ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2013

Prin sentința penală nr. 238/D/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea inculpaților: I. S.G.S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: 1. art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani închisoare; 2. art. 288 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare 3. art. 293 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare 4. art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare . În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011. II.

G.S.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: 1. art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani închisoare; 2. art. 288 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare; 3. art. 293 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; 4. art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare; În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011. III. M.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: 1. art. 13 alin. (1), (2), (3) rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată la pedeapsa de 10 ani închisoare și de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. ; 2. art. 293 alin. (1) la pedeapsa de 2 ani închisoare; 3. art. 291 teza I C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare; 4. art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 15 martie 2011. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 teza a II a C. proc. pen. coroborat cu art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. prin Decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, pe o durată de 30 de zile, începând cu data efectivă a arestării acestora. În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpații G.S.C.

și S.G.S.A. a unui autoturismului marca S.Y., autoturism aflat la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Bacău și a bunurilor aflate în acesta, fila 24 - 25 dos fond. S-a dispus anularea certificatului de naștere emis pe numele S.G.S.A. aflat la dosarul cauzei la fila 88, și emiterea unui nou certificat cu datele reale ale minorului, așa cum rezultă din testarea A.D.N. de la fila 133, dosar u.p. S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1.070,98 lei contravaloare traducere - H.D.P. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 15.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul nr. 35 D/P/2011 din 30 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată pe inculpații cetățeni italieni - G.S.C. și S.G.S.A., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și art. 288 C. pen. și art. 293 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și inculpata M.A.R. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată art. 293 alin. (1) și 291 C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - martie 2011, cei trei inculpați au încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc. M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inculpatul S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni. În acest scop, cei trei inculpați au falsificat documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun.

Bacău, cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău. Conform acestei înțelegeri, la data de 09 martie 2011 inculpatul G.S.C. și inculpatul S.G.S.A., au încercat să părăsească teritoriul României împreună cu nou născutul, victimă a traficului de minori, fiind depistați de către autorități pe raza mun. Brașov.

La termenul din data de 12 iulie 2011 reprezentantul Parchetului a solicitat extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați cu privire la infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, respectiv la emiterea certificatului de naștere pe numele minorului, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că cei trei inculpați au depus la starea civilă prin intermediul inculpatului S.G.S.A., documente contrafăcute din care rezulta că minorul era născut de către inculpații italienii în urma căruia a fost emis certificatul de naștere în fals pentru partea vătămată nou născut S.G.S.A., de către funcționarul de la starea civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele: La data de 09 martie 2011, ora 6,00 inculpata M.A.R. a apelat serviciul de urgență 112 și a sesizat faptul că doi cetățeni italieni, ce locuiau temporar împreună cu ea în Bacău, într-un apartament închiriat cu câteva zile în urmă, i-au furat copilul nou-născut. Inculpata M.A.R. ce era divorțată în cursul anului 2010 de soțul său R.C. cu care avea un copil minor lăsat în grija bunicilor, respectiv a părinților inculpatei M.A.R., a decis să plece în Italia pentru a lucra ca menajeră. Deși inculpata și fostul soț, martorul R.C. erau divorțați, aceștia au locuit împreună ca soț și soție la domiciliul martorului din localitatea Tăvădărești, corn.

Dealul Morii, jud. Bacău până în la începutul lunii august 2010, când aceasta s-a mutat de bună voie la bunica ei, în localitatea Pufești, jud. Vrancea, separându-se din nou de martorul R.C. Din declarațiile martorului R.C., cât și a inc. M.A.R., instanța a reținut că, în ziua de 06 august 2010 cei doi s-au întâlnit în orașul Adjud, la cererea inculpatei, ocazie cu care aceasta i-a spus fostului soț că va pleca în Italia să muncească ca și menajeră pentru a câștiga bani cu care să finalizeze construcția unei case pe care cei doi foști soți o începuseră în loc. Dealul Morii. În aceleași împrejurări, inc. M.A.R. i-a adus la cunoștință fostului soț că este însărcinată cu el, arătându-i un test de sarcină pozitiv și nu i-a dat de înțeles că ar vrea să renunțe la acest copil, deoarece i-a spus că și-ar dori ca acesta să fie fetiță, întrucât primul lor copil, lăsat în grija bunicilor materni, este băiat.

