ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5315/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Excepția de nelegalitate invocată Prin excepția invocată în fața Tribunalului Târgu Mureș, secția I civilă, reclamanta B.R. a susținut, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea O.U.G. nr. 59/2011, arătând că aceasta încalcă art. 1 al Protocolului Adițional nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instituind o ingerință nejustificată asupra dreptului de proprietate al reclamantei prin revizuirea cuantumului pensiilor, cu efect al reducerii substanțiale a pensiei reclamantei.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs Prin Sentința nr. 208 din 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată în cauză, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de către pârâtul Guvernul României, și, în consecință, a respins că inadmisibilă excepția de nelegalitate a O.U.G. nr. 59/2011. În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat, în esență, că ordonanțele Guvernului nu sunt supuse controlului judecătoresc, întrucât reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege emise de Guvern în temeiul art. 115 din Constituție, potrivit principiului delegării legislative, singurul mijloc procedural de contestare a dispozițiilor cuprinse în ordonanță, fiind acela al invocării excepției de neconstituționalitate, în condițiile reglementate de Legea nr. 47/1992.

3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 208 din 25 octombrie 2012 a declarat recurs reclamanta B.R., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate. În motivarea cererii, recurenta a reluat criticile privind nelegalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 și a deciziei prin care a fost diminuat cuantumul pensiei. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Înalta Curte apreciază că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității cererii, excepție peremptorie și dirimantă, și în mod întemeiat a apreciat că inadmisibilă excepția de nelegalitate a O.U.G.

nr. 59/2011, motivarea primei instanțe fiind exhaustivă sub acest aspect. Potrivit art. 4 Legea nr. 554/2004, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate." Categoria actelor administrative ce pot fi cenzurate de către instanța de judecată prin intermediul acestui mijloc procedural se definește, însă, și prin raportare la corpusul Legii speciale nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea că obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, că un mijloc de apărare. Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare, fie pe cale de acțiune principală sau pe cale de excepție.

Este de reținut, așa cum a arătat și instanța de fond, natura ordonanței de guvern, și anume de act administrativ specific, prin care Guvernul își exercită delegarea legislativă, caracterul legislativ fiind și mai pregnant în cazul ordonanțelor de urgență, care se supun aprobării Parlamentului, cum este cazul de față. De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți, arătându-se că unica formă de control a ordonanțelor de guvern se poate exercita de către instanța constituțională, fie ca urmare a ridicării, directe, a excepției de neconstituționalitate sau cu ocazia controlului anterior promulgării legii de aprobare sau de respingere. Din această perspectivă, cererea reclamantei este inadmisibilă.

În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea recursului că nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.R. împotriva Sentinței civile nr. 208 din 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2013. Procesat de GGC - NN