ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din 23 mai 2012

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 17441/63/2008, în baza art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul E.J. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.,

constând în interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societăți

comerciale; în baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.; în baza

art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 14 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și urm.

C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Banca R. SA - Sucursala

Craiova și a fost obligat inculpatul E.J. să plătească acestei părți civile suma

de 173.196,67 RON, reprezentând credit - 75.000 RON; dobânzi - 97.963,45 RON; comisioane

- 233,22 RON; în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată

de partea civilă SC B.U.R. SA București și a fost obligat inculpatul E.J. să plătească

acestei părți civile suma de 511.193 RON; în baza art. 7 din Legea nr. 26/1990,

s-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii de condamnare la Oficiul Național

al Registrului Comerțului, pentru efectuarea înregistrărilor corespunzător dispozițiilor

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 26/1990; s-a respins cererea formulată de apărătorul

din oficiu, avocat C.A., de majorare a onorariului de apărător; în baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E.J. să plătească suma de 3.500

RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 RON

reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 389/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare

de libertate - a inculpatului E.J., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; prin același rechizitoriu

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului E.J. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea

nr. 82/1991 și art. 244 C. pen. și a învinuitei E.T., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., art. 215 alin. (1),

(3) C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 244 C. pen.,

art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991.

În fapt, s-a reținut că

inculpatul E.J., cetățean român de naționalitate siriană, în calitate de administrator

al SC A.I.E. SRL, SC A.D. SRL și SC E.I. SRL Craiova, a desfășurat relații comerciale

pe parcursul cărora a dovedit o totală rea-credință, reușind să obțină în mod injust

pentru sine și familie importante foloase materiale.

După ce a comis faptele

și după ce a înstrăinat toate bunurile celor trei societăți comerciale pe care le

administra, pentru a se sustrage de la răspundere penală, inculpatul (împreună cu

membrii familiei) a plecat din România.

Faptele reținute în sarcina

inculpatului au avut ca urmare producerea unui prejudiciu de 6.502.539.910 ROL în

dauna SC B.U.R. SA și 1.731.196.670 ROL în dauna Băncii R. SA - Sucursala Craiova

și au fost comise în următoarele circumstanțe:

În calitate de administrator

la SC A.D. SRL Craiova, inculpatul se ocupa în exclusivitate cu aprovizionarea unor

mărfuri, vânzarea acestora și încasarea numerarului de la agenții economici care

valorificau mărfurile respective.

Toate sumele încasate

de la agenții economici trebuiau depuse conform normativelor în vigoare, în contul

curent deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova. Mărfurile aprovizionate trebuiau

achitate furnizorilor în condițiile și la termenele prevăzute în convenții și contracte.

Anterior lunii septembrie

2000, inculpatul, în scopul de a obține pentru sine și familie foloase materiale

injuste, a luat rezoluțiunea delictuoasă de inducere și menținere în eroare a SC

B.U.R. SA Craiova cu privire la executarea unui contract de furnizare mărfuri, folosind

mijloace frauduloase.

Astfel, la data de 15

mai 2000, inculpatul, în calitate de administrator al SC A.D. SRL Craiova, a încheiat

și semnat contractul de furnizare pentru en-grosiști cu SC B.U.R. SA. Potrivit acestui

contract inculpatul se obliga să preia de la SC B.U.R. SA Craiova diferite sortimente

de bere și să plătească contravaloarea acestora în condițiile stipulate în contract.

Plățile sortimentelor de bere aprovizionate trebuiau efectuate conform contractului

prin emiterea de file CEC, urmând a fi decontate din contul deschis la Banca R.

SA - Sucursala Craiova.

Începând din luna septembrie

2000, acesta, în realizarea rezoluției infracționale pe care o luase, nu a mai înregistrat

în evidența contabilă facturile fiscale emise de SC B.U.R. SA Craiova, nu a mai

depus în contul curent deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova numerarul realizat

din vânzarea sortimentelor de bere comercializată prin diverși agenți economici,

însușindu-și sumele respective.

La data de 07

decembrie 2000 SC B.U.R. SA Craiova a sesizat organele de urmărire penală cu privire

la faptele săvârșite de către inculpat.

Din această sesizare,

cât și din procesul-verbal de constatare întocmit de către Direcția de control fiscal

din cadrul D.G.F.P. Dolj rezultă, în esență, că în perioada 04 septembrie 2000 -

13 octombrie 2000 inculpatul a aprovizionat, în baza contractului sus-menționat,

de la SC B.U.R. SA Craiova diferite sortimente de bere cu un număr de 70 facturi

fiscale, în valoare totală de 4.582.047.930 ROL (ambalaje în valoare de 1.920.471.980

ROL).

Facturile trebuiau achitate

conform contractului în perioada 28 septembrie 2000 - 07 noiembrie 2000.

Cu intenție directă, inculpatul,

pentru a intra cât mai urgent în posesia numerarului la valorificarea sortimentelor

de bere aprovizionate cu cele 70 facturi fiscale, a practicat un preț mai mic decât

cel de aprovizionare, situație reținută și de organul de control în nota de constatare

existentă în dosarul cauzei.

Din această cauză, organele

de control fiscal au concluzionat faptul că nu s-a putut stabili în sarcina SC

A.D. SRL Craiova impozit pe profit suplimentar și TVA de plată.

Pentru inducerea și menținerea

în eroare a SC B.U.R. SA Craiova privind plata contravalorii sortimentelor de bere

achiziționate, consemnate în cele 70 de facturi fiscale, existente în xerocopie

în dosarul cauzei inculpatul a dispus ca martorul C.D. - conducător auto și agent

de vânzări la societățile comerciale administrate de învinuit - să completeze în

cifre și litere cele 30 file CEC (cu privire la dată, suma și codul fiscal), după

care inculpatul le-a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” și le-a ștampilat.

Filele CEC astfel completate, semnate și ștampilate au fost introduse la bancă spre

decontare în perioada 03-31 octombrie 2000 de către SC B.U.R. SA Craiova și au fost

refuzate în perioada 09-15 noiembrie 2000 pentru lipsa totală de disponibil.

Expertiza criminalistică

a scrisului demonstrează că scrisul depus pe filele CEC încriminate aparține martorului

C.D., iar semnătura depusă la rubrica „semnătura trăgătorului” a fost executată

de inculpatul E.J.

Martorul C.D. nu avea

cunoștință despre realitatea sumelor de bani existente în contul SC A.D. SRL Craiova

deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova.

Din lipsă totală de disponibil

în cont, Banca R. SA - Sucursala Craiova a restituit CEC-urile și a precizat în

actele existente în dosarul cauzei că SC A.D. SRL Craiova a înregistrat 23 incidente

de plată și a fost declarată în interdicție bancară începând cu data de 24

octombrie 2000, iar setul din care făceau parte CEC-urile emise în mod fraudulos,

a fost scos din circulație.

Pentru a ascunde activitatea

sa infracțională, inculpatul, începând cu data de 30 iunie 2000, nu a mai depus

bilanțuri și raportări contabile la A.F.P. Craiova.

În perioada 04

septembrie 2000 - 13 octombrie 2000, inculpatul a aprovizionat cu cele 70 facturi

fiscale menționate în situația anexă la plângerea penală a părții civile SC

B.U.R. SA Craiova, bere de diferite sortimente, pe care a valorificat-o prin agenții

comerciali, martorii D.J.I., I.C.R., C.C., T.E., L.M., încasând de la aceștia pe

bază de chitanțe sumele de bani reprezentând contravaloarea acestor mărfuri.

Toate aceste sume de bani

- care totalizează prejudiciul reclamat de SC B.U.R. SA Craiova - au fost însușite

de către inculpat.

Inculpatul, în calitate

de administrator al SC A.I.E. SRL Craiova, prin contractul de credit din 10

decembrie 1998, a beneficiat de la Banca R. SA - Sucursala Craiova de un plafon

de lucru în valoare de 500 milioane ROL începând cu data de 10 decembrie 1998 cu

termen de rambursare la data de 09 decembrie 1999. Pentru garantarea împrumutului

s-a constituit o ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea garantei A.L.

și un gaj fără deposedare asupra unui stoc de băuturi alcoolice în valoare de 900

milioane ROL, în care scop a fost perfectat contractul de gaj din 09 decembrie

1998 încheiat în formă autentică și transcris la Judecătoria Craiova.

Prin actul adițional din

11 mai 1999 la cererea inculpatului plafonul aprobat inițial a fost suplimentat

de Banca R. SA - Sucursala Craiova cu suma de 110 milioane ROL, iar prin actul adițional

din 31 mai 2009 a fost suplimentat cu 140 milioane ROL, în total, inculpatul împrumutând

de la Banca R. SA - Sucursala Craiova suma de 750 milioane ROL.

Prin acte adiționale ulterioare,

perioada de rambursare a creditului de 750 milioane ROL a fost prelungită de Banca

R. SA - Sucursala Craiova până la data de 10 iunie 2000.

La sfârșitul lunii octombrie

și începutul lunii noiembrie 2000, după ce a comis infracțiunile și a vândut toate

activele societăților comerciale la care era administrator a părăsit țara împreună

cu familia.

Conform contractului de

gaj fără deposedare încheiat de către inculpat cu reprezentanții Băncii R. SA -

Sucursala Craiova, inculpatul a gajat împrumutul datorat băncii cu un stoc de băuturi

alcoolice în valoare totală de 900 milioane ROL.

Cu totală rea-credință

inculpatul nu a respectat clauzele contractuale privind restituirea împrumutului,

situație în care, la cererea reprezentanților Băncii R. SA - Sucursala Craiova,

instanța a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de credit bancar

și executarea silită, urmărindu-se garanțiile constituite pentru garantarea creditului

prin contractul sus-menționat.

Imobilul proprietatea

garantei A.L. a fost vândut la licitație publică, banca încasând suma de 16.000

RON la data de 20 decembrie 2002.

Stocul de băuturi alcoolice

care a făcut obiectul contractului de gaj nu a mai fost găsit de executorul judecătoresc

(proces-verbal 09 martie 2001 existent în Dosarul nr. 79/E/2001 al Tribunalului

Dolj); stocul de mărfuri în valoarea sus-menționată, care forma obiectul contractului

de gaj fără deposedare a fost valorificat și însușit de către inculpat în luna octombrie

2000, înainte de a părăsi țara.

Banca R. SA - Sucursala

Craiova s-a constituit parte civilă, pe parcursul urmăririi penale, cu suma de 173.196,67

RON din care credit - 75.000 RON, dobânzi - 97.963,45 RON și comisioane -233,22

RON.

Din conținutul actelor

întocmite de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 79/E/2001 al Tribunalului Dolj

și din datele prezentate de către Banca R. SA - Sucursala Craiova în adresele din

20 iulie 2001 și din 21 august 2006, rezultă că inculpatul, înainte de a părăsi

țara, a valorificat în interes personal stocul de băuturi alcoolice în valoare de

900 milioane ROL, care constituia obiectul contractului de gaj fără deposedare

din 09 decembrie 1998, autentificat la notarul public I.V. prin încheierea din 09

decembrie 1998.

Prin sentința penală

nr. 224 din data de 21 mai 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4260/63/2006, în baza

art. 332 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru refacerea urmăririi penale, în considerentele

hotărârii pronunțate arătându-se că la dosarul de urmărire penală nu există o dovadă

a faptului că inculpatul E.J. este cetățean român ori cu dublă cetățenie (română

și siriană) și că potrivit art. 177 alin. (8) C. proc. pen., dacă învinuitul sau

inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept

internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat.

Potrivit hotărârii menționate,

deși organele de urmărire penală au avut cunoștință despre faptul că inculpatul

nu mai locuiește în România din anul 2001, nu au făcut demersuri pentru a-l încunoștința

că este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni și că împotriva lui s-a început

urmărirea penală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Împotriva hotărârii menționate,

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate,

iar Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 645 din 02 octombrie 2008 pronunțată

în Dosarul nr. 4260/63/2006, a admis apelul declarat de Parchet; a casat sentința

atacată și a trimis cauza la Tribunalul Dolj, pentru continuarea judecății.

În considerente hotărârii

pronunțate, s-a reținut că legea procesual penală română nu impunea, la data efectuării

urmăririi penale, obligația încunoștințării persoanei cercetate în legătură cu începerea

urmăririi penale și că la data începerii urmăririi penale și a punerii în mișcare

a acțiunii penale, inculpatul era dat în urmărire generală, astfel că obligația

de prezentare a materialului de urmărire penală a fost îndeplinită prin întocmirea

referatului prevăzut de art. 259 C. proc. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C.

proc. pen.

În legătură cu îndeplinirea

procedurii de citare, s-a arătat că, în caz de schimbare a adresei, învinuitul sau

inculpatul este citat la noua adresă numai dacă a încunoștințat organul de urmărire

penală, fapt care nu s-a realizat în prezenta speță, iar în legătură cu asistența

juridică, s-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 171 alin.

(2) C. proc. pen., referitoare la asistența juridică obligatorie.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 17441/63/2008.

Examinând actele de la

dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută mai sus

în sarcina inculpatului corespunde probelor administrate pe parcursul urmăririi

penale și cu ocazia judecării de către instanță, faptele existând și constituind

infracțiune, fiind săvârșite cu vinovăție de către inculpat.

Dat fiind faptul că actele

materiale prin care a fost indusă și menținută în eroare partea civilă, sunt multiple

și au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, instanța de fond

a reținut și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., iar la încadrarea juridică

a faptei în dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., a avut în vedere împrejurarea

că, în cazul emiterii unei file CEC, disponibilul trebuie să existe prealabilului

emiterii CEC-ului potrivit art. 3 din Legea nr. 95/1934 și că a fost dovedit scopul

pentru care inculpatul a emis file CEC cunoscând că nu are disponibilul necesar

respectiv obținerea unui folos material injust.

Totodată, s-a avut în

vedere decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, potrivit căreia fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituții de

credit sau asupra unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia

sau acoperirea necesară în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos

material injust dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracțiunea

de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.

S-a mai reținut că fapta

inculpatului E.J. (constând în aceea că în perioada septembrie-octombrie 2000 a

folosit cu rea-credință sumele de bani de care s-a bucurat societatea în scop contrar

intereselor acesteia, pe care le-a însușit, producând un prejudiciu de 511.193 RON)

constituie infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta aceluiași

inculpat (constând în aceea că a indus și menținut în eroare reprezentații Băncii

R. SA - Sucursala Craiova, prin prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase,

în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, cu privire la executarea

obligațiilor prevăzute în contractul de gaj fără deposedare din 09 decembrie

1998), constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),

(3) C. pen., prejudiciul adus părții civile fiind de 173.119,66 RON.

Fapta aceluiași inculpat

(constând în aceea că a folosit în interes propriu bunurile care au format obiectul

contractului de gaj sus-menționat în valoare de 90.000 RON) s-a reținut că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.

Având în vedere faptele

comise, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedepse cu închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen., la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen., respectiv: gravitatea faptelor comise, valoarea mare a prejudiciilor

provocate, atitudinea manifestată de inculpat, ulterior declanșării cercetărilor,

constând în sustragerea de la efectuare urmării penale și a judecării cauzei.

În aceste condiții, inculpatului

i s-a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Întrucât, infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave este sancționată de lege cu pedeapsa

închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, ținând seama și

de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 62 lit. a), teza a

II-a, b) și c) C. pen.

Întrucât infracțiunea

prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este sancționată de

lege cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, instanța de fond a constatat că de

la data comiterii faptelor (anul 2000) și până în prezent, au trecut mai mult de

7 ani și 6 luni, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut

de art. 124 C. pen., raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., motiv pentru

care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g)

C. proc. pen., s-a încetat procesului penal pentru aceste infracțiuni.

În baza art. 71 C.

pen., prima instanță a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei, instanța de fond a constatat, în esență, că față de dispozițiile art.

14 alin. (3) C. proc. pen. - potrivit cărora repararea pagubei se face potrivit

dispozițiilor legii civile - și constatând că sunt îndeplinite toate condițiile

răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ. (existența unei fapte

ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției

autorului faptei ilicite), acțiunile civile formulate de părțile civile sunt fondate

și le-a admis, obligându-l pe inculpat să achite părții civile Banca R. SA - Sucursala

Craiova suma de 173.196,67 RON reprezentând credit - 75.000 RON; dobânzi - 97.963,45

RON; comisioane - 233,22 RON, iar părții civile SC B.U.R. SA suma de 511.193

RON.

Având în vedere faptul

că la termenul din data de 14 mai 2012, apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat

C.A. a solicitat majorarea onorariului de apărător, invocând împrejurarea că pentru

soluționarea cauzei s-au acordat numeroase termene de judecată, instanța de fond

a constatat că deși cauza a stat pe rolul tribunalului aproximativ 6 ani, termenele

acordate în vederea judecării ei (15) au fost foarte mari (3 sau 4 luni) și au fost

determinate de necesitatea îndeplinirii procedurii de citare a inculpatului E.J.,

însă numărul acestora nu depășește media termenelor acordate în cauze similare,

iar asistența juridică asigurată de apărătorul din oficiu - conform delegației

din 12 octombrie 2010 - a început la cel de-al șaselea termen (din data de 20

octombrie 2010), așa încât cererea formulat de avocat a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul E.J., solicitând desființarea

sentinței de fond și, în principal, achitarea sa pentru toate acuzațiile aduse,

în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepsei principale stabilită de prima instanță.

Prin decizia penală

nr. 177 din 14 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul inculpatului

E.J. împotriva sentinței penale nr. 224 de la 23 mai 2012, pronunțată de Tribunalul

Dolj în Dosarul nr. 17441/63/2008.

A obligat apelantul inculpat

la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariu apărător oficiu

către Baroul Dolj, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, prin Curtea

de Apel Craiova.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de prim control judiciar a apreciat că sunt întrunite, atât sub

aspect obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

neputându-se dispune o soluție de achitare, de asemenea s-a apreciat că, raportat

la gradul de pericol social al faptelor, la urmările lor, la poziția procesuală

a inculpatului nu sunt incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen., pedeapsa

aplicată inculpatului fiind apreciată ca fiind just individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat prin apărător din oficiu, avocat C.A., recurs inculpatul

E.J., solicitând, conform motivelor de recurs, depuse cu 5 zile înainte de termenul

de judecată de către apărătorul din oficiu, desemnat de Înalta Curte de Casație

și Justiție, M.R.M., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În motivele de recurs

scrise se arată că din probele administrate nu rezultă intenția inculpatului de

a induce în eroare partenerii comerciali, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție.

Astfel nu a fost luată

în considerare declarația martorei C.H.A. care a afirmat că inculpatul a recunoscut

datoriile față de furnizori, cât și faptul că s-a garantat cu ipotecă creditul asumat

la Banca R. SA, oferind garanții suficiente la contractare.

Se mai precizează că dreptul

la apărare al inculpatului a fost încălcat în faza de urmărire penală.

Au fost invocate cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 12 C. proc. pen., în susținerile

orale, apărătorul din oficiu al inculpatului nemaicriticând hotărârea și sub aspectul

încălcării dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursul declarat de inculpatul E.J. prin apărătorul din

oficiu, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

În faza procesuală a judecării

recursului, inculpatul E.J. a fost citat atât la adresa de domiciliu cu mandat de

aducere (din care a rezultat că nu mai locuiește din anul 2000 la adresa indicată

și nici nu figurează în evidențele S.P.C.L.E.P. cu altă adresă), cât și prin afișare

la ușa Consiliului local, însă acesta nu s-a prezentat.

În vederea garantării

dreptului la un proces echitabil, inculpatului E.J. i s-a desemnat din oficiu un

apărător care i-a asigurat o apărare adecvată și efectivă, a luat cunoștință de

actele dosarului, a formulat în termen legal motivele pentru care a apreciat hotărârea

instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, a susținut, în fața instanței

de recurs, în contradictoriu cu reprezentantul Parchetului, aceste motive, astfel

încât dreptul de apărare al inculpatului a fost respectat și efectiv realizat.

Înalta Curte apreciază

că inculpatul a fost informat în legătură cu existența recursului, fiind respectate

condițiile de formă și de fond, apte de a garanta exercitarea efectivă a drepturilor

acestuia. Practic, așa cum rezultă din actele dosarului, în toate fazele procesului,

inculpatul a fost notificat legal, însă acesta nu s-a prezentat în fața instanțelor,

renunțând într-o manieră neechivocă la dreptul de a se înfățișa și a se apăra.

Cu privire la criticile

apărătorului inculpatului, întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 272 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen., respectiv lipsește intenția inculpatului de a înșela partea vătămată, Înalta

Curte le consideră nefondate.

Susținerile apărării sunt

infirmate de probele administrate în cauză care dovedesc pe deplin intenția inculpatul

de a înșela părțile civile.

Astfel, inculpatul E.J.,

în calitate de unic administrator al SC A.D. SRL Craiova, a luat hotărârea, ca începând

cu luna septembrie 2000 să nu mai evidențieze în contabilitate facturile fiscale

emise de partea civilă SC B.U.R. SA Craiova, nemaidepunând în bancă sumele de bani

obținute din vânzarea sortimentelor de bere cumpărate de la părțile civile și și-a

însușit asemenea sume de bani. De asemenea, pentru a ascunde activitatea infracțională,

începând cu 30 iunie 2000, nu a mai depus bilanțuri și raportări contabile la A.F.P.

Craiova.

De asemenea, cu intenție

directă, inculpatul, pentru a intra cât mai urgent în posesia numerarului la valorificarea

sortimentelor de bere aprovizionate cu cele 70 facturi fiscale, a practicat un preț

mai mic decât cel de aprovizionare (dovadă nota de constatare întocmită de organele

de control). Este nejustificată această practică a inculpatului, să vândă produsul

sub prețul achiziționat, în condițiile în care trebuia să achite contravaloarea

mărfii anterior cumpărată către furnizorul inițial. Din această cauză organele de

control fiscal au arătat că nu s-a putut stabili în sarcina societății administrate

de inculpat impozit pe profit suplimentar și TVA de plată.

Pentru inducerea și menținerea

în eroare a SC B.U.R. SA Craiova, privind plata contravalorii sortimentelor de bere

achiziționate, consemnate în cele 70 de facturi fiscale, existente în xerocopie

în dosarul cauzei, inculpatul a dispus ca martorul C.D. - conducător auto și agent

de vânzări la societățile comerciale administrate de inculpat - să completeze în

cifre și litere cele 30 file CEC (cu privire la dată, suma și codul fiscal), după

care inculpatul le-a semnat la rubrica „semnătura trăgătorului” și le-a ștampilat.

Filele CEC astfel completate, semnate și ștampilate au fost introduse la bancă spre

decontare în perioada 03-31 octombrie 2000 de către SC B.U.R. SA Craiova și au fost

refuzate în perioada 09-15 noiembrie 2000 pentru lipsa totală de disponibil.

Cele menționate sunt dovedite

cu expertiza criminalistică a scrisului care demonstrează că scrisul depus pe filele

CEC încriminate aparține martorului C.D., iar semnătura depusă la rubrica „semnătura

trăgătorului” a fost executată de inculpatul E.J., cât și cu declarația martorului

C.D. care nu avea cunoștință despre realitatea sumelor de bani existente în contul

SC A.D. SRL Craiova, deschis la Banca R. SA - Sucursala Craiova.

Din lipsă totală de disponibil

în cont, Banca R. SA - Sucursala Craiova a restituit CEC-urile și a precizat în

actele existente în dosarul cauzei că SC A.D. SRL Craiova a înregistrat 23 incidente

de plată și a fost declarată în interdicție bancară începând cu data de 24

octombrie 2000, iar setul din care făceau parte CEC-urile emise în mod fraudulos,

a fost scos din circulație.

Marfa achiziționată de

la SC B.U.R. SA Craiova a fost valorificată prin intermediul unor agenți comerciali,

care au calitatea de martori în prezenta cauză, sumele de bani încasate pe bază

de chitanțe) fiind însușite de către inculpat, care a și părăsit teritoriul țării.

Astfel, rezultă în mod

cert, din modul în care inculpatul a acționat că a urmărit inducerea în eroare a

părții civile cu ocazia derulării contractului.

