ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 224 din 23 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 17441/63/2008, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.J. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale; în baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.; în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Banca R. SA - Sucursala Craiova și a fost obligat inculpatul E.J. să plătească acestei părți civile suma de 173.196,67 RON, reprezentând credit - 75.000 RON; dobânzi - 97.963,45 RON; comisioane - 233,22 RON; în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC B.U.R. SA București și a fost obligat inculpatul E.J. să plătească acestei părți civile suma de 511.193 RON; în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzător dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 26/1990; s-a respins cererea formulată de apărătorul din oficiu, avocat C.A., de majorare a onorariului de apărător; în baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul E.J. să plătească suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 389/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului E.J., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului E.J.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991 și art. 244 C. pen. și a învinuitei E.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 244 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991. În fapt, s-a reținut că inculpatul E.J., cetățean român de naționalitate siriană, în calitate de administrator al SC A.I.E. SRL, SC A.D. SRL și SC E.I. SRL Craiova, a desfășurat relații comerciale pe parcursul cărora a dovedit o totală rea-credință, reușind să obțină în mod injust pentru sine și familie importante foloase materiale.

După ce a comis faptele și după ce a înstrăinat toate bunurile celor trei societăți comerciale pe care le administra, pentru a se sustrage de la răspundere penală, inculpatul (împreună cu membrii familiei) a plecat din România. Faptele reținute în sarcina inculpatului au avut ca urmare producerea unui prejudiciu de 6.502.539.910 ROL în dauna SC B.U.R. SA și 1.731.196.670 ROL în dauna Băncii R. SA - Sucursala Craiova și au fost comise în următoarele circumstanțe: În calitate de administrator la SC A.D. SRL Craiova, inculpatul se ocupa în exclusivitate cu aprovizionarea unor mărfuri, vânzarea acestora și încasarea numerarului de la agenții economici care valorificau mărfurile respective. Toate sumele încasate de la agenții economici trebuiau depuse conform normativelor în vigoare, în contul curent deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova.

Mărfurile aprovizionate trebuiau achitate furnizorilor în condițiile și la termenele prevăzute în convenții și contracte. Anterior lunii septembrie 2000, inculpatul, în scopul de a obține pentru sine și familie foloase materiale injuste, a luat rezoluțiunea delictuoasă de inducere și menținere în eroare a SC B.U.R. SA Craiova cu privire la executarea unui contract de furnizare mărfuri, folosind mijloace frauduloase. Astfel, la data de 15 mai 2000, inculpatul, în calitate de administrator al SC A.D. SRL Craiova, a încheiat și semnat contractul de furnizare pentru en-grosiști cu SC B.U.R. SA. Potrivit acestui contract inculpatul se obliga să preia de la SC B.U.R. SA Craiova diferite sortimente de bere și să plătească contravaloarea acestora în condițiile stipulate în contract.

Plățile sortimentelor de bere aprovizionate trebuiau efectuate conform contractului prin emiterea de file CEC, urmând a fi decontate din contul deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova. Începând din luna septembrie 2000, acesta, în realizarea rezoluției infracționale pe care o luase, nu a mai înregistrat în evidența contabilă facturile fiscale emise de SC B.U.R. SA Craiova, nu a mai depus în contul curent deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova numerarul realizat din vânzarea sortimentelor de bere comercializată prin diverși agenți economici, însușindu-și sumele respective. La data de 07 decembrie 2000 SC B.U.R. SA Craiova a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptele săvârșite de către inculpat.

Din această sesizare, cât și din procesul-verbal de constatare întocmit de către Direcția de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Dolj rezultă, în esență, că în perioada 04 septembrie 2000 - 13 octombrie 2000 inculpatul a aprovizionat, în baza contractului sus-menționat, de la SC B.U.R. SA Craiova diferite sortimente de bere cu un număr de 70 facturi fiscale, în valoare totală de 4.582.047.930 ROL (ambalaje în valoare de 1.920.471.980 ROL). Facturile trebuiau achitate conform contractului în perioada 28 septembrie 2000 - 07 noiembrie 2000. Cu intenție directă, inculpatul, pentru a intra cât mai urgent în posesia numerarului la valorificarea sortimentelor de bere aprovizionate cu cele 70 facturi fiscale, a practicat un preț mai mic decât cel de aprovizionare, situație reținută și de organul de control în nota de constatare existentă în dosarul cauzei.

