ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2702/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din data de 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași s-au dispus următoarele: „Condamnă pe inculpatul F.P., în prezent arestat preventiv, la următoarele pedepse: - 15 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.P.M.; - 13 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b 1 ) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.V.; - 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prev. și ped. de art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în dauna părții vătămate F.P.M.; - 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prev. și ped.

de art. 306 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în dauna părții vătămate F.V. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare pe care o sporește cu 4 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 19 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 8 ani. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei se va deduce perioada deținerii și arestului preventiv de la 25 iulie 2011 la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. obligă inculpatul la plata către părțile vătămate a sumei de câte 50.000 RON cu titlu de daune morale. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 1.520 RON cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție, (delegații din 17 august 2011 și din 25 iulie 2011).” În termen legal inculpatul F.P.

a declarat apel împotriva sentinței penale sus-menționată, criticând-o sub aspectul încadrării juridice a faptei, solicitând schimbarea din infracțiunea de viol în infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului. Curtea a verificat legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor invocate, în conformitate cu disp. art. 378 alin. (1), (2) C. proc. pen., constatând că: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în Dosarul nr. 1541/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16 august 2011, cu numărul de dosar mai sus indicat, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol (două fapte) și rele tratamente aplicate minorului (2 fapte) prev. și ped.

de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b¹) și alin. (3) teza I C. pen., art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b¹) C. pen., art. 306 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul F.P. a suspus, în ultimii ani, pe copiii săi minori F.V. și F.P.M. la tratamente care au pus în primejdie gravă dezvoltare fizică, intelectuală și morală a celor două părți vătămate. Totodată, la începutul anului 2010, inculpatul, prin exercitarea de acte de constrângere fizică și morală, a întreținut raport sexual anal cu partea vătămată F.V., fiul său minor în vârstă de 16 ani la acea dată, pe care îl avea în îngrijire și ocrotire.

De asemenea, la sfârșitul lunii mai 2011, prin exercitarea de acte de constrângere fizică și morală, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, a întreținut un raport sexual anal cu partea vătămată F.P.M., fiul său minor în vârstă de 13 ani la acea dată, pe care îl avea în îngrijire și ocrotire. Instanța de fond a administrat un probatoriu amplu pe care l-a coroborat temeinic cu probele administrate în cursul urmăririi penale și apărările inculpatului, reținând: Inculpatul F.P. este tatăl părților vătămate F.V. și F.P.M., cei doi copii aflându-se în îngrijirea și ocrotirea sa de la separarea de mamă, începând cu anul 1997. Întrucât inculpatul a suferit de-a lungul timpului multiple condamnări, cei doi copii s-au aflat, de facto, în îngrijirea și ocrotirea bunicii paterne, martora F.E.

Inculpatul obișnuia să-i supună pe cei doi copii la abuzuri fizice și verbale. Părțile vătămate erau lovite cu pumnii, cu palmele, cu obiecte contondente, erau jigniți, amenințați, fiind determinați să fugă de la domiciliu, găsindu-și adăpost la vecini sau sub cerul liber, F.P.M. ajungând la un moment dat în Iași și introdus în centrul de primire minori. La începutul anului 2010, pe fondul consumului de alcool, inculpatul l-a dezbrăcat forțat, pe fiul său F.P.M., la rezistența acestuia l-a amenințat cu moartea, s-a urcat peste el și a întreținut un raport sexual anal. În momentul în care minorul a reușit să scape, a mers la locuința bunicii, fără a-i relata cele petrecute decât a doua zi. Ulterior, la începutul lunii iunie 2011, profitând de același context în care se afla singur cu celălalt fiu al său F.V.

într-o cameră de la domiciliul martorei T.E., l-a dezbrăcat forțat pe acesta, iar la opoziția copilului, a recurs la forță și amenințări, reușind să întrețină un raport sexual anal cu acesta. După consumarea actului sexual minorul a ieșit în curtea locuinței plângând și având o stare de tulburare care a atras atenția martorilor T.D. și T.E. cărora minorul le-a relatat că tatăl sau „îl bâjbâie”. Deducând din relatarea minorului că era vorba despre un abuz sexual, martora T.E. a contactat-o pe F.E., bunica părții vătămate, care l-a preluat și l-a adus acasă. La scurt timp, în urma unui nou scandal cu inculpatul, F.E. a mers împreună cu partea vătămată F.P.M. la poliție și a reclamat faptele. Situația de fapt reținută probată de instanța de fond este temeinică și legală, instanța de apel reevaluând întreg materialul probator administrat.

