ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74 din 27 iunie 2013, pronunțata de Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-au dispus următoarele:

A fost condamnată inculpata A.S.L., avocat în cadrul Baroului Cluj, cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, după cum urmează:

- în baza art. 290 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

- în baza art. 288 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

- în baza art. 291 teza I C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, iar conform art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, în final aplicându-se inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) luni închisoare.

Conform prevederilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) și art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- împuternicirea avocațială nr. 42 din 15 septembrie 2008 depusă în dosarul 9864/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- împuternicirea avocațială nr. 42 din 11 octombrie 2008 depusă în dosarul 10981/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- cererea de recurs formulată la data de 19 ianuarie 2009, în numele Universității de Științe Agricole și Medicină în dosarul 1337/33/2007 al Curții de Apel Cluj împotriva încheierii de suspendare din data de 14 decembrie 2007, precum și completarea la întâmpinare cu nr. 5518 din 28 septembrie 2007 și notele de ședință cu nr. 9518 din 13 decembrie 2007 depuse în același dosar;

- adeverința nr. 31951 din 4 noiembrie 1991 în care este înscrisă olografă mențiunea "A.V. - defunct" depusă de către inculpată în dosarul 18784/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

- adeverința nr. 3350 din 8 februarie 1991 depusă de către inculpată în dosarul 18784/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin aceeași sentință, s-a dispus respingerea acțiunilor civile exercitate de părțile civile G.S.M. și C.L.O.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții vătămate G.S.M. în sumă de 2.000 RON, cu titlu de onorariu avocațial parțial.

Potrivit art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 5.000 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 09 decembrie 2011, în dosarul nr. 370/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost trimisă în judecată inculpata A.S.L., de profesie avocat în cadrul Baroului Cluj, cetățean român, studii superioare, necăsătorită, pentru săvârșirea infracțiunilor.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.;

- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.;

- uz de fals prev. de art. 291 C. pen.; toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.L., de profesie avocată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1000 RON.

În sinteză, potrivit rechizitoriului, s-a reținut în sarcina inculpatei că aceasta, în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, în cursul lunilor septembrie - octombrie 2008, în dosarele nr. 9864/1/2007 și 10.981/1/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a întocmit și folosit împuterniciri avocațiale false, având același număr "42", pentru clienții A.E. și A.C.M., în baza unor contracte de asistență juridică având același număr, "42", dar cu date de încheiere (emitere) diferite, și anume, 15 septembrie 2008 și, respectiv, 11 octombrie 2008, care - în realitate - s-au dovedit a fi fictive sau emise pe numele altor clienți, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În sarcina aceleiași inculpate s-a mai reținut că, în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, a redactat în fals o cerere de recurs, o completare la întâmpinare și o notă de ședință în numele USAMV Cluj-Napoca, care au fost transmise prin fax Curții de Apel Cluj în vederea atacării încheierii din 14 decembrie 2007, adoptată în dosar nr. 1337/33/2007 al acestei instanțe, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpata, tot în calitate de avocat în cadrul Baroului Cluj, în data de 14 iunie 2010, în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A.E. și fratelui ei, A.C.M., a depus o cerere de chemare în judecată, la Judecătoria Cluj-Napoca, în motivarea căreia a depus copia adeverințelor nr. 3350 din 08 februarie 1991 și 31.951 din 04 noiembrie 1991 (pe care scrie "A.V. defunct") eliberate de Primăria mun. Cluj-Napoca, deși știa că acestea sunt false, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

Prin Sentința penală nr. 33 din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. cauza a fost restituită Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea refacerii urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 2807 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și partea vătămată G.S.M., a fost casată sentința sus-menționată iar cauza a fost trimisă acestei instanțe pentru continuarea judecății.

Conform rechizitoriului, în cursul urmăririi penale inculpata nu a dorit să dea declarații însă, după prezentarea materialului de urmărire penală, a precizat că deține originalele documentelor oficiale de falsificarea cărora este învinuită, dar nu dorește să le depună în faza de urmărire penală.

Audiată în fața instanței de fond, inculpata nu a recunoscut niciuna dintre învinuirile aduse.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Datele de emitere ale acestor împuterniciri erau, de asemenea, diferite și anume, 15 septembrie 2008 și 11 octombrie 2008, la fel ca și obiectul activității ce urma să fie desfășurată de inculpată în baza acestor împuterniciri, respectiv "redactare și susținere excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile alin. (2) art. 317 și art. 318 din C. proc. civ.", respectiv "redactare și susținere excepție de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. 324 pct. 1 C. proc. civ.".

Fapta de mai sus a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală de către partea vătămată G.S.M., care este verișoară primară cu inculpata A.S.L. și în această calitate, s-a judecat în mai multe cauze civile cu aceasta, ocazie cu care a observat că inculpata, pentru obținerea de cheltuieli judiciare, respectiv pentru a dovedi că este mandatara unor părți, folosea același număr de împuternicire și de contract de asistență juridică în mai multe dosare.

Procurorul a reținut că în registrul de evidență a contractelor de asistență juridică pe anul 2008 al inculpatei A.S.L., contractul de asistență juridică nr. 42/2008 figurează a fi fost încheiat cu numita Ș.I.M. la data de 15 iulie 2008, și nu în datele de 15 septembrie 2008 sau 11 octombrie 2008.

Din același registru rezultă că, în data de 15 septembrie 2008, inculpata a încheiat, în realitate, contractul de asistență juridică nr. 62 cu J.D.C., iar în data de 11 octombrie 2008, potrivit registrului, susnumita nu a încheiat niciun contract de asistență juridică.

