ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență

dintre Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș cu privire la soluționarea

cauzei privindu-i pe inculpații A.C., B.A.D., B.M.A., B.P., B.D.I., B.A.F., B.L.D.,

,

S.V., S.S., S.A.S., T.M.C., T.E., Z.A.I., Z.R.C., trimiși în judecată prin

rechizitoriul nr. 112/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru săvârșirea infracțiunilor

de inițiere sau constituire de grup infracțional organizat ori aderare sau

sprijinire a unui asemenea grup, luare de mită, dare de mită și contrabandă,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 290 din 12 februarie 2011

Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 160

3

cererea inculpatului R.I. privind ridicarea controlului judiciar instituit de

instanță prin decizia penală nr. 1427 din 7 aprilie 2011 a înaltei Curți de

Casație și Justiție.

În baza art. 42 alin. (1) raportat la art. 27 pct. 1 C. proc.

pen. și la art. 11 din Legea nr. 39/2003, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Timișoara a

avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nr. 112/P/2011 din 14

iunie 2011, înregistrat pe rolul instanței sub nr. 820/59/2011 din 15 iunie 2011,

au fost trimiși în judecată:

1) Inculpatul A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită, în formă continuată (4

acte materiale) și contrabandă calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Și art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

86/2006 rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

2)

Inculpatul B.A.D.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat,

luare de mită și complicitate la contrabandă calificată, prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 86/2006 și la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f)

și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

3)

Inculpatul

B.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat, dare de mită, în formă continuată (5 acte materiale) și contrabandă,

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2)

17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

4) Inculpata B.A.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită, în formă continuată (9

acte materiale) și contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006

rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

5) Inculpatul B.L.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită în formă continuată

(11 acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată,

în formă continuată (11 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, la art. 274 din aceeași lege, precum și la art.

17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 39/2003;

6) Inculpatul D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

dare de mită și contrabandă calificată, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 270 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit.

f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a)

a) C. pen.;

7) Inculpatul D.D.L., pentru săvârșirea infracțiunii de luare

de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000;

8) Inculpatul F.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită în formă continuată (3

acte materiale) și contrabandă calificată, în formă continuată (3 acte

materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2)

(2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274

din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a)

9) Inculpatul G.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită și contrabandă

calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2)

a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17

lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

10) Inculpatul M.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită și dare de mită, în

formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art.

255 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) din C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 39/2003;

11) Inculpatul M.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită în formă continuată (6

acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în

formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, la art. 274 din aceeași lege, precum și la art.

17 lit. f) și art.

18

alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

12) Inculpata N.A.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită și contrabandă

calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2)

a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeași lege și la art. 17 lit.

f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a)

13) Inculpatul O.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită în formă continuată

(2 acte material) și contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

86/2006 rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003,

precum și cu art. 37 lit. a) C. pen.;

14) Inculpatul P.M.H., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă

continuată (9 acte materiale) și contrabandă calificată, în formă continuată (9

acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art.

274 din aceeași lege și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

15) Inculpata R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat și dare de mită, în formă continuată

(2 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 39/2003;

16) Inculpatul S.V., pentru săvârșirea a două

infracțiuni de aderare la un grup infracțional organizat, o infracțiune de

luare de mită, o infracțiune de luare de mită, în formă continuată (3 acte

materiale) și contrabandă calificată, în formă continuată (3 acte materiale),

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) din C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 254 alin. (2) din C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din

aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și

a art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

17) Inculpatul S.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă continuată

(5 acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată,

în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, la art. 274 din aceeași lege, precum

și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 39/2003;

18) Inculpatul S.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită în formă continuată (8

acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată,

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006,

la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3)

din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 39/2003;

19) Inculpatul T.E., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită, în formă continuată

(9 acte materiale) și contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

86/2006 rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

20) Inculpatul D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă continuată

(17 acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată,

în formă continuată (15 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege și art. 17 lit.

f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003;

21) Inculpata P.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, complicitate la săvârșirea

infracțiunii de luare de mită, în formă continuată (7 acte materiale) și

complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în formă continuată (6

acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C.

pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 270

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege,

precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

22) Inculpatul R.I., pentru săvârșirea infracțiunilor aderare

la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă continuată (7 acte

materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă calificată, în formă

continuată (7 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege, precum și la art.

17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr». 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 39/2003;

23) Inculpatul T.M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă

continuată (8 acte materiale) și complicitate la infracțiunea de contrabandă

calificată, în formă continuată (8 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la

art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din

aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

24) Inculpatul C.O., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă continuată

(3 acte materiale), dare de mită și complicitate la infracțiunea de contrabandă

calificată, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 255 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art.

270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași

lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

25) Inculpatul M.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă

continuată (3 acte materiale), complicitate la infracțiunea de contrabandă

calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2)

(2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006

în ref. la. art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin.

(3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 39/2003;

26) Inculpatul G.R.H., pentru săvârșirea a două infracțiuni

de aderare la un grup infracțional organizat, două infracțiuni de luare de

mită, în formă continuată (8 acte materiale și, respectiv, 3 acte materiale )

și contrabandă calificată, în formă continuată (7 acte materiale), prev. de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 270 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege, precum

și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 39/2003;

27) Inculpatul R.Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită, în formă continuată

(2 acte materiale), contrabandă calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art.

18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art.

7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

28) Inculpatul D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, luare de mită și contrabandă

calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2)

a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din aceeași lege, precum și la art.

17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

29) Inculpatul Z.R.C., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat și contrabandă, prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, și art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006,

ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

30) Inculpatul Z.A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită, în formă continuată (2

acte materiale) și contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006,

rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

31) Inculpatul S.A.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită, în formă continuată (7

acte materiale) și două infracțiuni de contrabandă, dintre care una în formă

calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 în ref. la. art. 274 din

aceeași lege, precum și la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000

și art. 270 alin. lit. b) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. art. 17 lit. f) și

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

32) Inculpatul D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită, în formă continuată (2

acte materiale) și contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 255 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006 în ref. art. 17 lit.

f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a)

33) Inculpatul C.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită și două infracțiuni de

contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 270 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, toate cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

34) Inculpatul D.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat și dare de mită, prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 39/2003;

35) Inculpatul B.D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor

de aderare la un grup infracțional organizat, dare de mită și contrabandă

calificată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 alin. (1)

a) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 274 din aceeași lege, precum și la art. 17

lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

36) Inculpatul D.S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată

(3 acte materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic, de art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 7

alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

37) Inculpatul C.C.D., pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de

aderare la un grup infracțional organizat, 2 infracțiuni de luare de mită, în

formă continuată (2 acte materiale și, respectiv, 2 acte materiale),

contrabandă calificată, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 270 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și la art. 274 din aceeași lege, precum și la

art. 17 lit. f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 39/2003;

38) Inculpata J.V., pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de

aderare la un grup infracțional organizat, 2 infracțiuni de dare de mită, în

formă continuată (3 acte materiale și, respectiv, 4 acte materiale), și a infracțiunii

de contrabandă, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 255 C.

pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea 86/2006 rap. la art. 17 lit.

f) și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003;

39) Inculpata R.M., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de

mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

40) Inculpatul C.M.D., pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la infracțiunea de dare de mită, prev. art. 26 C. pen. rap. la art.

255 C. pen. și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

41) Inculpatul B.M.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de

aderare la un grup infracțional organizat și complicitate la infracțiunea de

luare de mită, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 C.

pen. rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000,

ambele cu aplic, de art. 33 lit. a) din C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr.

