ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1554/2014

La data de 24 aprilie 2008 reprezentantul SC A.E. SRL Chișoada, județul Timiș, martora V.A. a fost contactată telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele S.V. acesta atribuindu-și calitatea de angajat al SC C.G. SRL Seini, solicitând o ofertă de preț pentru produsul „tablă cutată”. După ce a verificat pe baza datelor de identificare oferite faptul că societatea este reală și nu se află în interdicție bancară s-a comunicat pe fax și pe e-mail oferta solicitată. Totodată, s-a convenit telefonic modalitatea de colaborare, respectiv prin comenzi urmate de confirmare, respectiv cea de plată, și anume achitarea unui avans de 10% din valoarea mărfii prin virament bancar, iar pentru diferență, cec cu scadență la 30 de zile de la livrare. În acest context, cu facturile din 08 mai 2008, 15 mai 2008, 28 mai 2008, 30 mai 2008, 06 iunie 2008 și din 15 mai 2008, SC A.E. SRL a livrat către SC C.G. SRL Seini panouri pentru construcții în valoare de 150.122,10 euro (facturi și avize de însoțire). Conform celor convenite, la momentul livrărilor, s-a achitat un avans de 10% din valoarea facturilor, pentru diferențe fiind remise file cec. Prima filă cec a fost completată și depusă la plată la data de 03 iunie 2008, fiind refuzată pentru lipsă de disponibil, decontându-se doar suma de 150 RON, fiind refuzată pentru diferența de 20.648,53 RON. Celelalte file cec au fost de asemenea depuse la plată în perioada următoare fiind refuzată pentru lipsă disponibil și client în interdicție bancară, cu excepția ultimei care nu a mai fost depusă la plată. Mărfurile achiziționate de la societatea sus-menționată au fost transportate în spațiul închiriat din municipiul Baia Mare, iar parte în municipiul Brașov la un depozit închiriat de SC C.G. SRL de la SC A.B. SRL Brașov - administrator P.C. Transportul mărfurilor s-a efectuat cu mijloace de transport aparținând SC T. SRL Timișoara și SC A.T. SRL Timișoara. Potrivit declarației martorei V.A. - reprezentantul comercial al SC A.E. SRL aceasta a comunicat doar telefonic cu reprezentantul SC C.G. SRL, respectiv acea persoană care s-a prezentat sub numele S.V., cecurile fiindu-i expediate, parțial completate, prin curier. Martorul P.C. - administrator al SC A.B. SA Brașov a declarat că la finele lunii mai 2008 a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele S. și care și-a exprimat intenția de a închiria un spațiu de depozitare. Fiind de acord cu solicitarea, în perioada următoare SC C.G. SRL a depozitat de mai multe ori marfă în incinta societății, facturile emise de SC A.B. SRL pentru închirierea spațiului fiind semnate de inculpatul M.C.I., care a achitat și contravaloarea chiriei. De asemenea, martorul D.G. - gestionar la SC A.B. SA Brașov - a declarat că în virtutea atribuțiilor de serviciu avute, la finele lunii mai 2008 a descărcat cu motostivuitorul marfă dintr-un tir aparținând SC C.G. SRL, context în care l-a cunoscut pe administratorul acesteia, învinuitul M.I.C. A declarat că acesta a asistat efectiv la descărcarea mărfii, de mai multe ori, iar uneori era însoțit de o altă persoană, delegat al SC C.G. SRL. Parte din mărfurile achiziționate de SC C.G. SRL au fost valorificate la SC P. SRL Câmpulung - administrator numitul L.T., care Ie-a achiziționat cu documente de la SC E.D. SRL Vulturești, județul Argeș, având ca administrator pe numitul G.P.L. Cu ocazia audierii numitului G.P.L., în calitate de martor, acesta a declarat că a achiziționat panourile respective de la doi bărbați pe care i-a cunoscut ocazional în Târgul Vitan din București, care se deplasau cu un autoturism marca D. cu numere de București. Martorul a descris aceste persoane după trăsăturile fizice, fără a putea da alte relații despre identitatea lor, afirmativ aceștia predându-i ulterior și facturile fiscale. Martorul C.I.I. - angajat al SC A.T. SRL. Timișoara, care a efectuat un transport la data de 15 mai 2008, a precizat că la destinație, în municipiul Baia Mare, documentul de transport i-a fost semnat și ștampilat din partea beneficiarului SC C.G. SRL de inculpatul M.I.C., pe care l-a recunoscut în cursul cercetărilor după planșele foto prezentate de organele de poliție. SC A.E. SRL a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 150.122,10 euro.

La începutul lunii mai 2008, administratorul SC R.A. SRL București, numitul Z.V., a fost contactat telefonic de la nr. X de o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu numele „S.V.”, atribuindu-și calitatea de administrator al SC C.G. SRL Seini, solicitând livrarea unei cantități de țeavă de cupru, sub pretextul efectuării unei lucrări de construcții la un complex din Baia Mare. Părțile au convenit telefonic asupra condițiilor de plată, respectiv un avans de 30% din valoarea mărfii în numerar, iar diferența cu filă cec scadentă la 20 zile de la livrare. Ulterior, societatea a livrat marfă fără a mai pretinde avansul stabilit inițial. Astfel, cu factura din 16 mai 2008, SC R.A. SRL a livrat SC C.G. SRL Seini, prin delegat B.S., mărfuri în valoare de 55.476,61 RON. Pentru plata acesteia, prin delegatul B.S., s-a remis o filă cec, doar semnată și ștampilată. Anterior scadenței filelor cec, respectiv la data de 20 mai 2008, aceeași societate a livrat către SC C.G. SRL Seini marfă în valoare de 51.758,22 RON, prin delegat B.G. Pentru plata acesteia, s-a remis, prin delegatul arătat, fila cec, care, fiind depusă la plată, a fost refuzată la data de 11 iunie 2008 cu mențiunea „lipsă totală de disponibil și trăgător în interdicție bancară”. În această situație cel de-al doilea cec nu a mai fost depus la plată, furnizorul realizând faptul că a fost înșelat, deoarece reprezentantul societății beneficiare nu mai răspundea nici la telefon. Martorii B.S. și B.G. erau angajați la data efectuării transporturilor, în calitate de conducători auto la SC M.R. SRL Baia Mare și au fost trimiși în curse de șeful acestora. B.S. a declarat că pe durata transportului a primit indicații telefonice de la un bărbat care s-a prezentat cu numele „S.” în sensul de a descărca marfa în București, la complexul D. Martorul B.G. a precizat că la data respectivă, a efectuat un transport de mărfuri din Baia Mare, deplasându-se la București, ocazie cu care l-a cunoscut pe învinuit, la momentul încărcării mărfii din depozitul din Baia Mare, având reprezentarea că acesta era „magazionerul”; a confirmat că de la SC R.A. SRL a încărcat apoi țeava de cupru pe care a transportat-o tot în București la complexul D. SC R.A. SRL a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 107,234,83 RON.

Tot la începutul lunii mai 2008, reprezentantul SC R.G. SRL Baia Mare - numitul T.Ș. - a fost contactat telefonic de la nr. X de o persoană de sex masculin care s-a prezentat sub numele de „S.V.”, atribuindu-și calitatea de director de achiziții la SC C.G. SRL Seini. Acesta și-a exprimat intenția de a cumpăra materiale electrice, sens în care părțile au stabilit telefonic condițiile de colaborare, respectiv ofertă de preț și comandă, comunicate pe e-mail, iar ca modalitate de plată cec cu scadență la 30 de zile. Astfel, cu facturile din 06 mai 2008 și 07 mai 2008, s-au livrat prin delegat T.Ș. materiale electrice în valoare de 34.295,80 RON, respectiv 34.510 RON, către SC C.G. SRL Seini. Marfa a fost ridicată de martorul N.R.P., care s-a prezentat în calitate de merceolog la SC C.G. SRL Seini, transportul fiind însă însoțit în calitate de delegat de reprezentantul furnizorului, astfel cum am arătat. Cu ocazia primului transport, numitul T.Ș. l-a însoțit pe martorul N.R.P. la biroul SC C.G. SRL Seini situat în Baia Mare, unde inculpatul M.I.C. i-a remis efectiv pentru plată fila cec. Cea de-a doua filă cec i-a fost remisă numitului T.Ș. de martorul N.R.P. la momentul ridicării mărfii aferent celei de-a doua facturi. La data de 10 iunie 2008, prima filă cec a fost depusă la plată, însă a fost refuzată cu mențiunea lipsei disponibilului și „trăgător în interdicție bancară”. Cea de-a doua filă cec a fost girată de SC R.G. SRL la SC C.T.P. SRL Bistrița, fiind de asemenea refuzată la plată. SC R.G. SRL a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 68.805,8 RON. Plângerea SC R.G. SRL a fost formulată atât împotriva SC C.G. SRL Seini și M.I.C., cât și împotriva altor persoane, respectiv numiții G.G.I., S.V. și T.M.R., solicitându-se cercetarea acestora sub aspectul infracțiunilor de asociere pentru comiterea de infracțiuni, fals în declarații și uz de fals, apreciindu-se că aceștia au acționat împreună la comiterea faptei, în baza unui plan prestabilit. Cu referire la această faptă, precum și la celelalte ce formează obiectul dosarului, nu există probe directe sau indirecte în sensul participației acestora la infracțiune. De altfel, aceste aspecte, constând în înțelegeri frauduloase între administratorii succesivi ai SC C.G. SRL, respectiv G.G.I. și T.M.R., de a cesiona succesiv părțile sociale ale societății în discuție, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor la bugetul statului și al prejudicierii altor persoane, a făcut obiectul unor plângeri succesive adresate organelor de urmărire penală și altor instituții. Prin rezoluția nr. 348/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții G.G.I., G.V. și T.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 1 din Legea nr. 31/1991 privind societățile comerciale, faptă constând în „cesionarea succesivă a părților sociale ale SC C.G. SRL în scopul sustragerii de la plata creanțelor și datoriilor către stat și diverși agenți economici”. Plângerea formulată de SC R.G. SRL, la soluția sus-menționată, a fost respinsă prin rezoluția primului procuror nr. 1295/ll/2/2011 din 11 octombrie 2011. Probațiunea administrată în cauză nu a fost de natură să conducă la identificarea persoanei care s-a prezentat sub numele „S.V.”. Pentru considerentele arătate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G.G.I. și T.M.R., pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., art. 323 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 291 C. pen., precum și disjungerea și continuarea cercetărilor, în vederea identificării A.N.

