ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor și ulterior declinată în favoarea Curții de Apel Oradea, reclamanta Primăria municipiului Oradea, prin D.M.P.F.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, D.G.A.M.P.O.R., obligarea pârâților să aprobe finanțarea proiectului conform cererii de finanțare din 4 martie 2009; obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului să încheie contractul de finanțare, cu respectarea prevederilor Ghidului Solicitantului; anularea adresei din 9 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului prin care s-au comunicat motivele ce au condus la respingerea cererii de finanțare; admiterea contestației formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare; anularea deciziei din 23martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului prin care s-a respins contestația înregistrată din 9 aprilie 2010; anularea adresei din 10 august 2010 prin care s-a menținut decizia D.G.A.M.P.O.R.

din 23 martie 2010 de respingere a cererii de finanțare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 4 martie 2009, Municipiul Oradea a depus la A.D.R. Nord-Vest cererea de finanțare din 4 martie 2009, ce avea ca obiectiv reabilitarea Liceului teologic „S.L.”, dar cererea a fost în final respinsă, cu motivarea că atât D.G.A.M.P.O.R. cât și Organismul Intermediar A.D.R. Nord-Vest au fost induse în eroare prin nefurnizarea informațiilor reale cu privire la situația neclară a imobilului situat pe str. P.C., astfel că a devenit aplicabilă prevederea din Ghidul solicitantului conform căreia „solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării și cererea de finanțare va fi respinsă dacă se dovedește că solicitantul se face vinovat de inducerea gravă în eroare a D.G.A.M.P.O.R.

sau Organismul Intermediar, prin furnizarea de informații incorecte care reprezintă condiții de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor informații”. A mai precizat reclamantul că potrivit Ghidului solicitantului trebuia să facă dovada că deține dreptul de folosință asupra bunului imobil, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la data depunerii cererii de finanțare, în acest sens anexându-se la cererea formulată contractul de comodat încheiat cu Compania fiicelor de caritate. A opinat reclamantul că, în speță, c ondițiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului au fost în totalitate respectate, D.G.A.M.P.O.R.

nefiind indusă în eroare . În ce privește situația de fapt se menționează că în același imobil pentru care a fost depusă cererea de finanțare funcționează și Colegiul Economic „P.C.”, între Municipiul Oradea și Compania fiicelor de caritate existând o relație contractuală ce datează din 12 decembrie 2005, potrivit căreia, până în data de 26 iunie 2010, în imobilul în cauză avea să își desfășoare activitatea Colegiul Economic „P.C.”. S-a mai precizat că î n cererea de finanțare s-a operat mențiunea că grupul școlar a funcționat în acest spațiu, apreciindu-se că acest c ontract de închiriere încheiat pentru Colegiul economic „P.C.” nu influențează condițiile de eligibilitate ale solicitantului.

Totodată, în prezent numai Liceul Teologic „S.L.” funcționează în imobilul din Oradea, str. P.C. S-a mai susținut prin acțiune că D.G.A.M.P.O.R. nu a fost indusă în eroare cu privire la condițiile de eligibilitate, întrucât Municipiul Oradea a descris în mod corect în cuprinsul cererii de finanțare situația rezultată din folosința juridică a imobilului, imobil ce era grevat de două contracte, ce au fost anexate cererii de finanțare. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că întreaga verificare și evaluare a cererii de finanțare s-a realizat pornind de la informații incomplete și eronate.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 223/CA/2011 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea, așa cum a fost precizată, instanța obligând pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să aprobe finanțarea proiectului conform cererii de finanțare din 4 martie 2009. A fost obligat pârâtul să încheie contractul de finanțare, cu respectarea prevederilor din Ghidul solicitantului, anulându-se adresa din 9 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care s-au comunicat motivele care au condus la respingerea cererii de finanțare.

Instanța a admis contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare, anulând decizia nr. 16774 din 23 martie 2010 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, prin care s-a respins contestația înregistrată din 9 aprilie 2010, precum și adresa din 10 august 2010 prin care s-a menținut decizia D.G.A.M.P.O.R. din 23 martie 2010 de respingere a cererii de finanțare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 4 martie 2009, Municipiul Oradea a depus la A.D.R.

Nord-Vest cererea de finanțare din 4 martie 2009, ce avea ca obiectiv reabilitarea Liceului teologic „S.L.”, în urma verificărilor efectuate, cererea de finanțare fiind respinsă prin adresa din 9 martie 2010. Municipiul Oradea, prin Primăria Municipiului Oradea, a formulat contestație, care, de asemenea, a fost respinsă prin decizia din 23 martie 2010, motivându-se în sensul că nu au fost furnizate informații reale cu privire la situația imobilului situat pe str. P.C., iar prin adresa din 28 aprilie 2010 s-a comunicat municipiului că decizia în speță este finală. A mai reținut prima instanță că în motivarea acestei decizii se menționează că, atât D.G.A.M.P.O.R., cât și Organismul Intermediar A.D.R.

