ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 759/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 24 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A.., în temeiul art. 192, coroborat cu art. 1021 alin. (3) C. proc. civ.., a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., București, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 603.254,83 RON, reprezentând debit principal, și la plata penalităților de întârziere ce se vor calcula până la plata efectivă a debitului principal (în sumă de 2.502.961,34 RON - la data de 23.05.2018); cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de această acțiune.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1164, 1270 alin. (1) și art. 1516 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3846/2018, pronunțată la data de 20 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 363.054,57 RON debit principal; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 7235,54 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru); a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 29.400,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat); a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 22.165,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel principal, în termen, reclamanta A.., cât și pârâta B. S.R.L., București- apel incident.

Hotărârea atacată

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 375 A, pronunțată la data de 02 martie 2021, în dosarul nr. x/2018, a respins apelul principal formulat de apelanta- reclamantă A.. împotriva sentinței civile nr. 3846/20.12.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat; a admis apelul incident formulat de apelanta- pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3846/20.12.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că: a respins acțiunea, ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei de recuperare a cheltuielilor de judecată aferente judecății în primă instanță, ca neîntemeiată, și a înlăturat compensarea în parte a cheltuielilor de judecată aferente judecății în primă instanță; a menținut în rest sentința civilă atacată; a obligat apelanta-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 44.541,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecății în apel, și a respins cererea apelantei-reclamante de recuperare a cheltuielilor de judecată aferente judecății în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A.., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei către Tribunalul București, spre o nouă judecată de fond.

Recurenta se raportează, în motivele de recurs invocate, la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., sens în care, a relevat, foarte pe larg, prezentarea litigiului și a situației de fapt a cauzei, în esență, susținând că lipsește motivarea soluției din dispozitivele ambelor hotărâri, și, totodată, motivările ambelor hotărâri sunt superficiale, atât Tribunalul, cât și Curtea de Apel București, omițând să răspundă motivelor și neexaminând problemele deduse judecății.

În acest sens, în susținerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., iar nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.., în ce o privește, lipsa analizei în fond a cererii sale de chemare în judecată ducând, evident, la o vătămare gravă a intereselor ei, anume, de a-și recupera sumele ce i se cuvin ca urmare a prestării unor servicii către partenerul său de afaceri.

Motivul de recurs este evident, și rezultă din faptul că ambele instanțe au analizat doar existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, în timp ce, cererea sa având ca obiect pretenții, prin care a solicitat stabilirea situației de fapt, este ignorată, încă din primele motive ale instanței de apel.

Astfel, susține recurenta-reclamantă că există o lipsă clară a motivării celor două hotărâri în ceea ce privește situația de fapt, respectiv, dacă au fost prestate servicii de către A.. în favoarea B. S.R.L. și dacă au existat aceste servicii (cum, de altfel, confirmă Curtea de Apel, că au existat), care este întinderea obligației pe care B. S.R.L. o datorează recurentei-reclamante.

În fine, recurenta- reclamantă susține că este inacceptabil a se presupune că judecata unei cereri în pretenții se poate limita doar la verificarea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul art. 663 C. proc. civ.., câtă vreme judecătorul este ținut prin dispozițiile art. 22 C. proc. civ.. să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 13.05.2021, sub nr. x/2018.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 22.06.2021, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți. Părțile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 3 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 31 martie 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat în cele două recursuri declarate în cauză este nefondat.

Înalta Curte reține că raportat la dispozițiile art. 425 din C. proc. civ. și în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului sarcina ca, în soluționarea unei cauze, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța care a pronunțat decizia recurată, a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția de perimare, respectiv motivele pentru care consideră că este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte apreciază că hotărâea recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 din C. proc. civ.

Așadar, instanța de apel a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dar lipsa de motivare ori nemotivarea insuficientă sau motive contradictorii în cuprinsul hotărârii, nu pot fi reținute raportat la hotărârea atacată și la limitele cu care a fost învestită instanța.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reținut.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.., va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte B. S.R.L. suma de 42.178,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. împotriva deciziei civile nr. 375 A din 02 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă A.. să plătească intimatei- pârâte B. S.R.L. suma de 42.178,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2022.