39/2003.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în

esență, că, în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, la nivelul Punctului de

Trecere a Frontierei Moravița din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției

de Frontieră Timiș a existat un grup infracțional organizat format din

polițiști de la punctul de trecere a frontierei anterior menționat și de la

alte structuri polițienești de pe raza aceluiași județ, lucrători vamali și

persoane implicate în activități de trafic ilegal cu țigări provenite din

Serbia, membrii acestei grupări infracționale acționând coordonat, fiecare

dintre ei asumându-și anumite sarcini, astfel încât aportul individual să se

coreleze cu acțiunile celorlalți, scopul urmărit fiind comiterea unor

infracțiuni de corupție și de contrabandă, pentru a obține beneficii materiale.

Deliberând asupra excepției de necompetență materială,

invocată de inculpații P.C. și B.M.A.

prin

apărători, instanța constată că la data de 19 septembrie 2011, inculpata P.C.,

prin apărător ales, a depus la dosar un memoriu, prin registratură, în

cuprinsul căruia a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel

Timișoara de a soluționa prezenta cauză, arătând că inculpatul D.S.A. avea

calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare din cadrul

poliției de frontieră la datele săvârșirii faptelor reținute în sarcina lui,

calitate în raport cu care D.N.A. a trimis dosarul spre soluționare Curții de

Apel Timișoara, dar în speță nu se pot aplica dispozițiile speciale privind

competența după calitatea persoanei cuprinse în art. 27 din Legea nr. 218/2002,

deoarece aceasta este o lege specială, iar poliția de frontieră funcționează

după o altă lege specială (O.U.G. nr. 104/2001). Legea poliției judiciare

stabilește că lucrătorilor poliției judiciare li se aplică doar prevederile

Statutului polițistului și ale celorlalte acte normative în vigoare care

reglementează activitatea structurilor din care fac parte, nu și prevederile Legii

poliției care reglementează competența specială amintită.

La data de 19 septembrie 2011, la Curtea de Apel, inculpatul B.M.A.,

prin apărător ales, a depus la dosar un memoriu în cuprinsul căruia a invocat

excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara de a soluționa

prezenta cauză, arătând că inculpatul D.S.A. nu a deținut calitatea de lucrător

de poliție judiciară, întrucât acesta a fost mutat la Punctul de Trecere a

Frontierei Foeni, unde competențele sale nu s-au înscris în perimetrul activităților

concrete, exprese, directe și permanente cu un caracter operativ de cercetare

penală.

Analizând excepția prin prisma motivelor invocate,

Curtea de Apel a constatat că este fondată.

Astfel, Curtea de Apel Timișoara reține că a fost sesizată

avându-se în vedere dispozițiile art. 28

1

lit. d) C. proc. pen. și

ale art. 27 din Legea nr. 218/2002, în raport cu calitatea de organ de

cercetare al poliției judiciare deținută de către inculpatul D.S.A.

(Rechizitoriul, p. 1027).

Se observă de către Curtea de Apel, că temeiul de drept

invocat nu este aplicabil în cauză, deoarece Legea nr. 218/2002 este o lege

specială ce privește organizarea și funcționarea Poliției Române, iar

inculpatul D.S.A. făcea parte, la momentul săvârșirii infracțiunilor reținute

în sarcina sa, din structurile Poliției de Frontieră Române, ale cărei

organizare și funcționare sunt reglementate de altă lege specială, O.U.G. nr. 104/2001,

act normativ care nu cuprinde dispoziții speciale de competență materială sau

în funcție de calitatea persoanei în cazul săvârșirii de infracțiuni de către

polițiștii de frontieră.

Curtea de Apel nu a primit argumentul procurorului în sensul

că li s-ar aplica și polițiștilor de frontieră dispozițiile speciale de competență

din Legea nr. 218/2002 întrucât, conform art. 76 din Legea nr. 360/2002,

prevederile statutului polițistului se aplică în mod corespunzător și

personalului Poliției de Frontieră Române. Este adevărat că, potrivit art. 76

din Legea nr. 360/2002, prevederile statutului polițistului se aplică în mod

corespunzător și personalului Poliției de Frontieră Române, iar conform art. 10

din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare,

lucrătorilor poliției judiciare li se aplică prevederile Statutului

polițistului și ale celorlalte acte normative în vigoare care reglementează

activitatea structurilor din care fac parte. Dar, trebuie remarcat faptul că

dispozițiile amintite trimit nu către Legea nr. 218/2002 (unde, într-adevăr,

există norme speciale de competență), ci către statutul polițistului, act

normativ care nu cuprinde dispoziții speciale de competență în funcție de

calitatea persoanei.

