că natura faptelor săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care s-a considerat, păstrând linia stabilită prin Decizia Sabou și Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, dar că aceasta poate fi dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, Curtea a apreciat că deși faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, se impune interzicerea tuturor drepturilor electorale, față de natura și gravitatea faptelor; în plus, din penitenciar condamnații nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

Împotriva Deciziei penale nr. 234 din 10 august 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs inculpații G.N.D., D.L.G. și G.A., invocând motivele de casare cuprinse în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. Apărătorul inculpatei G.A. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise invocând aceleași motive pe care le-a susținut, întocmai, în apărarea orală în fața instanței de recurs, cuprinse în practicaua prezentei decizii. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 768/122/2012. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de inculpații G.N.D., D.L.G.

și G.A. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 10 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente: I. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de toți inculpații, instanța de recurs constată că instanța de apel a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita bună a inculpaților anterior comiterii faptei, aceștia fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată, aplicând pedepse de 21 de ani închisoare pentru inculpații G.N.D. și D.L.G.

și respectiv 2 ani închisoare pentru inculpata G.A., instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpaților a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse orientate spre minimul special pentru infracțiunea cea mai gravă, pedepsele aplicate fiind menite să satisfacă și scopul acestora instituit de dispozițiile art. 52 C. pen. De asemenea, s-a reținut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracțiunile săvârșite de către inculpați și atitudinea de recunoaștere a faptei, atingerea adusă de către aceștia integrității și demnității persoanei, dar și a vieții persoanei.

Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpaților presupune nu numai lipsa antecedentelor penale, ci și atitudinea corectă și firească față de familie, relații de muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpații le-au dovedit față de victimă, or modul în care inculpații au plănuit, și respectiv tăinuit, împreună cu o minoră uciderea victimei T.F.G.

și ascunderea urmelor acestei infracțiuni, mobilul crimei, de ascundere a infracțiunii pe care aceștia o exercitaseră asupra victimei o perioadă de timp, precum și modalitatea gravă cu care au acționat, justifică aprecierea Curții de Apel București că pentru infracțiunile de omor și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni se impunea, așa cum corect a reținut instanța de apel, majorarea pedepselor, stabilite de instanța de fond, precum și aplicarea unui spor în urma contopirii acestora, chiar dacă inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatei G.A., Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul executării în regim de detenție, neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Împrejurarea că infracțiunea prevăzută de 262 alin. (1) C. pen. săvârșită de inculpata G.A.

este o infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpata nu a denunțat o faptă gravă de suprimare a vieții unei victime, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepsei, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale sau suspendare condiționată a executării pedepsei, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, însă Înalta Curte constată că în raport cu nedenunțarea unei fapte atât de grave, apreciază că în mod corect instanța de apel a dispus ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenție, nefiind aplicabile disp.

art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepselor rezultante de 21 și respectiv 2 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenție, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare nu se mai impune. Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpaților G.N.D., D.L.G.

și G.A., cât și a modalității de executare, în regim de detenție, față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică reducerea pedepsei stabilite sau schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul suprimării vieții unei persoane și respectiv nedenunțarea acestei fapte.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpații G.N.D., D.L.G. și G.A., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se micșorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, sau aplicarea disp. art. 74 lit. a) sau c) C. pen., astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. II. Totodată, cu privire la motivul de casare prev. de art. 385 9 pct. 15 C. proc.

pen. invocat de apărătorul inculpatei G.