La finele lunii aprilie 2008, reprezentantul SC A. SRL Bistrița, numitul A.I., a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele S.V., afirmând că este administratorul SC C.G. SRL, manifestându-și intenția de a cumpăra tuburi flexibile pentru instalații electrice. Inițial, sus-numitul a refuzat livrarea mărfii necunoscând societatea, însă la insistențele solicitantului, a acceptat să livreze o cantitate de marfă, plata urmând a se face cu bilet la ordin, scadent la 30 de zile. Astfel, cu factura fiscală din 09 mai 2002, SC A. SRL a livrat către SC C.G. SRL marfă În valoare de 5.950 RON, aceasta fiind transportată de reprezentantul părții vătămate, menționat ca delegat în factură. Cu ocazia transportului, reprezentantul furnizorului trebuia să se întâlnească cu numitul „S.V.”, însă sub pretextul că este plecat din țară, acesta a evitat întâlnirea cu A.I., îndrumându-l însă spre biroul SC C.G. SRL, respectiv acel apartament situat în Baia Mare. În spațiul respectiv, numitul A.I. l-a întâlnit pe inculpatul M.I.C. și pe martorul N.R.P., precum și o persoană de sex feminin, despre care a avut reprezentarea că este secretara societății. În prezența celor doi bărbați, numitul A.I. a primit de la secretară biletul la ordin, integral completat, cu scadența la data de 13 iunie 2008. Marfa a fost descărcată la depozitul situat în Baia Mare, în prezența inculpatul M.I.C. și a martorului N.R.P. Fiind depus la plată la scadență, biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil. SC A. SRL Bistrița a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5.950 RON.

În prima jumătate a lunii mai 2008, reprezentantul S.I. AF Săsar, numitul S.I., a fost contactat telefonic de martorul N.R.P., pe care-l cunoștea de circa 18 ani, care i-a comunicat că lucrează în calitate de merceolog la SC C.G. SRL, întrebându-l totodată dacă poate să livreze acestei societăți o cantitate de electrozi. Urmare acestei convorbiri telefonice, numitul S.I. s-a deplasat efectiv la biroul SC C.G. SRL situat în Baia Mare, unde l-a întâlnit pe martorul N.R.P. și o secretară, care s-a prezentat cu prenumele C. În prezența numitului S.I., martorul sus-menționat a contactat pe „S.V.”, reprezentantul furnizorului, negociind cu acesta condițiile livrării, respectiv cantitatea de 3 tone electrozi cu plata prin cec scadent la 30 de zile de la livrare. În considerarea acestor discuții, cu din 16 mai 2008, S.I. AF a livrat către SC C.G. SRL marfă în valoare de 25.288,18 RON, aceasta fiind descărcată în prezența furnizorului, la depozitul situat în Baia Mare. Potrivit declarației numitului S.I., pe durata descărcării la depozit a sosit și inculpatul M.I.C. Cu aceeași ocazie, reprezentantul furnizorului a primit de la secretara societății fila cec, integral completată. Fiind depusă la plată la data de 16 iunie 2008, fila cec a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client în interdicție bancară. S.I. AF Săsar a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu 25.288,18 RON.

La finele lunii aprilie 2008, reprezentantul SC G.S.I. SRL București, numitul S.S.V., a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu numele „S.V.” și care și-a exprimat intenția de a cumpăra bandă reflectorizantă. Cu acea ocazie, părțile au convenit asupra modalității de plată, respectiv filă cec cu scadență de 30 de zile de la livrare, stabilindu-se ca ulterior, un delegat al beneficiarului să se prezinte pentru a ridica marfa. La data de 07 mai 2008, SC G.S.I. SRL. a livrat către SC C.G. SRL mărfuri în valoare de 12.440,73 RON, acestea fiind transportate personal de furnizor, în municipiul Baia Mare. Mărfurile au fost predate de furnizor beneficiarului la biroul SC C.G. SRL situat în Baia Mare, unde erau prezenți inculpatul M.I.C. și martorul N.R.P., menționat pe factură ca delegat. Cu aceeași ocazie, secretara societății a completat integral fila cec. Ulterior, fila cec sus-menționată a fost girată de către beneficiar altei societăți comerciale, fiind refuzată la plată la data de 16 iunie 2008, pentru motivul lipsei totale de disponibil și client în interdicție bancară. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 13 august 2009 întocmit de I.P.J. Maramureș - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de expertize și C.T.S., semnătura de la rubrica „trăgător” de pe fila cec a fost executată de inculpatul M.I.C. După refuzul la plată a filei cec, reprezentantul SC C.G. SRL nu a mai putut fi contactat telefonic. SC G.S.I. SRL București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.440,73 RON.

În cursul lunii aprilie 2003, reprezentantul SC T.C. SRL București, martora T.I., a fost contactată telefonic de o persoană care s-a prezentai sub numele „S.V.”, afirmând că este administratorul SC C.G. SRL, ocazie cu care a solicitat livrarea de produse electrocasnice. Pe baza discuțiilor avute, s-a convenit ca plata mărfurilor să se facă numerar, în procent de 30% la momentul livrării, iar pentru diferență să fie emisă filă cec scadentă la 30 de zile de la livrare. Conform celor convenite, cu factura din 07 mai 2008, societatea sus-menționată a livrat către SC C.G. SRL mărfuri în valoare de 65.489,72 RON, acestea fiind ridicate de martorul G.D. - angajat al SC M.E. SRL Baia Mare, în calitate de conducător auto. Potrivit declarației martorului sus-menționat, acesta a fost contactat telefonic de reprezentantul unei alte societăți de transport, respectiv SC B.T. SRL Baia Mare care i-a solicitat, motivând că autovehiculul propriu s-a defectat, să transporte o cantitate de marfă din zona Bușteni, în municipiul București. Cu acea ocazie, reprezentantul SC B.T. SRL Baia Mare i-a solicitat ca la întoarcere să facă un transport de marfă din București la Baia Mare. în aceste condiții, de la SC T.C. SRL, martorul a ridicat mai multe aparate TV, acesta semnând de primire pe factura fiscală, predând furnizorului un plic cu documente. Pe traseu a fost dirijat de o persoană care s-a prezentat cu numele „S.”, spre depozitul din Baia Mare. La depozitul respectiv, marfa a fost preluată de inculpatul M.I.C., recunoscut ulterior de martor, după planșele fotografice prezentate de organele de poliție. Pentru plata mărfurilor aferente acestei livrări, s-a emis furnizorului în condițiile descrise, fila cec semnată și ștampilată. La data de 14 mai 2008, societatea sus-menționată a mai livrat către SC C.G. SRL mărfuri similare în valoare de 31.455,10 RON, acestea fiind ridicate în calitate de delegat, de martorul B.S. La ridicarea mărfurilor, acesta a remis furnizorului fila cec, doar semnată și ștampilată. Filele cec au fost emise pentru sumele 52.391,78 RON, respectiv 25.164,08 RON, deoarece anterior, s-a achitat cu titlu de avans 30% din preț, cu ordin de plată, prin depuneri în numerar efectuate de inculpatul M.I.C., conform înțelegerii prealabile. Fiind depuse la plată la scadență, filele cec au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil și trăgător în interdicție bancară. SC T.C. SRL București a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 77,555.86 RON.

La începutul lunii mai 2008, reprezentantul părții vătămate SC D. SRL Miercurea Ciuc, numitul D.E., a fost contactat telefonic de la nr. X, de un bărbat care s-a prezentat cu numele „S.V.”, afirmativ administrator al SC C.G. SRL, care a solicitat livrarea de cablu electric. Cu acea ocazie, s-a convenit ca plata mărfurilor să se realizeze prin cec cu scadență la 30 de zile. Cu factura din 27 mai 2008, societatea sus-menționată a livrat către SC C.G. SRL cablu electric în valoare de 65.314,34 RON, marfa fiind ridicată de martorul B.S. - angajat al SC M.R. SRL Baia Mare, în calitate de conducător auto. Potrivit declarației martorului B.S., în vederea efectuării transportului a fost contactat telefonic de o persoană cu numele „S.”, care i-a cerut efectuarea cursei, indicându-i destinația. Pe traseu, mijlocul de transport a rămas în pană datorită unei defecțiuni tehnice, din zona Bușteni cursa fiind continuată de martorul G.D., angajat al unei alte societăți de transport. Martorul G.D. a confirmat efectuarea transportului din zona arătată, în municipiul București, de unde, la întoarcere, a efectuat un alt transport de produse electrocasnice. Pentru plata mărfurilor, B.S. a remis furnizorului fila, care fiind depusă la scadență la plată, a fost refuzată la data de 27 iunie 2008 cu mențiunea client în interdicție bancară și lipsă totală de disponibil. SC D. SRL Miercurea Ciuc a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 65.314,34 RON.

La începutul lunii mai 2008, reprezentantul SC B. SRL Chiajna, județul Ilfov, numitul I.C., a fost contactat telefonic de o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu numele „S.V.”, afirmând că este reprezentantul SC C.G. SRL Baia Mare, solicitând livrarea de granule de polietilenă. Părțile au convenit ca plata mărfurilor să se realizeze prin filă cec, cu scadență la 45 zile de la livrare. În considerarea acestor înțelegeri, cu facturile din 15 mai 2008 și 22 mai 2008, s-a livrat către SC C.G. SRL marfă în valoare de 112.050,40 RON, respectiv 109.242,00 RON. Mărfurile au fost transportate de către SC S.P. SRL în baza unui contract de furnizare de servicii încheiat cu SC R. SA. Audiat fiind în calitate de martor, numitul Ș.C.C. - reprezentant al SC S.P. SRL, a declarat că marfa a fost transportată la depozitul din Baia Mare, str. Europa, fără a putea da alte detalii, întrucât faptic transportul a fost realizat de conducători auto care la momentul respectiv nu mai erau angajați ai societății. Pentru plata mărfurilor, s-au emis furnizorului filele cec care fiind depuse la plată la scadența convenită, au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil și client în interdicție bancară. Partea vătămată SC B. SRL Chiajna a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 221.292,40 RON.

La data de 20 mai 2003, reprezentantul SC Z.B. SRL Năsăud, numitul T.G. a fost contactat telefonic de la nr. X, de o persoană de sex masculin care s-a prezentat cu numele „S.V.” și care în calitate de angajat al SC C.G. SRL a solicitat livrarea de acumulatori auto, sens în care a comunicat pe fax și o comandă scrisă. Urmare discuțiilor telefonice purtate în perioada următoare, s-a convenit ca piața mărfurilor să se realizeze cu filă cec, scadentă la 30 de zile de la livrare. Astfel, cu factura din 21 iunie 2008, SC Z.B. SRL a livrat către SC C.G. SRL baterii auto în valoare de 33.376,64 RON, transportul fiind efectuat de angajatul furnizorului - martorul F.M. Potrivit declarației martorului F.M., acesta a transportat marfa la depozitul din Baia Mare, unde a fost preluată de doi bărbați, din care unul a completat în prezența sa și a semnat fila cec. Raportul de constatare tehnico-științifică din 13 august 2009 al I.P.J. Maramureș - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de expertize și C.T.S. a concluzionat că scrisul de mână literar și cifric, precum și semnătura de pe fila cec la rubrica „semnătura trăgătorului” au fost executate de către inculpatul M.I.C. SC Z.B. SRL Năsăud a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 33.376,64 RON.

În cursul lunii mai 2008, reprezentantul SC N. SRL Constanța, numitul S.A.S. a fost contactat de la nr. de telefon X de o persoană care s-a prezentat cu numele „S.V.” și care, în calitate de director achiziții la SC C.G. SRL, a solicitat livrarea unei motopompe, afirmând că va face plata cu filă cec scadentă la 30 de zile de la livrare. Ulterior, între părți s-a purtat și corespondență fax, fiind emisă o comandă și o ofertă de preț. La data de 26 mai 2008, SC N. SRL Constanța a livrat către SC C.G. SRL o motopompă în valoare de 43.197 RON. Marfa a fost preluată, în calitate de delegat, de martorul B.S. Potrivit declarației numitului S.A.S., la preluarea mărfii delegatul nu a fost în măsură să remită fila cec convenită, astfel încât a fost contactat telefonic numitul „S.V.”, care în scurt timp a trimis cu un taximetru o altă persoană cu o filă cec completată. Martorul B.S. a declarat că a transportat motopompa respectivă conform indicațiilor date de numitul „S.V.” în București, complexul comercial D., fără să poată da relații despre trăsăturile fizionomice sau identitatea persoanelor care au preluat-o. Fiind depusă Ia plată la data de 25 iulie 2008, fila cec sus-menționată a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil și client în interdicție bancară. SC N. SRL Constanța a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 43.197 RON. În rechizitoriu s-a arătat că, în drept, fapta inculpatului M.I.C., care în perioada aprilie - iunie 2008, având calitatea de administrator al SC C.G. SRL, cu participația altor persoane, a achiziționat de la 11 societăți comerciale - părțile civile din prezenta cauză - mărfuri în valoare totală de 658.455,78 RON și 150.122,10 euro, pentru plata cărora a emis file cec și un bilet la ordin fără acoperire, cu consecința prejudicierii acestora, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatul este răspunzător pentru acțiunile sale, constând în preluarea societății în calitate de administrator, organizarea activității acesteia prin deschiderea unui cont bancar, închirierea unui birou și a unui spațiu de depozitare a mărfurilor, semnarea de file cec, implicarea sa în receptarea unor cantități de mărfuri. Or, în calitate de administrator, acesta avea responsabilitatea plății furnizorilor, respectiv a onorării cecurile emise, aspecte pe care Ie-a ignorat, cu intenție, în scopul obținerii de foloase materiale injuste, pentru sine și alte persoane. Inculpatul M.I.C., fiind audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut implicația sa în comiterea faptelor cercetate, în sensul că, în primăvara anului 2008, la