Nord-Vest au fost induse în eroare prin nefurnizarea informațiilor reale cu privire la situația neclară a imobilului situat, apreciindu-se astfel îndeplinite condițiile din Ghidul solicitantului conform cărora „solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării și cererea de finanțare va fi respinsă dacă se dovedește că solicitantul se face vinovat de inducerea gravă în eroare a D.G.A.M.P.O.R. sau Organismul Intermediar, prin furnizarea de informații incorecte care reprezintă condiții de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor infirmații”. Totodată, la data vizitei în teren a reprezentanților D.G.A.M.P.O.R. și a reprezentanților Organismului Intermediar, A.D.R.

Nord-Vest, s-a constatat că în același imobil, pentru care a fost depusă cererea de finanțare, funcționează și Colegiul Economic „P.C.”. A apreciat instanța fondului că aspectul neglijat de pârâte este acela că între Municipiul Oradea și Compania fiicelor de caritate există o relație contractuală ce datează din 12 decembrie 2005, potrivit căreia, până în data de 26 iunie 2010, în imobilul în cauză avea să își desfășoare activitatea Colegiul Economic „P.C.”. De asemenea, judecătorul fondului a mai reținut că situația constatată nu contravine cererii de finanțare, întrucât în cererea de finanțare, cu privire la situația Colegiului Economic „P.C.” s-a operat mențiunea că grupul școlar a funcționat în acest spațiu, așa cum s-a solicitat prin Ghidul de finanțare a programului operațional regional.

S-a constatat că situația juridică referitoare la Colegiul Economic „P.C.” s-a datorat aplicării prevederilor O.U.G. nr. 94/ 2000. În baza acestui act normativ Compania fiicelor de caritate a devenit proprietară asupra bunului imobiliar, în această calitate având obligația legală de a asigura folosința bunului imobil, care a făcut obiectul cererii de finanțare. Așadar, existența la data vizitei în teren a două contracte în vigoare, reprezintă consecința aplicării Ghidului solicitantului, referitoare la condițiile de eligibilitate, dar și a prevederilor O.U.G. 94/2000 privitore la măsurile reparatorii acordate cultelor religioase. În ceea ce privește susținerile pârâtului, instanța fondului a reținut că existența contractului de închiriere încheiat cu Colegiul Economic „P.C.” nu a avut legătură cu dovedirea și/sau inducerea gravă în eroare a D.G.A.M.P.O.R.

și că, mai mult decât atât, Municipiul Oradea a luat toate măsurile legale pentru mutarea activității Colegiului Economic „P.C.” din imobil, astfel încât la data formulării cererii de chemare în judecată imobilul era ocupat în întregime de către Liceul Teologic „S.L.”. Prima instanță a conchis în sensul că raportat la probele depuse la dosarul cauzei, în speță nu își găsesc aplicabilitate prevederile anexei nr. 5 din Ghidul solicitantului, fiind îndeplinite toate condițiile necesare pentru acordarea finanțării în vederea reabilitării clădirii Liceului Teoretic „S.L.” din Oradea, str. P.C. 3. Recursul exercitat în cauză Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat recurs împotriva sentinței menționate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond nu a reținut corect motivul respingerii cererii de finanțare și și-a fondat soluția pe considerente care vin în totală contradicție cu înscrisurile depuse la dosar, din care a rezultat că solicitantul finanțării a indus în eroare autoritatea competentă, Liceul Teologic „S.L.” nefuncționând în imobilul situat în Oradea, str. P.C. nici măcar la data de 21 iulie 2010. 4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, Municipiul Oradea a invocat excepția tardivității formulării recursului, arătând că sentința atacată a fost comunicată părților la data de 11 noiembrie 2011, iar recursul a fost înregistrat la registratura instanței abia la data de 12 ianuarie 2012, neavând relevanță data expedierii acestuia prin fax.

Cu privire la fondul cauzei, în întâmpinare s-a arătat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, pentru că solicitarea de finanțare îndeplinește toate condițiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului, dreptul de folosință asupra imobilului situat în Oradea str. P.C., pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la data depunerii cererii de finanțare, fiind dovedit în contractul de comodat din 25 ianuarie 2008, încheiat cu Compania fiicelor de caritate pentru o durată de 11 ani, începând cu data de 1 februarie 2009. Cu privire la situația concretă a imobilului, intimata-reclamantă a precizat că începând cu luna februarie 2008, în imobilul menționat și-au desfășurat activitatea atât Colegiul Economic „P.C.”, cât și Liceul Teologic „S.L.”, dar ulterior s-au luat toate măsurile legale pentru mutarea Colegiului Economic „A.C.” într-un alt spațiu, situat pe str. C., astfel că, la data formulării cererii de chemare în judecată, imobilul din str. P.C.

era ocupat în întregime de Liceul Teologic „S.L.”, în baza contractului de comodat menționat mai sus. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Cu privire la regularitatea declarării recursului Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, în temeiul art. 137 C. proc. civ., aplicabil în această fază procesuală potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că această apărare a intimatei-reclamante este nefondată. Potrivit art. 310 C. proc. civ., „dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen”.

