- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 noiembrie 2007
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Glebov și Glebova împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Prima secțiune CAUZĂ DE GLEBOV și GLEBOVA v. RUSSIA (Depunerea nr. 21777/04) HOTĂRÂREA STASBOURG 29 noiembrie 2007 FINAL 29/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Glebov și Glebova v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: L. Loucaides, Președintele, dna N. Vajić, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, S.E.
Jebens, G. Malinverni, judecători și dl A. Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, care a deliberat în privat la 8 noiembrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 21777/04) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți ruși, dl Aleksay Grigorievich Glebov și dna Svetlana Mitrofanovna Glebova („reclamanții”), la 27 aprilie 2004. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 27 iunie 2006, Curtea a hotărât să anunțe cererea guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTE Reclamanții s-au născut în 1936 și, respectiv, 1939 și trăiesc în Voronezh. Reclamanții au depus în judecată Comitetului de Securitate Socială local pentru o ajustare a pensiilor în conformitate cu inflația. Prin hotărârile din 25 ianuarie 2001, Curtea de District Kominternovskiy din Voronez le-a acordat 1.066.98 și, respectiv, 1.083.88 Ruble ruse. Moniile au fost plătite reclamanților la 19 Octombrie 2006. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. Se referă la articolele 2, 14 și 17 din Convenție, reclamanții se plâng că hotărârile din 25 ianuarie 2001 nu au fost executate în timp util.
Curtea consideră că această plângere este examinată în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Burdov v. Rusia , nr. 59498/00, § 26, CEDO 2002 III . Partea relevantă a acestor dispoziții se citește după cum urmează: Articolul “În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Curtea remarcă că cererea nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniind, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive.
Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Reclamanții au susținut că hotărârile din 25 ianuarie 2001 au fost executate în octombrie 2006. 11. Curtea observă că hotărârile din 25 ianuarie 2001 au fost executate în totalitate la 19 octombrie 2006. Astfel, acestea au rămas fără aplicare de mai mult de cinci ani. 12. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Burdov , citat mai sus § 35; Wasserman c. Rusia , nr. 15021/02, § 35 și secund., 18 noiembrie 2004; și Gerasimova c. Rusia , nr. 24669/02 , § 17 și secund., 13 octombrie 2005). 13. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că, în lipsa hotărârilor executive în favoarea reclamanților, a afectat esența dreptului lor la instanță și le-a împiedicat să primească în mod rezonabil banii pe care i-ar fi putut aștepta să-l primească.
14. În consecință, s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚIE 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a le acorda sumă în acest cont. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 29 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
André Wampach oukis Loucaides Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF GLEBOV and GLEBOVA v. RUSSIA (Application no. 21777/04) JUDGMENT STRASBOURG 29 November 2007 FINAL 29/02/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Glebov and Glebova v. Russia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr L. Loucaides, President, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, Mr S.E. Jebens, Mr G. Malinverni, judges, and Mr A. Wampach , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 8 November 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 21777/04) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Russian nationals, Mr Aleksey Grigoryevich Glebov and Mrs Svetlana Mitrofanovna Glebova (“the applicants”), on 27 April 2004.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
On 27 June 2006 the Court decided to give notice of the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility. THE FACTS
The applicants were born in 1936 and 1939 respectively and live in Voronezh.
The applicants sued the local Social Security Committee for an adjustment of their pensions in line with inflation. By judgments of 25 January 2001, the Kominternovskiy District Court of Voronezh awarded them 1,066.98 and 1,083.88 Russian roubles, respectively.
The monies were paid to the applicants on 19 October 2006. THE LAW I. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1
Referring to Articles 2, 14 and 17 of the Convention, the applicants complained that the judgments of 25 January 2001 had not been enforced in good time. The Court considers that this complaint falls to be examined under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (see Burdov v. Russia , no. 59498/00, § 26, ECHR 2002 ‑ III). The relevant parts of those provisions read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time... by [a]... tribunal...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law...” A. Admissibility
The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits
The Government acknowledged a violation of the applicants' rights under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
The applicants submitted that the judgments of 25 January 2001 had been enforced in October 2006.
The Court observes that the judgments of 25 January 2001 had been enforced in full on 19 October 2006. Thus, they remained without enforcement for more than five years.
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in cases raising issues similar to the ones in the present case (see Burdov , cited above, § 35; Wasserman v. Russia , no. 15021/02, § 35 et seq., 18 November 2004; and Gerasimova v. Russia , no. 24669/02, § 17 et seq., 13 October 2005).
Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by failing, for years, to comply with the enforceable judgments in the applicants' favour the domestic authorities impaired the essence of their right to a court and prevented them from receiving the money they could reasonably have expected to receive.
There has accordingly been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
15. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
The applicants did not submit a claim for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award them any sum on that account.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. Done in English, and notified in writing on 29 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. André Wampach L oukis Loucaides Deputy Registrar President