Deși martorul R.C. a declarat că nu a fost de acord cu plecarea inculpatei din țară, totuși nu s-a putut opune dorinței acesteia, întrucât fosta soție își cumpărase deja bilet la firma A. fiind fire mai independentă. Astfel, în luna august 2010, inculpata M.A.R. a plecat în Italia și s-a angajat să lucreze ca menajeră pentru cetățenii italieni - inculpații G.S.C. și S.G.S.A., soți ce locuiesc în Italia în localitatea C. Inculpata a lucrat pentru cei doi cetățeni italieni până în noiembrie 2010, când sarcina sa a început să fie vizibilă, ocazie cu care le-a spus celor doi soți că nu are mijloacele necesare întreținerii acestui copil și că ar fi de acord să îl dea familiei de italieni pentru ca noul născut să ducă o viață mai bună, respectiv lipsită de griji materiale.

De asemenea, inc. M.A.R. le-a spus că nu se mai înțelege cu fostul soț, tatăl copilului, că nu dorește sub nici un motiv să păstreze acest copil și să îl crească, ascunzând acestora faptul că în România, mai are un copil pe care l-a lăsat în grija părinților. Cu această ocazie, inc. M.A.R. i-a spus inc. G.S.C. să numai apeleze la înseninare artificială pentru a rămâne însărcinată, deoarece îi va da copilul ei, pentru a-i asigura acestuia un viitor mai bun, respectiv o situație materială bună, în calitate de viitor moștenitor al inc. G.S.C. și S.G.S.A. După ce între cele două inculpate a intervenit această înțelegere, i-au adus la cunoștință și inc. S.G.S.A., care a acceptat imediat această propunere.

Astfel, în toamna anului 2010 între cei trei inculpați s-a realizat o înțelegere privind încredințarea copilului cu care era însărcinată inc. M.A.R., familiei de cetățeni italieni la care aceasta lucra. De la acest moment și până la nașterea copilului, care a avut loc la data de 05 martie 2011 în România, toți cei trei inculpați, dar în special inc. M.A.R., au efectuat toate demersurile necesare pentru ca părinții săi să nu afle că este însărcinată, să găsească o clinică privată unde să nască sub o altă identitate, respectiv cea a inc. G.S.C., și să înregistreze nou născutul pe numele inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. Tribunalul a reținut că intenția inc. M.A.R. a fost aceea de a moșteni toată averea inculpaților italieni prin copilul pe care urma să îl vândă acestora, întrucât, conform înțelegerii dintre cetățenii italieni și mama naturală, după naștere și înregistrarea copilului cu date de stare civilă nereale, inculpata M.A.R.

urma să revină în Italia și să locuiască în continuare împreună cu familia inculpaților, cetățeni italieni și copilul său, subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori. Inculpata știa de la ceilalți doi coinculpați că aceștia au o avere importantă, respectiv două imobile, o casă la mare și una la C., două mașini și suma de 100.000 euro într-un cont, și fiind o fire materialistă (lucru pe care l-a afirmat chiar ea), a devenit interesată să moștenească aceste bunuri prin intermediul copilului, pe care a sperat că îl va crește împreună cu familia de cetățeni italieni. Cât s-a aflat pe teritoriul Italiei și a purtat sarcina timp de 9 luni, inculpata a beneficiat de asistență medicală și control de specialitate prin grija celor doi inculpați italieni care au dus-o periodic la medicul specialist al inculpatei G.S.C.

Cei trei i-au spus atât medicului, cât și avocatului familiei, că doresc să înregistreze copilul ce urma a fi născut de inculpata M.A.R. ca fiind născut de G.S.C. și avându-l ca tată pe S.G.S.A., însă li s-a comunicat de către aceștia că acest lucru nu este posibil în Italia și să încerce obținerea acestui rezultat în România. În aceste împrejurări, inc. M.A.R. a căutat prin rețeaua Internet o clinică privată din Bacău, unde să nască sub o identitate falsă, respectiv cea a inc. G.S.C. Aceeași inculpată a sunat la Clinica Materna din Bacău, aparținând dr. D.S., și-a făcut programare la sfârșitul lunii februarie 2011, când se apropia termenul pentru naștere, după care a căutat un apartament în Bacău, pe care să îl închirieze și unde să locuiască anterior, cât și după naștere, împreună cu cetățenii italieni.