S-a concluzionat astfel că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă fără echivoc că împuternicirile avocațiale nr. 42 din 15 septembrie 2008 și nr. 42 din 11 octombrie 2008 au fost întocmite în fals de inculpata A.S.L. și au fost folosite în scopul producerii unor consecințe juridice în dosarele nr. 10.981/1/2007 și 9.864/1/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

În apărarea sa, inculpata A.S.L. a susținut că dosarul 9864/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut că obiect soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuenții A.S., A.E. și A.C. împotriva Deciziei nr. 2030/R din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, sens în care a depus la dosar copia Deciziei civile nr. 1636 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire s-a susținut că ar fi fost formulată în nume propriu de inculpată, dar și pentru reprezentarea mamei și a fratelui acesteia, inculpata acționând deci legal în propriul interes și în calitate de avocată a mamei sale și a fratelui ei. Prin urmare, inculpata a pretins că așa-zisa împuternicire falsificată (42/2008) nu a fost emisă în vederea promovării cererii de revizuire și că a acționat în baza unui mandat general dat de mama și fratele său pentru a-i reprezenta în toate litigiile de acest gen, aspect necontestat și de către fratele inculpatei, care a fost audiat în calitate de martor.

Așa cum reiese din probele administrate, după promovarea acțiunii în revizuire, în același dosar, pentru termenul din 14 octombrie 2008 a fost invocată o excepție de neconstituționalitate la care a fost anexată o altă împuternicire avocațială decât cea pentru acțiunea de revizuire, purtând însă tot numărul 42/2008.

S-a susținut de către inculpată că această împuternicire avocațială nu era aptă să producă consecințe juridice, pe considerentul că o excepție de neconstituționalitate se invocă într-un anume dosar și cu privire la un anumit text de lege. În dosarul în care a fost invocată această excepție de neconstituționalitate inculpata a susținut că avea deja împuternicire de reprezentare (55 din 1 noiembrie 2007) încă din momentul promovării cererii de revizuite.

Astfel, s-a susținut că invocarea unei excepții de neconstituționalitate nu are semnificația unei noi acțiuni în justiție și nu presupune eliberarea unei noi împuterniciri avocațiale. Așa fiind, inculpata a subliniat faptul că "pretinsa" împuternicire avocațială nu ar fi fost aptă să producă efecte juridice, dreptul inculpatei de a formula excepția de neconstituționalitate, și prin aceasta de a obține eventuala învestire a Curții Constituționale, fiindu-i deja conferit. Față de lipsa aptitudinii acestei împuterniciri pretins falsificate de a produce efecte juridice s-a susținut că lipsește latura obiectivă a infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în opinia apărării impunându-se achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la întocmirea și folosirea împuternicirii avocațiale pretins false cu nr. 42 din 15 septembrie 2008 în dosarul nr. 10981/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a constatat că dosarul 10981/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție (înregistrat la 10 decembrie 2007) a avut ca obiect contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 3786 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2413/33/2006, părți fiind A.S.L., A.E. și A.C., pe de o parte, respectiv, B.M., B.G. și S.C. T.C. S.A., pe de altă parte. Contestația în anulare are anexată împuternicirea 90/2007 în baza contractului 90 din 11 noiembrie 2006.

Și în acest caz contestația în anulate a fost formulată de A.S., în nume propriu și în reprezentarea mamei și a fratelui acesteia.

Pentru termenul de judecată din 19 septembrie 2008, inculpata a invocat în nume propriu și în reprezentarea mamei sale A.E. și a fratelui ei A.C., o excepție de neconstituționalitate redactată la data de 15 septembrie 2008. La această excepție de neconstituționalitate inculpata a atașat împuternicirea avocațială 42 din 15 septembrie 2008 pentru redactare și reprezentare în fața Curții Constituționale (între timp aceasta, ca și alte acte din alte dosare, a dispărut de la dosar, dar nu s-a contestat emiterea ei).

S-a apreciat că, din aceleași considerente menționate anterior, și această împuternicire avocațială era inaptă de a produce consecințe juridice, singura deosebire putând consta în faptul că în urma formulării excepției a fost sesizată Curtea Constituțională, care a respins excepția prin Decizia nr. 102/2009.

S-a subliniat că, și în acest caz, pe împuternicirea avocațială în discuție a fost trecut contractul cu caracter general 42 și data redactării excepției, fiind vorba de asemenea de o evidentă eroare materială.

În urma materialului probator administrat, în ceea ce privește fapta reținută la punctul 1 din actul de sesizare al instanței, instanța de fond a apreciat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăția inculpatei pentru fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

Apărările inculpatei, în sensul posibilității comiterii unei erori materiale și a lipsei de efecte juridice a celor două împuterniciri avocațiale, nu au fost considerate întemeiate deoarece, așa cum s-a dovedit în faza de urmărire penală, iar ulterior în cursul judecății, din analiza registrului de contracte juridice pentru anul 2008, contractul nr. 42, în baza căruia au fost emise cele două împuterniciri, era întocmit pe numele altui client și la datele indicate pe împuterniciri erau întocmite alte două contracte de asistență juridică, nici acestea nefiind pe numele de A.E. și A.C.M.

Astfel, prima acuzație adusă inculpatei se referă la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată (sub forma unității naturale de infracțiune), în ceea ce privește cele două împuterniciri avocațiale false, care au fost întocmite și depuse în două dosare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind vorba de dosarul nr. 9864/2007 și dosarul nr. 10.981/2007. În ambele dosare au fost invocate excepții de neconstituționalitate, în ambele dosare cele două împuterniciri avocațiale au numărul 42 și se referă la contracte de asistență juridică distincte, încheiate în 15 septembrie 2008, respectiv 11 octombrie 2008.