Cu privire la fapta săvârșită

de către inculpat, parte vătămată fiind Banca R. SA - Sucursala Craiova, care s-a

și constituit parte civilă, în mod corect, s-a reținut intenția inculpatului de

a înșela.

Astfel, după ce a suplimentat

creditul inițial de 500 milioane ROL, cu suma de 110 milioane ROL (act adițional

din 31 mai 2009) pentru ca ulterior să fie suplimentat cu 140 milioane ROL (act

adițional din 31 mai 2009), în total împrumutând de la Banca R. SA - Sucursala Craiova

suma de 750 milioane ROL, sumă ce trebuia rambursată la 10 iunie 2000, la sfârșitul

lunii octombrie 2000 a vândut societatea comercială pe care o folosise pentru realizarea

împrumutului, a lichidat și stocul de marfă cu care gajase împrumutul, cu un preț

mai mic decât cel curent, părăsind teritoriul României, după însușirea banilor,

cu toată familia, lăsând-o pe A.L. să achite împrumutul făcut de el, persoana în

cauză garantând cu locuința și contractul încheiat de către inculpat cu partea civilă

Banca R. SA.

Faptul că inculpatul ar

fi recunoscut datoriile către furnizori, cât și garantarea creditului cu un apartament,

nu exclud intenția inculpatului de a înșela părțile civile, atâta timp cât acesta

a părăsit teritoriul țării, fără a fi preocupat de rezolvarea situație datoriilor

sale către furnizor sau bancă și mai mult, a vândut marfa la un preț scăzut celei

de achiziționare, cât și stocul de marfă gajat, însușindu-și banii.

Din întreg materialul

probator analizat în cauză rezultă intenția inculpatului de a înșela părțile civile,

solicitarea acestuia de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind nefondată.

Fapta inculpatului care

în perioada septembrie - 05 noiembrie 2000 a indus și menținut în eroare, prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin folosirea de mijloace frauduloase pe

reprezentanții SC B.U.R. SA Craiova, în scopul de a obține pentru sine și familie

foloase materiale injuste, cu privire la executarea clauzelor contractului de furnizare

pentru en-grosiști din 15 mai 2000, producând un prejudiciu acestei societăți comerciale,

în total, în sumă de 6.502.539.910 ROL, constituie infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen. săvârșită prin acte materiale repetate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Activitatea infracțională

reținută în sarcina aceluiași inculpat, constând în aceea că în perioada septembrie

- octombrie 2000 a folosit cu rea-credință sumele de bani de care s-a bucurat societatea

în scop contrar intereselor acesteia (pe care le-a însușit), producând un prejudiciu

de 6.502.539.510 ROL, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracțională

reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că a indus și menținut în eroare

reprezentații Băncii R. SA - Sucursala Craiova, prin prezentarea ca adevărată a

unor fapte mincinoase, în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste,

cu privire la executarea obligațiilor prevăzute în contractul de gaj fără deposedare

din 09 decembrie 1998, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită

de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., prejudiciul adus părții civile fiind de 1.731.196.670

ROL.

Activitatea infracțională

reținută în sarcina aceluiași inculpat, constând în aceea că a folosit în interes

propriu bunurile care au format obiectul contractului de gaj sus-menționat în valoare

de 900 milioane ROL, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.

Cu privire la critica

recurentului inculpat ce vizează încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire

penală, Înalta Curte constată că aceasta nu se subsumează vreunui caz de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.

Pct. 6 al art. 385

9

C. proc. pen. vizează ipoteza când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când

prezența acestuia era obligatorie, situație care excede criticii inculpatului care

se referă la faza urmăririi penale.

De altfel, în susținerea

orală a motivelor de recurs apărătorul inculpatului nu a mai susținut această critică.

Recurentul inculpat, prin

apărătorul său, a criticat hotărârea și prin prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., însă acest caz nu mai poate fi analizat,

întrucât a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Examinând cauza și prin

prisma cazurilor care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată a

nu fi incident vreun alt motiv de reformare a hotărârii recurate, astfel încât,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul E.J. împotriva deciziei penale nr. 177/2013 din

14 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul E.J. împotriva deciziei penale nr. 177/2013 din

14 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limbă arabă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2014.