Pe lângă împrejurarea că polițiștilor de frontieră nu le sunt

aplicabile dispozițiile speciale de competență prevăzute pentru cadrele din

Poliția Română, se constată că în cauză nu ar fi îndeplinite nici condițiile

cerute de lege pentru calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) și (3) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, poliția judiciară este

constituită din ofițeri și agenți de poliție, anume desemnați de ministrul

administrației și internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, specializați în

efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor

în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală.

Prin urmare, nu este suficient ca un lucrător de poliție să

fie desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare, ci este necesar ca

acesta să și desfășoare efectiv activități specifice poliției judiciare.

Or, din adresa nr. 1925716 din 12 octombrie 2011 a

Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Timiș - Sectorul

Poliției de Frontieră Cruceni rezultă că, în perioada 22-24 septembrie 2010,

inculpatul D.S.A. a fost numit să coordoneze activitățile din P.T.F. Foeni și

nu a desfășurat efectiv activități specifice poliției judiciare.

Cum în cauză nu sunt aplicabile normele speciale de

competență după calitatea persoanei, competența materială se stabilește în

funcție de natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații.

Întrucât printre infracțiunile cu care a fost sesizată

instanța de judecată se numără și cele de luare de mită, dare de mită și

inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau

sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, competența materială aparține

tribunalului.

Referitor la competența teritorială, aceasta aparține

Tribunalului Timiș, conform criteriilor stabilite prin art. 30 alin. (1) lit. a),

b) și c) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 471/ PI din 16 noiembrie 2011,

Tribunalul Timiș, în baza ari. 42 C. proc. pen., raportat la ari. 28

1

pct. 1 lit. d) C. proc. pen., art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Timișoara.

În baza art. 43 alin. (1), (3) C. proc. pen., a dispus

sesizarea Î.C.C.J. București pentru soluționarea conflictului negativ de

competență dintre Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Timiș a avut în

vedere că prezenta cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 18

octombrie 2011 sub același număr de dosar, respectiv 820/59/2011.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, Tribunalul a

invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția de necompetență după

calitatea persoanei a Tribunalului Timiș.

Analizând excepția invocată în raport de actele și

lucrările aflate la dosar - care dovedesc calitatea de organ de cercetare al

poliției judiciare a unuia dintre inculpați - D.S., Tribunalul a constatat că

excepția este admisibilă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 27 pct. 3 lit. b) din Legea nr. 218/2002

infracțiunile săvârșite de ofițeri de poliție care au calitatea de organe de

cercetare ale poliției judiciare, cu gradul profesional de la comisarul șef de

poliție la sub-inspector de poliție, se judecă în primă instanță de către

curtea de apel în cazul ofițerilor de poliție.

Din înscrisurile aflate la dosar, Tribunalul reține că

inculpatul D.S. a fost desemnat organ de cercetare al poliției judiciare la

data de 01 decembrie 2008 fiind eliberat din această calitate la data de 09

martie 2011, prin avizul procurorului nr. 405/C/A/2011, împrejurarea în raport

de care se reține că la data săvârșirii de către inculpat a faptelor ce fac

obiectul prezentului dosar, acest inculpat avea calitatea de organ de cercetare

al poliției judiciare.

Se reține de asemenea că, prin adresa MAI - Direcția

Generală Management Resurse Umane din data de 27 aprilie 2011 aflată la dosar

(Vol. 71, fila 1), se menționează că sistemul informatic de management resurse

umane din Ministerul Administrației și Internelor asigură evidența datelor de

personal ale angajaților instituției, conform reglementărilor legale. Referitor

la calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, datele respective se

înregistrează în sistemul informatic de evidență ca urmare a emiterii avizelor

și actelor administrative privind desemnarea sau eliberarea din această

calitate.