Probatoriul administrat a demonstrat că faptele imputate inculpatului există și au fost săvârșite de acesta cu vinovăție, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.P.M., de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b 1 ) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.V. și două infracțiuni de rele tratamente aplicate minorului prev. și ped. de art. 306 C. pen., totul cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective conduita inculpatului violentă atât fizic, cât și verbal la adresa părților vătămate minore, lipsirea acestora, din nepăsarea inculpatului, de condiții materiale minime, hrană, îmbrăcăminte, privarea de posibilitatea de a urma cursurile școlare obligatorii și supunerea la munci în cadrul gospodăriei echivalează cu rele tratamente în sensul art. 306 C. pen. care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, morală și intelectuală a minorilor. Sub aspectul laturii subiective având în vedere conținutul relelor tratamente, durata lor, nepăsarea manifestată de inculpat față de condițiile de existență ale minorilor, demonstrează că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, prevăzând rezultatul conduitei sale și acceptând posibilitatea producerii de grave prejudicii integrității fizice, morale și intelectuale a minorilor.

În ceea ce privește abuzul sexual al părților vătămate, instanța constată că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive, atât în latura obiectivă, cât și în latura subiectivă ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.P.M., de viol prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b 1 ) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. față de partea vătămată F.V. Prin act sexual de orice natură, în sensul art. 197 C. pen. se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale, dar și constrângerea fizică și morală exercitată asupra celor două părți vătămate, în contextul autorității pe care inculpatul o avea în raport de cei doi copii.

Față de aceste argumente probatorii, corect s-a demonstrat că inculpatul a săvârșit și infracțiunea de viol asupra părților vătămate F.P.M. și F.V., elementele constitutive fiind reprezentate de actele materiale infracționale săvârșite de acesta. Criticile inculpatului apelant sub aspectul încadrării juridice a faptelor sunt neîntemeiate, instanța de fond a dispus în mod legal condamnarea inculpatului. În ceea ce privește individualizarea juridică a pedepsei aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, prin prisma criticilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și al scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

- în mod just au fost evaluate și apreciate condițiile reale ale săvârșirii faptei (aspecte legate de gravitatea faptelor, prin care se aduce atingere relațiilor sociale privind dreptul fundamental și absolut de a dispune în mod liber de propriul corp, dreptul la integritatea fizică și intelectuală, relațiile sociale privind conviețuirea în cadrul familiei, de împrejurările săvârșirii faptelor, prin mijloace și măsuri de natură să pună în primejdie viața și integritatea fizică și psihică a doi copii minori aflați în îngrijirea și creșterea inculpatului, de atitudinea inculpatului de nepăsare față de urmările conduitei sale, lipsa conștientizării gravității faptelor săvârșite, adoptând el însuși în fața instanței poziția de victimă a unei răzbunări, față de antecedența penală, lipsa interesului față de muncă și disprețul manifestat față de valori fundamentale ale societății.

Astfel, în favoarea inculpatului nu pot fi reținute argumente sau circumstanțe de natură să atenueze răspunderea penală, astfel încât, la stabilirea pedepsei, instanța se va orienta spre limita superioară. Sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, examinând sentința penală din oficiu, s-a reținut că, părțile vătămate sunt minore și că sunt incidente condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prejudiciul moral cauzat părților vătămate fiind evident și inerent infracțiunilor al căror subiect pasiv sunt. În contextul în care repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, având în vedere consecințele produse prin faptele săvârșite asupra integrității fizice, dar mai ales psihice a părților vătămate, durata și intensitatea relelor tratamente și abuzurilor suferite instanța apreciază că daunele morale, în cuantumul stabilit sunt rezonabile și suficiente pentru a asigura funcția reparatorie.

În consecință, constatând neîntemeiate criticile inculpatului apelant, că sentința penală apelată este temeinică și legală, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Prin decizia penală nr. 68 din 05 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.P. împotriva sentinței penale nr. 22 din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul F.P., criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de atitudinea de recunoaștere a faptei.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului. Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol asupra părților vătămate F.P.M.

și F.V., astfel cum s-a reținut în cauză. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, cât și circumstanțele personale (atitudinea de nerecunoaștere a faptelor și de nepăsare față de urmările acestora, antecedența penală, lipsa interesului față de muncă și disprețul manifestat față de valori fundamentale ale societății), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitatea de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp.art.

52 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale. În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 68 din 05 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la de 25 iulie 2011 la 07 septembrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.