În faza de urmărire penală s-a verificat registrul de contracte de asistență juridică de la cabinetul de avocatură al inculpatei și s-a remarcat faptul că, la numărul 42, și la aceste poziții din 15 septembrie 2008, respectiv 1.1 octombrie 2008, sunt menționate alte persoane.

În apărare, inculpata a depus în instanță un contract de asistență juridică nr. 42 din data de 18 iunie 2007 susținând că doar din eroare au fost făcute acele mențiuni ale datelor pe cele două împuterniciri și că a existat acel contract de asistență juridică încheiat încă din anul 2007.

Astfel, instanța de fond a apreciat că, pe de o parte, s-a depus un contract de asistență juridică legalizat de către un notar, iar pe de altă parte, s-au depus niște registre de evidență a contractelor juridice din anul 2007 de către inculpată, prezentându-se instanței originalul spre vedere. În opinia instanței de fond există suficiente date în sensul că registrul din anul 2007 al contractelor de asistență juridică prezentat în original și depus în copie "conform cu originalul" de către inculpată nu este identic cu registrul real, cel care a fost depus în instanță de către partea vătămată C.L.O., deoarece într-un alt dosar penal privind pe inculpată, și anume 477/33/2011 al Curții de Apel Cluj partea vătămată C.L.O. a mai observat copiile registrelor din anul 2007, solicitând ulterior eliberarea de copii.

Reiese astfel că la poziția 42 în registrul depus de partea vătămată figura încheiat la data de 18 iunie 2007 un contract de asistență juridică cu numiții B.P. și L. și nicidecum contractul încheiat cu A.E. și A.C.M.

Instanța de fond a mai reținut că inculpata a depus copia registrului contractelor de asistentă juridică din anul 2007, prezentând originalul lui spre vedere, fiind însă acoperite toate celelalte poziții și lăsată liberă poziția de la nr. 42 unde sunt menționate persoanele din familia sa A.E. și A.C.M., invocând confidențialitatea actelor pe care le încheie clienții cu cabinetul de avocatură. La data la care procurorul a realizat copia registrului contractelor de asistență juridică din anul 2008, acesta a fost redat în integralitatea lui, fără nicio acoperire ale celorlalte poziții. Analog, în faza de cercetare judecătorească în prezenta cauză, partea vătămată C.L.O. a depus copia registrului contractelor de asistentă juridică din anul 2007, care este la dosar în integralitatea lui (s-a reținut că în toate cele registre, atât în cel pe anul 2007 prezentat de inculpată, cât și în celelalte două se remarcă existenta aceluiași scris, respectiv al inculpatei A.S.L.).

În opinia instanței de fond menționarea datelor de identitate (doar numele și prenumele părților, fără alte date de identificare) tocmai pentru a se putea observa succesiunea și corecta numerotare a contractelor încheiate nu se poate considera că ar aduce confidențialității de care vorbea inculpata în apărarea sa.

În concluzie, nici în registrul contractelor de asistență juridică din anul 2007, dar nici în cel al contractelor de asistență juridică din anul 2008, nu se găsește nicio corespondență a celor susținute de către inculpată în apărarea sa.

Raportat la cele expuse anterior, chiar dacă într-adevăr ar fi existat acel contract de asistență juridică, care să fi fost prezentat notarului pentru autentificare, acesta s-ar fi regăsit în registrul contractelor de asistență juridică din anul 2007.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că s-a făcut cu certitudine dovada falsificării acestor înscrisuri ce au fost întocmite și prezentate pentru a produce efecte juridice în fața instanțelor de judecată. Faptul că nu s-a mai finalizat soluționarea uneia dintre excepțiile de neconstituționalitate invocate nu are nicio relevanță raportat la dispozițiile art. 290 C. pen., pentru că aceste împuterniciri avocațiale erau de natură a produce efecte juridice, iar acest lucru a și fost urmărit de către inculpată.

În privința consecințelor juridice ce se urmăreau a fi produse, instanța de fond a menționat, în primul rând, împrejurarea că fără acele contracte de asistență juridică și fără acele împuterniciri avocațiale nu se putea dovedi calitatea procesuală de reprezentant al inculpatei în raport cu mama și fratele său și nu se puteau formula acele căi de atac extraordinare în numele tuturor. Fără să se prezinte dovada de reprezentare nu se putea dovedi calitatea procesuală, fiind vorba de un proces civil.

Nici apărarea inculpatei, în sensul că cele două împuterniciri nu au produs efecte juridice datorită faptului că excepțiile invocate au fost respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție sau de CCR, nu prezintă relevanță juridică deoarece împuternicirea avocațială își produce efectele în momentul completării ei și, cu atât mai mult, în momentul folosirii în fata unei autorități pentru a dovedi calitatea de reprezentant.

În acest context, nu au fost reținute apărările inculpatei susținute, este drept, și de fratele său, în sensul că avea un mandat general de reprezentare a acestuia și a mamei lor în toate cauzele civile legate de redobândirea drepturilor de proprietate asupra unor imobile ce au aparținut defunctului tată al inculpatei, deoarece - potrivit articolului 131 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat - pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta (contractul de asistență juridică- n.n.) reprezintă un mandat special (...).

Nu în cele din urmă, instanța de fond a arătat că una dintre consecințele juridice urmărite de către inculpată era încasarea unor onorarii avocațiale de la părțile adverse din litigiile respective sau din altele. Astfel, fapta de mai sus a fost adusă la cunoștința organelor de urmărire penală de către partea vătămată G.S.M., care este verișoară primară cu inculpata A.S.L. și, în această calitate, s-a judecat în mai multe cauze civile cu aceasta, ocazie cu care a observat că inculpata, pentru obținerea de cheltuieli judiciare, respectiv pentru a dovedi că este mandatara unor părți, folosea același număr de împuternicire și de contract de asistență juridică în mai multe dosare (pentru o faptă relativ similară s-a și dispus dealtfel prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale față de inculpată).

În final, a mai arătat instanța de fond că, față de susținerile apărătorului ales al inculpatei - în sensul că nu ar fi fost necesară existența unei împuterniciri avocațiale separate pentru susținerea unei excepții de neconstituționalitate - acest lucru este real, însă doar cu condiția ca împuternicirea avocațială inițială să fie valabilă. Or, în cauză tocmai aceasta a fost problema, și anume faptul că nu a existat un contract de asistență inițial valabil încheiat și nicio împuternicire aferentă.

În acest context, în opinia instanței de fond tocmai din acest motiv nu poate fi admisă apărarea referitoare la jurisprudență, în sensul achitării inculpatei, respectiv Decizia penală nr. 1101 din 10 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a apreciat că întocmirea unei împuterniciri avocațiale poate constitui infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată doar dacă nu a fost emisă în baza unui contract de asistență juridică, situația din cauza de față fiind una diametral opusă.

De altfel, o astfel de apărare este contrazisă chiar de inculpată, care a susținut concomitent două variante diferite, o dată că acel contract ar fi existat, era valabil încheiat și în ambele cazuri împuternicirile avocațiale erau valabile, dar și că este posibil ca, din eroare, stagiarii săi sau cei de la cabinet să le fi completat cu date eronate din greșeală, ea neverificând acest aspect. Ultima variantă este contrazisă și de declarația martorei P.L. care a arătat faptul că și în situațiile în care împuternicirile erau completate de colaboratorii inculpatei, acest lucru se făcea fie după dictare, fie erau verificate ulterior de către inculpată.

Având în vedere că inculpata A.S.L. nu era parte în dosarul de mai sus, a solicitat învinuitei P.L., care era stagiară în cadrul cabinetului de avocatură A.S.L., ca în data de 24 octombrie 2008, să se prezinte la arhiva Curții de Apel Cluj cu scopul de a obține o copie a încheierii de suspendare a judecății pronunțată în data de 14 decembrie 2007 în dosarul nr. 1337/33/2007.

Învinuita P.L., în data de 24 octombrie 2008, a depus o cerere în numele avocatei A.S.L. în vederea eliberării unei copii de pe încheierea sus amintită, cerere care a fost înregistrată în programul electronic de evidență al dosarelor "E." la ora 09:52:53. Așa cum rezultă din declarația învinuitei P.L., funcționarul de la arhivă a comunicat acesteia că nu i se va elibera actul solicitat deoarece persoana care a formulat cererea nu este parte în proces.

Față de acest refuz, învinuita P.L., după ce a văzut pe coperta dosarului numele părții vătămate G.S.M., a întocmit și semnat în fals o cerere pe care a depus-o la arhiva Curții de Apel Cluj în care a arătat în mod necorespunzător adevărului că este avocatul numitei G.S.M., solicitând eliberarea unei copii de pe încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2007. Această cerere a fost înregistrată în data de 24 octombrie 2008 în programul electronic de evidență al dosarelor "E." la ora 09:57:24.

Deși cererea formulată de învinuita P.L. a fost respinsă ulterior și nici ea nici învinuita A.S.L. nu au intrat în posesia copiei încheierii din 14 decembrie 2007 în dosarul nr. 1337/33/2007 al Curții de Apel Cluj, în urma demersului întreprins de aceasta, inculpata A.S.L. - interesată fiind în soluționarea cauzei - a redactat în fals o cerere de recurs în numele USAMV Cluj-Napoca care a fost transmisă de la cabina de fax a R. Cluj 1, la Curtea de Apel Cluj, în data de 19 ianuarie 2009.

Această cerere de recurs poartă numărul de înregistrare 913 din 15 ianuarie 2009 și este semnată în calitate de rector, de prof. dr. L.A.M., respectiv de V.A. în calitate de consilier juridic.

În realitate, USAMV Cluj-Napoca nu a formulat cererea de recurs de mai sus, la data depunerii recursului prof. dr. L.A.M. nu mai era rectorul universității, iar la numărul de înregistrare 913 din anul 2009 în registrul intrare-ieșire al USAMV figurează un document intitulat "Note de fundamentare mijloc fix" și, nici într-un caz, o cerere de recurs.

Acuzarea a mai reținut că, pentru a fi mai convingătoare, inculpata A.S.L. "a completat" cererea de recurs falsă, prin depunerea unei completări la întâmpinare, întocmită în fals în numele USAMV având număr de înregistrate 5518 din 28 septembrie 2007, după care a mai depus o notă de ședință având numărul de înregistrare 9518 din 13 decembrie 2007 la USAMV

În realitate, la aceste numere în registrul de intrare al USAMV Cluj-Napoca figurează alte documente decât cele menționate mai sus.

Mai mult decât atât, la termenul din 22 iunie 2009, fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma recursului fals formulat de A.S.L., reprezentanții USAMV, prin adresa lor nr. 5697 din 16 iunie 2009, au arătat că deoarece nu au formulat recursul, nu își însușesc nici declararea și nici motivele acestuia, arătând că vor depune plângere penală pentru fals și uz de fals împotriva persoanei necunoscute care a formulat recursul respectiv (f. 22 d.u.p.). Față de cele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6829 din 22 iunie 2009 a anulat recursul intentat în numele USAMV

În cauză, a fost audiat în faza de urmărire penală, în calitate de făptuitor, numitul A.V., consilier juridic în cadrul USAMV Cluj-Napoca, care a infirmat redactarea și depunerea recursului de către el și conducerea USAMV

Din adresa S.C. R. S.A. din 23 august 2010 a rezultat însă că această unitate nu procedează la identificarea persoanelor care apelează la serviciile lor de comunicare prin fax.