propunerea unei persoane din București, pe care o cunoștea sub numele „A.” a acceptat preluarea părților sociale ale SC C.G. SRL urmând a fi remunerat cu suma de 3.000 RON pe lună, pe durata activității acesteia. A precizat că în vederea preluării societății, a primit indicații telefonice de la o persoană care s-a prezentat cu numele „S.”, sens în care s-a deplasat în municipiul Baia Mare, unde prin intermediul unui bărbat cu prenumele „F.” l-a cunoscut pe numitul T.M.R., de la care a preluat părțile sociale ale SC C.G. SRL. Totodată, a recunoscut că, cu aceeași ocazie, a primit de la acesta documentele de constituire a societății, ștampila și un carnet cu file cec. Inculpatul a declarat de asemenea că potrivit indicațiilor primite de la persoana cu numele „S.” a închiriat spațiile menționate cu titlu de birou și depozit, de asemenea a semnat file cec și avize de însoțire a mărfii, precum și alte documente. Inculpatul nu i-a indicat pe numiții G.G.I. și T.M.R., ca participanți la comiterea faptelor. Participația inculpatului a fost confirmată de martorii audiați în cauză, persoane cărora acesta Ie-a remis file cec, ori de la care a preluat mărfuri. Relevantă este în cauză și declarația martorei C.S.I., persoană care în luna mai 2008 a lucrat în calitate de secretară la SC C.G. SRL pe o durată de circa două săptămâni, afirmativ fiind angajată urmare unui anunț publicitar pe care l-a dat în presa locală. Potrivit declarației acesteia, în urma anunțului a fost contactată telefonic de o persoană cu numele „S.”, care a afirmat că este director zonal al SC C.G. SRL, a chestionat-o referitor la abilitățile deținute, afirmând că o angajează, precizându-i cuantumul salariului și atribuțiile pe care urma să le aibă. Martora a declarat că a desfășurat activitate la biroul societății din Baia Mare, unde l-a întâlnit pe învinuitul M.C.I. și pe numitul N.R.P. În virtutea atribuțiunilor sale de serviciu a primit și transmis mai multe faxuri reprezentând comenzi pentru marfă, către diverse societăți comerciale, datele fiindu-i comunicate telefonic de acel „S.”. A confirmat că o parte din aceste documente le preda inculpatului M.I.C., pentru semnătură. În fața instanței, inculpatul M.I.C. a fost audiat la termenul din 26 martie 2013 arătând că își menține declarațiile date în cauză și că ar fi fost contactat de o persoană pe numele „V.”, care, pentru suma de 3.000 RON pe lună, i-a propus să semneze anumite hârtii și să participe la descărcarea unor mărfuri. Împreună cu acel „V.” lucra și o altă persoană care își schimba des prenumele („D.”, „V.”) și care l-a „predat” unei persoane cu numele „S.”., fiind ulterior adus în Maramureș. Acest „S.” i-a spus inculpatului că trebuie să semneze acte în alb și să participe la descărcarea mărfurilor din mașini. Pe „S.” inculpatul nu l-a văzut niciodată. Inculpatul a semnat ordine de plată și avize de însoțire a mărfurilor; filele cec erau semnate în alb, nu erau completate de inculpat și nu era trecută nicio sumă când ajungeau la acesta. Practic, „S.” se ocupa de organizarea, administrarea firmei și de găsirea unor furnizori. Inculpatul a închiriat spațiul care a servit drept sediu pentru firmă, îndemnat fiind, telefonic, de același „S.”. Inculpatul nu a încasat niciun ban și nu știa, nici măcar la momentul audierii sale, unde erau banii încasați pe mărfuri. În esență, din depoziția inculpatului reiese că acesta nu s-a gândit la consecințele faptelor sale decât în momentul în care au ajuns la sediul firmei organele de cercetare penală. Martorii audiați în fața instanței au confirmat într-o oarecare măsură susținerile inculpatului. Astfel, martora C.S.I. a arătat că acel „S.” o suna la telefon și îi spunea ce are de făcut. Despre același „S.”, martora avea reprezentarea că este managerul firmei și tot la solicitarea lui a complectat diverse avize de însoțire a mărfurilor și a unor comenzi. Martora a fost angajată la firma inculpatului M.I.C. pe post de secretară și nu și-a pus niciodată întrebarea dacă inculpatul ar fi sau nu capabil să conducă o firmă. Martorului P.C. i s-a solicitat ajutorul în vederea depozitării unor panouri în curtea societății unde era administrator. La scurt timp după ce marfa era depozitată în curtea societății, era încărcată și dusă mai departe fără însă ca martorul să poată preciza locul de destinație. Martorul nu-și amintește să-l fi cunoscut pe inculpat, însă reține foarte clar că cel care l-a sunat avea numele „S.”