ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.03.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2022

HOTĂRÂRE
25.03.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2019, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

- anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 602/18.03.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul calculării indemnizației de bază prin raportare la un VRS de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, valoare de referință sectorială care să cuprindă și majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008;

- recalcularea drepturilor salariale și actualizarea sumelor cu indicele ratei inflației și acordarea dobânzii legale.

Prin sentința civilă nr. 71 pronunțată la data de 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A..

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat în esență că a făcut dovada faptului că printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru familia ocupațională din care face parte au fost recunoscute,majorările salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008.

Invocă recurenta dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea nr. 71/2015, Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, norme juridice în raport de care arată recurenta că nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din anul 2014 pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție, grad, treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivel maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens, arată recurenta că s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 794/2016, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 36/2018 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Precizează recurenta că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referință sectorială care prin definiție vizează aplicabilitatea aceluiași criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate nu vizează situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 36/2018 precum și prin Decizia nr. 7/2019 - recurs în interesul legii (pct. 71).

Coroborând dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. . 71/2015, considerentele Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și ale Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale a României, rezultă că nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) și (2) s-a menținut la același nivel și în anul 2015, cu mențiunea că trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadrul nr. 284/2010.

Legea nr. 293/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 a stabilit că începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de care beneficiază personalul prevăzut în Anexa nr. VI Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Pentru anul 2016 sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

Totodată, arată recurenta că O.U.G. nr. 57/2015 a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 care la art. 3

1

a stabilit că începând cu data de 01.08.2016 "personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivel maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Aceleași drepturi au fost menținute și prin Legea nr. 153/2017 pentru anii 2017, 2018 și 2019.

Arată recurenta că prin sentința civilă nr. 829/2019 pronunțată de Tribunalul Mureș, definitivă prin neapelare, s-a stabilit ca pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu-Mureș să plătească reclamanților o indemnizație brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008, și începând cu data de 01.12.2015 o indemnizație brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON la care se adaugă majorarea de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 și procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 .

În consecință, la nivelul Familiei ocupaționale "Justiție" există la acest moment personal care este salarizat corespunzător unei valori de referință sectorială mai mare decât cea raportat la care sunt calculate drepturile recurentei.

Astfel pretențiile de revizuire salarială sunt întemeiate sub aspectul VRS în raport de aspectele prezentate anterior și de dispozițiile art. 159 alin. (1)-(2), art. 160-161, art. 168, art. 169 alin. (1) și art. 170 - 171 alin. (1) din Codul muncii.

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta A., prin cererea formulată, a arătat că este personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin Ordinul nr. 602/18.03.2019 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au fost recalculate drepturile salariale începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, respectiv începând cu data de 01.12.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, modificându-se astfel ordinele de salarizare emise începând cu această dată până în prezent.

Împotriva acestui ordin, reclamanta a formulat contestație solicitând anularea parțială a acestuia în sensul în sensul calculării indemnizației de bază prin raportare la un VRS de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, valoare de referință sectorială care să cuprindă și majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008, precum și recalcularea drepturilor salariale și actualizarea sumelor cu indicele ratei inflației și acordarea dobânzii legale.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs împotriva acestuia în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod proecedură civilă.

Într-adevăr, prin ordinul amintit s-a recunoscut dreptul reclamantei de a primi indemnizația brută lunară prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 463,5 începând cu 01.12.2015.

În ceea ce privește criticile formulate cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, formulate de către recurentă, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză, chestiunea litigioasă asupra căreia instanța a fost chemată a se pronunța a constat în faptul dacă solicitarea reclamantei de a i se calcula o indemnizație de bază prin raportare la un VRS de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, valoare de referință sectorială care să cuprindă și majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008 respectă dispozițiile legale incidente cauzei.

Observă Înalta Curte că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 1 din același act normativ, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

La data de 9.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care s-a introdus alin. (5)

1

al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 în care se prevede că:

"Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară ac tivitatea în aceleași condiții".

Art. 39 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției: "Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 (VRS 267,28 RON, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006, față de nivelul din luna august 2006. (280,644 RON)

În anexă, VRS menționat, la care se face trimitere, era același 257 RON.

Conform dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 13/2008: "(1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007.

(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și pentru personalul din serviciile de probațiune salarizat potrivit Legii nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune".

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008: "(1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 1c, 2c și 3c la Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% față de nivelul din luna decembrie 2007 (291,8 RON)

(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 4,5% față de valoarea din luna septembrie 2008 (305 RON).

Analizând susținerile recurentei-reclamante, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține că ceea ce s-a criticat a fost neaplicarea, în calculul VRS de la 09.04.2015, respectiv 01.12.2015, a procentului de 8,5 % (4%+4,5%) prevăzut de art. 2 O.G. nr. 13/2008.

Conform art. 1 din O.G. nr. 13/2008 procentele de majorare aplicabile magistraților, deci și personalului de specialitate juridică asimilat sunt reglementate de dispozițiile art. 1 al O.G. nr. 13/2008, care le este aplicabil, iar art. 2 este aplicabil personalului auxiliar. Observă instanța că majorările de 2% din 1 aprilie 2008, respectiv încă 2% din 1 octombrie 2018 sunt deja incluse în drepturile salariale ale reclamantei.

În atare situație, nu există niciun temei legal pentru ca magistrații să beneficieze, pe lângă majorările aplicabile lor, și de majorările aplicabile personalului auxiliar, neintrând în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 al O.G. nr. 13/2008.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate prin memoriul de recurs de către reclamantă nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 71 din 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1854/2022
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a anulat în parte Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ nr. 601/18.03.2019 în privința valorii de referință sectorială avută în vedere la salarizarea reclamantei înce
ÎCCJ 2022-03-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2022
484,18 RON, iar începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. 4. Apărările intimatei-reclamante Intimata-recla
ÎCCJ 2021-02-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2021
Ședința publică din data de 04 februarie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2017 pe rolul Curții
ÎCCJ 2022-07-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3843/2022
sentința atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Reclamantul A. a învestit instan
ÎCCJ 2022-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2022
respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției, invocate de pârât, ca neîntemeiate. Totodată, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Ju
Sursă