Pe baza celor de mai sus, acuzarea a concluzionat că singura persoană interesată să redacteze cele trei documente în fals în numele USAMV și să le folosească a fost inculpata A.S.L., care - așa cum rezultă din declarația părții vătămate G.S.M. - avea interesul de a împiedica conexarea dosarului nr. 1337/33/2007 al Curții de Apel Cluj la un alt dosar, aflat pe rolul instanțelor din Cluj, și de a cauza și suportarea unor cheltuieli de către partea vătămată cu ocazia deplasării sale și apărătorului ales în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai precis, prin Încheierea din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, adoptată în dosarul nr. 1337/33/2007, s-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr. 3974/2003 (nr. unic nou 171/117/2007, atașat la prezentul dosar) al Judecătoriei Cluj-Napoca, în care inculpata A.S.L. avea interese contrare părții vătămate G.S.M. Având în vedere că în dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 7136 din 6 octombrie 2006, era adoptată deja o soluție favorabilă părții vătămate G.S.M., inculpata A.S.L. era direct interesată în reluarea judecării cauzei suspendate prin încheierea față de care a formulat recursul fals, în speranța obținerii unei soluții care să o dezavantajeze pe G.S.M., soluție ce putea fi folosită împotriva acesteia și în dosarul nr. 3974/2003, mai ales că în cauza suspendată - până la data respectivă - au fost adoptate hotărâri de respingere a contestației introduse de G.S.M.

Nu în ultimul rând, s-a reținut de către acuzare că fapta este probată în mod indirect și prin demersurile întreprinse de inculpata A.S.L. prin intermediul numitei P.L.M. în vederea obținerii încheierii judecătorești împotriva căreia s-a formulat recursul fals.

Raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat că, în pofida poziției procesuale de nerecunoaștere a inculpatei, vinovăția sa a fost dovedită și sub aspectul comiterii acestei infracțiuni.

Chiar dacă inculpata nu a recunoscut nici această faptă, instanța de fond a apreciat că s-a dovedit împrejurarea că aceasta avea un interes, cel puțin indirect, dacă nu direct, în promovarea acestui recurs și în înaintarea - pe această cale - a dosarului în vederea judecării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiției, împiedicând sau tergiversând, cel puțin în acest fel, conexarea acestuia la dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect acțiunea în constatare și ieșire din indiviziune, dosar în care inculpata era parte, precum și interes în soluționarea unitară a partajării masei succesorale în urma decesului după bunicului patern al inculpatei și al părții vătămate. Este de menționat că, prin Sentința civilă nr. 7136 din 6 octombrie 2006, era adoptată deja o soluție favorabilă părții vătămate G.S.M., inculpata, mama și fratele său declarând apel în cauză.

Instanța de fond a reținut că în dosarul nr. 1337/33/2007 al Curții de Apel Cluj, în care părți erau G.M. și USAMV, la data de 14 decembrie 2007 s-a dispus prin încheiere suspendarea dosarului până la soluționarea unui alt dosar, respectiv a dosarului nr. 3974/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în care era vorba de o acțiune în constatare formulată de partea vătămată G.S.M. și pârâți erau inculpata din prezenta cauză, precum și alte persoane din familia acestora.

De asemenea, pe rolul instanțelor au existat și alte dosare, iar inculpata avea interes să obțină copia acelei încheieri de suspendare, dovadă că a apelat în data de 24 octombrie 2008 la stagiara sa, de la cabinetul de avocatură, martora P.L., care s-a prezentat la Arhiva Curții de Apel Cluj, secția civilă, pentru a-i fi eliberată o astfel de încheiere, aspect asupra căruia se va reveni ulterior.

Înainte de acest moment, se cuvine a se preciza că din probele administrate în cursul judecății, a reieșit că a existat pe rolul instanțelor civile, concomitent, și un alt dosar, și anume dosarul nr. 33/117/2003 al Tribunalului Cluj, având același obiect cu dosarul 1337/33/2007 al Curții de Apel Cluj, respectiv "plângere Legea nr. 10/2001". În acest dosar, reclamantă era mama inculpatei, numita A.E., iar printre intervenienții în nume propriu se aflau și părțile vătămate C.L. și G.S.M., precum și inculpata și fratele acestuia A.C.M.. În același dosar calitatea de pârâtă o avea tot USAMV Cluj-Napoca. Este vorba, practic, de plângerile împotriva deciziilor prin care au fost respinse solicitările de restituire în natură a unei părți din imobilele din masa succesorală a numitului A.V., antecesorul tuturor acestora, imobile ce făceau parte din masa succesorală care forma și obiectul acțiunii în constatare în dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a condus la suspendarea judecății în dosarul nr. 1337/33/2007 al Curții de Apel Cluj.

Inculpata s-a apărat, printre altele, și în sensul că cea care a declarat recurs ar fi fost însăși partea vătămată G.M., care avea interes pentru a formula acest recurs deoarece pierduse cauza în primă instanță și în dosarul nr. 1337/33/2007 avea calitatea de reclamantă, partea vătămată fiind la acel moment apelantă.

În opinia instanței de fond, tocmai această apărare, coroborată și cu alte elemente ce vor fi indicate ulterior, pledează pentru concluzia că atâta vreme cât partea vătămată G.S.M. pierduse în primă instanță litigiul având ca obiect "plângere la Legea nr. 10/2001" și îl pierduse pe fond, nu pe cale de excepție, existau șansele unei soluții similare și în cauza personală a mamei inculpatei în dosarul nr. 33/117/2003 al Tribunalului Cluj, cu atât mai mult cu cât o parte din materialul probator era comun.