S-a arătat că inculpata M.A.R. nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe tatăl copilului că va veni în România pentru a naște și nici părinții sau alte rude apropiate. Anterior plecării din Italia către România, inculpata M.A.R., la sugestia inc. G.S.C., a făcut poze pe care cei trei le-au aplicat pe cartea de identitate a inculpatei italiene, în locul fotografiei acesteia, cu intenția de a se înregistra sub această identitate la clinica unde urma să nască. La data de 23 februarie 2011, toți cei trei inculpați au venit în România cu mașina personală a cetățenilor italieni, s-au cazat într-un apartament închiriat de la martora M.R.C. La aceeași dată a avut loc prima consultație la Clinica Materna, unde inculpata M.A.R.

s-a prezentat și înregistrat în evidențele clinicii ca fiind inc. G.S.C., iar pe inc. S.G.S.A. l-a prezentat ca fiind soțul său. Încă de la prima consultație, la înregistrarea ca pacientă și programarea pentru operația de cezariană, inculpații au prezentat actele de identitate contrafăcute, respectiv o carte de identitate cu datele de stare civilă ale inc. G.S.C., pe care fusese aplicată o fotografie a inc. M.A.R. În perioada prenatală, cât inculpata s-a aflat sub supraveghere medicală a vorbit tot timpul în limba italiană, s-a prezentat la clinică însoțită de ceilalți doi inculpați, iar pe inc. G.S.C. a prezentat-o personalului clinicii ca fiind sora pretinsului soț. Deși angajații Clinicii Materna au avut suspiciuni în legătură cu identitatea reală a inc.

M.A.R. și au întrebat-o dacă are într-adevăr 45 de ani, deoarece arată mult mai tânără, aceasta a susținut in permanență că este inc. G.S.C. Deoarece dr. D.S., ce urma să o opereze pe inc. M.A.R. a avut dubii cu privire la identitatea reală a acesteia a sunat la IPJ Bacău anunțând ofițerii de poliție O.G.D. și M.A. despre situația pe care o constatase, cerând efectuarea unor verificări prin Interpol a cetățenilor italieni. La data de 05 martie 2011 inc. M.A.R. a dat naștere prin operație de cezariană, unui făt de sex masculin, în greutate de 3000 g, al cărui tată natural este martorul R.C. În ziua de 07 martie 2011, înainte de externarea inculpatei și a nou născutului, inculpații cetățenii italieni, s-au prezentat la Registratura Clinicii pentru a ridica certificatul constatator al nașterii nou născutului, iar inc.

S.G.S.A. s-a deplasat la Starea Civilă din Bacău și a solicitat emiterea certificatului de naștere al copilului. În baza documentelor false prezentate de inculpat, nou născutul a fost înregistrat cu numele de S.G.S.A., avându-i ca părinți pe inc. G.S.C. și S.G.S.A. În aceeași zi, inculpații au tradus toate documentele ce atestau nașterea acestui copil la un notar de pe raza mun. Bacău și au păstrat asupra lor toate documentele medicale ce atestau existența unei sarcini și a nașterii acestui copil de către G.S.C. Odată cu efectuarea operației de cezariană, personalul clinicii a procedat la recoltarea de celule stern, conform contractului încheiat între C.B.C. și G.S.C. și S.G.S.A. în calitate de clienți, contractul încheiat aflându-se atașat la dosarul cauzei în original.

După externarea ce a avut loc la data de 08 martie 2011, inc. M.A.R., nou născutul, cât și cei doi inculpați - cetățeni italieni au înnoptat împreună în apartamentul închiriat în Bacău, pe str. Miron Costin, și s-au înțeles ca a doua zi dimineață să părăsească teritoriul României, cu destinația Italia, conform înțelegerii anterioare. În dimineața zilei de 09 martie 2011, în jurul orei 05;30 inc. G.S.C. și S.G.S.A. au luat copilul, toate bagajele, cât și 5 cățeluși de rasa terier, pe care îi achiziționaseră în scop de revânzare și au plecat cu destinația Italia, spunându-i inc. M.A.R. că nu mai are niciun drept asupra copilului, care este înregistrat pe numele ei și al soțului și că nu va avea dreptul să se apropie de el, chiar dacă va veni în Italia.

Văzând că inc. M.A.R. refuză să îi însoțească, conform înțelegerii anterioare, inculpații - cetățeni italieni, au părăsit apartamentul împreună cu copilul nou născut, cu destinația Italia. Ulterior, inc. M.A.R. a sesizat organele de poliție prin intermediul apelului de urgență 112, deoarece și-a dat seama că înțelegerea existentă anterior nașterii nu mai fusese respectată de inculpații italieni. Deoarece cercetările fuseseră demarate de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău, în cursul aceleiași zile, 09 martie 2011 în jurul orei 18;00, pe raza jud. Brașov, inc. S.C. și inc. S.G.S.A. au fost depistați și opriți în trafic, iar nou născutul, victima traficului de persoane a fost internat în regim de urgență pentru a primi îngrijiri medicale în Maternitatea Brașov.

