ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2022

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Tăuții Măgheruș a solicitat în contradictoriu cu intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei 8566/24.04.2019 și obligarea Comisiei speciale de retrocedare la emiterea unei decizii de restituire în natură sau, după caz, de propunere de acordare de despăgubiri pentru terenurile înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Tăuții Măgheruș, nr. top. x dezmembrat ulterior în nr. top. x și nr. top. x.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 221/2019 din 28 octombrie 2019, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Tăuții Măgheruș și, pe cale de consecință, a anulat decizia nr. 8566/24.04.2019 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Tăuții Măgheruș, nr. top. x, dezmembrat ulterior în nr. top x și nr. top. x.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile pct. 3 din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât:

Potrivit punctului 3 din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu intră sub incidența Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate.

Potrivit art. 11 și 13 din Legea nr. 18/1991 emiterea titlurilor de proprietate se face prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererii depuse de către foștii proprietari persoane fizice sau de către moștenitorii acestora, iar emiterea Titlurilor de proprietate nr. x/23.05.1995 si nr. y/04.01.1994 s-a făcut prin reconstituirea dreptului de proprietate, nu prin constituirea dreptului de proprietate.

În ceea ce privește afirmația instanței că "În speță, imobilele solicitate, aflate inițial în proprietatea Bisericii Greco-Catolice din Tăuții Măgherăuș, se găseau după anul 1989 la dispoziția unității administrativ-teritoriale făcând parte din rezerva comisiei locale de fond funciar, doar astfel putându-se atribui în proprietate unor persoane fizice prin reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament", recurenta menționează că la dosarul aferent cererilor de retrocedare nu există niciun înscris din care să rezulte că imobilul identificat cu nr. top. inițial x se afla la dispoziția unității administrativ-teritoriale făcând parte din rezerva comisiei locale de fond funciar.

În opinia recurentei, la pronunțarea sentinței, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Pornind de la aceste dispoziții procedurale de principiu, instanța de contencios administrativ se poate pronunța numai asupra obiectului acțiunii cu care a fost învestită.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, vin să detalieze suplimentar obiectul acțiunii în contencios administrativ, precizând care sunt soluțiile pe care le poate pronunța instanța de fond.

Așadar, instanța de fond, în mod greșit, a dispus anularea Deciziei nr. 8566/24.04.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Tăuții Măgherăuș, identificate cu nr. top. x dezmembrate ulterior în nr. top. x și y.

Nu în ultimul rând, menționăm faptul că prin adresa nr. x/19.11.2019, Primăria orașului Tăuții Măgherăuș a comunicat că Parohiei Greco-Catolice Tăuții Măgherăuș i-a fost atribuită, pe un alt amplasament decât cel inițial, suprafața de 4,93 ha, în acest sens eliberându-se Titlul de proprietate nr. x/19.08.2019.

Din informațiile primite prin adresa sus-menționată reiese că solicitanta a formulat cereri de retrocedare și în temeiul legilor fondului funciar, cereri soluționate deja.

În acest context, sunt și prevederile pct. 3 și 4 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora:

- pct. (3) "Nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate";

- pct. (4) "Nu fac obiectul Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 94/2000. republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar".

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Tăuții Măgheruș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin cererile înregistrate pe rolul Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/19.01.2006, nr. y/19.01.2006 și nr. z/19.01.2006 reclamanta Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Tăuții Măgherăuș a solicitat restituirea imobilului casă de locuit și curte în intravilan înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității TĂUȚII MĂGHERUȘ, nr. top. x, dezmembrat ulterior în nr. top x și nr. top. x.

Prin Decizia nr. 8566/24.04.2019, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare, întrucât imobilele cu nr. top. x și nr. top x nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 susținând că au făcut obiectul restituirii potrivit legilor fondului funciar, fiind emise Titlul de proprietate nr. x/23.05.1995 și Titlul de proprietate nr. x/04.01.1994 în favoarea unor persoane fizice.

Înalta Curte are în vedere faptul că punctul 3 din Partea 1

1

a Normelor metodologice prevede că "nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate.

Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor cuprinse în punctul 3 din Partea 1

1

a Normelor metodologice este corectă, pentru că interdicția de retrocedare se referă numai la situația în care dreptul de proprietate asupra imobilelor solicitate a fost reconstituit deja în favoarea celui care a cerut reconstituirea în temeiul altor legi cu caracter reparator.

În ceea ce privește invocarea articolului 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că instanța de fond a acționat în limitele prevăzute de acest text legal, anulând în integralitate Decizia contestată și obligând ulterior recurenta să emită un act administrativ.

Instanța de fond a constatat că decizia de respingere a cererii a fost ilegală, astfel că temeinic și legal a dispus obligarea la soluționarea favorabilă a cererii de retrocedare.

Cum instanța a constatat că nu este posibilă retrocedarea în natură, a dispus retrocedarea prin echivalent a imobilelor solicitate. Instanța nu a stabilit nici conținutul actului administrativ, nici condițiile în care trebuie soluționată cererea.

Înalta Curte constată că Adresa nr. x/19.11.2019 a Comisiei Locale de Fond Funciar Tăuții Măgherăuș se referă la imobil înscris în CF nr. x al localității Tăuții Măgherăuș cu un nr. topografic diferit de cel al imobilelor solicitate. Adresa se referă la terenul cu nr. topografic x, în suprafață de 5790 m

2

, iar reclamanta a solicitat Comisiei retrocedarea imobilului cu nr. topografic x, în suprafață de 290 m

2

.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că imobilele în litigiu au fost înstrăinate legal, în aplicarea legilor fondului funciar, după data de 22 decembrie 1989, fiind îndeplinită condiția prevăzută de lege pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va obliga recurenta la plata sumei de 3.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței civile nr. 221/2019 din 28 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 3.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.