În speță, din verificarea înscrisurilor dosarului, a rezultat că sentința Curții de Apel Oradea a fost comunicată Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului la data de 14 noiembrie 2011, iar cererea de recurs a fost expediată prin fax la data de 28 noiembrie 2011, împrejurare confirmată și prin procesul-verbal întocmit la data de 12 ianuarie 2012 de grefierul arhivar-șef la Curtea de Apel Oradea, neînregistrarea actului de procedură în evidențele instanțelor nefiind imputabilă părții. Prin urmare, analizând aceste împrejurări de fapt în raport cu prevederile art. 310 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția tardivității formulării recursului. 2. Cu privire la fondul cauzei Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., ținând seama și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În esență, intimata-reclamantă a supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii de finanțare înregistrate la A.D.R. Nord-Vest din 4 martie 2009, refuz exprimat prin actele contestate, emise în diferitele etape ale procedurii administrative. Cererea de finanțare a avut drept obiectiv reabilitarea Liceului teologic romano-catolic „S.L.”, în locația situată municipiul Oradea, str. P.C.

Potrivit unor prevederi din Ghidul solicitantului, întocmit pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritar 3-Îmbunătățirea Infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenție 3.4.-Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formarea profesională continuă, solicitantul trebuia să facă dovada că este titular al dreptului de folosință asupra bunului imobil în care își desfășoară activitatea de învățământ, pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la data depunerii cererii de finanțare.

Formal, intimata-reclamantă a făcut această dovadă, cu contractul de comodat din 25 ianuarie 2008, încheiat cu Compania fiicelor de caritate pentru o durată de 11 ani, începând cu data de 1 februarie 2009. Dovezile administrate în dosarul de fond au revelat însă următoarele împrejurări de fapt și de drept cu privire la imobilul indicat ca locație a desfășurării activității liceului pentru reabilitarea căruia s-a solicitat finanțarea: La data depunerii cererii de finanțare, folosința imobilului constituia obiectul a două contracte, unul încheiat pentru Colegiul Economic „P.C.”, care utiliza efectiv imobilul (contractul de închiriere din 12 decembrie 2005) și altul încheiat pentru Liceul teologic romano-catolic „S.L.” (contractul de comodat menționat mai sus).

Niciunul dintre contracte nu delimitează spațiul alocat fiecărei unități de învățământ, ambele fiind încheiate pentru toată clădirea. Cu ocazia vizitei la fața locului efectuat la data de 10 decembrie 2009 (la 9 luni de la înregistrarea cererii de finanțare), în cadrul procedurii de verificare a eligibilității proiectului, s-a constatat că în clădire funcționează doar Colegiul Economic „P.C.”. În raportul de vizită la fața locului întocmit cu acea ocazie s-a consemnat că solicitantul a prezentat copia unui acord prin care se obliga să asigure mutarea activității Colegiului Economic „P.C.” până la data de 11 ianuarie 2010, solicitând a doua vizită de verificare.

Data propusă de autoritatea competentă, 9 martie 2010, deși ulterioară datei de 11 ianuarie 2010, până la care solicitantul se angajase să rezolve problema locației, nu a fost însă agreată de acesta, fiind solicitată o amânare, pentru 14 aprilie 2010. Toate aceste date sunt reținute în scrisoarea de notificare privind respingerea finanțării din 10 martie 2010 și nu au fost contestate expres de intimata-reclamantă, care se referă, în întâmpinare, la o situație ulterioară, susținând că la data cererii de chemare în judecată (august 2010), în clădire mai funcționa doar Liceul teologic.

Succesiunea demersurilor efectuate în timpul derulării procedurii administrative de verificare a proiectului formează însă convingerea instanței de control judiciar că autoritatea emitentă și-a exercitat în mod adecvat dreptul de apreciere atunci când a făcut aplicarea prevederii din Ghidul solicitantului, potrivit căreia solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării, cererea de finanțare urmând a fi respinsă, în cazul în care se dovedește că acesta se face vinovat de inducerea gravă în eroare a Autorității de management sau a organismului intermediar ori a comisiilor de evaluare și selecție, prin furnizarea de informații incorecte cu privire la condițiile de eligibilitate, sau dacă a omis furnizarea acestor informații.

Prin urmare, contrar concluziei la care a ajuns judecătorul fondului, Înalta Curte constată că actele recurentului-pârât nu exprimă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii de finanțare în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat drept exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere, și excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1)-alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității formulării recursului invocată de intimata-reclamantă. Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței nr. 223/CA/2011 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Primăria municipiului Oradea, prin D.M.P.F.I., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2012.