. Martorul I.C. a lucrat în calitate de reprezentant vânzări la firma SC B. SRL, societate comercială ce a fost contactată de S.V. pentru a furniza marfă, respectiv 2 camioane de polietilenă. Pentru cele 2 camioane s-au emis file cec. Prima filă avea scadența la 60 de zile, iar după a doua livrare cei de la SC B. SRL au încercat să ia legătura cu cei care reprezentau firma inculpatului, însă nu au mai găsit pe nimeni la sediu. Ambele file au fost refuzate la plată pentu lipsă de disponibil în cont. Nici martora A.V. nu l-a cunoscut pe inculpatul M.C.I., însă este posibil să fi discutat cu S.V. despre livrarea unei motopompe. Acest produs a fost livrat, dar la plată s-a constatat că societatea care a achiziționat-o se afla în incidență bancară. Și martorul S.A. a arătat că ar fi fost contactat de un domn S. pentru a-i livra acestuia o motopompă; pe inculpatul M.I.C. nu l-a cunoscut însă niciodată. Martorul D.G. a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, că pe șeful său l-a contactat un anume S., care i-ar fi cerut să descarce pe un teren din fața depozitului pe care îl gestiona niște panouri pentru hale metalice. Martorul nu își amintește dacă inculpatul M.I.C. era sau nu de față când s-a descărcat marfa. Martora M.S., în calitate de reprezentant vânzări secția polimeri la firma SC B. SRL, a fost contactată telefonic de S.V., care i-a cerut să-i livreze un camion de polietilenă, a cărui valoare se ridica atunci la aproximativ 90.000 RON. După aproximativ 2 săptămâni, același S. a revenit cu o cerere similară și, pentru a-i majora creditul firmei SC C.G. SRL, a cerut documente justificative. Prin e-mail, martorei i s-a comunicat un bilanț semnat de inculpatul M.I.C. și purtând ștampila firmei. Din acel moment, martora a avut convingerea că firma are suficient disponibil în cont pentru a acoperi contravaloarea comenzilor făcute, astfel că a acceptat cererea lor pentru a le livra o a doua cantitate de polietilenă. Atât după prima livrare, cât și după a doua, au primit prin poștă cec-uri pe care le-au considerat valabile, în raport evident de bilanțul ce le fusese prezentat. Ambele cec-uri au fost respinse la plată din lipsă totală de disponibil. Martora a vorbit la telefon doar cu S. și nu cu M.I.C. Și martorul G.D.F. a transportat mai multe televizoare din București în Baia Mare la solicitarea telefonică a aunui anume S. Marfa a fost descărcată la niște depozite, la această operațiune participând inculpatul M.I.C. Martora A.I. a discutat telefonic cu persoane ce reprezentau firma SC C.G. SRL.; mai exact legătura telefonică s-a făcut între martor și S.V., M.I.C. și o doamnă al cărui nume nu și-l amintește. S. i-a cerut să le livreze televizoare pentru care s-a achitat 20% din valoarea totală, diferența rămânând neachitată deoarece cec-urile nu au avut acoperire în bancă. Martora C.D.N. l-a cunoscut pe inculpat la momentul în care i-a închiriat un imobil ca spațiu pentru firmă. Din contractul de închiriere reieșea că acesta este reprezentantul firmei SC C.G. SRL Seini. Inculpatul ar fi fost cel găsit de agenția imobiliară, fiind și cel care a semnat contractul de închiriere. Martorul M.L.M. l-a întâlnit o singură dată pe inculpat când i-a închiriat un spațiu pe perioada 01 mai 2008 - 01 mai 2009, în prezența sa acesta semnând contractul de închiriere, în calitate de reprezentant al firmei SC C.G. SRL. Martorul F.M. este cel care a transportat pentru SC C.G. SRL baterii, la descărcare participând și inculpatul M.I.C. Acesta a fost și cel care i-a dat martorului fila cec, pe care anterior o completase cu suma respectivă și o ștampilase. Din probațiunea administrată în fața instanței și din faza de urmărire penală, instanța a reținut vinovăția inculpatului M.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Demersurile făcute de instanță în vederea idetificării persoanei sub numele de S. au rămas fără rezultat. Chiar și așa, a intervinenit răspunderea inculpatului M.I.C., acesta fiind administratorul de drept al firmei, calitate în care a semnat contractul de închiriere pentru spațiul firmei, a semnat instrumente de plată, a participat la descărcarea mărfurilor, participând și la alte activități care au creat convingerea unora dintre martori că administrează și în fapt societatea SC C.G. SRL. Practic, inculpatul M.I.C. a desfășurat o activitate infracțională pentru care trebuie să intervină răspunderea sa, chiar dacă în raport de probațiunea administrată, de vinovăția inculpatului M.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța i-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a mai deține funcția de administrator de firmă) pe o perioadă de 5 ani și interzicerea tuturor acestor drepturi derivă din natura infracțiunii, aceasta fiind incompatibilă cu exercitarea vreunuia dintre drepturile mai sus menționate. La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., în speță persoana inculpatului și modalitatea de săvârșire a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa. S-a precizat că inculpatul s-a prezentat doar la termenul din 26 martie 2013, manifestând indiferență față de soluționarea cauzei cu celeritate și cu respectarea principiilor ce converg spre o justă și legală soluționare a cauzei, poziția sa a fost una de nerecunoaștere a săvârșirii infracțiunii și nu a arătat, din motive ce țin de lipsa unor venituri suficiente, disponibilitate efectivă de a despăgubi părțile civile din cauză. Cu toate acestea, instanța a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., circumstanță materializată în lipsa antecedentelor penale, astfel că pedeapsa aplicată s-a situat sub limita minimă legală prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.I.C. și partea civilă SC R.G. SRL Baia Mare. Prin apelul scris și oral, inculpatul M.I.C. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței Tribunalului și, judecând pe fond cauza, reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță, întrucât inculpatul are în îngrijire 4 copii, unul dintre ei cu un handicap sever și a recunoscut că a comis infracțiunea de înșelăciune, datorită lipsei posibilităților materiale de întreținere zilnică. Administratorul părții civile SC R.G. SRL a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în principal, să se trimită dosarul organului competent, respectiv D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș, apreciind că cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, organ necompetent, iar urmărirea penală nu este completă, deoarece inculpatul nu a fost confruntat cu G.G.I. și cu G.P., adevărații autori ai infracțiunilor și pe care poliția nu-i găsește. A susținut că din incompetența organelor de cercetare dosarul a fost disjuns, susținându-se că există autori necunoscuți, pentru a acoperi fraudele efectuate, privind banii necesari de campanie electorală pentru anul 2008, pentru partidul aflat la putere în acel moment. A atacat soluția de disjungere a cauzei, aceasta fiind definitivă, prin respingerea plângerii de către procurorul desemnat și procurorul ierarhic superior. În subsidiar, a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa maximă prevăzută de lege, respectiv 20 ani închisoare, având în vedere prejudiciul deosebit de mare cauzat prin fapta inculpatului. În sinteză, critica părții civile a vizat exclusiv latura penală a cauzei. Cu privire la apelul inculpatului: Curtea, examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului M.I.C., a constatat că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen., evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni. Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei a considerat că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor. Curtea a considerat că pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei infracțiuni continuate de înșelăciune calificată cu consecințe deosebit de grave, cu un prejudiciu de peste 200.000 RON, rămas nerecuperat, și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al inculpatului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză este negativă. S-a remarcat că deși a fost legal citat, apelantul nu s-a prezentat în fața Curții, motivând că are în întreținere 4 copii, dintre care unul handicapat. Motivele de natură familială s-a menționat că trebuiau a fi avute în vedere de către inculpat înainte de a recurge la activitatea infracțională derulată și nicidecum să le invoce ca și circumstanțe, pentru a justifica infracțiunea comisă, precum și prejudiciul mare adus părților civile, din prezenta cauză și rămas nerecuperat. Față de modul concret de săvârșire a faptei și caracterul continuat al acesteia, cuantumul pedepsei principale de 7 ani închisoare, s-a apreciat că asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia. Cuantumul sancțiunii s-a apreciat că nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni. În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond, s-a apreciat că este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de desființare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 382 C. proc. pen. Așa fiind, pentru motivele arătate, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 200 RON onorariu apărător oficiu, avocat M.S., ce a fost achitat din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.G. SRL - prin lichidator judiciar L.I. SPRL să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocațial. Cu privire la apelul părții civile: În legătură cu primul motiv de apel vizând trimiterea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș pentru efectuarea urmăririi penale de către organul competent, Curtea a reținut următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004, sunt de competența D.I.I.C.O.T. infracțiunile prevăzute de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, cu excepția cazurilor în care infracțiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro. Conform art. 13 alin. (1 2 ) din O.U.G. nr. 43/2002, infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., dacă valoarea pagubei este mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro este de competența D.N.A. Din interpretarea acestor dispoziții, a rezultat că, în cazul în care infracțiunea pentru care s-a constituit grupul, indiferent dacă este sau nu grup infracțional organizat în sensul legii, este infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., competența de urmărire penală aparține procurorilor D.I.I.C.O.T., când valoarea pagubei este până la 1.000.000 euro și procurorilor D.N.A., când valoarea pagubei este peste 1.000.000 euro. Curtea a reținut însă, că în prezentul dosar, în mod judicios urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, întrucât inculpatul M.I.C. nu a fost cercetat și trimis în judecată și pentru infracțiunile vizate de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, ci doar pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, săvârșite în forma autoratului, fără contribuția altor persoane care să implice existența unui grup infracțional organizat. Competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost determinată de natura infracțiunii comise - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și valoarea pagubei cauz