ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 mai
2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, petenta SC C.G.
SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata SC A.I.T. SRL, ca instanța, pe
cale de ordonanță președințială, să dispună suspendarea provizorie a executării
silite a sentinței civile nr. 3614 din 25 aprilie 2013, pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 18968/3/2012, până
la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului.
Prin încheierea din
10 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca
neîntemeiată cererea petentei.
Pentru a hotărî
astfel, curtea de apel a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele
impuse cumulativ de prevederile art 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc.
civ.
Astfel, în ceea ce
privește urgența măsurii, se reține că petenta a făcut aprecieri generice
legate de imposibilitatea de desfășurare a activității, fără însă a dovedi care
este situația financiară și economică în care se află și în ce mod s-ar repercuta
asupra activității sale executarea sumei din hotărârea de fond, existența unei
datorii și cuantumul ridicat al acesteia neputând constitui, prin ele însele,
argumente care să conducă de plano la suspendarea executării unei hotărâri
căreia legea îi conferă caracter executoriu în primă instanță.
Cu privire la cerința
vremelniciei măsurii, curtea de apel a apreciat că aceasta este îndeplinită
câtă vreme măsura solicitată s-ar întinde în timp până la momentul soluționării
cererii de suspendare din cadrul apelului.
Totodată s-a reținut
că nu este îndeplinită cerința neprejudecării fondului, întrucât instanța,
pentru a lua în analiză argumentele aduse de petenta în susținerea cererii
sale, ar trebui să se pronunțe în mod nepermis asupra legalității și temeiniciei
sentinței de fond, ceea ce excede competenței sale, fiind atributul exclusiv al
instanței de control judiciar.
Împotriva acestei
încheieri a formulat recurs SC C.G. SRL învederând că aceasta a fost pronunțată
cu încălcarea și cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, sub aspectul
întrunirii în cauză a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea
cererii de ordonanță președințială.
În susținerea
recursului său recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit curtea de apel a
apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cumulative de admisibilitate
a ordonanței președințiale, respectiv urgența luării măsurii, caracterul
vremelnic și neprejudecarea fondului.
Astfel, recurenta
învederează că în speță erau îndeplinite toate cele trei condiții cumulative
mai sus enumerate, motiv pentru care ce impunea admiterea cererii și
suspendarea provizorie a executării silite a Sentinței civile nr. 3614 din 25
aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în
Dosarul nr. 18968/3/2012, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul
apelului.
Analizând recursul în
raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și
temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
În conformitate cu
prevederile art. 280 alin. (1) C. proc. civ. "cererea pentru suspendarea
executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot
cursul instanței de apel" iar conform alin. (5) al aceluiași articol
"până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi
încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea
dosarului (...)".
Admisibilitatea
ordonanței președințiale presupune îndeplinirea anumitor condiții speciale,
care se desprind din conținutul art. 581 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia
"instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.".
Din analiza textului
de lege mai sus evocat rezultă ca prin acesta se stabilesc două din condițiile
de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială și anume urgența și
caracterul vremelnic al măsurii solicitate, din condiția caracterului vremelnic
decurgând o a treia condiție de admisibilitate, respectiv să nu se prejudece
fondul.
În speță, recurenta a
învederat în ședință publică instanței faptul că Sentința civilă nr. 3614 din
25 aprilie 2013 pronunțata de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în
Dosarul nr 18968/3/2012, a fost deja pusă în executare.
Față de acest aspect,
se constată că în cauză nu subzistă eventualele motive care ar conduce la
îndeplinirea cerințelor legale pentru admisibilitatea ordonanței președințiale
respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate.
Având în vedere ca
prin cererea respinsă prin încheierea din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a V-a civilă, petenta a solicitat dispunerea unei măsuri
provizorii iar nu restituirea cauțiunii, Înalta Curte, în soluționarea
recursului formulat împotriva sus-menționatei încheieri, nu poate dispune cu
privire la solicitarea recurentei de restituire a cauțiunii depuse în cauză.
Așa fiind, pentru
considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat.
Cu privire la cererea
recurentei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de
intimată, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor
art. 274 C. proc. civ. "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la
cerere, să plătească cheltuielile de judecată."
Judecătorii nu pot
micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional,
plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe
care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă
dreptul "să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu
cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata
motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau
munca îndeplinită de avocat."
Față de prevederile
legale mai sus evocate și luând în considerare că, în speță, onorariul de
avocat nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca
îndeplinită de avocat și că recurenta a căzut în pretenții, aceasta urmează sa
fie obligată să repare în integralitate prejudiciile provocate, în această
categorie intrând și cheltuielile efectuate de intimată cu privire la angajarea
unui apărător, conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.G. SRL împotriva încheierii din
10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Respinge cererea
recurentei-reclamante de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată.
Obligă
recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 1.860 RON
reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 9 octombrie 2013.
Procesat de GGC - GV