În mod evident, inculpata a dorit să preîntâmpine un astfel de deznodământ și tocmai de aceea apare neverosimilă apărarea sa formulată în sensul că tocmai partea vătămată G.S.M. ar fi declarat în mod fals recursul în numele USAMV

Totodată, în acest dosar, în data de 10 martie 2009, a fost formulată o cerere a părții vătămate de repunere pe rol a cauzei, aspect care iar contrazice susținerile inculpatei, mai ales că ulterior, pe de o parte, a cerut înscrierea în fals a cererii de recurs, iar pe de altă parte, potrivit inculpatei, aceasta ar fi cerut să se respingă propria sa contestație ca fiind tardivă.

În acest sens, în opinia instanței de fond, apar ca neverosimile motivele de recurs formulate în numele instituției sus-amintite în fals chiar de către partea vătămată, prin acestea solicitându-se ca în urma repunerii cauzei pe rol să se constate tardivitatea introducerii contestației în baza Legii nr. 10/2001, fiind absurd ca reclamanta, respectiv partea vătămată G.S. să își invoce tardivitatea propriei sale plângeri/contestații. Din contră, inculpata ar fi avut un interes direct ca plângerea părții vătămate să fie respinsă ca tardivă și nu ca neîntemeiată, deoarece o soluție pe fond de respingere, așa cum s-a arătat, putea conduce la o soluție similară și în cauza personală a mamei sale, A.E.

În aceeași notă, se remarcă - din cuprinsul aceleiași cereri false de recurs - că se reiterează excepția de tardivitate invocată de noi (adică de USAMV Cluj), excepție care se regăsește și în cuprinsul completăm la întâmpinare și a notelor de ședință depuse succesiv, în ordine firească (în contra susținerilor apărării) în același dosar cu sub numerele 5518 din 28 septembrie 2007 și 9518 din 13 decembrie 2007, înscrisuri despre care s-a dovedit că în mod cert nu provin de la instituția sus-amintită.

Aceste aspecte au fost dovedite și prin alte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cererea de recurs, care poartă numărul de înregistrare 913 din 15 ianuarie 2009 și este semnată în calitate de rector, de prof. dr. L.A.M., respectiv de V.A. în calitate de consilier juridic.

În realitate, USAMV Cluj-Napoca nu a formulat cererea de recurs de mai sus, iar la data depunerii recursului prof. dr. L.A.M. nu mai era rectorul universității și la nr. de înregistrare 913 din anul 2009 în registrul intrare-ieșire al USAMV figurează un document intitulat "Note de fundamentare mijloc fix" și nici într-un caz o cerere de recurs.

De asemenea, cu privire la cele două înscrisuri depuse în cursul anului 2007 în același dosar, respectiv completarea la întâmpinare, întocmită tot în fals în numele USAMV având nr. de înregistrare 5518 din 28 septembrie 2007 și niște note de ședințe având nr. de înregistrare 9518 din 13 decembrie 2007 la USAMV, toate în favoarea acesteia din urmă, în condițiile în care Universitatea se judeca cu partea vătămată G.M. s-a dovedit că nici acestea nu figurează în evidențele instituției.

În realitate, la aceste numere, în registrul de intrare al USAMV Cluj-Napoca figurează alte documente decât cele menționate mai sus iar mai mult, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței martorul A.V. a arătat că niciunul din aceste înscrisuri nu provin de la instituția unde deținea funcția de consilier juridic.

Din aceste motive, la termenul din 22 iunie 2009, fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma recursului dovedit a fi fost declarat fals, reprezentanții USAMV, prin adresa lor nr. 5697 din 16 iunie 2009 au arătat că deoarece nu au formulat recursul, nu își însușesc nici declararea și nici motivele acestuia și că vor depune plângere penală pentru fals și uz de fals împotriva persoanei necunoscute care a formulat recursul respectiv. Față de cele de mai sus Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 6829 din 22 iunie 2009 a anulat recursul intentat în numele USAMV.

În opinia instanței de fond, în acest context trebuie privite evenimentele petrecute la data de data de 24 octombrie 2008, când martora P.L., la cererea expresă a inculpatei, a depus la arhiva civilă a Curții de Apel Cluj o cerere în numele avocatei A.S.L. în vederea eliberării unei copii de pe încheierea de suspendare, cerere care a fost înregistrată în programul electronic de evidență al dosarelor "E." la ora 09:52:53. Așa cum rezultă din declarația martorei P.L., funcționarul de la arhivă i-a comunicat acesteia că nu i se va elibera actul solicitat deoarece persoana care a formulat cererea nu este parte în proces.

Față de acest refuz, martora P.L., după ce a văzut pe coperta dosarului numele părții vătămate G.S.M., a întocmit și semnat în fals o cerere pe care a depus-o la arhiva Curții de Apel Cluj în care a arătat în mod necorespunzător adevărului că este avocatul numitei G.S.M., solicitând eliberarea unei copii de pe încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2007. Această cerere a fost înregistrată în data de 24 octombrie 2008 în programul electronic de evidență al dosarelor "E." la ora 09:57:24.

Martora P.L. a declarat în fața instanței că, în urma refuzului întâmpinat la funcționarii de la arhivă, a formulat o cerere în care a menționat în mod neadevărat faptul că este avocatul părții civile G.S., însă nici de această dată nu i s-a eliberat încheierea de suspendare, deoarece la dosar nu exista vreo împuternicire avocațială pe numele ei. Martora a mai arătat că i-a adus la cunoștința inculpatei aceste aspecte, deși a doua cerere ar fi formulat-o din proprie inițiativă întrucât inculpata îi spusese că are nevoie de acea încheiere.

Astfel, martora P.L. a declarat că a fost rugată doar să se deplaseze cu cererea inculpatei timbrată legal pentru a obține copie de pe încheierea de suspendare deoarece inculpata îi spusese că avea nevoie să o depună atașat unor concluzii scrise într-un alt dosar, dar inculpata nu i-a cerut să o obțină prin alte mijloace, respectiv prin formularea unei cereri în numele unei părți din dosar. S-a susținut în fața instanței că inculpata, de altfel, nici nu ar fi știut de cererea formulată de P.L. în numele altei persoane până la momentul urmăririi penale și că după ce i s-a comunicat de către martoră că nu a obținut copia de pe încheiere, inculpata a extras de pe site-ul instanței fișa dosarului din care rezulta că era suspendat, extras pe care l-a depus în instanță.

Or, derularea evenimentului petrecut la Arhiva Curții de Apel Cluj în data de 24 octombrie 2008 trebuie însă privită cu două rezerve. Este posibil desigur ca martora P.L. să fi formulat în calitate de avocat stagiar cea de a doua cerere de eliberare a încheierii din proprie inițiativă, dar nu trebuie omis din vedere faptul că la acel moment inculpata avea un avantaj moral net asupra martorei, care îi era stagiară și dorea să rezolve problema încredințată de maestra ei.

De altfel, martora a fost sinceră arătând că, la acel moment, datorită lipsei experienței profesionale și cunoscând că părțile au litigii în alte dosare, nu a realizat că ar fi o problemă de natură penală dacă solicită copia încheierii ea însăși.

De cealaltă parte însă, este limpede că inculpata A.S.L., nefiind parte în dosar, cunoștea exact că nu poate obține acea copie. Cu toate acestea, așa cum reiese din declarația martorei ea a fost cea care i-a dictat conținutul cererii de eliberare a încheierii și a trimis-o să achite taxa de timbru, motivând că are nevoie de încheiere într-un alt dosar. Este evident deci că inculpata cunoștea că ea nu ar putea obține personal acea copie, din considerentele anterior indicate, motiv pentru care a trimis-o la arhivă pe stagiara sa.

Această atitudine a inculpatei - în opinia instanței de fond - este de natură să combată și ultima apărare a sa legată de acest capăt de acuzare. Astfel, inculpata a susținut în cauzele civile, foarte multe la număr, mai erau implicate și multe alte persoane, cu interese contrare, între care se poate observa că s-a dus un adevărat război cu o încrâncenare ieșită din comun, astfel că se poate presupune foarte ușor că oricare parte care ar fi crezut că poate să-și urmărească un interes prin promovarea recursului declarat în fals putea să îl trimită prin fax, nu neapărat ea.

Cert este însă că nu există și nu a fost produsă nicio dovadă în sensul că vreo altă persoană în afară de aceasta, parte în celelalte două procese, ar fi efectuat vreun demers, ilegal, cum a fost cazul inculpatei, de obținere a copiei acelei încheieri și că se observă din conținutul înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală că toate cele trei acte despre care USAMV Cluj a negat că i-ar aparține sunt identice ca paginație, scriere și mod de redactare (cu titlu de exemplu, cuvintele "CONTESTAȚIE" și " EXCEPȚIA DE TARDIVITATE" sunt scrise în mod repetat cu majuscule).

Prin Sentința civilă nr. 7136 din 06 octombrie 2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca adoptată în dosarul nr. 3974/2003, printre altele, s-a constatat că prin titlul de proprietate nr. 28077/2302 din 23 iunie 1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1,7361 ha situat în extravilanul mun. Cluj-Napoca în favoarea lui A.V., reclamanților (G.S.M. și A.S.I.) și pârâților reclamanți reconvenționali A.O. și C.L.O. Prin aceeași sentință s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 28.044/2302/1997 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj la data de 24 februarie 1997, titlu ce era emis pe numele lui A.V.V., identic cu A.V.V., și A.M.

Împotriva Sentinței civile nr. 7136 din 6 octombrie 2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca a declarat apel A.S.L., apel care a fost admis prin Decizia civilă nr. 421/A din 21 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj în parte, doar sub aspectul modalității de partajare a terenului înscris în titlul de proprietate nr. 28077/2302 din 23 iunie 1997, în rest fiind menținută hotărârea instanței de fond cu privire la cele două titluri de proprietate menționate mai sus.

Inculpata A.S.L. a declarat recurs împotriva deciziei sus amintite a tribunalului, acesta fiind respins că nefondat prin Decizia civilă nr. 842/R din 04 martie 2011 a Curții de Apel Cluj.

În motivare, instanța de recurs a reținut că este pe deplin probat cu înscrisuri că reclamanții și pârâții sunt succesorii defunctului A.P.V. care a avut patru copii, A.V.V., A.V.O., A. (C.) M. și A.V.I. Primul a decedat la data de 2 iulie 1999, moștenitorii acestuia fiind A.E., în calitate de soție supraviețuitoare, A.S.L. și A.C.M., în calitate de fii. A.I. a decedat la data de 15 aprilie 1987, moștenitorii săi fiind A.M. în calitate de soție supraviețuitoare, A.S.I. și A. (actualmente G.) S.M. în calitate de fii. A.M. a decedat la data de 02 februarie 1959 având ca moștenitor pe C.L.O. în calitate de fiu. În privința numitului C.L.O. instanța a arătat că s-a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a acestuia deoarece acesta nu a renunțat la succesiune.

Inculpata A.S.L., în timpul judecării apelului de către Tribunalul Cluj, în data de 14 iunie 2010, în nume propriu, respectiv în reprezentarea mamei sale A.E. și fratelui ei, A.C.M., a depus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca având că obiect constatarea nulității absolute a înscrierii numiților A.S., G.M. și C.L. la poziția 33/61 din Tabelul anexă 3 Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 28077/2302/1997.

În motivarea acțiunii civile, susnumita a depus copia adeverinței nr. 3350 din 08 februarie 1991 emisă de Primăria mun. Cluj-Napoca către A.V.M. din care rezultă că în registrul agricol vol. VIII poziția 70 figurează A.V., ... M., M. ... cu următoarele: 2,05 ha, fânaț 2 ha, 0,05 ha alte terenuri.

Această adeverință, au reținut organele de urmărire penală, este necorespunzătoare adevărului, deoarece așa cum rezultă din adresa nr. 113200/304 din 5 mai 2011 a Serviciului revendicări fond funciar și registrul agricol din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, cererea înregistrată sub nr. 3.350 din 08 februarie 1991 a fost depusă de A.V. și nu de A.V. M. iar în registrul "agricol, vol. VIII, poziția nr. 70, figurează în realitate A.V., A.M., A.M. și C.L.

În cauză fiind vorba despre o adeverință falsificată depusă în copie xerox, nu s-a putut stabili cine și când a întocmit acest document, însă s-a reținut că este cert faptul că inculpata A.S.L. a cunoscut faptul că actul are un conținut necorespunzător adevărului și prin folosirea acesteia a urmărit formarea convingerea instanței cu privire la faptul că tatăl ei defunct, A.V.M., ar fi cel care a deținut terenurile înscrise în registrul agricol și nu A.V. (bunicul învinuitei) pentru a exclude pe ceilalți succesori ai acestuia de la beneficiul bunurilor imobile teren rămase după acesta.

S-a mai reținut că inculpata A.S.L. a anexat la cererea de chemare în judecată și o copie falsificată a adresei nr. 31.951 din 04 noiembrie 1991 din care rezulta că s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei județene nr. 80 din 29 octombrie 1991 pentru suprafața totală de 1,75 ha, în favoarea moștenitorilor A.V.M., A.O., A.S. și G.M. după A.V. defunct.

În realitate, din adresa originală nr. 31.951 din 04 noiembrie 1991 aflată la dosarul nr. 3974/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca și depusă la prezentul dosar în copie certificată, rezultă că după defunctul A.V., moștenitorii sunt A.V. M., A.O., A.S., G.S. și C.L.

Cele două documente constituie fila 12 din dosarul nr. 18.784/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca și, la fel ca și în cazul celeilalte adeverințe falsificate, inculpata A.S.L., prin depunerea adresei falsificate nr. 31951 din 04 noiembrie 1991, a urmărit înlăturarea părții vătămate C.L.O. de la cota de moștenire după bunicul său, A.V., ce-i revenea prin reprezentarea mamei sale defuncte A.M.

S-a considerat că - pe baza probelor administrate în cauză - este pe deplin dovedită nu numai latura obiectivă a infracțiunii de uz de fals, dar și intenția inculpatei A.S.L. de a folosi cele două adeverințe falsificate în vederea producerii unor consecințe juridice, în timp ce cunoștea cu certitudine că acestea sunt false. Astfel, inculpata A.S.L. cunoștea cu certitudine că originalul adeverinței nr. 31.951 din 04 noiembrie 1991 se află la dosarul nr. 171/117/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca, dosar în care avea calitatea de parte, iar pe de altă parte știa că veridicitatea adeverinței originale a fost confirmată și prin rezoluția nr. 6275/P/2004 din 21 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

În fața instanței de judecată, la dosar a fost depusă de către inculpată adeverința 3350 din 8 februarie 1991 emisă de Primăria mun. Cluj Napoca, în original, însoțită de cererea adresată primăriei sub același număr de numitul A.V.V.M., tatăl inculpatei, în copie xerox. S-a susținut de către apărare că supoziția procurorului - că adeverința ar fi falsă - s-a bazat pe un răspuns al Primăriei Cluj Napoca în sensul că cererea de eliberare a adeverinței nu a fost formulată de A.V. M., adică tatăl inculpatei, ci de A.V. (bunicul inculpatei și tatăl numitului A.V.M.).

S-a apreciat că este real, din acest punct de vedere, că mențiunile din rechizitoriu sunt eronate. Din copiile actelor de stare civilă depuse la dosar reiese în mod cert că numitul A.V., bunicul inculpatei, a decedat la data de 3 iulie 1975, fiind imposibil că acesta să fi formulat cererea în cursul anului 1991. Cum A.V. era decedat din 1975, evident cererea apare a fi fost făcută de tatăl inculpatei, A.V.M. (sub numele A.V.V.M., fiul lui V. și M.) dar cel mai probabil în evidențele primăriei nu au fost consemnate toate prenumele persoanei solicitante.

De asemenea, s-a depus în probațiune o copie a unei adrese înregistrată la Primăria Cluj Napoca sub nr. 8060 din 13 martie 1991 prin care A.V.M. făcea referire la adeverința ce-i fusese eliberată sub nr. 3350 din 8 februarie 1991, prin aceasta încercând să se dovedească împrejurarea că adeverința 3350 din 8 februarie 1991 este reală, și nu falsificată și că în diverse acte de stare civilă tatăl inculpatei apărea atât sub prenumele de V., cât și V., ceea ce a condus la crearea anumitor confuzii.

În ceea ce privește pretinsa copie falsificată a adresei nr. 31.951 din 04 noiembrie 1991, inculpata a susținut că, așa cum rezultă d