Cu ocazia efectuării percheziției autoturismului aparținând inc. S.C. și S.G.S.A. au fost identificate toate documentele ce atestau identitatea falsă atribuită nou născutului, în original. Ulterior, s-a stabilit prin testări A.D.N. că nou născutul înregistrat cu numele S.G.S.A. îi are ca părinți naturali pe inc. M.A.R. și martorul R.C. Tribunalul a reținut că, în drept, faptele descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificarea art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

în cazul inc. S.G.S.A.; ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 293 alin. (2) din C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în cazul inc. G.S.C.; respectiv ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 modificată art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. în cazul inculpatei M.A.R. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați prin faptul că au încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc.

M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inc. S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni. S-a avut în vedere modalitatea în care aceștia au procedat, prin faptul că cei trei inculpați au falsificat documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău, cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău. S-a avut în vedere faptul că inculpații G.S.C. și S.G.S.A. s-au prevalat de dreptul la tăcere, însă au recunoscut, prin alte declarații faptele; inculpata M.A.R.

a dat declarații contradictorii și nesincere însă a recunoscut în mod parțial săvârșirea faptei. Aceasta a arătat că în luna a șasea de sarcină, la propunerea inc. G.S.C., a încheiat o înțelegere frauduloasă cu aceasta și soțul ei, pentru a se prezenta într-o clinică din România sub o identitate falsă și a înregistra copilul pe care urma să îl nască pe numele soților italieni, în scopul obținerii unor avantaje materiale - promisiunea cetățenilor italieni fiind aceea de a-i lăsa copilului, și implicit ei întreaga avere pe care o au aceștia (trei imobile în Italia, două autoturisme, și suma de 100.000 euro aflată într-un cont bancar) drept moștenire. De asemenea cei trei inculpați s-au înțeles ca inc.

M.A.R. să locuiască după nașterea copilului în Italia cu cei doi cetățeni italieni, pentru a-i ajuta la creșterea copilului. Inculpata M.A.R. a recunoscut, în fața procurorului că, fiind o fire materialistă, a fost tentată de averea pe care o aveau cei doi cetățeni italieni, inculpații din prezenta cauză, respectiv două imobile, două mașini și importante sume de bani în conturi, și a sperat că dacă le va da acestora copilul pe care ea urma să-l nască, va moșteni împreună cu fiul său, întreaga avere a celor doi, însă în instanță a arătat că a dorit ca minorul să fie luat de către inculpații italieni doar pentru a primi cetățenia acestora. Faptul că inc. M.A.R.

nu a dorit niciun moment să păstreze acest copil și l-a pus la dispoziția celor doi inculpați italieni ca pe o marfă, afirmând că nu-și dorește acest copil, rezultă din demersurile efectuate de ea împreună cu cei doi inculpați italieni, în perioada în care se afla în Italia, când și-a făcut toate analizele medicale pe numele inc. G.S.C., când s-au deplasat atât la medicul familiei, cât și la avocatul celor doi inculpați italieni, pentru a se interesa dacă în Italia este posibilă înregistrarea nou-născutului pe numele celor doi inculpați italieni, când, deși știa că urmează să nască și a venit în România, stabilind data nașterii - nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe martorul R.C. - tatăl copilului, pentru a veni să înregistreze nou-născutul cu datele reale și nici un alt membru al familiei, când împreună cu ceilalți doi inculpați italieni și-a făcut o fotografie tip buletin pe care au aplicat-o pe cartea de identitate aparținând inc.

G.S.C. pentru a se prezenta sub o identitate falsă, și nu în ultimul rând, din faptul că, atât anterior nașterii, cât și ulterior în Clinica Materna, unde a dat naștere copilului S.G.S.A., a susținu că este cetățean italian, se numește G.S.C., avându-l ca soț pe inc. S.G.S.A. și a vorbit numai în limba italiană, pentru a convinge personalul medical despre aceasta. Deși inculpata M.A.R. a arătat că nu a avut un interes material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpați italieni, și că această idee le-a venit celor trei inculpați abia în România, tribunalul a constatat că din întregul material probator administrat rezultă în mod neechivoc faptul că nou născutul S.G.S.A. a făcut obiectul unei înțelegeri, urmată de o tranzacție frauduloasă, între mama naturală, inc.

M.A.R. și inculpații G.S.C. și S.G.S.A. - cetățeni italieni, cu consecința încălcării drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și cetățenie, ființa umană fiind tratată în speță ca o „marfă “ aducătoare de venit. Astfel, conform art. 7 al Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului ratificată de Legea nr. 18/1990 „copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia” statele părți vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile pe care acestea și le-au asumat în temeiul instrumentelor internaționale aplicabile în materie.

De asemenea, conform art. 8 al aceleiași convenții statele părți se obligă să respecte dreptul copilului de a-și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele și relațiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege fără nici o imixtiune ilegală. In cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identității sale, statele părți vor asigura asistența și protecția corespunzătoare pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai repede posibil. Tribunalul a reținut că acțiunile premeditate desfășurate de cei trei inculpați în perioada noiembrie 2010-9 martie 2011, privitor la nașterea copilului de către mama naturală sub o altă identitate, demonstrează un plan de acțiune bine pus la punct până în cele mai mici detalii, având ca scop lipsirea unei ființe umane, aflată în imposibilitate de a se apăra și a-și exprima voința, ca cel mai elementar drept, acela de a fi copilul propriilor părinți.

Conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului „copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, are dreptul să crească alături de părinții săi și de asemenea are dreptul de protecție împotriva oricărei forme de exploatare”. Autoritățile publice sunt obligate să adopte reglementări specifice și să aplice măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele, a transferului ilicit și a nereturnării copilului cât și a răpirii și a traficării de copii, în orice scop, și sub orice formă, conform prevederilor aceleiași legi.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpați instanța de fond a menționat că, astfel cum s-a statuat în mod constant atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate, pentru existența infracțiunii de trafic de persoane adulte elementul material trebuie să fie efectuat prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane. În schimb, în cazul traficului de minori modul și mijloacele de săvârșire a faptei nu au relevanță în privința existenței infracțiunii, singura condiție cerută de lege fiind traficarea minorului.

Infracțiunea de „trafic de minori” săvârșită de cei trei inculpați asupra nou-născutului S.G.S.A. s-a consumat în momentul în care copilul, subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori, a primit certificatul de naștere conținând date nereale, ca urmare a înregistrării inc. M.A.R. sub o identitate falsă la Clinica Materna din Bacău unde a născut, folosind o carte de identitate contrafăcută, pusă la dispoziție de inc. G.S.C., cât și ca urmare a faptului că inc. S.G.S.A. a recunoscut copilul deși nu era tatăl acestuia și s-a deplasat la Starea Civilă unde a obținut certificatul de naștere ce urmează a fi anulat de către instanța de judecată, întrucât este fals. Inculpații G.S.C. și S.G.S.A.

au recunoscut în fața instanței cu ocazia audierii, cât și la procuror, faptele comise, le-au descris în mod detaliat, încercând să își minimalizeze gradul de vinovăție susținând că doar au acceptat propunerea inc. M.A.R., care a efectuat toate demersurile necesare în vederea realizării scopului propus. De asemenea, la individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere faptul că, deși, prin Decizia penală nr 614 din 06 iunie 2011 a Curții de apel Bacău s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. cu obligația de a nu părăsi localitatea, aceștia nu au respectat condițiile impuse de instanță și au părăsit țara, fiind plecați în Italia. S-a avut în vedere și poziția de nerecunoaștere a faptelor de către inculpata M.A.R., care a încercat să denatureze adevărul prin prezentarea unei alte situații de fapt decât cea reieșită din probe.

Față de circumstanțele reale și personale sus menționate, instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție. În consecință, s-a dispus aplicarea pentru fiecare inculpat a pedepselor pentru fiecare faptă, în limitele prevăzute de lege cât și pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi - doar pentru inculpata M.D. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea. În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din pedepse a duratei arestului preventiv și a reținerii, pentru fiecare inculpat. În baza art. 71 alin. (2) C. pen s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen pe durata executării principale.

S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii" (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst).

Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri". În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. S-a făcut referire și la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. La termenul din data de 20 octombrie 2011 inculpații G.S.C. și S.G.S.A. nu s-au prezentat în instanță, apărătorul acestora depunând la dosar două acte medicale, filele 35 și 36, arătând că cei doi inculpați au părăsit teritoriul României fiind în Italia, unde au și fost expertizați medical, conform celor două acte depuse.

În acest sens, instanța a constatat că cei doi inculpați, cetățeni italieni, nu au respectat condițiile impuse prin din Decizia penală nr 614 din 06 iunie 2011 a Curții de apel Bacău, prin care s-a dispus, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Bacău, prevăzută de art. 145 C. proc. pen. față de inculpații G.S.C. și S.G.S.A. Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (2) C. proc.

pen., pe durata măsurii inculpații erau obligați să respecte următoarele obligații:să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința din Bacău str. Aleea Parcului, fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect. S-a atras atenția inculpaților cu privire la dispozițiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

respectiv că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. Față de nerespectarea dispozițiilor din decizie, în baza art. 350 teza a II-a C. proc. pen. coroborat cu art. 145 alin. (3) C. proc. pen. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. prin Decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a dispus luarea măsurii preventive a arestării preventive a celor doi inculpați pe o durată de 30 de zile începând cu data efectivă a arestării acestora. S-a dispus emiterea, de îndată, a mandatelor de arestare preventivă pe numele celor doi inculpați.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpații G.S.C. și S.G.S.A. a unui autoturismului marca S.Y. și a bunurilor aflate în acesta, autoturism aflat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău. S-a dispus anularea certificatului de naștere emis pe numele S.G.S.A. aflat la dosarul cauzei la fila 88, fiind fals, și emiterea unui nou certificat cu datele reale ale minorului, așa cum rezultă din testarea ADN de la fila 133 dosar u.p. Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații S.G.S.A. G.S.C. și M.A.R. Prin decizia penală nr. 7 din 24 ianuarie 2012, Curtea de apel Bacău, secția penală, cauze minori si familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău și inculpații G.S.C., S.G.S.A.

și M.A.R., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații G.S.C., S.G.S.A., aceștia numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest. Prin Decizia penală 2849 din 18 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.

Procedând la rejudecarea apelurilor, examinând cauza atât prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept Curte de apel Bacău a reținut următoarele: Instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii.

Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului. Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora. Din coroborarea materialului probator de la dosar, Curtea a reținut că din declarații rezultă fără dubiu că în perioada noiembrie 2010 - martie 2011, cei trei inculpați au încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc.

M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inc. S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni. În acest scop, cei trei inculpați au falsificat documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău, cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău. Conform acestei înțelegeri, la data de 09 martie 2011 inc. G.S.C. și inc. S.G.S.A., au încercat să părăsească teritoriul României împreună cu nou născutul, victimă a traficului de minori, fiind depistați de către autorități pe raza mun.

Brașov. Cei trei inculpați au negat săvârșirea faptelor, cu excepția inculpatei M.A. care recunoaște săvârșirea infracțiunilor de fals. S-a arătat că, în fața primei instanțe, inculpații S.G.S.A. și G.S.C. au dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și au recunoscut fapta solicitând să fie judecați doar în baza probelor administrate la urmărirea penală (filele 277, 278). Cererea a fost respinsă de instanță față de cererea de extindere a acțiunii penale și pentru infracțiunea prevăzute de art. 289 rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. În fața instanței de apel inculpații și-au schimbat poziția procesuală și au dat declarații ample prin care au negat comiterea faptelor. În apel a fost audiată și martora B.E.

neaudiată la instanța de fond. Motivele de apel ale inculpaților prin care au solicitat achitarea în special pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. La art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 au fost apreciate ca fiind neîntemeiate din următoarele considerente: Dincolo de motivația inițială a inculpaților, inițial licită, de a adopta un copil, peste aceasta se suprapune maniera în care au acționat, de a cumpăra practic copilul, indiferent că a existat sau un preț concret ori că acesta a constat în obținerea ulterioară a unor avantaje materiale pentru inculpat Minai, modul de săvârșire al faptei raportându-se la modalitatea de ascundere a identității adevăraților părinți, determinarea întocmirii actelor de naștere direct pe numele inculpaților S. și G. în calitate de părinți ai minorului.

Din maniera de legiferare a formei tipice a infracțiunii de trafic de minori așa cum apare în alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea a reținut că există această infracțiune în cazul recrutării, transportării, transferării, găzduirii sau primirii unui minor în scopul exploatării acestuia fără a mai fi cerute mijloacele săvârșirii faptei - amenințare, violență etc., considerându-se că minorii prin natura lor nu se pot apăra, iar în condițiile existenței unui consimțământ, datorită vârstei, acesta nu poate fi decât viciat. Mijloacele săvârșirii faptei sunt prevăzute ca împrejurări agravante în varianta prevăzută la alin. (2) din același articol. Curtea a apreciat că, împrejurarea invocată de inculpații, în sensul că au fost înșelați de inculpata Mihai Adelina, chiar reală, nu-i exonerează de răspundere penală.

Astfel față de refuzul inculpatei Mihai de a-i urma după naștere în Italia, inculpații au luat minorul și au plecat, ceea ce a determinat denunțarea faptei de inculpata M. Chiar inculpații invocă intenția de adopție a acestui copil și totuși recunosc că mijloacele prin care ei au vrut să desăvârșească această adopție nu au fost cele mai potrivite. S-a arătat de asemenea de către instanța de apel că, și în condițiile în care dacă nu se poate dovedi un „preț" al cedării copilului, simpla împrejurare recunoscută deopotrivă de cei trei inculpați cum că ar fi urmat să crească împreună copilul în casa inculpaților italieni, astfel inculpata M. bucurându-se de un statut material garantat constituie astfel un folos material în schimbul cedării drepturilor părintești asupra copilului.

S-a apreciat că intenția inițială a inculpaților și înțelegerea avută rezultă cu certitudine din modalitatea de derulare a faptelor - falsificarea cărții de identitate a inculpatei M. și prezentarea acesteia la clinica privată sub identitatea inculpatei G. precum și prezentarea inculpatului S. la starea civilă cu documentul constatator al nașterii astfel falsificat și obținerea unui certificat de naștere a minorului avându-i ca părinți pe inculpații italieni, nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe martorul R.C., tatăl copilului, pentru a veni să înregistreze nou-născutul cu datele reale și niciun alt membru al familiei. De asemenea, așa cum au recunoscut inculpații, au achitat contravaloarea spitalizării în clinica privată și au venit în România pentru că, interesându-se în Italia, nu ar fi putut proceda cu ușurință acolo la schimbarea identității.

Curtea a apreciat că nu se pot reține apărările inculpaților în sensul că nu a existat intenția exploatării minorului. S-a arătat că, potrivit înțelesului obișnuit „a exploata" înseamnă a asupri, a prigoni, a oprima, a trage folos abuziv, a profita de ceva - cerința legală nereferindu-se neapărat la exploatarea sexuală sau prin muncă. în speța, inc. M.A.R. nu a dorit niciun moment să păstreze copilul și l-a pus la dispoziția celor doi inculpați italieni ca pe o marfă. Deși inculpata M.A.R. arătând că nu a avut un interes material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpați italieni, și că această idee le-a venit celor trei inculpați abia în România, instanța de apel a reținut că, din întreg materialul probator administrat, rezultă în mod neechivoc faptul că nou născutul S.G.S.A.

a făcut obiectul unei înțelegeri, urmată de o tranzacție frauduloasă, între mama naturală, inc. M.A.R. și inculpații G.S.C. și S.G.S.A. - cetățeni italieni, cu consecința încălcării drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și cetățenie, ființa umană fiind tratată în speță ca o „marfă” aducătoare de venit. Tranzacția frauduloasă a rezultat și din declarația inculpatei G. în fața instanței de apel, aceasta arătând că au hotărât să vină în România pentru ca inculpatul S. să recunoască copilul ca fiind al său. Curtea a mai constatat că, în declarațiile date în fața instanței de apel, inculpații s-au contrazis. Astfel, inculpata G. a arătat că inculpata Mihai le-a cerut actele atunci când s-a internat la clinică și că i-a spus că este necesar actul de identitate al inculpatei italiene pentru ca copilul să fie trecut pe numele ei.

în aceste condiții, s-a concluzionat că rezultă cu claritate că intenția inițială comună celor trei inculpați era ca copilul, prin fals privind identitatea și fals în declarații, să fie înregistrat având ca părinți pe inculpații italieni. Inculpata M. a recunoscut implicit că înțelegerea a fost ca minorul să fie trecut în acte având ambii părinți pe inculpații italieni, atunci când a recunoscut că, în prezența ei, inculpata G. a lipit pe actul ei poza sa. S-a arătat că inculpatul S. se contrazice cu cele două inculpate când susține că a mers împreună cu inculpata M. la Starea Civilă, iar inculpata M.A.R. o contrazice pe inculpata S. arătând că aceasta din urmă ar fi lipit poza inculpatei M. pe actul de stare civilă al inculpatei italiene.

De asemenea, inculpații se contrazic cu privire la plecarea spre Italia, inculpata M. arătând că inculpații au vrut să plece fără ea, iar aceștia din urmă arătând că inculpata M. a refuzat să meargă cu ei. Curtea a apreciat ca fiind puerile explicațiile inculpatei M.A.R., referitoare la faptul că a venit în România cu inculpații doar pentru ca,,era un drum lung și că nu putea veni singură, fiind însărcinată". în susținerea acestui aspect, instanța de apel a făcut referire la declarația martorului D.S. - medicul care a efectuat operația de cezariană, care a arătat că inculpata M. i-a cerut prescrierea de medicamente care să prevină lactația deoarece inculpata i-a spus că „cu siguranță nu are de gând să alăpteze acest copil”.