Se constată de către Tribunalul Timiș că, la data numirii

inculpatului D.S. în poliția judiciară, era în vigoare Ordinul cu nr. 1504 din 17

noiembrie 2006, care prevede modul de numire și revocare în și din funcția de

organ de cercetare al poliției judiciare. Potrivit acestui ordin și conform art.

201 alin. (3) C. proc. pen., art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, pentru a

fi numit în funcția de ofițer al poliției judiciare, se întocmește un proiect

de numire de către ministrul de interne, acesta este înaintat procurorului

general, care acordă sau nu avizul conform, după care, în cazul în care se

primește avizul conform din partea procurorului general, cum s-a întâmplat și

în cazul inculpatului D.S.A., se întocmește un act administrativ de numire

efectivă, acesta fiind actul care produce consecințe juridice. Pentru a înceta

calitatea de organ al poliției judiciare, trebuie urmată procedura inversă,

ceea ce în cazul inculpatului nu s-a întâmplat decât în martie 2011.

În raport de aceste argumente, se reține de către

Tribunal că în cazul mutării unui ofițer de poliție dintr-o structură în alta,

acesta nu își pierde calitatea de organ al poliției judiciare, eliberarea din

poliția judiciară putând fi făcută doar în cazul reținerii în sarcina

ofițerului a unor abateri, infracțiuni sau alte motive întemeiate.

Potrivit Legii nr. 360/2002 polițistul este funcționar public

cu statut special și își exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română.

Polițistul are atribuții generale de constatare a infracțiunilor, etc.,

atribuții care se suprapun cu activitățile de poliție judiciară.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 360/2002 privind

statutul polițistului, prevederile acestei legi, se aplică în mod corespunzător

și personalului poliției de Frontieră Română, etc. Astfel, polițistul de

frontieră, ca și celorlalți polițiști, de rutieră, etc., li se aplică statutul

polițistului.

În ceea ce privește O.U.G. nr. 104 din 27 iulie 2001, se

constată că aceasta cuprinde doar reglementare ce vizează organizarea și

funcționarea Politiei de Frontieră, însă această ordonanță nu conține vreo

normă expresă cu privire la competența de cercetare a organelor de poliție.

Așa fiind, se reține că singura lege care reglementează

competența de cercetare a polițiștilor care au și calitatea de organe ale poliției

judiciare este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002, care prin art. 27 pct. 3 lit.

b) mai sus menționat, stabilește în competența curților de apel judecarea în

primă instanță a infracțiunilor comise de ofițerii de poliție ce au calitatea

de organ de cercetare ale poliției judiciare cu grad profesional de la comisar

șef de poliție la sub-inspector de poliție.

În condițiile în care inculpatul D.S.A. deși a făcut parte

din poliția de frontieră și-a menținut calitatea de organ de cercetare al

poliției judiciare, se apreciază că revine curții de apel competența

soluționării cauzei, întrucât poliția de frontieră face parte potrivit art. 1

din Legea nr. 218/2002 și art. 2 din O.U.G. nr. 104/2001 din Ministerul

Administrației și Internelor.

În raport de faptul că polițiștii de frontieră se supun

statutului polițiștilor și Legii nr. 218/2002, se reține că revine curților de

apel competența de soluționare a infracțiunilor săvârșită de ofițeri având

calitatea de organ de cercetare ale poliției judiciare.

Tribunalul Timiș reține și că prin art. V din Legea nr.

281 din 24 iunie 2003 a fost abrogat expres art. 64 din Legea nr. 360/2002, iar

prin art. 27 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 modificat și completat prin art.

IV din Legea nr. 281/2003, au fost stabilite norme de desemnare a polițiștilor care

au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, precum și

competența de urmărire penală și judecată a acestora, în funcție de gradele lor

profesionale.

În aplicarea acestor texte de lege, precizează tribunalul,

Ministrul administrației și internelor a emis inițial ordinul nr. 617 din 29

decembrie 2003, înlocuit prin ordinul nr. 484 din 14 ianuarie 2005, modificat

și completat prin ordinul nr. 581 din 04 aprilie 2005, ulterior cu ordinul nr. 1504

din 17 noiembrie 2006, fiind desemnați nominal, în 43 de anexe, cei 20.413

polițiști ce funcționează ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare.

