ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5315/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

nelegalitate invocată

Prin excepția invocată în fața Tribunalului

Târgu Mureș, secția I civilă, reclamanta B.R. a susținut, în temeiul

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea O.U.G. nr.

59/2011, arătând că aceasta încalcă art. 1 al Protocolului Adițional nr. 1 al

Convenției Europene pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, instituind o ingerință nejustificată asupra dreptului de

proprietate al reclamantei prin revizuirea cuantumului pensiilor, cu efect al

reducerii substanțiale a pensiei reclamantei.

obiectul prezentului recurs

Prin Sentința nr. 208

din 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, sesizată cu soluționarea excepției de

nelegalitate invocată în cauză, a admis excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate, invocată de către pârâtul Guvernul României, și, în consecință, a

respins că inadmisibilă excepția de nelegalitate a O.U.G. nr. 59/2011.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a arătat, în esență, că ordonanțele Guvernului nu sunt

supuse controlului judecătoresc, întrucât reprezintă acte administrative de

autoritate cu putere de lege emise de Guvern în temeiul art. 115 din

Constituție, potrivit principiului delegării legislative, singurul mijloc

procedural de contestare a dispozițiilor cuprinse în ordonanță, fiind acela al

invocării excepției de neconstituționalitate, în condițiile reglementate de

Legea nr. 47/1992.

exercitată

Împotriva Sentinței

nr. 208 din 25 octombrie 2012 a declarat recurs reclamanta B.R., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

În motivarea cererii,

recurenta a reluat criticile privind nelegalitatea dispozițiilor O.U.G. nr.

59/2011 și a deciziei prin care a fost diminuat cuantumul pensiei.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, și îl va

respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte

apreciază că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal, cu prioritate, asupra

excepției inadmisibilității cererii, excepție peremptorie și dirimantă, și în

mod întemeiat a apreciat că inadmisibilă excepția de nelegalitate a O.U.G. nr.

59/2011, motivarea primei instanțe fiind exhaustivă sub acest aspect.

Potrivit art. 4 Legea

nr. 554/2004, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate."

Categoria actelor

administrative ce pot fi cenzurate de către instanța de judecată prin

intermediul acestui mijloc procedural se definește, însă, și prin raportare la

corpusul Legii speciale nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art.

9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate

introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția

de neconstituționalitate, acțiune care poate avea că obiect acordarea de

despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor

administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei

autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei

operațiuni administrative.

Formularea textului

normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere anularea unei

ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios

administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin

acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituționalității

ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, că un mijloc de apărare.

Întreaga construcție

a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor

de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi

desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod

direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare, fie pe cale de

acțiune principală sau pe cale de excepție.

Este de reținut, așa

cum a arătat și instanța de fond, natura ordonanței de guvern, și anume de act

administrativ specific, prin care Guvernul își exercită delegarea legislativă,

caracterul legislativ fiind și mai pregnant în cazul ordonanțelor de urgență,

care se supun aprobării Parlamentului, cum este cazul de față.

De altfel, în acest

sens este și jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți,

arătându-se că unica formă de control a ordonanțelor de guvern se poate

exercita de către instanța constituțională, fie ca urmare a ridicării, directe,

a excepției de neconstituționalitate sau cu ocazia controlului anterior

promulgării legii de aprobare sau de respingere.

Din această

perspectivă, cererea reclamantei este inadmisibilă.

În raport de toate

cele mai sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea atacată,

se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea recursului că nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.R. împotriva Sentinței civile nr. 208 din 25 octombrie 2012 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN