ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2012

S.C. Z.M. SRL Popești Leordeni, jud. Ilfov a fost păgubită cu suma 61.989,46 RON reprezentând marfă (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată în perioada 21 iulie 2008 - 15 septembrie 2008. Inculpatul a emis la 20 octombrie 2008 o filă cec seria X nr. X1, care, la solicitarea acestuia, a fost datată pentru 20 noiembrie 2008. La introducerea la bancă, fila cec a fost refuzată la plată pentru lipsă total disponibil. Societatea nu a formulat adresă de constituire parte civilă în cursul urmăririi penale.

S.C. R.A. S.R.L. București a fost păgubită cu suma de 107.000 RON reprezentând contravaloare marfă vândută (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată cu 16 facturi în perioada 1 august 2008 - 17 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 5 bilete la ordin, care au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Astfel, la 23 septembrie 2008 a emis 3 bilete la ordin, unul pentru suma de 20.977,76 RON, scadent la 18 noiembrie 2008, unul pentru suma de 20.000 RON scadent la 28 noiembrie 2008 și unul pentru suma de 17.864,30 RON, scadent la 12 decembrie 2008. La 17 octombrie 2008 a emis două bilete la ordin, unul seria X nr. XA pentru suma de 24.408,09 RON, scadent la 29 noiembrie 2008 și altul seria X nr. XB pentru suma de 24.408,09 RON, scadent la 6 decembrie 2008. Societatea, prin declarația administratorului K.C.B. din 14 ianuarie 2009, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 107.000 RON.

S.C. T.L.D. SRL București a fost păgubită cu suma de 333.808,07 RON reprezentând contravaloare marfă vândută (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată în perioada 11 septembrie 2008 - 20 noiembrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis trei bilete la ordin, două fără dată de scadență și unul scadent la 30 noiembrie 2008, care însă nu au mai fost introduse la plată, întrucât inculpatul a amânat plata și stabilise și posibilitatea restituirii mărfurilor. Prin plângerea din 18 decembrie 2008, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma 333.808,07 RON.

S.C.I.R. SRL Alba Iulia, jud. Alba a fost păgubită cu suma de 341.231,55 RON reprezentând contravaloare marfă vândută (accesorii tâmplărie pvc) în perioada 17 septembrie 2008 - 12 noiembrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 8 bilete la ordin pentru suma totală de 312.974,46 RON, scadente în perioada 22 noiembrie 2008 - 26 ianuarie 2009, toate fiind refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Aceste bilete la ordin au fost emise astfel: - două la 18 septembrie 2008, unul fără număr în valoare de 40.524,54 RON cu scadență la 18 noiembrie 2008, și altul tot fără număr în valoare de 40.000 RON cu scadență la 22 noiembrie 2008; - unul la 29 septembrie 2008 fără număr, în valoare de 41.407,71 RON cu scadență la 1 decembrie 2008; - unul la 21 octombrie 2008 cu seria X nr. C în valoare de 52.555,25 RON cu scadență la 4 ianuarie 2009; - unul la 23 octombrie 2008 cu seria X nr. D în valoare de 13.760,21 RON cu scadență la 6 ianuarie 2009; - unul la 28 octombrie 2008 pentru suma de 54.265,85 RON cu scadență la 13 ianuarie 2009; - unul la 6 noiembrie 2008 pentru suma de 51.563,70 RON cu scadență la 21 ianuarie 2009; - unul la 11 noiembrie 2008 pentru suma de 18.897,20 RON cu scadență la 26 ianuarie 2009; Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin emis la 18 septembrie 2008 a fost semnat ca emitent de inculpat. Societatea, prin declarația administratorului H.D. din 14 ianuarie 2009, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 341.231,55 RON.

S.C. C. S.R.L. Sintești, jud. Ialomița a fost păgubită cu suma de 43.604,18 RON reprezentând marfă (accesorii tâmplărie pvc) cumpărată în perioada 19 septembrie 2008 - 3 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis două bilete la ordin, refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Astfel, la 19 septembrie 2008 a cumpărat cu factura nr. xx marfă în valoare de 16.050,95 RON, pentru care a emis un bilet la ordin scadent la 15 noiembrie 2008 - refuzat la plată la 17 noiembrie 2008, iar la 3 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. yy marfă în valoare de 27.553,23 RON, pentru care a emis un bilet la ordin scadent la 18 noiembrie 2008 - refuzat la plata la 20 noiembrie 2008. Societatea, prin declarația administratorului C.S. din 16 ianuarie 2008, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 43.604,18 RON. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin emis la 18 septembrie 2008 și biletul la ordin emis la 3 octombrie 2008 au fost semnate ca emitent de inculpat.

S.C. F. S.R.L. Giurgiu a fost păgubită cu suma de 201.039,60 RON reprezentând marfă (profile și glafuri de aluminiu) cumpărată în perioada 24 septembrie 2008 - 31 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 4 bilete la ordin, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Astfel, a emis biletele la ordin: - seria X nr. xx din 21 octombrie 2008 pentru suma de 45.471,18 RON - scadent 5 decembrie 2008, refuzat la plată la 8 decembrie 2008; - seria X nr. yy din 21 octombrie 2008 pentru suma de 53.781,34 RON - scadent 21 noiembrie 2008, refuzat la plată la 21 noiembrie 2008; - din 24 octombrie 2008 pentru suma de 43.374,79 RON - scadent 20 noiembrie 2008 și refuzat la plată la 21 noiembrie 2008; - seria X nr. zz din 27 octombrie 2008 pentru suma de 26.412,29 RON - scadent 10 decembrie 2008. Prin plângerea din 19 ianuarie 2009 societatea se constituie parte civilă cu suma de 201.039,60 RON. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin seria X nr. xx, biletul la ordin seria X nr. yy, biletul la ordin seria X nr. zz și biletul la ordin emis la 24 septembrie 2008 au fost semnate ca emitent de inculpat.

S.C. VDV F. SRL Dragomirești Deal, jud. Ilfov a fost păgubită cu suma de 29.432,84 RON, reprezentând marfă (accesorii tâmplărie pvc - mânere fereastră) cumpărată la 30 septembrie 2008 cu factura nr. 2883. Pentru plată inculpatul a emis un Bilet la ordin scadent la 20 noiembrie 2008 - refuzat la plata la 24 noiembrie 2008. Prin declarația reprezentantului societății B.L.-A. din 28 ianuarie 2009, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 29.432,84 RON. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că biletul la ordin emis la 1 octombrie 2008 a fost semnat ca emitent de inculpat.

S.C. L.I. S.R.L. Sighișoara, jud. Mureș a fost păgubită cu suma de 85.785,51 RON reprezentând marfă (parchet) cumpărată la 22 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis la 22 octombrie 2008 fila CEC seria X nr. Y1, care a fost datată pe 22 noiembrie 2008. La introducerea la bancă, a fost refuzată la plată. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că fila CEC X Y1 a fost semnată ca emitent de inculpat. Societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 145.845,36 RON din care 85.785,51 RON contravaloarea mărfii și 60.049,85 RON penalități.

S.C. E.C. S.R.L. a fost păgubită cu suma de 146.717,39 RON, reprezentând marfă (panel pvc pentru uși) cumpărată în perioada 24 octombrie 2008 - 7 noiembrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis 4 file CEC datate la termen de 30 de zile de la emitere, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală disponibil. Astfel, la 24 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. yy marfă în valoare de 17.272,27 RON, pentru care a emis la aceeași dată fila CEC seria X nr. Y2 cu data de 24 noiembrie 2008 - refuzată la plată la 25 noiembrie 2008. La 27 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. zz marfă în valoare de 28.890,86 RON, care a emis la aceeași dată fila CEC seria X nr. Y3 cu data de 27 noiembrie 2008. - refuzată la plată la 28 noiembrie 2008. La 30 octombrie 2008 a cumpărat cu factura nr. aa marfă în valoare de 56.866,62 RON pentru care a emis fila CEC seria X nr. Y4 cu data 30 noiembrie 2008 - refuzată la plată la 2 decembrie 2008. La 7 noiembrie 2008 a cumpărat cu factura nr. bb marfă în valoare de 43.687,64 RON pentru care a emis fila CEC seria X nr. Y5 cu data de 7 decembrie 2008 refuzată la plată la 8 decembrie 2008. Societatea, prin declarația administratorului T.A. din 13 ianuarie 2009, se constituie parte civilă în cauză cu suma de 146.717,39 RON. Din raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 18 decembrie 2008 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că filele cec emise sunt semnate de inculpat.

S.C. C.I. SRL București a fost păgubită cu suma de 91.902,06 RON, reprezentând marfă (motoferăstraie - drujbe H. și mașini de tuns iarbă) cumpărată la datele de 20 octombrie 2008 și 31 octombrie 2008. Pentru plată a emis două file CEC, fiind achitată doar suma de 3.000 RON la introducerea primei file cec, pentru restul sumei plata a fost refuzată din lipsă de disponibil. Astfel, la data de 20 octombrie 2008 a cumpărat marfă cu factura din 20 octombrie 2008 în valoare de 54.332,04 RON, pentru care a emis la 20 octombrie 2008 fila CEC seria X nr. Y6 datată, la solicitarea inculpatului, pe 16 noiembrie 2008. A fost debitată doar suma de 3.000 RON, pentru restul sumei fiind refuzată plata din lipsă disponibil. La 31 octombrie 2008 a cumpărat marfă cu factura din 31 octombrie 2008 în valoare de 36.570,02 RON, pentru care a emis fila CEC seria X nr. Y7 datată 17 noiembrie 2008, care a fost refuzată la plată din lipsă total disponibil. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că fila CEC seria X nr. Y6 și fila CEC seria X nr. Y7 au fost semnate ca emitent de inculpat. Prin declarația administratorului M.C.M. din 18 iunie 2009, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 91.902,06 RON.

S.C. V.S. S.R.L. București a fost păgubită cu suma de 91.700,94 RON, reprezentând marfă (granit) cumpărată la data 27 octombrie 2008. Pentru plată inculpatul a emis fila CEC seria X nr. Y8 datată pe 27 noiembrie 2008, care a fost refuzată la plată. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 26 aprilie 2010 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă fila CEC seria X nr. Y8 a fost semnată ca emitent de inculpat. Prin plângerea din 27 ianuarie 2009, formulată prin apărătorul ales, societatea se constituie parte civilă în cauză cu suma de 91.700,94 RON. Din probele administrate a rezultat că, inculpatul M.V. a înființat S.C. V.G. S.R.L. cu sediul în București în luna ianuarie 2006, fiind asociat unic și administrator. Acesta a început să desfășoare activitate comercială efectuând în special lucrări de tâmplărie pvc, în sensul că achiziționa materiale și accesorii pvc, pe care le prelucra și le vindea apoi clienților săi, persoane fizice sau juridice. Astfel, inculpatul a intrat în relații de afaceri cu societăți comerciale care comercializau accesorii tâmplărie pvc, printre care și 9 din părțile vătămate: Z.M. SRL, I.R. SRL, E.C. SRL, C. SRL, R.A. SRL, VDV F. SRL, T.L.D. SRL, C.I. SRL și F. SRL. În perioada ianuarie 2006 - mai 2008, inculpatul a desfășurat raporturi comerciale corecte, în sensul că achita contravaloarea mărfurilor, respectând chiar termenele de plată stabilite. În perioada iulie - noiembrie 2008, profitând și de încrederea dobândită în rândul părților vătămate, inculpatul a hotărât să achiziționeze mărfuri, în scopul de a și le însuși, fără să mai achite vreo sumă din contravaloarea lor. De asemenea, inculpatul a mai intrat în relații comerciale la datele de 26 octombrie 2008 și 27 octombrie 2008 cu părțile vătămate S.C. L.I. SRL și S.C. V.S. SRL, de la care a cumpărat parchet, respectiv granit, deși la momentul respectiv nu efectua lucrări care să justifice achiziția acestor materiale. În realizarea rezoluției infracționale, inculpatul a cumpărat mărfuri de la părțile vătămate atât cât i-au permis administratorii acestor societăți, iar pentru plată a emis file cec și bilete la ordin, care urmau să fie introduse la plată după data de 15 noiembrie 2008. În ceea ce privește filele cec emise: una pentru S.C. V.S. S.R.L., două pentru S.C.C.I. S.R.L., patru pentru S.C.E.C. S.R.L., una pentru S.C. L.I. S.R.L. și una pentru S.C. Z.M. S.R.L., se observă că au fost datate ulterior emiterii, de obicei la termen de 30 de zile de la achiziționarea mărfii și de la emitere, ceea ce constituie fapta de emiterea de file cec cu dată falsă, prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Toate instrumentele de plată au avut ca termen o dată ulterioară celei la care a cesionat societatea comercială, respectiv data de 12 noiembrie 2008 când inculpatul a cesionat SC V.G. SRL numitului G.I., astfel că la 4 decembrie 2008 a fost radiată înmatricularea inițială pe motiv de schimbare sediu în alt județ și înmatriculată din nou la nr. X în baza încheierii judecătorului delegat din 27 noiembrie 2008. De altfel, anunțul prin care inculpatul a emis oferta de cesiune a părților sociale ale societății este anterior emiterii sau a stabilirii termenelor scadente, deoarece așa cum rezultă din bonul fiscal și lista zilelor de publicare așa cum au fost emise de către ziarul A. inculpatul a achitat costul anunțului pe 6 noiembrie 2008 pentru perioada 10 - 11 noiembrie 2008 - 24 - 25 noiembrie 2008. Spre exemplificare, a menționat Tribunalul că în cazul S.C.I.R. SRL inculpatul a emis un bilet la ordin la 6 noiembrie 2008 pentru suma de 51.563,70 RON și unul la 11 noiembrie 2008 pentru suma de 18.897,20 RON, iar în cazul S.C.E.C. S.R.L. a emis la 7 noiembrie 2008 fila CEC seria X nr. Y5 în valoare de 43.687,64 RON, deci după exprimarea publică a intenției de cesionare a părților sociale, anunțul publicitar fiind plătit pe 6 noiembrie 2008, apreciind că a fost probată fără putință de tăgadă intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate. La data de 12 noiembrie 2008 inculpatul a cesionat SC V.G. SRL martorului G.I. fără studii, recidivist, proaspăt eliberat, iar la 4 decembrie 2008 a fost radiată înmatricularea inițială pe motiv de schimbare sediu în alt județ și înmatriculată din nou la nr. X în baza încheierii judecătorului delegat din 27 noiembrie 2008. Sediul a fost stabilit în mun. Bârlad, într-un depozit închiriat de la C. Bârlad, însă societatea comercială nu a mai desfășurat niciun fel de activitate. De asemenea, a rezultat din documentele depuse la dosar coroborat cu declarația martorului martorul G.I. că acesta nu a avut nici un moment intenția de a desfășura acte de comerț și nici nu a avut reprezentarea că a devenit asociat unic al societății comerciale, nu a folosit deloc sediul firmei, nu a ținut evidența contabilă și nu a depus vreo situație financiară la administrația fiscală locală fiind de altfel arestat la scurt timp după ce a cumpărat părțile sociale pentru furt din buzunare. La audierea inițială G.I. a negat implicarea lui în cesionarea S.C. V.G. S.R.L, dar ulterior a cooperat și a arătat împrejurările efectuării tranzacției menționate. Acesta a arătat că la data de 11 decembrie 2008 a fost abordat pe stradă în municipiul Bârlad de numiții D.C.V. și Z.O.M., ambii tot din mun. Bârlad, care i-au propus să "semneze niște acte la București" și va primi suma de 200 RON. Având o stare materială precară și fără să realizeze consecințele faptei sale, G.I. i-a însoțit pe cei doi în București pe data de 12 noiembrie 2008, unde s-au întâlnit cu inculpatul M.V. și au realizat cesiunea S.C.V.G. S.R.L. Inculpatul M.V. a invocat, în apărarea sa, faptul că la momentul cesiunii i-ar fi predat numitului G.I. toate actele contabile ale firmei și marfa din stocul faptic, existând încheiate în acest sens un proces-verbal de predare-primire pentru documentele contabile și ștampilă, precum și o listă de inventariere gestiune marfă din 13 noiembrie 2008 ce cuprinde bunuri în valoare de 1.190.972 RON (printre care și un excavator în valoare de 107.044 RON care nu a fost găsit), ambele acte semnate atât de inculpat, cât și de G.I.. Acesta din urmă și-a recunoscut semnăturile, însă a susținut în continuare că nu a realizat însemnătatea actelor întocmite cu inculpatul și nici nu a cerut explicații. A susținut, însă, că nu a primit de la acesta niciun document contabil pentru firmă, iar despre marfa pretinsă de inculpat ca predată, nu cunoaște amănunte, ci doar a asistat de la distanță la încărcarea unor materiale într-un camion, dar nu știe ce destinație au avut acestea și dacă au fost valorificate. Din declarația numitului G.I. mai rezultă că numitul D.C.V. era cel care a negociat cu M.V. cu privire la societatea comercială și acesta era de față când au fost ridicate unele materiale din depozitul închiriat de inculpat. În faza cercetării judecătorești martorul își menține declarația dată în faza de urmărire penală descriind elementele faptice esențiale în aceeași manieră. Numitul D.C.V. a refuzat însă să coopereze și să ofere detalii privind cesiunea S.C.V.G. SRL, susținând că nu are nicio implicație. Inculpatul M.V. nu l-a recunoscut pe acesta sau pe Z.O.M., ca fiind cei care l-au însoțit pe G.I. la momentul cesiunii firmei. Coroborând probele câștigate cauzei rezultă că inculpatul nu a cesionat societatea în vederea continuării activității comerciale în condițiile uzuale ale unei cesionări ci a urmărit să transfere răspunderea materială provenită din devalizarea conturilor și din emiterea de instrumente de plată fără acoperire pentru a nu fi urmărit de creditori. Deși din dinamica evenimentelor se prefigurează că inculpatul a încercat să transmită aceste părți sociale, totuși nu s-a realizat o probațiune care să indice fără urmă de dubiu că acesta a transmis părțile sociale pentru a se sustrage de la urmărirea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de transmiterea fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală prevăzută și pedepsită de art. 280 pct. 1 din Legea nr. 31/1990. Astfel că deși cercetările au vizat și această infracțiune, procurorul a dat o soluție de netrimitere în judecată, însă Tribunalul a apreciat că această dinamică infracțională susține, din punct de vedere subiectiv, infracțiunea de înșelăciune comisă. În acest sens stă conduita inculpatului care, în perioada 15 octombrie 2008 - 13 noiembrie 2008 a făcut mai multe retrageri de numerar din contul societății în sumă totală de 92.650 RON, pe care Ie-a dispus ca "plăți diverse", astfel: pe 15 octombrie 2008, pe 21 octombrie 2008, pe 27 octombrie 2008, pe 31 octombrie 2008, pe 3 noiembrie 2008, pe 5 noiembrie 2008, pe 10 noiembrie 2008, pe 11 noiembrie 2008 și pe 12 noiembrie 2008 câte 10.000 RON, pe 13 noiembrie 2008 - 5.300 RON, iar pe 13 noiembrie 2008 - 1.600 RON. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 14 aprilie 2008 întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic rezultă că semnăturile de pe declarațiile notariale autentificate în 13 noiembrie 2008, semnătura de pe cererea nr. X/2008, de la rubrica "locator" de pe cele două exemplare ale contractului de închiriere din 12 noiembrie 2008, de pe declarația din 24 noiembrie 2008, de pe decizia asociatului unic al SC V. SRL din 12 noiembrie 2008, de pe decizia din 13 noiembrie 2008, de pe lista de inventariere gestiune marfă din 13 noiembrie 2008, de pe lista de inventariere gestiune imobilizări din data de 13 noiembrie 2008, de pe actul constitutiv al SC V.G. SRL din 12 noiembrie 2008 și de pe cele două exemplare ale contractului de cesiune de părți sociale ale SC V. SRL din 12 noiembrie 2008 au fost probabil executate de G.I.. Fiind audiat în mai multe rânduri, inculpatul a recunoscut semnăturile de pe toate filele cec și biletele la ordin depuse la dosar de părțile vătămate, susținând că filele cec au fost emise cu dată falsă, ca un simplu titlu de creanță, beneficiarul acceptând să-I introducă la plată la o dată ce era de regulă convenită ulterior. Cu ocazia audierii din 1 iulie 2010, acesta a recunoscut că și-a însușit în interes personal suma de 92.650 RON ridicată din contul S.C. V. G. S.R.L. în perioada 15 octombrie 2008 - 13 noiembrie 2010, arătând că în perioada respectivă acumulase datorii personale la cămătari și a fost nevoit să le plătească diferite sume de bani, fiind lovit și agresat de aceștia pentru întârzierea plăților. Și în faza cercetării judecătorești inculpatul își menține aceeași poziție procesuală arătând că a avut relații comerciale normale cu părțile civile timp de 2 ani, interval în care a onorat plățile arătând că ulterior sumele de bani pe care a recunoscut că Ie-a retras de la societate erau de fapt sumele cu care el participase în societate așa încât nu Ie-a însușit în interes personal. În opinia inculpatului situația dificilă la care s-a ajuns s-a datorat unor greutăți financiare intervenite, precizând că atunci când știa că nu are numerar în cont își anunța partenerii însă de cele mai multe ori aceștia introduceau biletele la ordin situația în care a fost nevoit să se împrumute la cămătari pentru a efectua plățile. Mai arată că deși nu avea dificultăți financiare la acel moment, s-a hotărât să cesioneze societatea și nu a anunțat partenerii de afaceri întrucât, la scurt timp a fost amenințat de diverse persoane. Analizând pe ansamblu depozițiile inculpatului, Tribunalul a constatat că poziția acestuia nu este una de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa decât într-un mod extrem de formal, în condițiile în care inculpatul a prezentat nuanțat modul de derulare a afacerilor comerciale, de emitere a instrumentelor de plată, susținând, contrar depozițiilor părților civile că acestea știau că nu are bani în cont la momentul la care le emitea. În plus, cu privire la cesionarea societății inculpatul a avut o poziție vădit nesinceră în condițiile în care a vândut societatea martorului G.I. în scopul evident de a se sustrage de la onorarea plăților, aspect rezultat atât din declarațiile martorului G.I. cât și din celelalte mijloace de probă așa cum au fost ele prezentate și evaluate. În concluzie, fapta inculpatului a fost aceea de a perpetua relații comerciale licite cu părțile civile o perioadă de timp, interval în care și-a onorat plățile și a captat încrederea acestora. Ulterior, a început să achiziționeze cantități de marfă mult mai mari decât cele obișnuite și chiar mărfuri pe care nu obișnuia să le comercializeze pentru care emitea bilete la ordin și file CEC cu dată falsă și fără a avea disponibil în bancă. Din această perspectivă se va observa că toate părțile civile audiate au arătat că nu li s-a adus la cunoștință la momentul emiterii instrumentelor de plată că inculpatul nu dispune de bani, la fel de relevant fiind modul de operare al inculpatului care a emis instrumente de plată cu data emiterii, respectiv a scadenței, după data de 12 noiembrie 2008, dată la care a cesionat societatea lui G.I., în condițiile și împrejurările în care a făcut-o, fiind fără dubiu că acesta nu a avut nici un moment intenția să desfășoare în continuare activități comerciale. Așa cum am mai arătat, chiar dacă mijloacele probatorii nu au demonstrat și existența infracțiunii de transmitere fictivă a părților sociale dintr-o societate conform art. 280 pct. 1 din Legea 31/1990, modalitatea efectivă în care inculpatul i-a cedat societatea lui G.I., o persoană care nu avea cunoștință de ce se întâmplă și care pentru serviciile prestate a primit suma de 200 RON, dar nu și actele societății dovedesc odată în plus intenția inculpatului de a înșela activitățile comerciale cărora le datora sumele de bani cu atât mai mult cu cât nu și-a anunțat partenerii de afaceri despre această cesiune așa cum însăși inculpatul recunoaște. Relevant sub aspectul intenției în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune sunt și retragerile din contul societății pe care inculpatul Ie-a făcut atât înainte de cedarea societății cât și ulterior acestui moment. Pentru toate aceste argumente, a apreciat tribunalul că sunt dovedite din punct de vedere probator elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și emitere de CEC-uri cu dată falsă, așa încât apărările inculpatului vis-a-vis de o soluție de achitare pe lipsa intenției de a prejudicia părțile civile nu își găsește susținerea. Sub aspectul corectei încadrări juridice a faptelor s-a constatat că în mod corect a fost reținută în sarcina inculpatului și infracțiunea de emitere de CEC-uri cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, considerându-se că un asemenea CEC nu este valabil sens în care nu poate fi reținut și alin. (4) al art. 215 C. pen. Totuși, față de folosirea unor bilete la ordin fără a avea disponibil, aspect ce reflectă tocmai o modalitate frauduloasă de a acționa, instrumentul fraudulos fiind aceste bilete în cauză, tribunalul a apreciat că se impune o schimbare de încadrare juridică relativ la infracțiunea de înșelăciune prin includerea alin. (2) al aceluiași articol. În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.V. din infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și emitere de file cec cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și emitere de file cec cu dată falsă, prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că în drept faptele inculpatului M.V. care: 1. În perioada iulie - noiembrie 2008, în calitate de administrator al S.C.V.G. S.R.L., cu intenție a indus în eroare mai multe societăți comerciale achiziționând mai multe tranșe de marfă susținând că va onora obligația de plată a acesteia prin emiterea de instrumente de plată despre care știa că nu mai pot avea finalitate deoarece a retras în numerar din conturile societății toate sumele disponibile și 2. În realizarea intenției de a-și însuși pe nedrept prin înșelăciune sume mari de bani motiv pentru care a emis file cec și bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă disponibil, inculpatul premeditând această situație prin retragerea în numerar a unor sume mari de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și emiterea de file cec cu dată falsă, prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru faptele săvârșite inculpatului M.V. i s-a aplicat câte o pedeapsă avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracțiunilor de înșelăciune și emiterea de file CEC cu dată falsă, la efectul circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului exemplificându-se vârsta inculpatului care este tânăr, precum și lipsa antecedentelor penale, dar și dispozițiile ce reglementează concursul dintre circumstanțele atenuante și stările de agravare a pedepselor, reflectate de forma continuată a infracțiunilor reținute, dispozițiile părții speciale a Codului penal și Legii CEC-ului nr. 59/1934 care stabilesc limitele speciale pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, împrejurările concrete în care faptele s-au derulat, într-un mod premeditat, vizând un număr mare de părți civile, precum și prejudiciul semnificativ creat. Față de aceste considerente tribunalul a apreciat că rolul pedepsei în accepțiunea art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul acestui inculpat prin aplicarea a câte unei pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune în parte, coborâtă sub minimul special de pedeapsă ca efect obligatoriu, urmare reținerii circumstanțelor atenuante. Față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este obligatorie aplicarea și a unei pedepse complementare, respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c), având în vedere calitatea în care a acționat, aceea de administrator, într-un cuantum care să eficientizeze această pedeapsă, după executarea pedepsei principale. Totodată, constatând că faptele au fost săvârșite prin tot atâtea acte materiale câte infracțiuni au luat naștere ne aflăm în fața unui concurs real de infracțiuni, așa încât dând eficiență disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și, contopindu-le inculpatului i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea din cele două pedepse aplicate, la care s-a adăugat și pedeapsa complementară stabilită. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei dat fiind cuantumul acesteia precum și criteriile ce au stat la baza analizei activității infracționale a inculpatului, cu referire la numărul mare de părți civile dar și valoarea mare a prejudiciului creat, s-a constatat că singura modalitate legală este aceea în regim de detenție. Sub aspectul laturii civile, societățile comerciale prejudiciate cu excepția SC Z.M. SRL s-au constituit părți civile în cauză. Față de această societate Tribunalul a constatat că partea vătămată S.C. Z.M. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. Referitor la părțile civile acestea în faza de urmărire penală și-au precizat cuantumul pretențiilor civile decurgând în cea mai mare parte din contravaloarea mărfii livrată inculpatului cu excepția SC L.I. SRL care a solicitat atât contravaloarea mărfii dar și o sumă de bani cu titlu de penalități de întârziere. De asemenea, s-a constatat că SC VDV F. SRL, a formulat pretenții civile doar cu privire la diferența dintre suma cu care a fost prejudiciată și suma cu care a fost despăgubită de asigurătorul SC E.H.K.-A.H. Sucursala București diferența de bani fiind solicitată de asigurător. Tribunalul, constatând că inculpatul a săvârșit cu intenție faptele ilicite reținute în sarcina sa creând prejudicii certe părților civile, a căror întindere a fost demonstrată cu înscrisurile depuse la dosar, a stabilit că în cauză sunt incidente elementele răspunderii delictuale civile. În consecință, Tribunalul a admis acțiunile civile formulate de părțile civile SC R.A. SRL, SC I.R. SRL, SC C. SRL, SC VDV F. SRL, SC L.I. SRL, SC E.C. SRL, SC C.I. SRL, SC V.S. SRL, SC F. SRL, SC T.L.D. SRL și SC E.H.K.-A.H. Sucursala București. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 61.989,46, reprezentând contravaloarea mărfii ridicată de acesta de la SC Z. SRL, care nu s-a constituit parte civilă în cauză. A dispus anularea filelor cec conținând dată falsă, respectiv fila cec seria X nr. X1, fila cec seria X nr. Y1, fila cec seria X nr. Y2, fila cec seria X nr. Y3, fila cec seria X nr. Y4, fila cec seria X nr. Y5, fila cec seria X nr. Y6, fila cec seria X nr. Y7, fila cec seria X nr. Y8, întrucât conțin elemente false. Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea față de lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor, acesta invocând lipsa de probe care să ateste în mod indubitabil vinovăția sa și arătând că hotărârea instanței de fond se bazează pe supoziții și nu pe probe. Prin Decizia penală nr. 277/A din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului . Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Curtea reține următoarele: Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt după ce a analizat temeinic probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, respectiv: plângerea și declarațiile reprezentanților părților vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor B.L.A., G.I. (dosar fond), C.M. (dosar fond), etc., procesele-verbale de cercetare la fața locului, raportul de expertiză grafică, procesele-verbale de recunoaștere și documente ale societății. Pe baza acestor probe a stabilit că inculpatul M.V., în perioada iulie - noiembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. V.G. S.R.L., cu intenție a indus în eroare mai multe societăți comerciale achiziționând mai multe tranșe de marfă susținând că va onora obligația de plată a acesteia prin emiterea de instrumente de plată despre care știa că nu mai pot avea finalitate deoarece a retras în numerar din conturile societății toate sumele disponibile și în realizarea intenției de a-și însuși pe nedrept prin înșelăciune sume de bani de la aceste societăți a emis file cec și bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă disponibil, inculpatul premeditând această situație prin retragerea în numerar a sumelor de bani din contul societății. Instanța de fond a apreciat că aceste fapte întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții săvârșită prin mijloace frauduloase și care a produs consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și emiterea de file cec cu dată falsă, prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2), ambele în formă continuată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., Curtea apreciind că în mod întemeiat instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul reținerii și alin. (2) al art. 215 C. pen. față de folosirea mijloacelor frauduloase, respectiv a biletelor la ordin și a filelor cec emise fără a avea data menționată și fără a avea disponibil în cont, aspect cunoscut anterior de către inculpate. Reținând că inculpatul nu a contestat situația de fapt, Curtea nu va relua în considerente toate actele materiale fată de cele 11 societăți comerciale pentru care inculpatul a emis file cec sau bilete la ordin și va analiza motivele de apel invocate de inculpat, care au constat în esență în invocarea lipsei elementelor constitutive ale infracțiunilor, adică a elementelor care conferă caracter penal al faptelor corect reținute de către instanța de fond. Referitor la susținerile inculpatului în sensul că nu a existat din partea sa nici un moment intenția de inducere în eroare a părților vătămate, Curtea arată că acesta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă această împrejurare, Curtea reținând dimpotrivă, din probele administrate, că inculpatul a urmărit exact obținerea de sume de bani prin inducerea în eroare a părților vătămate, pe de o parte, așa cum a reținut corect și instanța de fond, prin achiziția unor mărfuri de la societăți cu care anterior avusese raporturi comerciale corecte, câștigând încrederea acestora în a derula în continuare relații comerciale, iar pe de altă parte, prin modalitatea în care a ales să achite contravaloarea mărfurilor achiziționate, respectiv emițând file cec sau bilete la ordin, toate într-o perioadă de timp foarte apropiată una de cealaltă și toate având menționată ca dată scadentă o dată ulterioară operațiunii prin care inculpatul cu bună știință a cesionat toate părțile sociale ale societății pe care o administra, SC V.G. SRL martorului G.I.. Curtea constată că la data de 12 noiembrie 2008 inculpatul a cesionat SC V.G. SRL martorului G.I., iar la data de 4 decembrie 2008 a fost radiată înmatricularea inițială pe motiv de schimbare sediu în alt județ societatea fiind reînmatriculată sub nr. X în baza încheierii judecătorului delegat din data de 27 noiembrie 2008. O dovadă în sensul că inculpatul nu a intenționat să achite contravaloarea mărfurilor pe care le achiziționase este și faptul că anunțul prin care inculpatul a emis oferta de cesiune a părților sociale este anterior emiterii sau stabilirii termenelor scadente ale filelor cec și biletelor la ordin, deoarece așa cum rezultă din bonul fiscal și lista zilelor de publicare așa cum au fost emise de către ziarul A., inculpatul a achitat costul anunțului la data de 6 noiembrie 2008 pentru perioada 10 - 11 noiembrie 2008 - 24 - 25 noiembrie 2008, Curtea reținând că în toate cazurile instrumentelor de plată, data scadentă a fost stabilită ulterior momentului cesionării, or, coroborând cele două elemente, respectiv datele trecute pe filele cec și biletele la ordin spre a fi încasate (toate ulterioare cesionării) și data anunțului publicat de inculpat în sensul intenției cesionării părților sociale, rezultă fără dubii că inculpatul și-a asumat anterior cedării părților sociale obligații pe care, ab initio, nu intenționa să le onoreze, deși a preluat mărfurile de la societățile respective. În pofida susținerilor din motivele de apel, în care inculpatul acreditează ideea că operațiunea de cedare a acestor părți sociale este perfect legală și ca atare putea ceda oricând aceste părți sociale, Curtea arată că într-adevăr, operațiunea comercială de cedare a părților sociale nu este prohibită de legiuitor, însă, în măsura în care nu se face dovada că această operațiune a avut scopul real al cedării efective și concrete ci un scop ocult, acela de ascunde de la urmărire pe adevăratul debitor al datoriilor societății și a face imposibilă continuarea efectivă a activității comerciale, operațiunea de cedare trebuie privită și analizată în contextul realităților obiective ale acestei cedări. Or, în cauza de față, inculpatul și-a manifestat intenția de cedare, pe care a și materializat-o imediat, iar predarea societății s-a făcut către o persoană care nu îndeplinea nici un criteriu pe care ar fi trebuit să îl urmărească inculpatul la predarea părților sociale, cu atât mai mult cu cât cunoștea multiplele obligații de plată pe care nu le onorase și care urmau a fi transferate unei persoane, condamnate anterior, pe care nu a cunoscut-o în nici un mod și care era lipsită de posibilitățile de orice fel pentru a continua activitatea. Pe de altă parte, inculpatul nu a anunțat de intențiile sale de cedare a părților sociale partenerii de afaceri, nici măcar pe cei cărora le înmânase instrumentele de plată cu scadența la o dată la care nu mai era administrator al societății, în contextul în care unele dintre operațiunile comerciale au fost încheiate cu parteneri de afaceri care îl cunoșteau, desfășurând și înainte relații comerciale iar acceptarea de către aceștia a instrumentelor de plată cu data scadentă în viitor a fost determinată de faptul că îl cunoșteau pe inculpat, fiind așadar încheiate "intuitu personae", în raport de alte persoane - ca de exemplu martorul G.I. - acești reprezentanți ai societăților părți vătămate nu ar mai fi încheiat contractele de vânzare-cumpărare. Martorul G.I., cel care a preluat societatea, este o persoană fără studii, recidivist, fiind eliberat din detenție de curând, iar abordarea sa în Bârlad de către martorii D.C.V. și Z.O.M. la data de 11 noiembrie 2008 pentru a semna anumite acte, adică cele de cesiune, acesta acceptând contra sumei de 200 RON a fost realizată cu știința deplină a inculpatului, aceștia fiind cei care a doua zi, la 12 noiembrie 2008 l-au adus pe martor la București, acesta întâlnindu-se cu inculpatul și semnând acte de cesiune. Or, față de întreg contextul în care inculpatul a realizat această cedare, Curtea nu poate reține că inculpatul a urmărit continuarea activității societății în mod real, scopul său fiind acela de a-și crea o aparență de legalitate pentru a nu achita sumele de bani, iar susținerile din motivele de apel în sensul că instanța de fond a reținut doar probele administrate în defavoarea inculpatului și le-a înlăturat pe cele în favoare, nu pot fi reținute, Curtea constatând că în mod justificat și motivate, analizând probele, susținerile inculpatului au fost înlăturate. De altfel, susținerile inculpatului în sensul că nu a urmărit inducerea în eroare a părților vătămate nu pot fi reținute pentru că nu se sprijină pe probe, iar toată conduita acestuia trebuie analizată în tot contextul în care s-a realizat această cedare a părților sociale, căci exact analiza detaliată și coroborată a tuturor acestor împrejurări face dovada intenției inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate. Curtea reține în același context și lipsa de informare a acestora de către inculpat, măcar la momentul în care a realizat cesiunea, aspect care dovedește odată în plus că intenția inculpatului față de aceste părți nu a fost de a achita sumele de bani datorate, ci aceea de a le și menține în eroare după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. În orice caz, după predarea societății către martorul G., sediul societății a fost stabilit în mun. Bârlad, într-un depozit închiriat de la C. Bârlad, și nici de acest aspect inculpatul nu a mai informat părțile vătămate, or, din nou, o conduită corectă ar fi presupus ca inculpatul să le înștiințeze pe acestea de modificările intervenite, de locul în care inculpatul ar mai fi putut fi găsit, societatea comercială nu a mai desfășurat niciun fel de activitate. Martorul G.I. a declarat de altfel că nu a avut nici un moment intenția de a desfășura acte de comerț și nici nu a avut reprezentarea că a devenit asociat unic al societății comerciale, nu a folosit sediul firmei, nu a ținut evidența contabilă și nu a depus vreo situație financiară la administrația fiscală locală fiind de altfel arestat la scurt timp după ce a cumpărat părțile sociale pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, Curtea arătând odată în plus că inculpatul, comerciant, trebuia să facă o minimă verificare a persoanei căreia îi ceda societatea cu atât mai mult cu cât cunoștea obligațiile anterior asumate, însă a preferat să predea "faptic" societatea oricărei persoane, doar pentru a nu mai figura ca administrator și să nu mai poată fi urmărit pentru debitele societății. Nu în ultimul rând, Curtea arată că dovada inducerii în eroare a părților vătămate de către inculpat rezultă din împrejurarea că acesta a retras toate sumele de bani din conturile societății, anterior predării acesteia către martor, fiind așadar evident că intenția sa nu a fost aceea de a onora obligațiile de plată asumată, ci de a-și însuși sumele de bani în mod fraudulos. În acest context devine lipsită de relevanță sub aspectul analizat, al intenției inculpatului de inducere în eroare, preconstituirea de către acesta de "probe" care să îi ateste buna-credință, prin invocarea faptului că la momentul cesiunii i-a predat lui G.I. toate actele contabile ale firmei și marfa din stocul faptic, existând încheiate în acest sens un proces-verbal de predare-primire pentru documentele contabile și ștampilă, precum și o listă de inventariere gestiune marfă din 13 noiembrie 2008 ce cuprinde bunuri în valoare de 1.190.972 RON, câtă vreme toată această predare a existat doar scriptic, martorul neexercitând vreun fel de act de administrare a societății și nepreluând în realitate nici un fel de marfă și nici o sumă de bani, conturile societății fiind anterior accesate de inculpat, care a retras toate sumele disponibile. Față de aceste considerente, Curtea reține, așa cum în mod justificat a reținut și Tribunalul, că inculpatul a intenționat încă de la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu părțile vătămate să nu achite sumele la care s-a obligat, sens în care imediat după emiterea instrumentelor de plată către părțile vătămate a cesionat societatea cu toate obligațiile sale unei persoane despre c