ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

acțiunii

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Bihor și ulterior declinată în favoarea Curții de Apel Oradea,

reclamanta Primăria municipiului Oradea, prin D.M.P.F.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, D.G.A.M.P.O.R., obligarea

pârâților să aprobe finanțarea proiectului conform cererii de finanțare din 4

martie 2009; obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului să încheie

contractul de finanțare, cu respectarea prevederilor Ghidului Solicitantului; anularea

adresei din 9 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului prin

care s-au comunicat motivele ce au condus la respingerea cererii de finanțare; admiterea

contestației formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare;

anularea deciziei din 23martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului

prin care s-a respins contestația înregistrată din 9 aprilie 2010; anularea adresei

din 10 august 2010 prin care s-a menținut decizia D.G.A.M.P.O.R. din 23 martie 2010

de respingere a cererii de finanțare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că la

data de 4 martie 2009, Municipiul Oradea a depus la A.D.R.

Nord-Vest cererea de finanțare din 4 martie 2009, ce avea ca obiectiv reabilitarea

Liceului teologic „S.L.”, dar cererea a fost în final respinsă, cu

motivarea

că atât D.G.A.M.P.O.R. cât și Organismul Intermediar A.D.R. Nord-Vest au fost induse

în eroare prin nefurnizarea informațiilor reale cu privire la situația neclară a

imobilului situat pe str. P.C., astfel că a devenit aplicabilă prevederea din Ghidul

solicitantului conform căreia „solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare

și selecție pentru acordarea finanțării și cererea de finanțare va fi respinsă

dacă se dovedește că solicitantul se face

vinovat de inducerea gravă în eroare

a D.G.A.M.P.O.R. sau Organismul

Intermediar,

prin furnizarea

de informații incorecte

care reprezintă condiții

de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor informații”.

A

mai precizat reclamantul că potrivit Ghidului solicitantului

trebuia să facă dovada că deține dreptul

de folosință asupra bunului imobil, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la

data depunerii cererii de finanțare, în acest sens anexându-se la cererea formulată

contractul de comodat

încheiat cu Compania fiicelor

de caritate.

A opinat reclamantul că, în speță, c

ondițiile

de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului

au fost în totalitate respectate,

D.G.A.M.P.O.R.

nefiind indusă în eroare

.

În ce privește situația de fapt se menționează

că în același imobil

pentru care a fost depusă

cererea de finanțare

funcționează și Colegiul Economic „P.C.”, între Municipiul Oradea

și Compania fiicelor de caritate existând o relație contractuală ce datează din

12 decembrie 2005,

potrivit căreia, până

în data de 26 iunie 2010, în imobilul în cauză avea să își desfășoare activitatea

Colegiul Economic „P.C.”.

S-a

mai precizat că î

n

cererea de finanțare s-a operat mențiunea că grupul școlar a funcționat în acest

spațiu, apreciindu-se că acest c

ontract de închiriere

încheiat pentru Colegiul economic „P.C.” nu influențează condițiile de eligibilitate

ale solicitantului.

Totodată,

în prezent numai Liceul Teologic „S.L.” funcționează în imobilul din Oradea,

str. P.C.

S-a

mai susținut prin acțiune că D.G.A.M.P.O.R. nu a fost indusă în eroare cu privire

la condițiile de eligibilitate, întrucât Municipiul Oradea a descris în mod corect

în cuprinsul cererii de finanțare situația rezultată din folosința juridică a imobilului,

imobil ce era grevat de două contracte, ce au fost anexate cererii de finanțare.

Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că întreaga verificare și evaluare

a cererii de finanțare s-a realizat pornind de la informații incomplete și eronate.

2.

Hotărârea Curții de apel

Prin

sentința

nr.