Din această cauză, organele de control fiscal au concluzionat faptul că nu s-a putut stabili în sarcina SC A.D. SRL Craiova impozit pe profit suplimentar și TVA de plată. Pentru inducerea și menținerea în eroare a SC B.U.R. SA Craiova privind plata contravalorii sortimentelor de bere achiziționate, consemnate în cele 70 de facturi fiscale, existente în xerocopie în dosarul cauzei inculpatul a dispus ca martorul C.D. - conducător auto și agent de vânzări la societățile comerciale administrate de învinuit - să completeze în cifre și litere cele 30 file CEC (cu privire la dată, suma și codul fiscal), după care inculpatul le-a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” și le-a ștampilat. Filele CEC astfel completate, semnate și ștampilate au fost introduse la bancă spre decontare în perioada 03-31 octombrie 2000 de către SC B.U.R.

SA Craiova și au fost refuzate în perioada 09-15 noiembrie 2000 pentru lipsa totală de disponibil. Expertiza criminalistică a scrisului demonstrează că scrisul depus pe filele CEC încriminate aparține martorului C.D., iar semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului” a fost executată de inculpatul E.J. Martorul C.D. nu avea cunoștință despre realitatea sumelor de bani existente în contul SC A.D. SRL Craiova deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova. Din lipsă totală de disponibil în cont, Banca R. SA - Sucursala Craiova a restituit CEC-urile și a precizat în actele existente în dosarul cauzei că SC A.D. SRL Craiova a înregistrat 23 incidente de plată și a fost declarată în interdicție bancară începând cu data de 24 octombrie 2000, iar setul din care făceau parte CEC-urile emise în mod fraudulos, a fost scos din circulație.

Pentru a ascunde activitatea sa infracțională, inculpatul, începând cu data de 30 iunie 2000, nu a mai depus bilanțuri și raportări contabile la A.F.P. Craiova. În perioada 04 septembrie 2000 - 13 octombrie 2000, inculpatul a aprovizionat cu cele 70 facturi fiscale menționate în situația anexă la plângerea penală a părții civile SC B.U.R. SA Craiova, bere de diferite sortimente, pe care a valorificat-o prin agenții comerciali, martorii D.J.I., I.C.R., C.C., T.E., L.M., încasând de la aceștia pe bază de chitanțe sumele de bani reprezentând contravaloarea acestor mărfuri. Toate aceste sume de bani - care totalizează prejudiciul reclamat de SC B.U.R. SA Craiova - au fost însușite de către inculpat.

Inculpatul, în calitate de administrator al SC A.I.E. SRL Craiova, prin contractul de credit din 10 decembrie 1998, a beneficiat de la Banca R. SA - Sucursala Craiova de un plafon de lucru în valoare de 500 milioane ROL începând cu data de 10 decembrie 1998 cu termen de rambursare la data de 09 decembrie 1999. Pentru garantarea împrumutului s-a constituit o ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea garantei A.L. și un gaj fără deposedare asupra unui stoc de băuturi alcoolice în valoare de 900 milioane ROL, în care scop a fost perfectat contractul de gaj din 09 decembrie 1998 încheiat în formă autentică și transcris la Judecătoria Craiova.

Prin actul adițional din 11 mai 1999 la cererea inculpatului plafonul aprobat inițial a fost suplimentat de Banca R. SA - Sucursala Craiova cu suma de 110 milioane ROL, iar prin actul adițional din 31 mai 2009 a fost suplimentat cu 140 milioane ROL, în total, inculpatul împrumutând de la Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 750 milioane ROL. Prin acte adiționale ulterioare, perioada de rambursare a creditului de 750 milioane ROL a fost prelungită de Banca R. SA - Sucursala Craiova până la data de 10 iunie 2000. La sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie 2000, după ce a comis infracțiunile și a vândut toate activele societăților comerciale la care era administrator a părăsit țara împreună cu familia.

Conform contractului de gaj fără deposedare încheiat de către inculpat cu reprezentanții Băncii R. SA - Sucursala Craiova, inculpatul a gajat împrumutul datorat băncii cu un stoc de băuturi alcoolice în valoare totală de 900 milioane ROL. Cu totală rea-credință inculpatul nu a respectat clauzele contractuale privind restituirea împrumutului, situație în care, la cererea reprezentanților Băncii R. SA - Sucursala Craiova, instanța a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de credit bancar și executarea silită, urmărindu-se garanțiile constituite pentru garantarea creditului prin contractul sus-menționat. Imobilul proprietatea garantei A.L.

a fost vândut la licitație publică, banca încasând suma de 16.000 RON la data de 20 decembrie 2002. Stocul de băuturi alcoolice care a făcut obiectul contractului de gaj nu a mai fost găsit de executorul judecătoresc (proces-verbal 09 martie 2001 existent în Dosarul nr. 79/E/2001 al Tribunalului Dolj); stocul de mărfuri în valoarea sus-menționată, care forma obiectul contractului de gaj fără deposedare a fost valorificat și însușit de către inculpat în luna octombrie 2000, înainte de a părăsi țara. Banca R. SA - Sucursala Craiova s-a constituit parte civilă, pe parcursul urmăririi penale, cu suma de 173.196,67 RON din care credit - 75.000 RON, dobânzi - 97.963,45 RON și comisioane -233,22 RON.

Din conținutul actelor întocmite de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 79/E/2001 al Tribunalului Dolj și din datele prezentate de către Banca R. SA - Sucursala Craiova în adresele din 20 iulie 2001 și din 21 august 2006, rezultă că inculpatul, înainte de a părăsi țara, a valorificat în interes personal stocul de băuturi alcoolice în valoare de 900 milioane ROL, care constituia obiectul contractului de gaj fără deposedare din 09 decembrie 1998, autentificat la notarul public I.V. prin încheierea din 09 decembrie 1998. Prin sentința penală nr. 224 din data de 21 mai 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4260/63/2006, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru refacerea urmăririi penale, în considerentele hotărârii pronunțate arătându-se că la dosarul de urmărire penală nu există o dovadă a faptului că inculpatul E.J.

este cetățean român ori cu dublă cetățenie (română și siriană) și că potrivit art. 177 alin. (8) C. proc. pen., dacă învinuitul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat. Potrivit hotărârii menționate, deși organele de urmărire penală au avut cunoștință despre faptul că inculpatul nu mai locuiește în România din anul 2001, nu au făcut demersuri pentru a-l încunoștința că este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni și că împotriva lui s-a început urmărirea penală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Împotriva hotărârii menționate, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate, iar Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 645 din 02 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4260/63/2006, a admis apelul declarat de Parchet; a casat sentința atacată și a trimis cauza la Tribunalul Dolj, pentru continuarea judecății. În considerente hotărârii pronunțate, s-a reținut că legea procesual penală română nu impunea, la data efectuării urmăririi penale, obligația încunoștințării persoanei cercetate în legătură cu începerea urmăririi penale și că la data începerii urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale, inculpatul era dat în urmărire generală, astfel că obligația de prezentare a materialului de urmărire penală a fost îndeplinită prin întocmirea referatului prevăzut de art. 259 C. proc.

pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. proc. pen. În legătură cu îndeplinirea procedurii de citare, s-a arătat că, în caz de schimbare a adresei, învinuitul sau inculpatul este citat la noua adresă numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală, fapt care nu s-a realizat în prezenta speță, iar în legătură cu asistența juridică, s-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 171 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la asistența juridică obligatorie. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 17441/63/2008. Examinând actele de la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută mai sus în sarcina inculpatului corespunde probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia judecării de către instanță, faptele existând și constituind infracțiune, fiind săvârșite cu vinovăție de către inculpat.

Dat fiind faptul că actele materiale prin care a fost indusă și menținută în eroare partea civilă, sunt multiple și au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar la încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., a avut în vedere împrejurarea că, în cazul emiterii unei file CEC, disponibilul trebuie să existe prealabilului emiterii CEC-ului potrivit art. 3 din Legea nr. 95/1934 și că a fost dovedit scopul pentru care inculpatul a emis file CEC cunoscând că nu are disponibilul necesar respectiv obținerea unui folos material injust.

Totodată, s-a avut în vedere decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. S-a mai reținut că fapta inculpatului E.J.

