ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 827/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulata la data de 21.04.2020 reclamanta A. a solicitat instanței sa oblige CJP Argeș să-i recalculeze pensia întrucât la calcularea vechimii în muncă i s-a greșit numărul anilor, lipsindu-i 2 ani si 7 luni, iar în opinia reclamantei nu s-a ținut cont de sporurile încasate în perioada 01.01.1982-01.04.1991, conform adeverinței x/31.08.2009.

Prin sentința civilă nr. 3124 din 13 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Reclamanta A. a formulat apel împotriva sentinței tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3309/2021 din 16 septembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A..

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând, în esență, casarea deciziei recurate și obligarea Casei Județene de Pensii Argeș să-i recalculeze pensia în funcție de adeverința nr. 228 și a faptului ca i s-a greșit calcularea vechimii in muncă cu 3 ani 5 luni si 14 zile.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele considerente:

Este de menționat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

În speță, hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este pronunțată într-un litigiu având ca obiect drepturi sau obligații privind asigurările sociale.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamantă la 21 aprilie 2020, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Din economia dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de asigurări sociale și nici hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, cum este cazul în speță.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel, sunt definitive.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. înseamnă că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3309/2021 din 16 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2022.