ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2702/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2702/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 22 din data de 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași s-au

dispus următoarele:

„Condamnă pe inculpatul F.P., în prezent

arestat preventiv, la următoarele pedepse:

- 15 ani închisoare și 8 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped.

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

) și alin. (3) teza I C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.P.M.;

- 13 ani închisoare și 8 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de

art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.V.;

- 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate

minorului prev. și ped. de art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. în dauna părții vătămate F.P.M.;

- 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate

minorului prev. și ped. de art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. în dauna părții vătămate F.V.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta

sentință în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare pe care o sporește cu 4

ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 19

ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică

inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C.

pen. pe o durată de 8 ani.

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d)

și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține măsura

arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei

se va deduce perioada deținerii și arestului preventiv de la 25 iulie 2011 la

zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 C.

proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. obligă

inculpatul la plata către părțile vătămate a sumei de câte 50.000 RON cu titlu

de daune morale.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

obligă pe inculpat la plata sumei de 1.520 RON cheltuieli judiciare avansate de

către stat, din care onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, atât în

cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății se va avansa din fondurile

Ministerului de Justiție, (delegații din 17 august 2011 și din 25 iulie 2011).”

În termen legal inculpatul F.P. a declarat

apel împotriva sentinței penale sus-menționată, criticând-o sub aspectul

încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea din infracțiunea de viol în

infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului.

Curtea a verificat legalitatea și temeinicia

sentinței apelate, prin prisma criticilor invocate, în conformitate cu disp.

art. 378 alin. (1), (2) C. proc. pen., constatând că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Iași dat în Dosarul nr. 1541/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe la

data de 16 august 2011, cu numărul de dosar mai sus indicat, s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.P.

pentru săvârșirea infracțiunilor de viol (două fapte) și rele tratamente

aplicate minorului (2 fapte) prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. b), b¹) și alin. (3) teza I C. pen., art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. b), b¹) C. pen., art. 306 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În actul de sesizare al instanței s-a

reținut, în esență, că inculpatul F.P. a suspus, în ultimii ani, pe copiii săi

minori F.V. și F.P.M. la tratamente care au pus în primejdie gravă

dezvoltare fizică, intelectuală și morală a celor două părți vătămate.

Totodată, la începutul anului 2010, inculpatul, prin exercitarea de acte de

constrângere fizică și morală, a întreținut raport sexual anal cu partea

vătămată F.V., fiul său minor în vârstă de 16 ani la acea dată, pe care îl avea

în îngrijire și ocrotire. De asemenea, la sfârșitul lunii mai 2011, prin

exercitarea de acte de constrângere fizică și morală, profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra, a întreținut un raport sexual anal cu partea

vătămată F.P.M., fiul său minor în vârstă de 13 ani la acea dată, pe care îl

avea în îngrijire și ocrotire.

Instanța de fond a administrat un probatoriu

amplu pe care l-a coroborat temeinic cu probele administrate în cursul

urmăririi penale și apărările inculpatului, reținând:

Inculpatul F.P. este tatăl părților vătămate

F.V. și F.P.M., cei doi copii aflându-se în îngrijirea și ocrotirea sa de

la separarea de mamă, începând cu anul 1997.

Întrucât inculpatul a suferit de-a lungul

timpului multiple condamnări, cei doi copii s-au aflat, de facto, în îngrijirea

și ocrotirea bunicii paterne, martora F.E.

Inculpatul obișnuia să-i supună pe cei doi

copii la abuzuri fizice și verbale.

Părțile vătămate erau lovite cu pumnii, cu

palmele, cu obiecte contondente, erau jigniți, amenințați, fiind determinați să

fugă de la domiciliu, găsindu-și adăpost la vecini sau sub cerul liber, F.P.M.

ajungând la un moment dat în Iași și introdus în centrul de primire minori.

La începutul anului 2010, pe fondul

consumului de alcool, inculpatul l-a dezbrăcat forțat, pe fiul său F.P.M., la

rezistența acestuia l-a amenințat cu moartea, s-a urcat peste el și a

întreținut un raport sexual anal. În momentul în care minorul a reușit să

scape, a mers la locuința bunicii, fără a-i relata cele petrecute decât a doua

zi.

Ulterior, la începutul lunii iunie 2011,

profitând de același context în care se afla singur cu celălalt fiu al său F.V.

într-o cameră de la domiciliul martorei T.E., l-a dezbrăcat forțat pe acesta,

iar la opoziția copilului, a recurs la forță și amenințări, reușind să

întrețină un raport sexual anal cu acesta. După consumarea actului sexual

minorul a ieșit în curtea locuinței plângând și având o stare de tulburare care

a atras atenția martorilor T.D. și T.E. cărora minorul le-a relatat că tatăl

sau „îl bâjbâie”.

Deducând din relatarea minorului că era vorba

despre un abuz sexual, martora T.E. a contactat-o pe F.E., bunica părții

vătămate, care l-a preluat și l-a adus acasă.

La scurt timp, în urma unui nou scandal cu

inculpatul, F.E. a mers împreună cu partea vătămată F.P.M. la poliție și a

reclamat faptele.

Situația de fapt reținută probată de instanța

de fond este temeinică și legală, instanța de apel reevaluând întreg materialul

probator administrat.

Probatoriul administrat a demonstrat că

faptele imputate inculpatului există și au fost săvârșite de acesta cu

vinovăție, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de de viol

prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

) și alin.

(3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea

vătămată F.P.M., de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit.

b), b

1

) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea

vătămată F.V. și două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului prev.

și ped. de art. 306 C. pen., totul cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective conduita

inculpatului violentă atât fizic, cât și verbal la adresa părților vătămate

minore, lipsirea acestora, din nepăsarea inculpatului, de condiții materiale

minime, hrană, îmbrăcăminte, privarea de posibilitatea de a urma cursurile

școlare obligatorii și supunerea la munci în cadrul gospodăriei echivalează cu

rele tratamente în sensul art. 306 C. pen. care au pus în primejdie gravă

dezvoltarea fizică, morală și intelectuală a minorilor.

Sub aspectul laturii subiective având în

vedere conținutul relelor tratamente, durata lor, nepăsarea manifestată de

inculpat față de condițiile de existență ale minorilor, demonstrează că

inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, prevăzând

rezultatul conduitei sale și acceptând posibilitatea producerii de grave

prejudicii integrității fizice, morale și intelectuale a minorilor.

În ceea ce privește abuzul sexual al părților

vătămate, instanța constată că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive, atât în latura obiectivă, cât și în latura subiectivă ale

infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

)

și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de

partea vătămată F.P.M., de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. b), b

1

) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de

partea vătămată F.V.

Prin act sexual de orice natură, în sensul

art. 197 C. pen. se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții

sexuale, dar și constrângerea fizică și morală exercitată asupra celor două

părți vătămate, în contextul autorității pe care inculpatul o avea în raport de

cei doi copii.

Față de aceste argumente probatorii, corect

s-a demonstrat că inculpatul a săvârșit și infracțiunea de viol asupra părților

vătămate F.P.M. și F.V., elementele constitutive fiind reprezentate de actele

materiale infracționale săvârșite de acesta.

Criticile inculpatului apelant sub aspectul

încadrării juridice a faptelor sunt neîntemeiate, instanța de fond a dispus în

mod legal condamnarea inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea juridică

a pedepsei aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, prin prisma criticilor

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și al scopului pedepsei

prev. de art. 52 C. pen. - în mod just au fost evaluate și apreciate condițiile

reale ale săvârșirii faptei (aspecte legate de gravitatea faptelor, prin care

se aduce atingere relațiilor sociale privind dreptul fundamental și absolut de

a dispune în mod liber de propriul corp, dreptul la integritatea fizică și

intelectuală, relațiile sociale privind conviețuirea în cadrul familiei, de

împrejurările săvârșirii faptelor, prin mijloace și măsuri de natură să pună în

primejdie viața și integritatea fizică și psihică a doi copii minori aflați în

îngrijirea și creșterea inculpatului, de atitudinea inculpatului de nepăsare

față de urmările conduitei sale, lipsa conștientizării gravității faptelor

săvârșite, adoptând el însuși în fața instanței poziția de victimă a unei

răzbunări, față de antecedența penală, lipsa interesului față de muncă și

disprețul manifestat față de valori fundamentale ale societății.

Astfel, în favoarea inculpatului nu pot fi

reținute argumente sau circumstanțe de natură să atenueze răspunderea penală,

astfel încât, la stabilirea pedepsei, instanța se va orienta spre limita

superioară.

Sub aspectul rezolvării laturii civile a

cauzei, examinând sentința penală din oficiu, s-a reținut că, părțile vătămate

sunt minore și că sunt incidente condițiile răspunderii pentru fapta proprie,

prejudiciul moral cauzat părților vătămate fiind evident și inerent

infracțiunilor al căror subiect pasiv sunt. În contextul în care repararea prejudiciului

trebuie să fie integrală, având în vedere consecințele produse prin faptele

săvârșite asupra integrității fizice, dar mai ales psihice a părților vătămate,

durata și intensitatea relelor tratamente și abuzurilor suferite instanța

apreciază că daunele morale, în cuantumul stabilit sunt rezonabile și

suficiente pentru a asigura funcția reparatorie.

În consecință, constatând neîntemeiate

criticile inculpatului apelant, că sentința penală apelată este temeinică și

legală, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins

ca nefondat apelul inculpatului.

Prin decizia penală nr. 68 din 05 aprilie

2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.P. împotriva sentinței penale nr.

22 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen.,

inculpatul F.P., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei

aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de atitudinea de

recunoaștere a faptei.

În susținerea recursului, inculpatul invocă

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza

numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc.

pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu

este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că situația de fapt a

fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză

amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze

ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde

situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune

tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât

în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de

cercetare judecătorească că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol asupra

părților vătămate F.P.M. și F.V., astfel cum s-a reținut în cauză.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului

pentru fiecare infracțiune în parte, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a

procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei,

urmările acesteia, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale

(atitudinea de nerecunoaștere a faptelor și de nepăsare față de urmările

acestora, antecedența penală, lipsa interesului față de muncă și disprețul

manifestat față de valori fundamentale ale societății), aspecte ce au condus la

stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitatea de executare, este în

măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de

disp.art. 52 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe

lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea conținând

dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor,

săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de control judiciar a

apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a

fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care solicitarea

inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 68 din 05 aprilie 2012 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la de 25 iulie 2011 la 07

septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2012.