(constând în aceea că în perioada septembrie-octombrie 2000 a folosit cu rea-credință sumele de bani de care s-a bucurat societatea în scop contrar intereselor acesteia, pe care le-a însușit, producând un prejudiciu de 511.193 RON) constituie infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași inculpat (constând în aceea că a indus și menținut în eroare reprezentații Băncii R. SA - Sucursala Craiova, prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, cu privire la executarea obligațiilor prevăzute în contractul de gaj fără deposedare din 09 decembrie 1998), constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., prejudiciul adus părții civile fiind de 173.119,66 RON.

Fapta aceluiași inculpat (constând în aceea că a folosit în interes propriu bunurile care au format obiectul contractului de gaj sus-menționat în valoare de 90.000 RON) s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată. Având în vedere faptele comise, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gravitatea faptelor comise, valoarea mare a prejudiciilor provocate, atitudinea manifestată de inculpat, ulterior declanșării cercetărilor, constând în sustragerea de la efectuare urmării penale și a judecării cauzei.

În aceste condiții, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Întrucât, infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, ținând seama și de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 62 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

Întrucât infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, instanța de fond a constatat că de la data comiterii faptelor (anul 2000) și până în prezent, au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 124 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesului penal pentru aceste infracțiuni. În baza art. 71 C. pen., prima instanță a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat, în esență, că față de dispozițiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen. - potrivit cărora repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile - și constatând că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ. (existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției autorului faptei ilicite), acțiunile civile formulate de părțile civile sunt fondate și le-a admis, obligându-l pe inculpat să achite părții civile Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 173.196,67 RON reprezentând credit - 75.000 RON; dobânzi - 97.963,45 RON; comisioane - 233,22 RON, iar părții civile SC B.U.R.

SA suma de 511.193 RON. Având în vedere faptul că la termenul din data de 14 mai 2012, apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat C.A. a solicitat majorarea onorariului de apărător, invocând împrejurarea că pentru soluționarea cauzei s-au acordat numeroase termene de judecată, instanța de fond a constatat că deși cauza a stat pe rolul tribunalului aproximativ 6 ani, termenele acordate în vederea judecării ei (15) au fost foarte mari (3 sau 4 luni) și au fost determinate de necesitatea îndeplinirii procedurii de citare a inculpatului E.J., însă numărul acestora nu depășește media termenelor acordate în cauze similare, iar asistența juridică asigurată de apărătorul din oficiu - conform delegației din 12 octombrie 2010 - a început la cel de-al șaselea termen (din data de 20 octombrie 2010), așa încât cererea formulat de avocat a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul E.J., solicitând desființarea sentinței de fond și, în principal, achitarea sa pentru toate acuzațiile aduse, în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei principale stabilită de prima instanță. Prin decizia penală nr. 177 din 14 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul inculpatului E.J. împotriva sentinței penale nr. 224 de la 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 17441/63/2008. A obligat apelantul inculpat la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, prin Curtea de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat că sunt întrunite, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, neputându-se dispune o soluție de achitare, de asemenea s-a apreciat că, raportat la gradul de pericol social al faptelor, la urmările lor, la poziția procesuală a inculpatului nu sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind apreciată ca fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat prin apărător din oficiu, avocat C.A., recurs inculpatul E.J., solicitând, conform motivelor de recurs, depuse cu 5 zile înainte de termenul de judecată de către apărătorul din oficiu, desemnat de Înalta Curte de Casație și Justiție, M.R.M., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. În motivele de recurs scrise se arată că din probele administrate nu rezultă intenția inculpatului de a induce în eroare partenerii comerciali, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție. Astfel nu a fost luată în considerare declarația martorei C.H.A. care a afirmat că inculpatul a recunoscut datoriile față de furnizori, cât și faptul că s-a garantat cu ipotecă creditul asumat la Banca R. SA, oferind garanții suficiente la contractare. Se mai precizează că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat în faza de urmărire penală. Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 12 C. proc. pen., în susținerile orale, apărătorul din oficiu al inculpatului nemaicriticând hotărârea și sub aspectul încălcării dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat de inculpatul E.J. prin apărătorul din oficiu, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: În faza procesuală a judecării recursului, inculpatul E.J. a fost citat atât la adresa de domiciliu cu mandat de aducere (din care a rezultat că nu mai locuiește din anul 2000 la adresa indicată și nici nu figurează în evidențele S.P.C.L.E.P. cu altă adresă), cât și prin afișare la ușa Consiliului local, însă acesta nu s-a prezentat. În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, inculpatului E.J.