în art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, se prevede că urmărirea penală se

efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracțiunilor săvârșite de

polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare, după

distincțiile arătate în alin. (3) al aceluiași articol.

Așadar, consideră Tribunalul Timiș, textul de lege menționat

instituie norme exprese de competență după calitatea persoanei atât în ceea ce

privește urmărirea penală cât și judecarea în primă instanță, fără a distinge

în raport cu natura infracțiunii săvârșite.

Având în vedere motivele expuse anterior, Tribunalul

Timiș apreciază că reglementările legale stabilesc competența de a judeca în

primă instanță cauzele privind infracțiunile săvârșite de ofițerii de poliție

care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare, în sensul că

această competență aparține curților de apel, potrivit art. 27 alin. (3) lit.

b) din Legea nr. 218/2002.

Apreciind că în cauză competența aparține Curții de Apel

Timișoara, Tribunalul a sesizat Î.C.C.J pentru soluționarea conflictului

negativ de competență dintre Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție la data de 15 decembrie 2011.

La ședința de judecată din data de 14 februarie 2012,

părțile prezente au învederat faptul că inculpatul D.S.A. nu a avut calitatea

de ofițer de poliție judiciară, la data săvârșirii faptelor, ci pe cea de

ofițer de poliție de frontieră, Poliția Română și Poliția de Frontieră fiind

două instituții distincte din cadrul M.A.I., fiecare dintre acestea funcționând

și fiind organizate după legi proprii, respectiv Legea nr. 218/2002 pentru

poliția română și O.U.G. nr. 104/2001, pentru poliția de frontieră, urmând a se

avea în vedere și prevederile art. 10 din Legea nr. 364/2004, privind

organizarea și funcționarea poliției judiciare; polițistului de frontieră care

are calitatea de organ al poliției judiciare, cum este și cazul inculpatului D.S.A.,

îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002, ale O.U.G. nr. 104/2001 și

ale Legii nr. 364/2004, astfel că nu-i revine Curții de Apel competența

materială de a soluționa prezenta cauză, indiferent dacă polițiștii de

frontieră au sau nu calitatea de organe ale poliției judiciare.

Analizând competența soluționării cauzei privindu-i pe

inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 112/P/2011 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire de grup

infracțional organizat ori aderare sau sprijinire a unui asemenea grup, luare

de mită, dare de mită și contrabandă, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în cauză competența aparține Curții de Apel Timișoara pentru

următoarele considerente:

Competența de judecarea a infracțiunilor comise de un

subcomisar de poliție judiciară detașat la un punct de trecere a frontierei,

persoană în ale cărei atribuții de serviciu se includ cele de constatare a

infracțiunilor de la acel punct de frontieră, aparține Curții de Apel, chiar și

în cazul în care ulterior comiterii faptei care avea legătură cu atribuțiile de

serviciu, calitatea de ofițer de poliție judiciară încetează.

Ambele instanțe, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul

Timiș, au analizat atât competența de judecare a faptelor de care inculpatul D.S.

este acuzat la data reținută în Rechizitoriu ca moment al  săvârșirii lor,  cât

și competența după pierderea acestei calități, de ofițer de poliție judiciară.

Competența instanței în raport de calitatea inculpatului la

data săvârșirii faptelor.

Curtea de Apel Timișoara a fost investită cu soluționarea

cauzei, prin Rechizitoriu, în temeiul art. 27 din Legea nr. 218/2002, în raport

de calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare deținută de către

inculpatul D.S.

Curtea de Apel Timișoara a considerat că nici la momentul

săvârșirii faptelor de care este acuzat D.S., competența nu revenea acestei

instanțe, pentru că în speță nu se pot aplica dispozițiile speciale privind

competența după calitatea persoanei cuprinse în art. 27 din Legea nr. 218/2002,

deoarece aceasta este o lege specială, iar poliția de frontieră funcționează

după o altă lege specială (O.U.G. nr. 104/2001).

În acord cu Tribunalul Timiș, înalta Curte apreciază că

în ceea ce îl privește pe D.S.A., și pe cale de consecință și pentru ceilalți

inculpați, în mod corect a fost investită cu soluționarea cauzei Curtea de

Apel, competența de judecarea a faptelor aparținând acestei instanțe, deoarece

calitatea de ofițer de poliție judiciară fusese dobândită de inculpatul D.S.A.

conform legii, iar această calitate nu încetase prin numirea la Punctul de

trecere a frontierei Foeni II.

Astfel, prin art. V din Legea nr. 281 din 24 iunie 2003

a fost abrogat expres art. 64 din Legea nr. 360/2002, iar prin art. 27 din

Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 modificat și completat prin art. IV din Legea

nr. 281/2003, au fost stabilite norme de desemnare a polițiștilor care au

calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, precum și

competența de urmărire penală și judecată a acestora, în funcție de gradele lor

profesionale. în aplicarea legilor anterior enumerate, Ministrul administrației

și internelor a emis inițial ordinul nr. 617 din 29 decembrie 2003 (în raport

de care ÎCCJ s-a pronunțat prin decizia penală nr. 1532/2005, publicată pe www.scj.ro,

în sensul că este de competența Curții de Apel judecarea unei infracțiuni

comise de un ofițer al poliție de frontieră cu sarcini în combaterea

infracțiunilor transfrontaliere și infracțiunilor comise în legătură cu frontiera),

înlocuit prin ordinul nr. 484 din 14 ianuarie 2005, modificat și completat prin

ordinul nr. 581 din 04 aprilie 2005, ulterior cu ordinul nr. 1504 din 17

noiembrie 2006, în care au fost desemnați nominal, în 43 de anexe, cei 20.413

polițiști ce funcționează ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare.

Ordinul cu nr. 1504 din 17 noiembrie 2006 era în vigoare la data numirii lui D.S.

în poliția judiciară.

Faptele de care este acuzat inculpatul D.S., aderare la un

grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată au legătură

cu atribuțiile sale de serviciu ce includeau, chiar dacă inculpatul își

desfășura activitatea la un punct de frontieră, competențe specifice poliției

judiciare, de constatare a infracțiunilor. Conform art. 3 din Ordinul cu nr. 1504

din 17 noiembrie 2006, calitatea de organ de cercetare a poliție judiciare

încetează la numirea în funcții care nu presupun desfășurarea activităților

prevăzute în art. 4 din același ordin. Atribuțiile agenților de poliție de

frontieră, între care și inculpatul D.S. după detașarea acestuia la PTF Foeni,

presupun însă competențe de poliție judiciară, conform art. 215 C. proc. pen.:

luarea de declarații de la făptuitor și de la martorii care au fost de față la

săvârșirea unei infracțiuni, întocmirea unui proces-verbal despre împrejurările

concrete ale săvârșirii acesteia, reținerea de corpuri delicte, evaluarea

pagubelor, precum și efectuarea de orice alte acte, când legea prevede aceasta.

În consecință, în cazul mutării unui ofițer de poliție

judiciară dintr-o structură în alta, calitatea de organ al poliției judiciare

nu se pierde dacă se mențin atribuțiile aferente funcției.

Legea nr. 281/2003 - privind modificarea si completarea

Codului de procedura penala și a unor legi speciale a modificat Legea privind

organizarea și funcționarea Politiei Române nr. 218/2002, prevăzând că

infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare

ale poliției judiciare se judecă în prima instanța de către curtea de apel, în

cazul polițiștilor prevăzuți în art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr.

360/2002 și anume comisar-șef de poliție, comisar de poliție, subcomisar de

poliție, inspector principal de poliție, inspector de poliție, subinspector de

poliție (art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost

modificată).

