ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2012

Deliberând asupra recursurilor penale de față. În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 13 din 23 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1955/54/2009, s-au dispus următoarele: În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.F.N. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.I.L. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. În baza art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 RON. A anulat înscrisul fals. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpații G.I., O.N., D.Ș., C.E. pentru infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpații G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F. pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpați amenda cu caracter administrativ, în cuantum de câte 1.000 RON. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. coroborat cu art. 181 C. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpații S.I. și S.S. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 181 alin. (3) C. pen.

raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat fiecăruia dintre inculpați amenda cu caracter administrativ în cuantum de câte 1.000 RON. Dispune confiscarea a două cartușe de țigări M și JL. A luat act că partea vătămată Autoritatea Națională a Vămilor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a obligat pe fiecare dintre inculpații G.I.L., G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F., S.I., S.S. la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 784/P/2008 din 23 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților N.F.N., comisar șef poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.I.L., subcomisar de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.I., agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen.

și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; O.N., agent șef, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; D.Ș., agent principal de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.E., agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen. și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.S. și S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.; S.P.M. și S.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) C. pen.

Curtea a apreciat că starea de fapt reținută în rechizitoriu corespunde, parțial, realității, în sensul că există dubii mari cu privire la faptul că inculpații N.F.N. și G.I.L. ar fi avut cunoștință de faptul că s-ar fi sustras țigări și că ar fi ajutat sau înlesnit activitatea de sustragere. Astfel, deși la urmărirea penală martorii F.S., D.P., P.G., I.A., B.L., T.A. au arătat că inculpații N.F.N. și G.I.L. împreună cu R.I. au asistat la descărcarea tirului și au văzut când se sustrăgeau țigări, în fața instanței, martorii, cu excepția lui F.S., au revenit asupra acestui aspect, precizând că cei doi inculpați au stat foarte mult în birouri și nu avea cum să vadă ce se întâmpla pe platou. Declarațiile date în timpul cercetării judecătorești de martorii arătați mai sus se coroborează cu restul probelor administrate, inclusiv cu declarațiile martorilor L.Ș., P.C.

- colegi de serviciu cu inculpații, care au confirmat că în ziua respectivă la sediul Poliției de Frontieră Bechet au venit mai multe comisii în control, cei doi inculpați fiind tot timpul împreună cu membri acestor comisii. În acest context, Curtea a reținut că aspectele din declarația martorului F.S. privind faptul că inculpații N.F.N. și G.I.L. au văzut când se sustrăgeau țigări, nu se coroborează cu restul probelor administrate. Semnificativ în acest sens este faptul că la urmărirea penală toți martorii menționați au arătat că și numitul R.I. era împreună cu inculpații N.F.I. și G.I.L. și toți trei au asistat la descărcarea tirului și au văzut ce se întâmplă. Or, numitul R.I. nu a fost trimis în judecată pentru nicio infracțiune, fiind greu de crezut că din trei persoane care se află în același loc, doar două puteau să vadă ce se întâmplă.

Mai mult, inculpatul G.I.L. s-a opus de la început ca țigările să fie descărcate la sediul Poliției de Frontieră Bechet. S-a reținut existența unor dubii foarte mari și cu privire la faptul că au avut loc discuții atât între inculpatul N.F.N. și inculpatul G.I.L., cât și între inculpații G.I., O.N., D.Ș., C.E. și inculpatul G.I.L., cu privire la modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, privindu-l pe cetățeanul german L.S. Astfel, în rechizitoriu nu s-a arătat în ce a constat infracțiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., iar din probele administrate nu rezultă faptul că inculpații N.F.N., G.I., O.N., D.Ș., C.E.

l-ar fi determinat pe inculpatul G.I.L. să întocmească într-un anumit mod procesul-verbal de constatare a infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006. În aceste condiții, probele administrate în susținerea vinovăției inculpaților pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. - inculpații N.F.N. și G.I.L., respectiv art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. - inculpații N.F.N., G.I., O.N., D.Ș., C.E., conțin în opinia instanței informații îndoielnice cu privire la vinovăția inculpaților pentru aceste fapte, astfel încât, prima instanță nu și-a putut forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, fiind aplicabilă regula „in dubio pro reo". În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a apreciat că se impune achitarea inculpaților N.F.N. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., G.I.L. pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., G.I., O.N., D.Ș., C.E., pentru art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. Cu privire la celelalte fapte, prima instanță a apreciat că starea de fapt reținută în rechizitoriu este conformă cu realitatea.

în acest sens, a apreciat că vinovăția inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.S., S.I., S.P.M., rezultă din declarațiile inculpatei S.S., procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorului F.S., declarațiile martorului P.G., declarațiile martorului D.P., declarațiile martorului I.A., declarațiile martorului C.F., declarațiile martorului B.L., declarațiile martorului T.A., procese-verbale de recunoaștere, declarațiile martorului R.E.F., declarațiile martorului V.F., declarațiile martorei D.S., declarațiile martorei F.O., proces-verbal de recunoaștere, declarațiile martorei S.A.M., proces-verbal de confruntare între inculpatul C.E. și martorul V.F..

Deși, o parte dintre martori au revenit parțial asupra depozițiilor date în faza urmăririi penale, Curtea a apreciat că declarațiile luate cu ocazia cercetării judecătorești nu schimbă starea de fapt reținută în rechizitoriu, pe de o parte, pentru că martorii respectivi nu au dat explicații plauzibile cu privire la motivele care i-au determinat să-și schimbe parțial declarațiile, în condițiile în care la urmărirea penală o parte din declarații au fost date în prezența apărătorilor inculpaților, declarații în care au arătat pe larg, cu lux de amănunte cum s-au petrecut evenimentele, iar pe de altă parte, declarațiile de la urmărirea penală se coroborează cu celelalte probe. S-a mai reținut că procesele-verbale de recunoașterea după fotografii au fost semnate și de apărătorii inculpaților care au asistat la efectuarea acestei activități.

Mai mult, martorul P.G. a arătat că de la urmărirea penală menține doar declarația olografă din 30 septembrie 2008, martorul B.L. doar declarația olografă de la 29 septembrie 2008 iar martorul C.F. a precizat că declarațiile la care a asistat și doamna avocat I., nu s-au făcut presiuni. Or, în declarațiile respective cei trei martori au descris aceeași stare de fapt cu cea reținută în rechizitoriu. Prin urmare, declarațiile martorilor audiați de către instanță, la solicitarea inculpaților, nu sunt susceptibile de a conduce la stabilirea unei stări de fapt diferită față de cea care rezultă din probele arătate mai sus. Astfel, martorul B.C. a relatat despre evenimente petrecute după ce activitatea de sustragere a țigărilor luase sfârșit, fapt confirmat și de inculpata S.S.

și martora S.A. De asemenea, declarațiile martorilor C.D., Ș.G., S.M., M.N. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Mai mult, este greu de crezut că martorii C.D., Ș.G. au putut să vadă ce a făcut inculpatul C.E. în fiecare moment din perioada în care s-au descărcat țigările din tir. Martorul S.M. a precizat că a participat la descărcarea tirului maxim 30 - 40 de minute, astfel încât, nu a văzut ce a făcut inculpatul D.Ș., după ce martorul a părăsit sediul poliției de frontieră. Având în vedere că declarația martorului S.M. nu este în concordanță cu celelalte probe, cum și faptul că martorul nu a putut preciza cu exactitate data în care s-au petrecut evenimentele pe care le-a relatat, este probabil ca ceea ce a declarat martorul să se fi petrecut în altă zi decât cea în care s-au săvârșit faptele ce face obiectul prezentei cauze.

Astfel, în ziua de 16 septembrie 2008, inculpatul D.Ș., după terminarea orelor de program, a plecat împreună cu martorul C.A.C., potrivit declarației acestui martor, dar martorul S.M. a arătat că D.Ș. era împreună „cu un coleg care era îmbrăcat în haine militare", dar de atunci nu a mai văzut acea persoană. Martorul S.M. a precizat că nici în sala de judecată sau în afara ei, în ziua în care a fost ascultat de instanță, nu a văzut persoana respectivă. Or, martorul C.A.C. a fost prezent la Curtea de Apel Craiova în aceeași zi în care a fost și martorul S.M. Nici martorul M.N. nu a putut preciza cu exactitate ziua în care inculpatul O.N. a luat autoturismul care era parcat în fața porții numitului C.F.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E. în comiterea infracțiunilor de furt calificat, pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, faptele inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M. și S.F. de a sustrage țigări, la data de 16 septembrie 2008, cu ocazia descărcării țigărilor din tir în depozitul aflat în curtea Poliției de Frontieră Bechet, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Faptele inculpaților S.S. și S.I. care, potrivit declarațiilor martorilor P.G., B.L., T.A., care se coroborează cu declarațiile inculpatei S.S., au preluat țigările aruncate din curtea sediului Poliției de Frontieră Bechet, în curtea casei lor, depozitându-le în diferite locuri din gospodăria lor, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Susținerea inculpatul S.I., potrivit căreia nu a știut că în curtea sa se aruncă țigări este nefondată, fiind contrazisă de martorii P.G., B.L., T.A. Este posibil însă ca inculpatul S.I. să fi plecat la un moment dat, dar după ce a acceptat ca în curtea sa să fie aruncate țigări și a depozitat o parte din ele. Inculpatul S.I. nu a explicat de ce după ce a revenit la domiciliu, când a văzut țigările în curtea sa nu a sesizat organele judiciare. Prima instanță,a apreciat ca neîntemeiată susținerea inculpaților potrivit căreia nu ar fi realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt, deoarece țigările au fost contrafăcute și nu au valoare economică.

S-a reținut că articolul 208 alin. (1) C. pen., nu prevede că bunul să aibă valoare economică, ci potrivit alin. (2) al aceluiași articol pentru ca „orice energie" să fie considerată „bun mobil" trebuie să aibă valoare economică. În cauză, nu este vorba de „o energie", ci de țigări care sunt bunuri mobile, potrivit art. 208 alin. (1) C. pen. A pretinde că un bun trebuie să aibă valoare economică pentru a putea fi realizate elementele constitutive ale infracțiunii de furt ar însemna a se adăuga la lege, ceea ce nu este permis, potrivit principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" Mai mult, țigările se aflau în posesia reprezentanților părții vătămate Autoritatea Națională a Vămilor, pentru a fi numărate și întocmite formalitățile prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii subiective, semnificativ este că inculpații nu știau în momentul respectiv că țigările sunt contrafăcute. Faptul că, ulterior, au descoperit această împrejurare și, în cauză, nu există constituire de parte civilă, reprezintă un element ce poate fi avut în vedere de instanță la aprecierea gradului de pericol social al faptei. Susținerea inculpatului G.I. în sensul că, în cazul inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F., în rechizitoriu, nu s-a arătat și litera de la alin. (1) al art. 209 C. pen., nu are consecințe asupra încadrării juridice a faptelor, fiind vorba de o eroare materială în condițiile în care încadrarea juridică a faptelor este arătată în rechizitoriu.

Referitor la inculpatul G.I.L. din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor T.C., A.I., P.G., rezultă cu certitudine că în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, inculpatul a întocmit în fals procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 de către cetățeanul german L.S., în sensul că, pe de o parte, nu a fost întocmit de agenții de poliție T.C. și A.I., iar martorul P.G. nu a fost prezent la activitățile menționate în procesul-verbal, iar pe de altă parte, procesul-verbal conține date nereale cu privire la cantitatea de țigări aflată în tir și cantitatea de țigări confiscată. Potrivit fișei postului, inculpatul controla activitatea de constatare și cercetare a faptelor infracționale și ținea evidența dosarelor de cercetare penală pe care le înainta compartimentului de cercetări penale al IJPF Dolj.

în virtutea atribuțiilor de serviciu procesul-verbal întocmit în fals de inculpatul G.I.L. a fost înregistrat la IJPF Dolj sub nr. 446616, iar ulterior, fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care prin Rezoluția nr. 3384/P/2010 din 9 iunie 2010 a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de L.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, soluție menținută de procurorul ierarhic superior, urmare schimbării încadrării juridice în infracțiunea, prev. de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

S-a apreciat de către instanța de fond că susținerea inculpatului că datele privitoare la numărul țigărilor au fost preluate din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 2 din 16 septembrie 2008 și din adeverința de reținere a banilor nr. 3 din 16 septembrie 2008, întocmit de inspectorul vamal, nu înlătură caracterul penal al faptei, în condițiile în care aceste date nu sunt singurele nereale din procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 de către cetățeanul german L.S., inculpatul întocmind acest proces-verbal în numele agenților de poliție T.C. și A.I. și semnând pentru aceștia. Astfel, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpatul G.I.L.

realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. Având în vedere împrejurările în care s-au comis faptele - inculpații G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F. au participat la descărcarea țigărilor, deși nu aveau această obligație, inculpatul G.I.L.

- la întocmirea procesului-verbal fals a avut în vedere cantitățile de țigări arătate în actele întocmite de inspectorul vamal - proces-verbal de contravenție nr. 2 din 16 septembrie 2008 și adeverința de reținere a bunurilor nr. 3 din 16 septembrie 2008, aflându-se într-o stare avansată de oboseală - scopul urmărit, urmarea produsă - nu există prejudiciu în cauză, țigările fiind contrafăcute, astfel încât nu există constituire de parte civilă în procesul penal, procesul-verbal întocmit de G.I.L., nu a avut consecințe deosebite în condițiile în care față de șoferul tirului în care s-au găsit țigările s-a dispus neînceperea urmăririi penale - persoana fiecăruia dintre inculpați - aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, lucrătorii de poliție având note de prezentare foarte bune din partea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Dolj, inculpații din familia S. fiind cunoscuți în societate ca persoane cinstite, care realizează venituri din muncile agricole, Curtea a apreciat că faptele săvârșite de inculpații G.I.L., G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.S., S.I., S.P.M., S.F.

nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând atingere minimă valorilor apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanță. Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanță a avut în vedere și motive ce țin de echitate în sensul că o parte din cei care au sustras țigări, numiții B.L., T.A., C.F., P.G., D.P., I.A. nu au fost trimiși în judecată, fiind martori în prezenta cauză. Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a lua act că partea vătămată Autoritatea Națională a Vămilor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații G.I.L., G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.S., S.I., S.P.M.

și S.F., pe care au criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 18, 12 și 17 2 C. proc. pen., chiar în condițiile caracterului devolutiv al recursului. Parchetul a arătat că, în mod greșit, s-a dispus achitarea inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M. și S.F. pentru infracțiunea de furt calificat și S.S. și S.I., pentru complicitate la furt calificat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., întrucât, fapta a fost săvârșită de către patru subofițeri de poliție de frontieră care au sustras din bunurile ce ar fi trebuit să fie supuse confiscării, cu ajutorul altor persoane care locuiau alături de sediul poliției de frontieră.

Prin urmare, fapta are un grad ridicat de pericol social accentuat tocmai de calitatea participanților la această faptă, iar față de împrejurarea că ea este probată, se impune condamnarea inculpaților în regim de detenție. S-a mai arătat că, prima instanță în mod eronat a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. achitarea inculpatului G.I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, întrucât fapta sa de a întocmi în fals, procesul-verbal de constatare a infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 - săvârșită de către un cetățean german, prin consemnarea unor date nereale, pentru a asigura protecție produsului infracțiunii de furt, pentru a șterge urmele acesteia, nu este lipsită de importanță, în condițiile printre atribuțiile unui ofițer de poliție de frontieră este și aceea de a descoperi infracțiunile săvârșite la trecerea frontierei.

S-a solicitat aplicarea pentru aceste infracțiuni a unor pedepse cu închisoarea, în regim de detenție. În legătură cu primul motiv de recurs invocat în scris, privind greșita achitare pentru participație improprie la fals intelectual comisă de către inculpații N.F.N., G.I., O.N., D.Ș. și C.E., în susținerea orală s-a arătat de către procuror că, în temeiul dispozițiilor art. 385 18 alin. (2) C. proc. pen., se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, având în vedere că probatoriul este administrat doar cu privire la infracțiunea de furt. Referitor la greșita achitare a inculpaților N.F.N. și G.I.L. pentru complicitate la furt calificat a învederat că, toate persoanele care nu făceau parte din poliția de frontieră au declarat că cei trei N.F.N., R.I.

și G.I.L. au supravegheat descărcarea tirului și au fost de conivență cu inculpații care au aruncat țigările peste gard. Deși, în cursul judecății toți acești martori au revenit și au susținut că numai R.I. era cel care se afla la fața locului întrucât, față de acesta s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală, aceste declarații nu se coroborează cu vreo altă probă administrată în cauză și, de aceea, față de toate dovezile aflate la dosar, rezultă că cei doi inculpați au ajutat material pe ceilalți inculpați să sustragă țigările, astfel că se impune condamnarea lor la pedepse cu executare, în regim de detenție. În susținerea motivului suplimentar de recurs s-a solicitat ca în măsura în care instanța consideră că nu este dovedită săvârșirea infracțiunii de complicitate de furt calificat de către inculpații N.F.N.

și G.I.L. să se aprecieze dacă nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu. Inculpatul G.I.L., în susținerea motivelor scrise de recurs a solicitat achitarea sa pentru infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa intenției directe, având în vedere că la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, privindu-l pe cetățeanul german, au fost avute în vedere cantitățile de țigări arătate în actele întocmite de către inspectorul vamal, respectiv procesul-verbal de contravenție și adeverința de reținere a bunurilor.

De asemenea, la momentul întocmirii procesului-verbal inculpatul se afla într-o stare avansată de oboseală, pe fondul desfășurării unei activități neîntrerupte de 24 ore. A mai solicitat să se constate că, în mod greșit, prima instanță a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de complicitate la furt, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă vinovăția acestuia în comiterea faptei, astfel că, se impune achitarea, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În susținerea motivelor comune de recurs inculpați G.I., O.N. și C.E., au solicitat achitarea pentru infracțiunile de furt calificat, prevăzute de art. 208 - 209 C. pen., în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția lor în comiterea faptei, iar dubiul profită făptuitorului astfel cu au arătat și ceilalți coinculpați din cauză. Inculpatul D.Ș. a solicitat, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, să se constate că fapta prevăzută de art. 289 C. pen. nu există, și prin urmare, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 C. pen. nu există nicio probă care atestă vinovăția sa și, pe cale de consecință, a solicitat achitarea, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca fondat iar cele declarate de inculpații G.I.L., G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.S., S.I., S.P.M. și S.F., ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse: 1. Criticile parchetului privind greșita achitare a inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M. și S.F. pentru infracțiunea de furt calificat, a inculpaților S.S. și S.I., pentru complicitate la furt calificat, precum și a inculpatului G.I.L.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., precum și a inculpaților a inculpaților N.F.N. și G.I.L. pentru complicitate la furt calificat, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sunt întemeiate, în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse. În ceea ce privește soluțiile de achitare a inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M. și S.F. pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și a inculpatului G.I.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., Înalta Curte constată că sunt nelegale și netemeinice. Astfel, se reține că situația de fapt și vinovăția inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F., S.S. și S.I. în săvârșirea faptelor de furt calificat și complicitate la furt calificat, au fost corect stabilite de instanța de fond, constând în aceea că, în ziua de 16 septembrie 2008, în timpul descărcării unui tir și transportării mărfii în depozitul aflat în incinta sediului Poliției de Frontieră Bechet, au sustras mai multe baxuri cu țigări contrafăcute, marca M și JL, aruncându-le peste gard, în curtea inculpaților S.P.M. și S.F., care ajutau la transport, de unde au fost preluate de către inculpații S.S.

și S.I. și depozitate în beciul casei și în grădină, sub coceni. În aceeași zi, o parte din țigări au fost ridicate de către inculpați G.I., O.N., D.Ș., C.E. și transportate cu mașinile proprietate, iar restul au fost identificate și ridicate cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul inculpaților S.P.M. În cauză, instanța de fond a examinat întreg materialul probator și a reținut, contrar susținerilor recurenților o situație de fapt dovedită cu declarațiile martorilor P.G., D.S. și F.O., ultimele două martore l-au identificat din planșele foto pe inculpatul G.I. ca fiind cel a venit cu mașina la domiciliul lui S.S. și a transportat din țigările sustrase, declarațiile inculpatei S.S.

și recunoașterile din planșele foto a inculpaților ca fiind persoanele care au aruncat baxurile peste gard sau au venit la domiciliul său pentru a le ridica, declarațiile martorilor F.S., D.P., I.A., B.L., T.A., R.E.F., S.A.M., rezultatul percheziției efectuate la data de 29 septembrie 2008 la domiciliul inculpaților S.P.M., concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 279416 din 09 decembrie 2008 întocmit de către IPJ Dolj, Serviciul Criminalistic, care au stabilit că pachetele de țigări ridicate cu ocazia percheziției provin din același lot cu cel aflat în tirul condus de cetățeanul german, procesele-verbale de confruntare dintre inculpați și parțial declarațiile inculpaților.

Faptul că o parte dintre martori și-au nuanțat depozițiile în fața instanței de judecată nu au avut consecințe asupra situației de fapt reținută în actul de sesizare și a îndreptățit prima instanță să le înlăture ca nesincere, apreciind asupra vinovăției inculpaților în raport de declarațiile date în faza de urmărire penală, imediat după comiterea faptelor, unde au explicat împrejurările în care au fost sustrase țigările, locul unde au fost depozitate și persoanele care au participat la comiterea faptelor, indicându-i pe inculpați ca fiind autorii infracțiunii de furt, atât după planșele foto prezentate de organele judiciare cât și prin indicarea numelui lor sau a poreclei întrucât îi cunoșteau de mai mult timp.

Înalta Curte reține însă că aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. este rezultatul unui proces de apreciere a gradului de pericol social concret al faptei, urmare analizei și evaluării criteriilor enumerate de dispozițiile legale în materie. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Or, faptele inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E. - agenți de poliție în cadrul Punctului de trecere a Frontierei Bechet - și a inculpaților S.P.M., S.F. de sustrage mai multe baxuri cu țigări contrafăcute și supuse confiscării, în timp ce participau la descărcarea acestora din tir într-un depozit din incinta sediului Poliției de Frontieră Bechet, fiind ajutați de inculpații S.S. și S.I. care au preluat baxurile aruncate peste gard și le-au depozitat în beciul casei lor și în grădină sub coceni, nu pot fi considerate, prin modul în care au fost comise, calitatea persoanelor implicate și conținutul lor concret, ca fiind lipsite în mod vădit de importanță.

Chiar în condițiile în care nu s-a creat un prejudiciu, fiind produse contrafăcute și care urmau să fie distrase, aspect cunoscut de inculpați după comiterea faptelor, sustragerea acestor bunuri a afectat relațiile sociale bazate pe încrederea cetățenilor în activitatea funcționarilor abilitați să descopere și sancționeze astfel de fapte, neavând nicio relevanță sub aspectul aprecierii pericolului social concret al faptei dacă în cauză au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată față de alte persoane cercetate inițial, în aceeași cauză, ori față de persoana care a transportat aceste bunuri și a încercat să le introducă în țară. Prin urmare, Înalta Curte nu poate aprecia că faptele de furt calificat, reținute în sarcina inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F., și dovedite de ansamblul probator administrat nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni.

Astfel, la individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F., Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, evidențiat de modalitatea de comiterea faptelor, numărul persoanelor implicate, calitatea inculpaților care aveau rolul de a aplica legea și a preveni comiterea unor fapte penale, precum și contribuția egală a fiecărui inculpat la activitatea infracțională, astfel că, sancțiunile ce vor fi aplicate acestora nu vor fi diferențiate. Pe de altă parte, se mai reține perioada de aproape 4 ani care a trecut de la comiterea faptelor, conduita inculpaților în această perioadă în care nu s-a dovedit că au comis alte asemenea fapte sau că au săvârșit alte fapte de natură penală, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au familii, sunt persoane integrate în societate, au obținut calificative foarte bune la locul de muncă, iar inculpații S.P.M.

și S.F. sunt integrați în comunitatea în care locuiesc, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar. Chiar dacă au dat declarații nesincere nerecunoscând comiterea faptelor și încercând să-și diminueze fiecare contribuția la comiterea lor, inculpații s-au prezentat în fața instanței de judecată, iar toate aceste elemente justifică în opinia instanței de recurs reținerea circumstanței atenuante legală prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaților G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M., S.F. și reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților sub minimum special prevăzute de lege, fiind realizat scopul prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind necesară executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește modalitatea de executare, se reține că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sunt de natură să asigure conștientizarea pe deplin de către inculpați a gravității faptelor comise și a consecințelor comiterii unor asemenea fapte, urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpații nu au meritat un asemenea beneficiu, să execute în întregime pedeapsa în detenție. Prin urmare, în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. va condamna pe inculpații G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M. și S.F. la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat. Va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

pentru fiecare inculpat. În baza art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate fiecărui inculpat pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. 2. Și critica privitoare la greșita achitare a inculpatului G.I.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 291 C. pen. este întemeiată. Prima instanță a reținut, în mod întemeiat, că din probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul G.I.L.

a întocmit în fals procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, de către cetățeanul german, L.S. pe care l-a înregistrat la IPJ Dolj sub nr. 446616/2008 și, ulterior, l-a înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări. În acest sens, au fost avute în vederea mențiunile cuprinse în procesul-verbal care nu corespund realității, cele referitoare la persoanele care au întocmit procesul-verbal, agenții de poliție T.C. și A.I., ale căror prenume sunt greșite „C." în loc de „C-tin" și respectiv, „I." în loc de „In" și semnăturile care nu aparțin titularilor.

De asemenea, se mai reține tot în dovedirea vinovăției inculpatului G.I.L., că intervalul orar menționat în procesul-verbal la care s-a început și finalizat cercetarea, respectiv, între 400 și 1830, îi exclude pe cei doi agenți ca fiind persoanele care au întocmit procesul-verbal întrucât, din declarațiile acestora rezultă că la ora 8, după terminarea schimbului în vama Bechet, astfel cum rezultă și din fișele de predare a schimbului, au plecat la domiciliul lor, aspect confirmat de toate persoanele care au desfășurat activități de descărcare a tirului, inclusiv, de către ceilalți coinculpați. Mai mult, nefiind prezenți la descărcarea baxurilor cei doi agenți nu puteau cunoaște cantitatea de țigări găsită în tir, or, inculpatul a menționat cantitatea de 245.000 pachete țigări marcate JL și 140.000 pachete marcate M, rămasă după ce au fost sustrase cele 15.875 pachete tip M și 3.826 tip JL.

Faptul că cei doi agenți nu au întocmit procesul-verbal este confirmat și de către martorul G.F. care a asigurat traducerea pentru cetățeanul german, L.S., și care, a menționat că la semnarea procesului-verbal a participat doar acesta și inculpatul G.I.L. Susținerile inculpatului că nu știe ce a semnat din cauza oboseli nu pot fi primite de către instanța de recurs, în condițiile în care inculpatul a făcut mențiuni necorespunzătoare realității atât cu privire la persoanele care au întocmit actul de constatare a unei infracțiuni, cantitatea de țigări contrafăcute și a semnat în locul altor persoane, prin urmare, toate aceste activități nu pot fi justificate de pretinsa stare de oboseală a inculpatului ci, susțin întreaga sa activitate infracțională de a aparență de legalitate a activităților celorlalți inculpați care au sustras o parte din baxurile de țigări, sub directa sa supraveghere.

De altfel, inculpatul a și fost menționat ca martor asistent în procesul-verbal de inventariere a țigărilor, semnând acest document întocmit de către inspectorul vamal A.V. și agentul L.G., în urma verificării fizice de către cei doi a baxurilor de țigări de țigări care au fost duse efectiv în depozit. Tot în realizarea activității infracționale, inculpatul G.I.L. a și înregistrat procesul-verbal de constatare a infracțiunii, la IPJ Dolj și a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în vedere efectuării de cercetări, săvârșind astfel și infracțiunea de uz de fals, întrucât cunoștea că actul întocmit cuprinde mențiuni necorespunzătoare adevărului.

Înalta Curte reținând aceleași considerente teoretice expuse anterior, privind aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., constată că, în raport de criteriile enumerate de dispozițiile legale, faptele comise de către inculpatul G.I.L., în calitate de subcomisar în cadrul CIT al SPF Bechet, în modalitatea descrisă și conținutul lor concret, nu pot fi considerate ca fiind lipsite în mod vădit de importanță.