i s-a desemnat din oficiu un apărător care i-a asigurat o apărare adecvată și efectivă, a luat cunoștință de actele dosarului, a formulat în termen legal motivele pentru care a apreciat hotărârea instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, a susținut, în fața instanței de recurs, în contradictoriu cu reprezentantul Parchetului, aceste motive, astfel încât dreptul de apărare al inculpatului a fost respectat și efectiv realizat. Înalta Curte apreciază că inculpatul a fost informat în legătură cu existența recursului, fiind respectate condițiile de formă și de fond, apte de a garanta exercitarea efectivă a drepturilor acestuia. Practic, așa cum rezultă din actele dosarului, în toate fazele procesului, inculpatul a fost notificat legal, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanțelor, renunțând într-o manieră neechivocă la dreptul de a se înfățișa și a se apăra.

Cu privire la criticile apărătorului inculpatului, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., respectiv lipsește intenția inculpatului de a înșela partea vătămată, Înalta Curte le consideră nefondate. Susținerile apărării sunt infirmate de probele administrate în cauză care dovedesc pe deplin intenția inculpatul de a înșela părțile civile. Astfel, inculpatul E.J., în calitate de unic administrator al SC A.D. SRL Craiova, a luat hotărârea, ca începând cu luna septembrie 2000 să nu mai evidențieze în contabilitate facturile fiscale emise de partea civilă SC B.U.R.

SA Craiova, nemaidepunând în bancă sumele de bani obținute din vânzarea sortimentelor de bere cumpărate de la părțile civile și și-a însușit asemenea sume de bani. De asemenea, pentru a ascunde activitatea infracțională, începând cu 30 iunie 2000, nu a mai depus bilanțuri și raportări contabile la A.F.P. Craiova. De asemenea, cu intenție directă, inculpatul, pentru a intra cât mai urgent în posesia numerarului la valorificarea sortimentelor de bere aprovizionate cu cele 70 facturi fiscale, a practicat un preț mai mic decât cel de aprovizionare (dovadă nota de constatare întocmită de organele de control). Este nejustificată această practică a inculpatului, să vândă produsul sub prețul achiziționat, în condițiile în care trebuia să achite contravaloarea mărfii anterior cumpărată către furnizorul inițial.

Din această cauză organele de control fiscal au arătat că nu s-a putut stabili în sarcina societății administrate de inculpat impozit pe profit suplimentar și TVA de plată. Pentru inducerea și menținerea în eroare a SC B.U.R. SA Craiova, privind plata contravalorii sortimentelor de bere achiziționate, consemnate în cele 70 de facturi fiscale, existente în xerocopie în dosarul cauzei, inculpatul a dispus ca martorul C.D. - conducător auto și agent de vânzări la societățile comerciale administrate de inculpat - să completeze în cifre și litere cele 30 file CEC (cu privire la dată, suma și codul fiscal), după care inculpatul le-a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” și le-a ștampilat. Filele CEC astfel completate, semnate și ștampilate au fost introduse la bancă spre decontare în perioada 03-31 octombrie 2000 de către SC B.U.R.

SA Craiova și au fost refuzate în perioada 09-15 noiembrie 2000 pentru lipsa totală de disponibil. Cele menționate sunt dovedite cu expertiza criminalistică a scrisului care demonstrează că scrisul depus pe filele CEC încriminate aparține martorului C.D., iar semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului” a fost executată de inculpatul E.J., cât și cu declarația martorului C.D. care nu avea cunoștință despre realitatea sumelor de bani existente în contul SC A.D. SRL Craiova, deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova. Din lipsă totală de disponibil în cont, Banca R. SA - Sucursala Craiova a restituit CEC-urile și a precizat în actele existente în dosarul cauzei că SC A.D. SRL Craiova a înregistrat 23 incidente de plată și a fost declarată în interdicție bancară începând cu data de 24 octombrie 2000, iar setul din care făceau parte CEC-urile emise în mod fraudulos, a fost scos din circulație.