223/CA/2011 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea, așa cum a fost precizată,

instanța obligând pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să aprobe

finanțarea proiectului conform cererii de finanțare din 4 martie 2009. A fost obligat

pârâtul să încheie contractul de finanțare, cu respectarea prevederilor din Ghidul

solicitantului, anulându-se adresa din 9 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării

Regionale și Turismului, prin care s-au comunicat motivele care au condus la respingerea

cererii de finanțare. Instanța a admis contestația formulată de reclamantă împotriva

deciziei de respingere a cererii de finanțare, anulând decizia nr. 16774 din 23

martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care s-a respins

contestația înregistrată din 9 aprilie 2010, precum și adresa din 10 august 2010

prin care s-a menținut decizia D.G.A.M.P.O.R. din 23 martie 2010 de respingere a

cererii de finanțare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 4 martie 2009, Municipiul Oradea

a depus la A.D.R. Nord-Vest cererea de finanțare din 4 martie 2009, ce avea ca obiectiv

reabilitarea Liceului teologic „S.L.”, în urma verificărilor efectuate, cererea

de finanțare fiind respinsă prin adresa din 9 martie 2010.

Municipiul Oradea, prin

Primăria Municipiului Oradea, a formulat contestație, care, de asemenea, a fost

respinsă prin decizia din 23 martie 2010, motivându-se în sensul că nu au fost furnizate

informații reale cu privire la situația imobilului situat pe str. P.C., iar prin

adresa din 28 aprilie 2010 s-a comunicat municipiului că decizia în speță este finală.

A mai reținut prima instanță

că în motivarea acestei decizii se menționează că, atât D.G.A.M.P.O.R., cât și Organismul

Intermediar A.D.R. Nord-Vest au fost induse în eroare prin nefurnizarea informațiilor

reale cu privire la situația neclară a imobilului situat, apreciindu-se astfel îndeplinite

condițiile din Ghidul solicitantului conform cărora „solicitantul va fi exclus din

procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării și cererea de finanțare

va fi respinsă dacă se dovedește că solicitantul se face vinovat de inducerea gravă

în eroare a D.G.A.M.P.O.R. sau Organismul Intermediar, prin furnizarea de informații

incorecte care reprezintă condiții de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea

acestor infirmații”.

Totodată, la data vizitei

în teren a reprezentanților

D.G.A.M.P.O.R. și a reprezentanților Organismului Intermediar,

A.D.R. Nord-Vest, s-a constatat că în același imobil, pentru care a fost depusă

cererea de finanțare, funcționează și Colegiul Economic „P.C.”.

A apreciat instanța fondului

că aspectul neglijat de pârâte este acela că între Municipiul Oradea și Compania

fiicelor de caritate există o relație contractuală ce datează din 12 decembrie 2005,

potrivit căreia, până în data de 26 iunie 2010, în imobilul în cauză avea să își

desfășoare activitatea Colegiul Economic „P.C.”.

De asemenea, judecătorul

fondului a mai reținut că situația constatată nu contravine cererii de finanțare,

întrucât în cererea de finanțare, cu privire la situația Colegiului Economic „P.C.”

s-a operat mențiunea că grupul școlar a funcționat în acest spațiu, așa cum s-a

solicitat prin Ghidul de finanțare a programului operațional regional.

S-a constatat că situația

juridică referitoare la Colegiul Economic „P.C.” s-a datorat aplicării prevederilor

O.U.G. nr. 94/ 2000. În baza acestui act normativ Compania fiicelor de caritate

a devenit proprietară asupra bunului imobiliar, în această calitate având obligația

legală de a asigura folosința bunului imobil, care a făcut obiectul cererii de finanțare.

Așadar, existența la data

vizitei în teren a două contracte în vigoare, reprezintă consecința aplicării Ghidului

solicitantului, referitoare la condițiile de eligibilitate, dar și a prevederilor

O.U.G. 94/2000 privitore la măsurile reparatorii acordate cultelor religioase.

În ceea ce privește susținerile

pârâtului, instanța fondului a reținut că existența contractului de închiriere încheiat

cu Colegiul Economic „P.C.” nu a avut legătură cu dovedirea și/sau inducerea gravă

în eroare a D.G.A.M.P.O.R. și că, mai mult decât atât, Municipiul Oradea a luat

toate măsurile legale pentru mutarea activității Colegiului Economic „P.C.” din

imobil, astfel încât la data formulării cererii de chemare în judecată imobilul

era ocupat în întregime de către Liceul Teologic „S.L.”.

Prima instanță a conchis

în sensul că raportat la probele depuse la dosarul cauzei, în speță nu își găsesc

aplicabilitate prevederile anexei nr. 5 din Ghidul solicitantului, fiind îndeplinite

toate condițiile necesare pentru acordarea finanțării în vederea reabilitării clădirii

Liceului Teoretic „S.L.” din Oradea, str. P.C.

în cauză

Pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului a formulat recurs împotriva sentinței menționate, solicitând

modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat că instanța de fond nu a reținut corect motivul respingerii

cererii de finanțare și și-a fondat soluția pe considerente care vin în totală contradicție

cu înscrisurile depuse la dosar, din care a rezultat că solicitantul finanțării

a indus în eroare autoritatea competentă, Liceul Teologic „S.L.” nefuncționând în

imobilul situat în Oradea, str. P.C. nici măcar la data de 21 iulie 2010.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, Municipiul Oradea a invocat excepția tardivității formulării recursului,

arătând că sentința atacată a fost comunicată părților la data de 11 noiembrie 2011,

iar recursul a fost înregistrat la registratura instanței abia la data de 12

ianuarie 2012, neavând relevanță data expedierii acestuia prin fax.

Cu privire la fondul cauzei,

în întâmpinare s-a arătat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, pentru

că solicitarea de finanțare îndeplinește toate condițiile de eligibilitate prevăzute

în Ghidul solicitantului, dreptul de folosință asupra imobilului situat în Oradea

str. P.C., pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la data depunerii cererii de

finanțare, fiind dovedit în contractul de comodat din 25 ianuarie 2008, încheiat

cu Compania fiicelor de caritate pentru o durată de 11 ani, începând cu data de

1 februarie 2009.

Cu privire la situația

concretă a imobilului, intimata-reclamantă a precizat că începând cu luna februarie

2008, în imobilul menționat și-au desfășurat activitatea atât Colegiul Economic

„P.C.”, cât și Liceul Teologic „S.L.”, dar ulterior s-au luat toate măsurile legale

pentru mutarea Colegiului Economic „A.C.” într-un alt spațiu, situat pe str. C.,

astfel că, la data formulării cererii de chemare în judecată, imobilul din str.

P.C. era ocupat în întregime de Liceul Teologic „S.L.”, în baza contractului de

comodat menționat mai sus.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

declarării recursului

Analizând cu prioritate

excepția tardivității formulării recursului, în temeiul art. 137 C. proc. civ.,

aplicabil în această fază procesuală potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că această apărare a intimatei-reclamante este nefondată.

Potrivit art. 310 C. proc.

civ., „dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus

peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut

în termen”.

În speță, din verificarea

înscrisurilor dosarului, a rezultat că sentința Curții de Apel Oradea a fost comunicată

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului la data de 14 noiembrie 2011, iar

cererea de recurs a fost expediată prin fax la data de 28 noiembrie 2011, împrejurare

confirmată și prin procesul-verbal întocmit la data de 12 ianuarie 2012 de grefierul

arhivar-șef la Curtea de Apel Oradea, neînregistrarea actului de procedură în evidențele

instanțelor nefiind imputabilă părții.

Prin urmare, analizând

aceste împrejurări de fapt în raport cu prevederile art. 310 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge excepția tardivității formulării recursului.

cauzei

Examinând cauza prin prisma

motivelor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat.

În esență, intimata-reclamantă

a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul, considerat

nejustificat, de rezolvare a cererii de finanțare înregistrate la A.D.R. Nord-Vest

din 4 martie 2009, refuz exprimat prin actele contestate, emise în diferitele etape

ale procedurii administrative.

Cererea de finanțare a

avut drept obiectiv reabilitarea Liceului teologic romano-catolic „S.L.”, în locația

situată municipiul Oradea, str. P.C.

Potrivit unor prevederi

din Ghidul solicitantului, întocmit pentru Programul Operațional Regional 2007-2013,

Axa prioritar 3-Îmbunătățirea Infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenție

3.4.-Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale

preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formarea profesională

continuă, solicitantul trebuia să facă dovada că este titular al dreptului de folosință

asupra bunului imobil în care își desfășoară activitatea de învățământ, pentru o

perioadă de cel puțin 10 ani de la data depunerii cererii de finanțare.

Formal, intimata-reclamantă

a făcut această dovadă, cu contractul de comodat din 25 ianuarie 2008, încheiat

cu Compania fiicelor de caritate pentru o durată de 11 ani, începând cu data de

1 februarie 2009.

Dovezile administrate

în dosarul de fond au revelat însă următoarele împrejurări de fapt și de drept cu

privire la imobilul indicat ca locație a desfășurării activității liceului pentru

reabilitarea căruia s-a solicitat finanțarea:

La data depunerii cererii

de finanțare, folosința imobilului constituia obiectul a două contracte, unul încheiat

pentru Colegiul Economic „P.C.”, care utiliza efectiv imobilul (contractul de închiriere

din 12 decembrie 2005) și altul încheiat pentru Liceul teologic romano-catolic „S.L.”

(contractul de comodat menționat mai sus).

Niciunul dintre contracte

nu delimitează spațiul alocat fiecărei unități de învățământ, ambele fiind încheiate

pentru toată clădirea. Cu ocazia vizitei la fața locului efectuat la data de 10

decembrie 2009 (la 9 luni de la înregistrarea cererii de finanțare), în cadrul procedurii

de verificare a eligibilității proiectului, s-a constatat că în clădire funcționează

doar Colegiul Economic „P.C.”.

În raportul de vizită

la fața locului întocmit cu acea ocazie s-a consemnat că solicitantul a prezentat

copia unui acord prin care se obliga să asigure mutarea activității Colegiului Economic

„P.C.” până la data de 11 ianuarie 2010, solicitând a doua vizită de verificare.

Data propusă de autoritatea

competentă, 9 martie 2010, deși ulterioară datei de 11 ianuarie 2010, până la care

solicitantul se angajase să rezolve problema locației, nu a fost însă agreată de

acesta, fiind solicitată o amânare, pentru 14 aprilie 2010.

Toate aceste date sunt

reținute în scrisoarea de notificare privind respingerea finanțării din 10

martie 2010 și nu au fost contestate expres de intimata-reclamantă, care se referă,

în întâmpinare, la o situație ulterioară, susținând că la data cererii de chemare

în judecată (august 2010), în clădire mai funcționa doar Liceul teologic.

Succesiunea demersurilor

efectuate în timpul derulării procedurii administrative de verificare a proiectului

formează însă convingerea instanței de control judiciar că autoritatea emitentă

și-a exercitat în mod adecvat dreptul de apreciere atunci când a făcut aplicarea

prevederii din Ghidul solicitantului, potrivit căreia solicitantul va fi exclus

din procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării, cererea de finanțare

urmând a fi respinsă, în cazul în care se dovedește că acesta se face vinovat de

inducerea gravă în eroare a Autorității de management sau a organismului intermediar

ori a comisiilor de evaluare și selecție, prin furnizarea de informații incorecte

cu privire la condițiile de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor informații.

Prin urmare, contrar concluziei

la care a ajuns judecătorul fondului, Înalta Curte constată că actele recurentului-pârât

nu exprimă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii de finanțare în accepțiunea

art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul

nejustificat drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva

o cerere, și excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților

publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților cetățenilor.

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al

art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va

modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității

formulării recursului invocată de intimata-reclamantă.

Admite recursul formulat

de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței nr. 223/CA/2011

din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului Oradea,

prin D.M.P.F.I., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 decembrie 2012.