Prin modalitatea în care a acționat, în scopul de a da aparență de legalitate activității ilicite a celorlalți coinculpați și a activității sale infracționale întrucât, sustragerea țigărilor s-a realizat sub supravegherea sa și a inculpatului N.F.N., sesizând chiar și parchetul în vederea efectuării de cercetări, deși cunoștea conținutul nereal al actului de constatare întocmit, au fost afectate relațiile sociale privind autoritatea exercitării funcției și a încrederii cetățenilor în activitatea funcționarilor abilitați să descopere și sancționeze astfel de fapte, chiar și a celor care urmează să suporte rigorile legii atunci când au comis fapte ilicite, neavând nicio relevanță sub aspectul aprecierii pericolului social concret al faptei dacă în cauză au fost dispuse soluții de netrimitere în judecată față de cel care a transportat aceste bunuri și a încercat să le introducă în țară.

În consecință, Înalta Curte apreciază că prin faptele comise inculpatul G.I.L. a adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și urmează să dispună aplicarea unei sancțiuni penale corespunzătoare. 3. În ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților N.F.N. și G.I.L. în legătură cu săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, fapte prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., se constată că nu au fost avut în vedere toate probele administrate în cauză, prima instanță raportându-se exclusiv la declarațiile inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor și ale unor martori care și-au schimbat depozițiile date în cursul cercetării judecătorești, pe baza cărora a apreciat în mod nejustificat că există dubii cu privire la comiterea de către inculpați a unor acte de complicitate la fapta de furt calificat săvârșită de către inculpații G.I., O.N., D.Ș., C.E., S.P.M.

și S.F., fără să existe suficiente probe pentru condamnare. Înalta Curte apreciază însă că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens, deoarece probele administrate sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați, prevăzută de dispozițiile art. 52 C. proc. pen. Atitudinea martorilor D.P., P.G., I.A., B.L. și T.A. de a reveni, asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale este nejustificată, întrucât, deși au fost audiați la date diferite, declarațiile lor referitoare la activitatea desfășurată de cei doi inculpați, N.F.N. și G.I.L. de a supraveghea descărcarea țigărilor din tirul aflat în fața Poliției de Frontieră Bechet se coroborează pe mai multe aspecte, aceștia relatând amănunțit modalitatea în care s-a efectuat descărcarea tirului, cum erau transportate baxurile cu țigări, dând detalii referitor la trecerea unor baxuri cu țigări peste gardul împrejmuitor, în grădina aparținând inculpaților S.I.

și S.S. De altfel, martorii D.P., T.A., P.G. în declarațiile date în fața instanței nu au infirmat prezența inculpaților F.N. și G.I.L. pe platoul unde se descărcau baxurile cu țigări, ci au încercat să-l indice pe R.I. ca fiind persoana din conducere care a supravegheat activitățile de descărcare, referitor la cei inculpați precizând că au fost prezenți intervale scurte de timp, fiind ocupați cu organele de control. Faptele comise de către inculpați de a supraveghea activitatea de sustragerea a baxurilor de țigări este dovedită însă prin declarațiile martorului F.S. care a susținut constant că l-a înștiințat pe inculpatul N.F.N. despre cele întâmplate, fiind apostrofat de către inculpat să-și vadă de treabă, împrejurare în care inculpatul O.N.

i-a dat un bax cu 6 croissante pentru a nu mai spune nimic. Această împrejurare a primirii unei cutii cu 6 croissante este confirmată și de către martorii F.O., soția lui F.S. și D.S., vecină cu soții F., de mențiunile din procesul-verbal de ridicare a ambalajelor și indirect de către inculpatul O.N. care nu a putut explica care a fost motivul pentru care a oferit martorului F.S. cele 6 croissante, în condițiile în care erau mărfuri transportate legal de cetățeanul german, cu tirul în care au fost identificate și țigările contrafăcute, disimulate printre marfa transportată. În susținerea vinovăției inculpaților sunt și declarațiile martorului L.G. care s-a aflat permanent în locul unde au fost depozitate țigările și a participat la inventariere, acesta precizând că R.I.

și N.F.N. s-au aflat pe platou pe perioada descărcării tirului și după ce acesta s-a mutat la intrarea în beciul unde erau depozitate baxurile cu țigări, de câteva ori s-a uitat pe platou și i-a văzut pe platou. Același martor a precizat că inculpatul G.I.L. se ocupa de audierea cetățeanului german în prezența traducătorului într-un birou, alăturat celui unde martorul a semnat procesul-verbal de inventariere, fapt ce infirmă susținerile inculpatului că s-a ocupat de cei care au venit în control și nu a fost prezent pe platou cu ocazia descărcării tirului. De altfel, din verificările efectuate s-a constatat că echipa de control din cadrul DGPF Giurgiu a sosit în jurul orelor 10 30 iar descărcarea tirului a început în jurul orelor 9 00 . De asemenea, inculpata S.S.

în declarațiile date în faza de urmărire penală pe care le-a menținut și în fața instanței a precizat că l-a văzut lângă tir pe inculpatul N.F.N., în momentul în care s-au descărcat baxurile de către ceilalți inculpați, despre care știa că era șef. Declarațiile inculpatei se coroborează cu declarațiile martorului R.E.F. care și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că a aflat de la inculpatul S.F. că la domiciliul său au fost depozitate în beci de către mama sa, S.S., mai multe baxuri cu țigări, care au fost aruncate peste gard de polițiștii de frontieră cu ocazia descărcării unui tir și, deși tatăl său nu a fost de acord, nu au de ce să le fie teamă întrucât despre acest lucru știe „șeful cel mare", martorul percepând că este vorba despre șeful poliției de frontieră, funcție deținută la acea dată de către inculpatul N.F.N.

În același sens, referitor la prezența inculpaților G.I.L. și N.F.N. pe platoul unde s-a descărcat tirul sunt și depozițiile martorului C.F., care a precizat că i-a văzut pe cei doi pe platou în jurul orelor 15 30 - 15 45 când descărcarea nu se terminase, a dat detalii referitoare la eforturile făcute pentru a se putea introduce tirul în curtea Poliției de frontieră (scoaterea unui stâlp și tăierea crengilor de la un copac). Același martor a precizat și cum i-a ajutat pe martorii D.P., T.A. să transporte 3 baxuri cu țigări din curtea familiei S., cu căruța sa, în jurul orelor 19 00 , când se întorcea de la câmp.

De asemenea, în susținerea vinovăției inculpaților este și împrejurarea că în raportul întocmit cu privire la descărcarea la data de 16 septembrie 2008, a tirului cu baxuri de țigări contrafăcute transportate de un cetățean german și depistate în Punctul de trecere la frontierei Bechet, nu au fost menționați și membrii familiei S., deși participarea acestora nu era posibilă fără acordul celor doi inculpați, aspect consemnat și în informarea întocmită de către DGA - STA - Biroul Anticorupție pentru județul Dolj. Relevanță în acest sens prezintă și activitățile desfășurate de inculpatul G.I.L. pentru a da aparență de legalitate acțiunilor ilicite de sustrage a bunurilor prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a infracțiunii în fals și înregistrarea acestuia în evidențele IPJ Dolj și sesizarea parchetului pentru continuarea cercetărilor.

Față de cele expuse, Înalta Curte reține că în ceea ce-i privește pe inculpații G.I.L. și N.F.N., s-a dovedit că aceștia prin supravegherea activităților desfășurate de către ceilalți inculpați de sustragere a baxurilor de țigări și depozitarea la familia S., unde au și fost identificate cu ocazia percheziției domiciliare, au înlesnit acțiunile celorlalți inculpați, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, evidențiat de modalitatea de comiterea faptelor, numărul persoanelor implicate, calitatea inculpaților care aveau rolul de a aplica legea și a preveni comiterea unor fapte penale, precum și contribuția egală a fiecărui inculpat la comiterea faptei, participând, pe rând, la supravegherea celorlalți inculpați tocmai pentru a nu crea suspiciuni și asupra implicării lor în activitatea infracțională, astfel că sancțiunile ce vor fi aplicate celor doi inculpați nu vor fi diferențiate.

Pe de altă parte, față de perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptelor (aproape 4 ani), în care nu s-a dovedit că inculpații au mai comis fapte similare, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au familii, au obținut calificative foarte bune la locul de muncă, astfel cum rezultă din caracterizările și actele depuse la dosar și, cu toate că nu au recunoscut comiterea faptelor chiar în fața unui probatoriu ce dovedește contrariul, încercând să atribuie întreaga răspundere numitului R.I., s-au prezentat în fața instanței de judecată, fapt ce justifică în opinia Înaltei Curți reținerea circumstanței atenuante legală prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpaților G.I.L.

și N.F.N. Pentru inculpatul G.I.L., Înalta Curte va da aceeași eficiență juridică circumstanței atenuante legală, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și în stabilirea sancțiunii pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, reținute în sarcina acestuia. Luând în considerare toate aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. se poate realiza prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimum special prevăzute de lege, nefiind necesară executarea pedepsei în regim de detenție. În ceea ce îl privește pe inculpatul G.I.L.

Înalta Curte dat fiind faptul că cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia sunt concurente (pentru că nu a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, înainte de a fi judecat pentru celelalte), în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate pentru fiecare dintre acestea, stabilind ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea. Cât privește modalitatea de executare, se reține că aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sunt de natură să asigure conștientizarea pe deplin de către inculpați a gravității faptelor comise și a consecințelor comiterii