Inculpatul D.S. avea calitatea de subcomisar de poliție

judiciară și coordonator de tură al polițiștilor din cadrul Inspectoratului

Județean al Poliției de Frontieră Timiș - Sectorul Poliției de Frontieră

Cruceni - Punctul de Trecere a Frontierei FOENI II. Din înscrisurile aflate la

dosar rezultă că inculpatul D.S. a fost desemnat organ de cercetare al poliției

judiciare la data de 01 decembrie 2008 fiind eliberat din această calitate la

data de 09 martie 2011, prin avizul procurorului nr. 405/C/A/2011, împrejurare

în raport de care, în acord cu Tribunalul, înalta Curte de Casație și Justiție

reține că la data săvârșirii de către inculpat a faptelor ce fac obiectul

prezentului dosar, acest inculpat avea calitatea de organ de cercetare al

poliției judiciare.

Calitatea inculpatului a fost avută în vedere la

sesizarea formulată de D.N.A. în faza de urmărire penală cu privire la luarea

și prelungirea măsurilor preventive trimise Curții de Apel București

(încheierea din 16 februarie 2011 în Dosarul nr. 1418/2/2011 al Curții de Apel

București, secția I penală, încheierea din 02 martie 2011 pronunțată în Dosarul

nr. 1881/2/2011 al Curții de apel București, secția I penală, încheierea din 04

aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3022/2/2011 al Curții de apel București,

secția I penală) cenzurate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca și la

stabilirea competenței de judecare cererilor de liberare provizorie sub control

judiciar formulate de inculpați în faza de urmărire penală, când competența a

aparținut, de asemenea, Curții de Apel.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este

constantă în sensul interpretării textelor menționate anterior și stabilire a

competenței în favoarea Curții de Apel,, atât în prezenta cauză, când a

examinat recursurile declarate împotriva încheierilor din faza de urmărire

penală, cât și în cauze similare (de exemplu, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, decizia nr. 47 din 5 ianuarie 2006).

Competența de judecare a prezentei cauzei după pierderea

calității de ofițer de poliție judiciară.

Declinarea de competență a mai avut în vedere faptul că la

Punctul Trecere Frontieră Foeni competențele inculpatului nu s-au înscris în

perimetrul activităților concrete, exprese, directe și permanente cu un

caracter operativ de cercetare penală.

În aplicarea art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea

de Apel, rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul D.S.A., după

sesizarea instanței prin rechizitoriu, a pierdut calitatea de ofițer al

poliției judiciare, având în vedere că faptele de aderare la un grup

infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată (3 acte

materiale), prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, și art. 254 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 39/2003 au legătură cu atribuțiile sale de serviciu ce

includeau la momentul faptelor de care este acuzat, atribuții specifice de

ofițer al poliției judiciare. De altfel, jurisprudența Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 496 din 31 martie 2011, este în

același sens.

Analizând actele și lucrările dosarului cu referire la

dispozițiile art. 39 alin. (1) și art. 40 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că activitatea desfășurată de inculpatul D.S.A.,

care a pierdut calitatea după momentul sesizării instanței nu poate fi disociată

de atribuțiile de serviciu.

Aderarea la o grupare infracțională nu este posibilă decât în

contextul existenței unor relații profesionale ori personale dintre inculpați,

aceștia fiind colegi de serviciu în cadrul aceleiași structuri. Luarea de mită

de asemenea se reține inclusiv prin primire sumel

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2779/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Încheierea din 8 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 388/39/2011. În temeiul art. 16
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4111/2012
infracțiune. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților A.G. și M.l. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
alin. (1) C. pen. F., pentru comiterea infracțiunii de: luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, (pct. 4 din rechizitoriu); G., pentru comiterea infracțiunii de: efectuare de operaț
ÎCCJ 2011-03-31
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1300/2011
Asupra recursului penal de față; Prin încheierea din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr. 2421/2/2011 a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formu
ÎCCJ 2011-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția penală
caz a constatat că acuzația de mită formulată în cauză nu era susținută probator, lipsind orice dovadă privind pretinsa influențare a anchetei de către magistratul cercetat. Rezoluția procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procur
Sursă