CASE OF LESNOVA v. RUSSIA

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

24.01.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6;Violation of P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF LESNOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE LESNOVA v. RUSSIA (Declarația nr. 37645/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 24 ianuarie 2008 FINAL 24/04/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Lesnova v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: Loukis Loucaides, Președintele, Nina Vajić, Anatoli Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, secretarul de secțiune după ce s-a deliberat în privat la 3 ianuarie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 37645/04) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național rus, dna Olga Nikolayevna Lesnova („reclamantul”), la 31 august 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dna S. Poznakirina, expert în ONG-uri care practică în Novovoronezh. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 29 mai 2006, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea acesteia. FACTE Reclamantul s-a născut în 1954 și locuiește în orașul Novovoronezh din regiunea Voronezh. Hotărârea din 25 octombrie 2000, Curtea de Oraș Novovoronezh din regiunea Vorozh a acordat reclamantului 3.546,56 ruble ruse (RUB). Hotărârea a devenit finală la 21 decembrie 2000. La 30 octombrie 2002, reclamantul a primit RUB 1.409.72. Cauza nr. Prin hotărârea din 27 iunie 2003, Curtea de Oraș a acordat reclamantului RUB 19 315.50. La 19 august 2003, Curtea Regională Voronezh a susținut hotărârea. Banii au fost plătiți reclamantului la 17 decembrie 2004. La 30 mai 2005, Tribunalul municipal a acordat reclamantului RUB 3.204.51 ca compensație pentru pierderile inflaționale cauzate de întârzierea executării hotărârii din 27 iunie 2003. Se pare că hotărârea din 30 mai 2005 nu a fost executată. Cauza nr. Prin hotărârea din 29 decembrie 2003, Tribunalul municipal a acordat reclamantului RUB 16.765.50. La 8 ianuarie 2004, hotărârea a devenit finală. La 3 august 2005, Tribunalul municipal a acordat reclamantului RUB 3.696.79 ca compensare pentru pierderile inflaționale cauzate de întârzierea executării hotărârii din 29 decembrie 2003. Se pare că hotărârea din 27 septembrie 2005 nu a fost executată. Cauza nr. 2 martie 2004, Tribunalul municipal a acordat reclamantului RUB 4.973.57. La 12 În martie 2004, hotărârea a devenit finală. Se pare că hotărârea nu a fost pusă în aplicare. Hotărârea nr. 10. La 5 mai 2004, Tribunalul a acordat reclamantului RUB 9.494.52 și a majorat alocația lunară de invaliditate RUB 5.664.84. La 17 mai 2004, hotărârea a devenit finală. Suma forfetară a fost plătită reclamantului la 11 noiembrie 2005. La 10 ianuarie 2006, Tribunalul a atribuit reclamantului RUB 1,499.48 ca compensație pentru pierderile inflaționale cauzate de întârzierea în aplicarea hotărârii din 5 mai 2004. Se pare că hotărârea nu a fost pusă în aplicare. Hotărârea nr. 11. La 3 iunie 2004, Tribunalul municipal a acordat reclamantului RUB 1,772.30 și a sporit alocația lunară a mărfurilor la RUB 679.78. La 15 iunie 2004, hotărârea a devenit finală. Se pare că hotărârea nu a fost executată. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că hotărârile din 25 octombrie 2000, 27 iunie, 29 decembrie 2003, 2 martie, 5 mai și 3 iunie 2004 nu au fost aplicate în timp util. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil ... de [a]... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu trebuie să fie privat de posesele sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional...” Admisibilitate 13. Curtea observă, și nu este contestată de părți, că reclamantul a fost acordată compensații pentru întârzierile în aplicare a hotărârilor din 27 iunie, 29 decembrie 2003 și 5 mai 2004 (a se vedea punctele 7, 8 și 10 de mai sus). Curtea nu exclude faptul că astfel de indemnizații ar putea constitui o compensare a anteriorului nerespect al hotărârilor statului într-un timp rezonabil, cu condiția ca aceste premii să fi fost plătite în întregime fără întârziere. Cu toate acestea, guvernul nu a adăugat nicio dovadă care să demonstreze că aceste premii au fost plătite reclamantului în întregime și în timp util. În consecință, Curtea consideră că reclamantul poate continua să pretinde că este o „victima” în ceea ce privește plângerea ei privind întârzierile în aplicare a hotărârilor din 25 octombrie 2000, 27 iunie, 29 decembrie 2003, 2 martie, 5 mai și 3 iunie 2004. 14. Curtea concluzionează că cererea nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniind, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, este necesar să fie declarată admisibilă. Decembrie 2003 și 5 mai 2004 au fost executate în întregime, hotărârea din 25 octombrie 2000 în parte, hotărârile din 2 martie și 3 iunie 2004 nu au fost aplicate. Guvernul a recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește hotărârile care nu au fost aplicate. 16. 17. Având în vedere materialul în posesie, Curtea constată că hotărârea din 27 iunie 2003 a fost executată integral în decembrie 2004. Curtea constată că guvernul nu a prezentat nicio dovadă că hotărârile din 29 decembrie 2003 și 5 mai 2004 au fost executate integral. Cu toate acestea, întrucât reclamantul nu a contestat, Curtea acceptă că aceste hotărâri au fost executate integral în august și respectiv în noiembrie 2005, prin urmare, întârzierile în aplicarea hotărârilor de mai sus au variat de la 16 la 19 luni. 18. În plus, având în vedere materialul în posesia sa, Curtea concluzionează că hotărârile din 25 octombrie 2000, 2 martie și 3 iunie 2004 rămân, în întregime sau în parte, fără aplicare. 19. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre altele, Burdov v. Rusia , nr. 59498/00, §§ 33-38, CEDO 2002 III și Glushakova v. Rusia (n. 1) , nr. 38719/03, §§ 33-37, 12 aprilie 2007). 20. După examinarea materialului care i-a fost prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că nu respectă, pentru perioade lungi de timp, hotărârile aplicabile în favoarea reclamantului, autoritățile interne au afectat esența dreptului ei la instanță și i-au împiedicat să primească banii pe care ar fi putut aștepta să-l primească în mod rezonabil. 21. În consecință, s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚIE 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 12,693 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale, inclusiv acordurile de compensare în ceea ce privește hotărârile din 27 iunie, 29 decembrie 2003 și 5 mai 2004 și dobânzile la rata marginală de creditare a Băncii Centrale Ruse în ceea ce privește întârzierile în aplicare a hotărârilor din 25 octombrie 2000, 2 martie și 3 iunie 2004. Guvernul a susținut că nu ar trebui acordată nicio compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale, deoarece majoritatea hotărârilor în favoarea reclamantului au fost executate. 25. În ceea ce privește hotărârile din 27 iunie 29 Decembrie 2003 și 5 mai 2004, Curtea a constatat că au fost executate și că în 2005 și 2006, instanțele interne au acordat compensații reclamantului pentru întârzieri în executarea acestora (a se vedea punctele 13 și 17 de mai sus). Deoarece guvernul nu a furnizat nicio dovadă că această compensare a fost plătită în totalitate reclamantului, Curtea consideră că guvernul ar trebui să garanteze, prin mijloace adecvate, executarea premiilor din 30 mai, 27 septembrie 2005 și 10 ianuarie 2006. 26. În ceea ce privește hotărârile din 25 octombrie 2000, 2 martie și 3 Iunie 2004, având în vedere metoda de calcul a reclamantului și faptul că Guvernul nu a avut obiecții, Curtea atribuie reclamantului, în temeiul acestui dobânzi directoare, o valoare de 200 EUR, plus orice impozit care poate fi imputabil. În plus, Curtea constată că obligația statului de a executa aceste hotărâri nu este în litigiu în cazul în cauză (a se vedea punctul 18 Având în vedere jurisprudența Curții în această privință (a se vedea, printre altele, Politova și Politov c. Rusia , nr. 34422/03, § 24, 1 februarie 2007), Curtea consideră, prin urmare, că Guvernul asigură, prin mijloace adecvate, executarea hotărârilor din 25 octombrie 2000, 2 martie și 3 iunie 2004. Curtea respinge restul cererilor pecuniare ale reclamantului. 27. În sfârșit, Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit dificultăți și frustrații rezultate din nerespectarea în timp util a hotărârilor în favoarea sa. Având în vedere durata procedurii de executare, numărul atribuțiilor interne și caracterul lor, precum și evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului EUR 3.900 în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 28. Reclamantul nu a prezentat niciun credit în temeiul acestui șef și, în consecință, Curtea nu a acordat nicio atribuire în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. faptul că statul pârât, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, asigură, prin mijloace adecvate, executarea la 25 octombrie 2000, 2 martie și 3 iunie 2004, 30 mai, 27 septembrie 2005 și 10 ianuarie 2006; (b) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 900 EUR (3 mii nouă sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 200 EUR (2 sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile materiale, care urmează să fie convertite în ruble ruse la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste sume; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 ianuarie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Loukis Loucaides Președintele grefierului