ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constata următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, petenta SC C.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata SC A.I.T. SRL, ca instanța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună suspendarea provizorie a executării silite a sentinței civile nr. 3614 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 18968/3/2012, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului. Prin încheierea din 10 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea petentei. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de prevederile art 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc.

civ. Astfel, în ceea ce privește urgența măsurii, se reține că petenta a făcut aprecieri generice legate de imposibilitatea de desfășurare a activității, fără însă a dovedi care este situația financiară și economică în care se află și în ce mod s-ar repercuta asupra activității sale executarea sumei din hotărârea de fond, existența unei datorii și cuantumul ridicat al acesteia neputând constitui, prin ele însele, argumente care să conducă de plano la suspendarea executării unei hotărâri căreia legea îi conferă caracter executoriu în primă instanță. Cu privire la cerința vremelniciei măsurii, curtea de apel a apreciat că aceasta este îndeplinită câtă vreme măsura solicitată s-ar întinde în timp până la momentul soluționării cererii de suspendare din cadrul apelului.

Totodată s-a reținut că nu este îndeplinită cerința neprejudecării fondului, întrucât instanța, pentru a lua în analiză argumentele aduse de petenta în susținerea cererii sale, ar trebui să se pronunțe în mod nepermis asupra legalității și temeiniciei sentinței de fond, ceea ce excede competenței sale, fiind atributul exclusiv al instanței de control judiciar. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC C.G. SRL învederând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea și cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, sub aspectul întrunirii în cauză a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială. În susținerea recursului său recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit curtea de apel a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cumulative de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența luării măsurii, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Astfel, recurenta învederează că în speță erau îndeplinite toate cele trei condiții cumulative mai sus enumerate, motiv pentru care ce impunea admiterea cererii și suspendarea provizorie a executării silite a Sentinței civile nr. 3614 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 18968/3/2012, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului. Analizând recursul în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 280 alin. (1) C. proc. civ.

"cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel" iar conform alin. (5) al aceluiași articol "până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului (...)". Admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea anumitor condiții speciale, care se desprind din conținutul art. 581 alin. (1) C. proc. civ.

conform căruia "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.". Din analiza textului de lege mai sus evocat rezultă ca prin acesta se stabilesc două din condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate, din condiția caracterului vremelnic decurgând o a treia condiție de admisibilitate, respectiv să nu se prejudece fondul. În speță, recurenta a învederat în ședință publică instanței faptul că Sentința civilă nr. 3614 din 25 aprilie 2013 pronunțata de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr 18968/3/2012, a fost deja pusă în executare.

Față de acest aspect, se constată că în cauză nu subzistă eventualele motive care ar conduce la îndeplinirea cerințelor legale pentru admisibilitatea ordonanței președințiale respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate. Având în vedere ca prin cererea respinsă prin încheierea din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, petenta a solicitat dispunerea unei măsuri provizorii iar nu restituirea cauțiunii, Înalta Curte, în soluționarea recursului formulat împotriva sus-menționatei încheieri, nu poate dispune cu privire la solicitarea recurentei de restituire a cauțiunii depuse în cauză. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat. Cu privire la cererea recurentei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente: Conform prevederilor art. 274 C. proc. civ. "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată." Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

Judecătorii au însă dreptul "să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." Față de prevederile legale mai sus evocate și luând în considerare că, în speță, onorariul de avocat nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat și că recurenta a căzut în pretenții, aceasta urmează sa fie obligată să repare în integralitate prejudiciile provocate, în această categorie intrând și cheltuielile efectuate de intimată cu privire la angajarea unui apărător, conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C.G. SRL împotriva încheierii din 10 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Respinge cererea recurentei-reclamante de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 1.860 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV