ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1895/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin sentința penală nr. 238/D/2011 din 26 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea inculpaților:

I. S.G.S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de:

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani

închisoare;

închisoare

închisoare

pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. au fost

contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare .

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011.

II. G.S.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de:

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani închisoare;

închisoare;

pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au

contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011.

III. M.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de:

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată la pedeapsa de 10 ani închisoare

și de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

;

închisoare;

pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au

contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și de

8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 15 martie 2011.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 350 teza a II a C. proc. pen. coroborat cu

art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura obligării de a nu

părăsi localitatea aplicată inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. prin Decizia penală

nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a dispus luarea măsurii

arestării preventive a celor doi inculpați, pe o durată de 30 de zile, începând

cu data efectivă a arestării acestora.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea

către inculpații G.S.C. și S.G.S.A. a unui autoturismului marca S.Y.,

autoturism aflat la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Bacău și a bunurilor

aflate în acesta, fila 24 - 25 dos fond.

S-a dispus anularea certificatului de naștere emis pe

numele S.G.S.A. aflat la dosarul cauzei la fila 88, și emiterea unui nou

certificat cu datele reale ale minorului, așa cum rezultă din testarea A.D.N.

de la fila 133, dosar u.p.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a

sumei de 1.070,98 lei contravaloare traducere - H.D.P.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare

inculpat la plata sumei de câte 15.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în

vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 35 D/P/2011 din 30 mai 2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată pe inculpații

cetățeni italieni - G.S.C. și S.G.S.A., cercetați pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și art. 288 C. pen. și art. 293

alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și inculpata M.A.R. cercetată

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3)

rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată art. 293

alin. (1) și 291 C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în

aceea că, în perioada noiembrie 2010 - martie 2011, cei trei inculpați au

încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc.

M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și

avându-l ca tată pe inculpatul S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către

acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni.

În acest scop, cei trei inculpați au falsificat

documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc.

M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia

nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău,

cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

Conform acestei înțelegeri, la data de 09 martie 2011

inculpatul G.S.C. și inculpatul S.G.S.A., au încercat să părăsească teritoriul

României împreună cu nou născutul, victimă a traficului de minori, fiind

depistați de către autorități pe raza mun. Brașov.

La termenul din data de 12 iulie 2011 reprezentantul

Parchetului a solicitat extinderea procesului penal și punerea în mișcare a

acțiunii penale față de cei trei inculpați cu privire la infracțiunea de

participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

respectiv la emiterea certificatului de naștere pe numele minorului, prevăzută de

art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., constând

în aceea că cei trei inculpați au depus la starea civilă prin intermediul inculpatului

S.G.S.A., documente contrafăcute din care rezulta că minorul era născut de

către inculpații italienii în urma căruia a fost emis certificatul de naștere

în fals pentru partea vătămată nou născut S.G.S.A., de către funcționarul de la

starea civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză

instanța a reținut următoarele:

La data de 09 martie 2011, ora 6,00 inculpata M.A.R. a

apelat serviciul de urgență 112 și a sesizat faptul că doi cetățeni italieni,

ce locuiau temporar împreună cu ea în Bacău, într-un apartament închiriat cu

câteva zile în urmă, i-au furat copilul nou-născut.

Inculpata M.A.R. ce era divorțată în cursul anului 2010

de soțul său R.C. cu care avea un copil minor lăsat în grija bunicilor,

respectiv a părinților inculpatei M.A.R., a decis să plece în Italia pentru a

lucra ca menajeră.

Deși inculpata și fostul soț, martorul R.C. erau

divorțați, aceștia au locuit împreună ca soț și soție la domiciliul martorului

din localitatea Tăvădărești, corn. Dealul Morii, jud. Bacău până în la

începutul lunii august 2010, când aceasta s-a mutat de bună voie la bunica ei,

în localitatea Pufești, jud. Vrancea, separându-se din nou de martorul R.C.

Din declarațiile martorului R.C., cât și a inc. M.A.R.,

instanța a reținut că, în ziua de 06 august 2010 cei doi s-au întâlnit în

orașul Adjud, la cererea inculpatei, ocazie cu care aceasta i-a spus fostului

soț că va pleca în Italia să muncească ca și menajeră pentru a câștiga bani cu

care să finalizeze construcția unei case pe care cei doi foști soți o

începuseră în loc. Dealul Morii.

În aceleași împrejurări, inc. M.A.R. i-a adus la

cunoștință fostului soț că este însărcinată cu el, arătându-i un test de

sarcină pozitiv și nu i-a dat de înțeles că ar vrea să renunțe la acest copil,

deoarece i-a spus că și-ar dori ca acesta să fie fetiță, întrucât primul lor

copil, lăsat în grija bunicilor materni, este băiat.

Deși martorul R.C. a declarat că nu a fost de acord cu

plecarea inculpatei din țară, totuși nu s-a putut opune dorinței acesteia,

întrucât fosta soție își cumpărase deja bilet la firma A. fiind fire mai

independentă.

Astfel, în luna august 2010, inculpata M.A.R. a plecat

în Italia și s-a angajat să lucreze ca menajeră pentru cetățenii italieni -

inculpații G.S.C. și S.G.S.A., soți ce locuiesc în Italia în localitatea C.

Inculpata a lucrat pentru cei doi cetățeni italieni

până în noiembrie 2010, când sarcina sa a început să fie vizibilă, ocazie cu

care le-a spus celor doi soți că nu are mijloacele necesare întreținerii

acestui copil și că ar fi de acord să îl dea familiei de italieni pentru ca

noul născut să ducă o viață mai bună, respectiv lipsită de griji materiale. De

asemenea, inc. M.A.R. le-a spus că nu se mai înțelege cu fostul soț, tatăl

copilului, că nu dorește sub nici un motiv să păstreze acest copil și să îl

crească, ascunzând acestora faptul că în România, mai are un copil pe care l-a

lăsat în grija părinților. Cu această ocazie, inc. M.A.R. i-a spus inc. G.S.C.

să numai apeleze la înseninare artificială pentru a rămâne însărcinată,

deoarece îi va da copilul ei, pentru a-i asigura acestuia un viitor mai bun,

respectiv o situație materială bună, în calitate de viitor moștenitor al inc.

G.S.C. și S.G.S.A.

După ce între cele două inculpate a intervenit această

înțelegere, i-au adus la cunoștință și inc. S.G.S.A., care a acceptat imediat

această propunere.

Astfel, în toamna anului 2010 între cei trei inculpați

s-a realizat o înțelegere privind încredințarea copilului cu care era

însărcinată inc. M.A.R., familiei de cetățeni italieni la care aceasta lucra.

De la acest moment și până la nașterea copilului, care a avut loc la data de 05

martie 2011 în România, toți cei trei inculpați, dar în special inc. M.A.R., au

efectuat toate demersurile necesare pentru ca părinții săi să nu afle că este

însărcinată, să găsească o clinică privată unde să nască sub o altă identitate,

respectiv cea a inc. G.S.C., și să înregistreze nou născutul pe numele

inculpaților G.S.C. și S.G.S.A.

Tribunalul a reținut că intenția inc. M.A.R. a fost

aceea de a moșteni toată averea inculpaților italieni prin copilul pe care urma

să îl vândă acestora, întrucât, conform înțelegerii dintre cetățenii italieni

și mama naturală, după naștere și înregistrarea copilului cu date de stare

civilă nereale, inculpata M.A.R. urma să revină în Italia și să locuiască în

continuare împreună cu familia inculpaților, cetățeni italieni și copilul său,

subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori. Inculpata știa de la

ceilalți doi coinculpați că aceștia au o avere importantă, respectiv două imobile,

o casă la mare și una la C., două mașini și suma de 100.000 euro într-un cont,

și fiind o fire materialistă (lucru pe care l-a afirmat chiar ea), a devenit

interesată să moștenească aceste bunuri prin intermediul copilului, pe care a

sperat că îl va crește împreună cu familia de cetățeni italieni.

Cât s-a aflat pe teritoriul Italiei și a purtat sarcina

timp de 9 luni, inculpata a beneficiat de asistență medicală și control de

specialitate prin grija celor doi inculpați italieni care au dus-o periodic la

medicul specialist al inculpatei G.S.C.

Cei trei i-au spus atât medicului, cât și avocatului

familiei, că doresc să înregistreze copilul ce urma a fi născut de inculpata

M.A.R. ca fiind născut de G.S.C. și avându-l ca tată pe S.G.S.A., însă li s-a

comunicat de către aceștia că acest lucru nu este posibil în Italia și să

încerce obținerea acestui rezultat în România.

În aceste împrejurări, inc. M.A.R. a căutat prin

rețeaua Internet o clinică privată din Bacău, unde să nască sub o identitate

falsă, respectiv cea a inc. G.S.C. Aceeași inculpată a sunat la Clinica Materna

din Bacău, aparținând dr. D.S., și-a făcut programare la sfârșitul lunii

februarie 2011, când se apropia termenul pentru naștere, după care a căutat un

apartament în Bacău, pe care să îl închirieze și unde să locuiască anterior,

cât și după naștere, împreună cu cetățenii italieni.

S-a arătat că inculpata M.A.R. nu și-a anunțat fostul

soț, respectiv pe tatăl copilului că va veni în România pentru a naște și nici

părinții sau alte rude apropiate.

Anterior plecării din Italia către România, inculpata

M.A.R., la sugestia inc. G.S.C., a făcut poze pe care cei trei le-au aplicat pe

cartea de identitate a inculpatei italiene, în locul fotografiei acesteia, cu

intenția de a se înregistra sub această identitate la clinica unde urma să

nască.

La data de 23 februarie 2011, toți cei trei inculpați

au venit în România cu mașina personală a cetățenilor italieni, s-au cazat

într-un apartament închiriat de la martora M.R.C. La aceeași dată a avut loc

prima consultație la Clinica Materna, unde inculpata M.A.R. s-a prezentat și

înregistrat în evidențele clinicii ca fiind inc. G.S.C., iar pe inc. S.G.S.A.

l-a prezentat ca fiind soțul său.

Încă de la prima consultație, la înregistrarea ca

pacientă și programarea pentru operația de cezariană, inculpații au prezentat

actele de identitate contrafăcute, respectiv o carte de identitate cu datele de

stare civilă ale inc. G.S.C., pe care fusese aplicată o fotografie a inc.

M.A.R.

În perioada prenatală, cât inculpata s-a aflat sub

supraveghere medicală a vorbit tot timpul în limba italiană, s-a prezentat la

clinică însoțită de ceilalți doi inculpați, iar pe inc. G.S.C. a prezentat-o

personalului clinicii ca fiind sora pretinsului soț.

Deși angajații Clinicii Materna au avut suspiciuni în

legătură cu identitatea reală a inc. M.A.R. și au întrebat-o dacă are

într-adevăr 45 de ani, deoarece arată mult mai tânără, aceasta a susținut in

permanență că este inc. G.S.C.

Deoarece dr. D.S., ce urma să o opereze pe inc. M.A.R.

a avut dubii cu privire la identitatea reală a acesteia a sunat la IPJ Bacău

anunțând ofițerii de poliție O.G.D. și M.A. despre situația pe care o

constatase, cerând efectuarea unor verificări prin Interpol a cetățenilor

italieni.

La data de 05 martie 2011 inc. M.A.R. a dat naștere

prin operație de cezariană, unui făt de sex masculin, în greutate de 3000 g, al

cărui tată natural este martorul R.C.

În ziua de 07 martie 2011, înainte de externarea

inculpatei și a nou născutului, inculpații cetățenii italieni, s-au prezentat

la Registratura Clinicii pentru a ridica certificatul constatator al nașterii

nou născutului, iar inc. S.G.S.A. s-a deplasat la Starea Civilă din Bacău și a

solicitat emiterea certificatului de naștere al copilului.

În baza documentelor false prezentate de inculpat, nou

născutul a fost înregistrat cu numele de S.G.S.A., avându-i ca părinți pe inc.

G.S.C. și S.G.S.A.

În aceeași zi, inculpații au tradus toate documentele

ce atestau nașterea acestui copil la un notar de pe raza mun. Bacău și au

păstrat asupra lor toate documentele medicale ce atestau existența unei sarcini

și a nașterii acestui copil de către G.S.C.

Odată cu efectuarea operației de cezariană, personalul

clinicii a procedat la recoltarea de celule stern, conform contractului

încheiat între C.B.C. și G.S.C. și S.G.S.A. în calitate de clienți, contractul

încheiat aflându-se atașat la dosarul cauzei în original.

După externarea ce a avut loc la data de 08 martie

2011, inc. M.A.R., nou născutul, cât și cei doi inculpați - cetățeni italieni

au înnoptat împreună în apartamentul închiriat în Bacău, pe str. Miron Costin,

și s-au înțeles ca a doua zi dimineață să părăsească teritoriul României, cu

destinația Italia, conform înțelegerii anterioare.

În dimineața zilei de 09 martie 2011, în jurul orei

05;30 inc. G.S.C. și S.G.S.A. au luat copilul, toate bagajele, cât și 5

cățeluși de rasa terier, pe care îi achiziționaseră în scop de revânzare și au

plecat cu destinația Italia, spunându-i inc. M.A.R. că nu mai are niciun drept

asupra copilului, care este înregistrat pe numele ei și al soțului și că nu va

avea dreptul să se apropie de el, chiar dacă va veni în Italia.

Văzând că inc. M.A.R. refuză să îi însoțească, conform

înțelegerii anterioare, inculpații - cetățeni italieni, au părăsit apartamentul

împreună cu copilul nou născut, cu destinația Italia. Ulterior, inc. M.A.R. a

sesizat organele de poliție prin intermediul apelului de urgență 112, deoarece

și-a dat seama că înțelegerea existentă anterior nașterii nu mai fusese

respectată de inculpații italieni.

Deoarece cercetările fuseseră demarate de către

D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău, în cursul aceleiași zile, 09 martie

2011 în jurul orei 18;00, pe raza jud. Brașov, inc. S.C. și inc. S.G.S.A. au

fost depistați și opriți în trafic, iar nou născutul, victima traficului de

persoane a fost internat în regim de urgență pentru a primi îngrijiri medicale

în Maternitatea Brașov.

Cu ocazia efectuării percheziției autoturismului

aparținând inc. S.C. și S.G.S.A. au fost identificate toate documentele ce

atestau identitatea falsă atribuită nou născutului, în original.

Ulterior, s-a stabilit prin testări A.D.N. că nou

născutul înregistrat cu numele S.G.S.A. îi are ca părinți naturali pe inc.

M.A.R. și martorul R.C.

Tribunalul a reținut că, în drept, faptele descrise

anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

modificarea art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen. și art. 31

alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. în cazul inc. S.G.S.A.; ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1),

(2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și

art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 293 alin. (2) din C. pen. și art. 31 alin.

(2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.,

în cazul inc. G.S.C.; respectiv ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin.

(1), (2), (3) din rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) Legea nr. 678/2001

modificată art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 31 alin. (2)

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. în

cazul inculpatei M.A.R.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat

inculpaților instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptelor săvârșite de inculpați prin faptul că au încheiat o înțelegere privind

vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc. M.A.R. și înregistrarea acestuia

ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inc. S.G.S.A., cu

promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia

cetățenilor italieni.

S-a avut în vedere modalitatea în care aceștia au

procedat, prin faptul că cei trei inculpați au falsificat documentele de

identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au

utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05

martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău, cât și cu ocazia

înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

S-a avut în vedere faptul că inculpații G.S.C. și

S.G.S.A. s-au prevalat de dreptul la tăcere, însă au recunoscut, prin alte

declarații faptele; inculpata M.A.R. a dat declarații contradictorii și

nesincere însă a recunoscut în mod parțial săvârșirea faptei. Aceasta a arătat

că în luna a șasea de sarcină, la propunerea inc. G.S.C., a încheiat o

înțelegere frauduloasă cu aceasta și soțul ei, pentru a se prezenta într-o

clinică din România sub o identitate falsă și a înregistra copilul pe care urma

să îl nască pe numele soților italieni, în scopul obținerii unor avantaje

materiale - promisiunea cetățenilor italieni fiind aceea de a-i lăsa copilului,

și implicit ei întreaga avere pe care o au aceștia (trei imobile în Italia, două

autoturisme, și suma de 100.000 euro aflată într-un cont bancar) drept

moștenire. De asemenea cei trei inculpați s-au înțeles ca inc. M.A.R. să

locuiască după nașterea copilului în Italia cu cei doi cetățeni italieni,

pentru a-i ajuta la creșterea copilului.

Inculpata M.A.R. a recunoscut, în fața procurorului că,

fiind o fire materialistă, a fost tentată de averea pe care o aveau cei doi

cetățeni italieni, inculpații din prezenta cauză, respectiv două imobile, două

mașini și importante sume de bani în conturi, și a sperat că dacă le va da

acestora copilul pe care ea urma să-l nască, va moșteni împreună cu fiul său,

întreaga avere a celor doi, însă în instanță a arătat că a dorit ca minorul să

fie luat de către inculpații italieni doar pentru a primi cetățenia acestora.

Faptul că inc. M.A.R. nu a dorit niciun moment să

păstreze acest copil și l-a pus la dispoziția celor doi inculpați italieni ca

pe o marfă, afirmând că nu-și dorește acest copil, rezultă din demersurile

efectuate de ea împreună cu cei doi inculpați italieni, în perioada în care se

afla în Italia, când și-a făcut toate analizele medicale pe numele inc. G.S.C.,

când s-au deplasat atât la medicul familiei, cât și la avocatul celor doi

inculpați italieni, pentru a se interesa dacă în Italia este posibilă

înregistrarea nou-născutului pe numele celor doi inculpați italieni, când, deși

știa că urmează să nască și a venit în România, stabilind data nașterii - nu

și-a anunțat fostul soț, respectiv pe martorul R.C. - tatăl copilului, pentru a

veni să înregistreze nou-născutul cu datele reale și nici un alt membru al

familiei, când împreună cu ceilalți doi inculpați italieni și-a făcut o

fotografie tip buletin pe care au aplicat-o pe cartea de identitate aparținând

inc. G.S.C. pentru a se prezenta sub o identitate falsă, și nu în ultimul rând,

din faptul că, atât anterior nașterii, cât și ulterior în Clinica Materna, unde

a dat naștere copilului S.G.S.A., a susținu că este cetățean italian, se

numește G.S.C., avându-l ca soț pe inc. S.G.S.A. și a vorbit numai în limba

italiană, pentru a convinge personalul medical despre aceasta.

Deși inculpata M.A.R. a arătat că nu a avut un interes

material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpați

italieni, și că această idee le-a venit celor trei inculpați abia în România,

tribunalul a constatat că din întregul material probator administrat rezultă în

mod neechivoc faptul că nou născutul S.G.S.A. a făcut obiectul unei înțelegeri,

urmată de o tranzacție frauduloasă, între mama naturală, inc. M.A.R. și inculpații

G.S.C. și S.G.S.A. - cetățeni italieni, cu consecința încălcării drepturilor

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și cetățenie, ființa

umană fiind tratată în speță ca o „marfă

“

aducătoare de

venit.

Astfel, conform art. 7 al Convenției Națiunilor Unite

cu privire la drepturile copilului ratificată de Legea nr. 18/1990 „copilul se

înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un

nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului dreptul de a-și

cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia” statele părți vor veghea ca

aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile

pe care acestea și le-au asumat în temeiul instrumentelor internaționale

aplicabile în materie.

De asemenea, conform art. 8 al aceleiași convenții

statele părți se obligă să respecte dreptul copilului de a-și păstra

identitatea, inclusiv cetățenia, numele și relațiile familiale, astfel cum sunt

recunoscute de lege fără nici o imixtiune ilegală. In cazul în care un copil

este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive

ale identității sale, statele părți vor asigura asistența și protecția

corespunzătoare pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai

repede posibil.

Tribunalul a reținut că acțiunile premeditate

desfășurate de cei trei inculpați în perioada noiembrie 2010-9 martie 2011,

privitor la nașterea copilului de către mama naturală sub o altă identitate,

demonstrează un plan de acțiune bine pus la punct până în cele mai mici

detalii, având ca scop lipsirea unei ființe umane, aflată în imposibilitate de

a se apăra și a-și exprima voința, ca cel mai elementar drept, acela de a fi

copilul propriilor părinți.

Conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea

dreptului copilului „copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității

sale, are dreptul să crească alături de părinții săi și de asemenea are dreptul

de protecție împotriva oricărei forme de exploatare”.

Autoritățile publice sunt obligate să adopte

reglementări specifice și să aplice măsuri corespunzătoare pentru prevenirea,

între altele, a transferului ilicit și a nereturnării copilului cât și a

răpirii și a traficării de copii, în orice scop, și sub orice formă, conform

prevederilor aceleiași legi.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpați

instanța de fond a menționat că, astfel cum s-a statuat în mod constant atât în

practica judiciară cât și în literatura de specialitate, pentru existența

infracțiunii de trafic de persoane adulte elementul material trebuie să fie

efectuat prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin

răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de

imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori

prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase

pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei

persoane.

În schimb, în cazul traficului de minori modul și

mijloacele de săvârșire a faptei nu au relevanță în privința existenței

infracțiunii, singura condiție cerută de lege fiind traficarea minorului.

Infracțiunea de „trafic de minori” săvârșită de cei

trei inculpați asupra nou-născutului S.G.S.A. s-a consumat în momentul în care

copilul, subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori, a primit

certificatul de naștere conținând date nereale, ca urmare a înregistrării inc.

M.A.R. sub o identitate falsă la Clinica Materna din Bacău unde a născut,

folosind o carte de identitate contrafăcută, pusă la dispoziție de inc. G.S.C.,

cât și ca urmare a faptului că inc. S.G.S.A. a recunoscut copilul deși nu era

tatăl acestuia și s-a deplasat la Starea Civilă unde a obținut certificatul de

naștere ce urmează a fi anulat de către instanța de judecată, întrucât este

fals.

Inculpații G.S.C. și S.G.S.A. au recunoscut în fața

instanței cu ocazia audierii, cât și la procuror, faptele comise, le-au descris

în mod detaliat, încercând să își minimalizeze gradul de vinovăție susținând că

doar au acceptat propunerea inc. M.A.R., care a efectuat toate demersurile

necesare în vederea realizării scopului propus.

De asemenea, la individualizarea pedepselor, s-a avut

în vedere faptul că, deși, prin Decizia penală nr 614 din 06 iunie 2011 a

Curții de apel Bacău s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv a

inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. cu obligația de a nu părăsi localitatea,

aceștia nu au respectat condițiile impuse de instanță și au părăsit țara, fiind

plecați în Italia.

S-a avut în vedere și poziția de nerecunoaștere a faptelor

de către inculpata M.A.R., care a încercat să denatureze adevărul prin

prezentarea unei alte situații de fapt decât cea reieșită din probe.

Față de circumstanțele reale și personale sus

menționate, instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins

doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În consecință, s-a dispus aplicarea pentru fiecare

inculpat a pedepselor pentru fiecare faptă, în limitele prevăzute de lege cât

și pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi - doar pentru inculpata

M.D.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au

contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din

pedepse a duratei arestului preventiv și a reținerii, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen s-au interzis

inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen

pe durata executării principale.

S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii

inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât

și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor

adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în

conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția

României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei

Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din

30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului

de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în

legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor

deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura

ori gravitatea infracțiunii" (aceeași concepție a legiuitorului

reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că

există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului

dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în

timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a

concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat,

întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict

sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a

dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja

națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de

vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se

poate pretinde victimă a acestei măsuri".

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a

pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o

marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor

care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol

adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis,

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce

măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea

infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

S-a făcut referire și la Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunțată în recurs în

interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la

pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), teza I lit. c) C. pen. nu se va face în mod

automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție

de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele

producerii acesteia au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei

pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și

art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., s-au interzis inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective

publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de

stat.

La termenul din data de 20 octombrie 2011 inculpații

G.S.C. și S.G.S.A. nu s-au prezentat în instanță, apărătorul acestora depunând

la dosar două acte medicale, filele 35 și 36, arătând că cei doi inculpați au

părăsit teritoriul României fiind în Italia, unde au și fost expertizați

medical, conform celor două acte depuse.

În acest sens, instanța a constatat că cei doi

inculpați, cetățeni italieni, nu au respectat condițiile impuse prin din

Decizia penală nr 614 din 06 iunie 2011 a Curții de apel Bacău, prin care s-a

dispus, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a înlocuit măsura arestării

preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul

Bacău, prevăzută de art. 145 C. proc. pen. față de inculpații G.S.C. și

S.G.S.A.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile

art. 145 alin. (2) C. proc. pen., pe durata măsurii inculpații erau obligați să

respecte următoarele obligații:să se prezinte la organul de poliție desemnat cu

supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de

poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la instanța de

judecată, ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința din Bacău

str. Aleea Parcului, fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de

persoanele împreună cu care au comis faptele martori, experți și să nu comunice

cu acestea direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpaților cu privire la

dispozițiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen. respectiv că, în caz de încălcare

cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu

părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în

condițiile prevăzute de lege.

Față de nerespectarea dispozițiilor din decizie, în

baza art. 350 teza a II-a C. proc. pen. coroborat cu art. 145 alin. (3) C.

proc. pen. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată

inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. prin Decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a

Curții de Apel Bacău și s-a dispus luarea măsurii preventive a arestării

preventive a celor doi inculpați pe o durată de 30 de zile începând cu data

efectivă a arestării acestora.

S-a dispus emiterea, de îndată, a mandatelor de

arestare preventivă pe numele celor doi inculpați.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea

către inculpații G.S.C. și S.G.S.A. a unui autoturismului marca S.Y. și a

bunurilor aflate în acesta, autoturism aflat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Bacău.

S-a dispus anularea certificatului de naștere emis pe

numele S.G.S.A. aflat la dosarul cauzei la fila 88, fiind fals, și emiterea

unui nou certificat cu datele reale ale minorului, așa cum rezultă din testarea

ADN de la fila 133 dosar u.p.

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Bacău și inculpații S.G.S.A. G.S.C. și M.A.R.

Prin decizia penală nr. 7 din 24 ianuarie 2012, Curtea

de apel Bacău, secția penală, cauze minori si familie, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău și inculpații G.S.C., S.G.S.A. și

M.A.R., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei

instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și

inculpații G.S.C., S.G.S.A., aceștia numai în ceea ce privește dispoziția de

menținere a stării de arest.

Prin Decizia penală 2849 din 18 septembrie 2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a casat

decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.

Procedând la rejudecarea apelurilor, examinând cauza

atât prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de

drept Curte de apel Bacău a reținut următoarele:

Instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și

juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere

amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza

cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și

a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C.

proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină

considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere

detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională

desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în

cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au

confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356

C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei

pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost

înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Din coroborarea materialului probator de la dosar,

Curtea a reținut că din declarații rezultă fără dubiu că în perioada noiembrie

2010 - martie 2011, cei trei inculpați au încheiat o înțelegere privind

vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc. M.A.R. și înregistrarea acestuia

ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inc. S.G.S.A., cu

promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia

cetățenilor italieni.

În acest scop, cei trei inculpați au falsificat

documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc.

M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia

nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău,

cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

Conform acestei înțelegeri, la data de 09 martie 2011

inc. G.S.C. și inc. S.G.S.A., au încercat să părăsească teritoriul României

împreună cu nou născutul, victimă a traficului de minori, fiind depistați de

către autorități pe raza mun. Brașov.

Cei trei inculpați au negat săvârșirea faptelor, cu

excepția inculpatei M.A. care recunoaște săvârșirea infracțiunilor de fals.

S-a arătat că, în fața primei instanțe, inculpații

S.G.S.A. și G.S.C. au dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen. și au recunoscut fapta solicitând să fie judecați doar în baza probelor

administrate la urmărirea penală (filele 277, 278). Cererea a fost respinsă de

instanță față de cererea de extindere a acțiunii penale și pentru infracțiunea

prevăzute de art. 289 rap. la art. 31 alin. (2) C. pen.

În fața instanței de apel inculpații și-au schimbat

poziția procesuală și au dat declarații ample prin care au negat comiterea

faptelor.

În apel a fost audiată și martora B.E. neaudiată la

instanța de fond.

Motivele de apel ale inculpaților prin care au

solicitat achitarea în special pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. La art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 au fost apreciate ca fiind neîntemeiate din

următoarele considerente:

Dincolo de motivația inițială a inculpaților, inițial

licită, de a adopta un copil, peste aceasta se suprapune maniera în care au

acționat, de a cumpăra practic copilul, indiferent că a existat sau un preț

concret ori că acesta a constat în obținerea ulterioară a unor avantaje

materiale pentru inculpat Minai, modul de săvârșire al faptei raportându-se la

modalitatea de ascundere a identității adevăraților părinți, determinarea

întocmirii actelor de naștere direct pe numele inculpaților S. și G. în

calitate de părinți ai minorului.

Din maniera de legiferare a formei tipice a

infracțiunii de trafic de minori așa cum apare în alin. (1) al art. 13 din

Legea nr. 678/2001, Curtea a reținut că există această infracțiune în cazul

recrutării, transportării, transferării, găzduirii sau primirii unui minor în

scopul exploatării acestuia fără a mai fi cerute mijloacele săvârșirii faptei -

amenințare, violență etc., considerându-se că minorii prin natura lor nu se pot

apăra, iar în condițiile existenței unui consimțământ, datorită vârstei, acesta

nu poate fi decât viciat. Mijloacele săvârșirii faptei sunt prevăzute ca

împrejurări agravante în varianta prevăzută la alin. (2) din același articol.

Curtea a apreciat că, împrejurarea invocată de inculpații, în sensul că au fost

înșelați de inculpata Mihai Adelina, chiar reală, nu-i exonerează de răspundere

penală. Astfel față de refuzul inculpatei Mihai de a-i urma după naștere în

Italia, inculpații au luat minorul și au plecat, ceea ce a determinat

denunțarea faptei de inculpata M. Chiar inculpații invocă intenția de adopție a

acestui copil și totuși recunosc că mijloacele prin care ei au vrut să

desăvârșească această adopție nu au fost cele mai potrivite.

S-a arătat de asemenea de către instanța de apel că, și

în condițiile în care dacă nu se poate dovedi un „preț" al cedării

copilului, simpla împrejurare recunoscută deopotrivă de cei trei inculpați cum

că ar fi urmat să crească împreună copilul în casa inculpaților italieni,

astfel inculpata M. bucurându-se de un statut material garantat constituie

astfel un folos material în schimbul cedării drepturilor părintești asupra

copilului.

S-a apreciat că intenția inițială a inculpaților și

înțelegerea avută rezultă cu certitudine din modalitatea de derulare a faptelor

- falsificarea cărții de identitate a inculpatei M. și prezentarea acesteia la

clinica privată sub identitatea inculpatei G. precum și prezentarea

inculpatului S. la starea civilă cu documentul constatator al nașterii astfel

falsificat și obținerea unui certificat de naștere a minorului avându-i ca

părinți pe inculpații italieni, nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe

martorul R.C., tatăl copilului, pentru a veni să înregistreze nou-născutul cu

datele reale și niciun alt membru al familiei. De asemenea, așa cum au

recunoscut inculpații, au achitat contravaloarea spitalizării în clinica privată

și au venit în România pentru că, interesându-se în Italia, nu ar fi putut

proceda cu ușurință acolo la schimbarea identității.

Curtea a apreciat că nu se pot reține apărările

inculpaților în sensul că nu a existat intenția exploatării minorului. S-a

arătat că, potrivit înțelesului obișnuit „a exploata" înseamnă a asupri, a

prigoni, a oprima, a trage folos abuziv, a profita de ceva - cerința legală

nereferindu-se neapărat la exploatarea sexuală sau prin muncă. în speța, inc.

M.A.R. nu a dorit niciun moment să păstreze copilul și l-a pus la dispoziția

celor doi inculpați italieni ca pe o marfă.

Deși inculpata M.A.R. arătând că nu a avut un interes

material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpați italieni,

și că această idee le-a venit celor trei inculpați abia în România, instanța de

apel a reținut că, din întreg materialul probator administrat, rezultă în mod

neechivoc faptul că nou născutul S.G.S.A. a făcut obiectul unei înțelegeri,

urmată de o tranzacție frauduloasă, între mama naturală, inc. M.A.R. și

inculpații G.S.C. și S.G.S.A. - cetățeni italieni, cu consecința încălcării

drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și

cetățenie, ființa umană fiind tratată în speță ca o „marfă” aducătoare de

venit. Tranzacția frauduloasă a rezultat și din declarația inculpatei G. în

fața instanței de apel, aceasta arătând că au hotărât să vină în România pentru

ca inculpatul S. să recunoască copilul ca fiind al său.

Curtea a mai constatat că, în declarațiile date în fața

instanței de apel, inculpații s-au contrazis. Astfel, inculpata G. a arătat că

inculpata Mihai le-a cerut actele atunci când s-a internat la clinică și că i-a

spus că este necesar actul de identitate al inculpatei italiene pentru ca

copilul să fie trecut pe numele ei. în aceste condiții, s-a concluzionat că

rezultă cu claritate că intenția inițială comună celor trei inculpați era ca

copilul, prin fals privind identitatea și fals în declarații, să fie

înregistrat având ca părinți pe inculpații italieni.

Inculpata M. a recunoscut implicit că înțelegerea a

fost ca minorul să fie trecut în acte având ambii părinți pe inculpații

italieni, atunci când a recunoscut că, în prezența ei, inculpata G. a lipit pe

actul ei poza sa.

S-a arătat că inculpatul S. se contrazice cu cele două

inculpate când susține că a mers împreună cu inculpata M. la Starea Civilă, iar

inculpata M.A.R. o contrazice pe inculpata S. arătând că aceasta din urmă ar fi

lipit poza inculpatei M. pe actul de stare civilă al inculpatei italiene. De

asemenea, inculpații se contrazic cu privire la plecarea spre Italia, inculpata

M. arătând că inculpații au vrut să plece fără ea, iar aceștia din urmă arătând

că inculpata M. a refuzat să meargă cu ei.

Curtea a apreciat ca fiind puerile explicațiile

inculpatei M.A.R., referitoare la faptul că a venit în România cu inculpații

doar pentru ca,,era un drum lung și că nu putea veni singură, fiind

însărcinată". în susținerea acestui aspect, instanța de apel a făcut

referire la declarația martorului D.S. - medicul care a efectuat operația de

cezariană, care a arătat că inculpata M. i-a cerut prescrierea de medicamente

care să prevină lactația deoarece inculpata i-a spus că „cu siguranță nu are de

gând să alăpteze acest copil”.

Concluzionând, s-a arătat că din materialul probator

administrat rezultă față cu certitudine săvârșirea faptelor, așa cum au fost

reținute de către tribunal, iar împrejurarea că inculpații italieni au

recunoscut la instanța de fond săvârșirea lor așa cum au fost reținute în

rechizitoriu, nu face decât să confirme existența faptelor și vinovăția

inculpaților.

Cu referire la încadrarea juridică, Curtea a apreciat

că sunt întrunite elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a

dispus condamnarea inculpaților.

Cu referire la pedepsele aplicate, instanța de apel a

constatat că, chiar dacă sunt stabilite la un cuantum ridicat, acesta

corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.

pen., și, la rândul său, atât în baza propriei evaluări asupra individualizării

pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare faptă comisă, cât și a pedepsei

rezultante, cu executare în regim privativ de libertate, față și de criticile

formulate în apel, a considerat că, în contextul cauzei, nu se justifică

diminuarea pedepselor, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în

art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din

acestea. S-a arătat astfel că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot

fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social

concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, numărul acestora, valorile

sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs, sub aspectul unei

puternice repulsii a comunității față de un comportament de acest gen, față de

valorile sociale.

Alăturat celor reținute de instanța de fond în

motivarea cuantumului pedepselor Curtea a menționat și atitudinea procesuală a

inculpaților G. și S. Aceștia, după ce au beneficiat de clemență și au fost

puși în libertate cu obligarea de a nu părăsi țara în baza art. 145

1

C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 614 din 6 iunie 2011, au încălcat

obligația impusă, au fugit în Italia unde, în baza dispoziției din sentința

apelată de luarea măsurii arestării preventive, au fost arestați în baza

mandatului european de arestare din 25 noiembrie 2011 și aduși în România. Sub

un alt aspect, poziția lor procesuală referitoare la faptă a fost una nesinceră

și oscilantă. În primă instanță au dorit să se prevaleze de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen. și au recunoscut fapta, solicitând să fie

judecați doar în baza probelor administrate la urmărirea penală (filele 277,

278). În fața instanței de apel inculpații și-au schimbat poziția procesuală și

au dat declarații ample prin care au negat comiterea faptelor. În ceea ce o

privește pe inculpata M., Curtea a arătat că pedeapsa se impune cu atât mai

mult, acesta vădind că nu este animată în niciun fel de sentimente nici materne

și nici umane măcar, tratându-și propriul copil ca pe o marfa. Prin atitudinea

celor trei inculpați se deduce clar impresia avută, respectiv că în România

ordinea de drept poate fi încălcată mai ușor iar drepturile persoanelor, chiar

nou născute pot fi nesocotite fără urmări pentru persoana care le săvârșește.

Raportat la gravitatea faptelor, la împrejurările săvârșirii acestora și

persoana inculpaților, Curtea a concluzionat că pedepsele aplicate de către

prima instanță sunt temeinic stabilite și corespund tuturor acestor criterii și

funcției reeducativ preventivă a pedepsei.

Cu privire la motivele de apel ale parchetului s-a

constatat că sunt întemeiate din următoarele considerente:

Instanța a omis aplicarea pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. inculpaților G.S.C. și

S.G.S.A., cetățeni italieni, această pedeapsă fiind obligatorie în conformitate

cu dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. și cu dispozițiile Legii nr.

678/2001, care prevede că infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1), (2), (3) se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 ani și

interzicerea unor drepturi.

În acest sens s-a arătat că, prin Decizia nr. 87/2007 -

Î.C.C.J., secțiile unite, a admis recursul în interesul legii cu privire la

aplicarea pedepsei complementare a interzicerea unor drepturi în cazul

inculpaților cetățeni străini, când legea prevede această pedeapsă, și a

stabilit că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de

legea penală română în conținutul art. 64 din C. pen. se aplică în condițiile

art. 65 din același C. pen. și inculpaților cetățeni străini.

Totodată, s-a constatat că prima instanță a omis

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. d), e) C. pen. inculpatei M.A.R., având în vedere că fapta săvârșită de

aceasta - trafic de persoane împotriva propriului său copil nou-născut -

impune, prin natura sa și prin modalitățile concrete de săvârșire, interzicerea

drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

De asemenea s-a reținut că, prin cererea de la filele

27, 28 dosar apel, Direcția Generală de asistență socială și protecția

copilului solicită instanței de apel anularea actului de naștere din 7 martie

2011 înregistrat la Primăria Mun. Bacău emis pe numele S.G.S.A.

Curtea a constatat întemeiată această cerere și o a

admis-o în cadrul apelului parchetului, constituind un motiv de ordine publică.

într-adevăr, prima instanță a anulat, dar nu actul de naștere care se

întocmește în registrul nașterilor, ci doar certificatul de naștere, certificat

care se eliberează în baza înscrierilor din Registru, conform art. 57 alin. (1)

din Legea nr. 119/1997. Așa fiind cererea a fost considerată întemeiată.

În raport de toate aceste considerente, prin deciz