Marfa achiziționată de la SC B.U.R. SA Craiova a fost valorificată prin intermediul unor agenți comerciali, care au calitatea de martori în prezenta cauză, sumele de bani încasate pe bază de chitanțe) fiind însușite de către inculpat, care a și părăsit teritoriul țării. Astfel, rezultă în mod cert, din modul în care inculpatul a acționat că a urmărit inducerea în eroare a părții civile cu ocazia derulării contractului. Cu privire la fapta săvârșită de către inculpat, parte vătămată fiind Banca R. SA - Sucursala Craiova, care s-a și constituit parte civilă, în mod corect, s-a reținut intenția inculpatului de a înșela.

Astfel, după ce a suplimentat creditul inițial de 500 milioane ROL, cu suma de 110 milioane ROL (act adițional din 31 mai 2009) pentru ca ulterior să fie suplimentat cu 140 milioane ROL (act adițional din 31 mai 2009), în total împrumutând de la Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 750 milioane ROL, sumă ce trebuia rambursată la 10 iunie 2000, la sfârșitul lunii octombrie 2000 a vândut societatea comercială pe care o folosise pentru realizarea împrumutului, a lichidat și stocul de marfă cu care gajase împrumutul, cu un preț mai mic decât cel curent, părăsind teritoriul României, după însușirea banilor, cu toată familia, lăsând-o pe A.L. să achite împrumutul făcut de el, persoana în cauză garantând cu locuința și contractul încheiat de către inculpat cu partea civilă Banca R. SA.

Faptul că inculpatul ar fi recunoscut datoriile către furnizori, cât și garantarea creditului cu un apartament, nu exclud intenția inculpatului de a înșela părțile civile, atâta timp cât acesta a părăsit teritoriul țării, fără a fi preocupat de rezolvarea situație datoriilor sale către furnizor sau bancă și mai mult, a vândut marfa la un preț scăzut celei de achiziționare, cât și stocul de marfă gajat, însușindu-și banii. Din întreg materialul probator analizat în cauză rezultă intenția inculpatului de a înșela părțile civile, solicitarea acestuia de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind nefondată. Fapta inculpatului care în perioada septembrie - 05 noiembrie 2000 a indus și menținut în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin folosirea de mijloace frauduloase pe reprezentanții SC B.U.R.

SA Craiova, în scopul de a obține pentru sine și familie foloase materiale injuste, cu privire la executarea clauzelor contractului de furnizare pentru en-grosiști din 15 mai 2000, producând un prejudiciu acestei societăți comerciale, în total, în sumă de 6.502.539.910 ROL, constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. săvârșită prin acte materiale repetate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Activitatea infracțională reținută în sarcina aceluiași inculpat, constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2000 a folosit cu rea-credință sumele de bani de care s-a bucurat societatea în scop contrar intereselor acesteia (pe care le-a însușit), producând un prejudiciu de 6.502.539.510 ROL, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că a indus și menținut în eroare reprezentații Băncii R. SA - Sucursala Craiova, prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, cu privire la executarea obligațiilor prevăzute în contractul de gaj fără deposedare din 09 decembrie 1998, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., prejudiciul adus părții civile fiind de 1.731.196.670 ROL. Activitatea infracțională reținută în sarcina aceluiași inculpat, constând în aceea că a folosit în interes propriu bunurile care au format obiectul contractului de gaj sus-menționat în valoare de 900 milioane ROL, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.

Cu privire la critica recurentului inculpat ce vizează încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, Înalta Curte constată că aceasta nu se subsumează vreunui caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. Pct. 6 al art. 385 9 C. proc. pen. vizează ipoteza când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, situație care excede criticii inculpatului care se referă la faza urmăririi penale. De altfel, în susținerea orală a motivelor de recurs apărătorul inculpatului nu a mai susținut această critică. Recurentul inculpat, prin apărătorul său, a criticat hotărârea și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., însă acest caz nu mai poate fi analizat, întrucât a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013. Examinând cauza și prin prisma cazurilor care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată a nu fi incident vreun alt motiv de reformare a hotărârii recurate, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.J. împotriva deciziei penale nr. 177/2013 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.J. împotriva deciziei penale nr. 177/2013 din 14 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2014.