Concluzionând, s-a arătat că din materialul probator administrat rezultă față cu certitudine săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute de către tribunal, iar împrejurarea că inculpații italieni au recunoscut la instanța de fond săvârșirea lor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, nu face decât să confirme existența faptelor și vinovăția inculpaților. Cu referire la încadrarea juridică, Curtea a apreciat că sunt întrunite elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților.

Cu referire la pedepsele aplicate, instanța de apel a constatat că, chiar dacă sunt stabilite la un cuantum ridicat, acesta corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și, la rândul său, atât în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare faptă comisă, cât și a pedepsei rezultante, cu executare în regim privativ de libertate, față și de criticile formulate în apel, a considerat că, în contextul cauzei, nu se justifică diminuarea pedepselor, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea.

S-a arătat astfel că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, numărul acestora, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs, sub aspectul unei puternice repulsii a comunității față de un comportament de acest gen, față de valorile sociale. Alăturat celor reținute de instanța de fond în motivarea cuantumului pedepselor Curtea a menționat și atitudinea procesuală a inculpaților G. și S. Aceștia, după ce au beneficiat de clemență și au fost puși în libertate cu obligarea de a nu părăsi țara în baza art. 145 1 C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 614 din 6 iunie 2011, au încălcat obligația impusă, au fugit în Italia unde, în baza dispoziției din sentința apelată de luarea măsurii arestării preventive, au fost arestați în baza mandatului european de arestare din 25 noiembrie 2011 și aduși în România.

Sub un alt aspect, poziția lor procesuală referitoare la faptă a fost una nesinceră și oscilantă. În primă instanță au dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și au recunoscut fapta, solicitând să fie judecați doar în baza probelor administrate la urmărirea penală (filele 277, 278). În fața instanței de apel inculpații și-au schimbat poziția procesuală și au dat declarații ample prin care au negat comiterea faptelor. În ceea ce o privește pe inculpata M., Curtea a arătat că pedeapsa se impune cu atât mai mult, acesta vădind că nu este animată în niciun fel de sentimente nici materne și nici umane măcar, tratându-și propriul copil ca pe o marfa. Prin atitudinea celor trei inculpați se deduce clar impresia avută, respectiv că în România ordinea de drept poate fi încălcată mai ușor iar drepturile persoanelor, chiar nou născute pot fi nesocotite fără urmări pentru persoana care le săvârșește.

Raportat la gravitatea faptelor, la împrejurările săvârșirii acestora și persoana inculpaților, Curtea a concluzionat că pedepsele aplicate de către prima instanță sunt temeinic stabilite și corespund tuturor acestor criterii și funcției reeducativ preventivă a pedepsei. Cu privire la motivele de apel ale parchetului s-a constatat că sunt întemeiate din următoarele considerente: Instanța a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. inculpaților G.S.C. și S.G.S.A., cetățeni italieni, această pedeapsă fiind obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. și cu dispozițiile Legii nr. 678/2001, care prevede că infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

În acest sens s-a arătat că, prin Decizia nr. 87/2007 - Î.C.C.J., secțiile unite, a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerea unor drepturi în cazul inculpaților cetățeni străini, când legea prevede această pedeapsă, și a stabilit că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de legea penală română în conținutul art. 64 din C. pen. se aplică în condițiile art. 65 din același C. pen. și inculpaților cetățeni străini. Totodată, s-a constatat că prima instanță a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. inculpatei M.A.R., având în vedere că fapta săvârșită de aceasta - trafic de persoane împotriva propriului său copil nou-născut - impune, prin natura sa și prin modalitățile concrete de săvârșire, interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

De asemenea s-a reținut că, prin cererea de la filele 27, 28 dosar apel, Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului solicită instanței de apel anularea actului de naștere din 7 martie 2011 înregistrat la Primăria Mun. Bacău emis pe numele S.G.S.A. Curtea a constatat întemeiată această cerere și o a admis-o în cadrul apelului parchetului, constituind un motiv de ordine publică. într-adevăr, prima instanță a anulat, dar nu actul de naștere care se întocmește în registrul nașterilor, ci doar certificatul de naștere, certificat care se eliberează în baza înscrierilor din Registru, conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1997. Așa fiind cererea a fost considerată întemeiată.

În raport de toate aceste considerente, prin deciz