ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 827/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea penală nr. 4 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu-Mureș și s-a stabilit în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș soluționarea cererilor de apel formulate de Parchetul de pe lângă judecătoria Târgu-Mureș, inculpatul B.E. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mureș. Inculpatul B.E. nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel, prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.. Inculpatul T.Ș.S. a fost citat cu mandate de aducere pentru a fi audiat, însă din procesele-verbale de neexecutare a acestor mandate, rezultă că inculpatul este plecat la muncă în Austria.

În rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel reține următoarele: Prin sentința penală nr. 282 din 16 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Tg.Mureș în Dosar nr. 1637/320/2009 s-au dispus următoarele: În baza art. 11 punctul 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.E. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu a fost comisă de acest inculpat. În baza art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. a fost condamnat inculpatul B.E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc..

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei aplicate a fost dedusă durata reținerii de 24 de ore din data de 23 iulie 2007. În temeiul art. 81 C. pen. a fost suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. pen.. În temeiul art. 359 C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. a fost condamnat inculpatul T.Ș.S., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc..

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat inculpatul T.Ș.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.Ș.S. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul T.Ș.S. urma să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 alin. (1) și (2) C. pen. a fost suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.. În baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P.

Mureș și a fost obligat inculpatul T.Ș.S. să plătească acestuia suma de 29.170,42 RON, cu titlu de daune materiale. A fost obligat același inculpat T.Ș.S. și la plata de majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate. A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. și D.G.F.P. Mureș, formulată împotriva inculpatului B.E. și restul pretențiilor formulate în cauză. în baza art. 163 alin. (1) și (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 353 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului marca D.G.C., ridicat de organele de cercetare penală și depus în curtea I.P.J.

Mureș, în vederea garantării recuperării prejudiciului de 29.170,42 RON creat bugetului statului de către inculpatul T.Ș.S., și a sumelor reprezentând majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate. S-a dispus emiterea unei adrese către Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Tg-Mureș pentru desemnarea executorului judecătoresc care să îndeplinească măsura menționată mai sus. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de restituire a autoturismului marca D.G.C., formulate de inculpatul B.E. și numita S.M.I.. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil situat în Corunca, înscris în CF Corunca, constând în teren în suprafață de 1.671 mp, proprietatea inculpatului B.E.

și a soției acestuia B.V., sechestru notat în CF în baza încheierii din 23 iulie 2009 a O.C.P.I. Mureș. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a celor 200 bidoane din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare, goale, ridicate de la locuința inculpatului B.E. cu ocazia percheziției domiciliare. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză, în cuantum total de 1.290 RON, din care suma de 700 RON provine din faza de urmărire penală, după cum urmează: - pe inculpatul B.E. la plata sumei de 545 RON; - pe inculpatul T.Ș.S. la plata sumei de 745 RON.

În considerente s-a reținut că la data de 20 iulie 2007, lucrători din cadrul Poliției municipiului Reghin s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, la acea dată, în jurul orelor 04,30-05,00, un autoturism, urma să efectueze un transport ilegal de alcool etilic dinspre localitatea Bistrița, prin municipiul Reghin. în jurul orelor 05,40, mașina în cauză a fost reperată în trafic, pe raza municipiului Reghin, și s-a trecut la urmărirea acesteia. Autovehiculul a rulat pe ruta Reghin-Sângeorgiu de Mureș, iar când a ajuns în această din urmă localitate s-a îndreptat spre imobil, imobil ce aparținea inculpatului B.E.. Autoturismul a fost parcat în garajul imobilului. Organele de poliție au procedat la supravegherea imobilului, în paralel desfășurându-se demersurile necesare pentru obținerea autorizației de percheziție.

Cu ocazia percheziției efectuate în aceeași zi, începând cu orele 14,00, în garajul dublu situat în curtea imobilului aparținând inculpatului B.E., dar separat de casă, într-o curte despărțită cu un gard de cea în care se afla casa, a fost identificat autoturismul sus-menționat. În mansarda aceluiași garaj au fost găsite un număr de 200 recipiente din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare - totalizând o capacitate de 1.000 litri - goale, fără a avea montate capacele. Din toate cele 200 recipiente din plastic s-a reușit colectarea cantității de circa 200-300 ml lichid, iar în urma efectuării unei analize de laborator s-a constatat că era vorba de o concentrație alcoolică de 92,5 % volum alcool.

Pe baza acestor date, Garda Financiară Mureș a stabilit un prejudiciu de 37.921,55 RON, din care accize în sumă de 31.866,85 RON și TVA în sumă de 6.054,70 RON. În același garaj au fost identificate două instalații de scurgere, iar sifonul din pardoseală acoperit cu cartoane umede și impregnate cu miros de alcool. Au mai fost identificate, de asemenea, într-un coteț, un număr de 15 bidoane din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare - totalizând o capacitate de 300 litri - goale. La intrarea principală în curtea inculpatului B.E. se mai găsea un garaj, în interiorul căruia au fost identificate un număr de 1.183 etichete autocolante conținând următoarele mențiuni: „Alkohol aetylicus" și „Băutură spirtoasă", dopuri autosigilante pentru pet-uri de plastic cu capacitatea de 5 litri, precum și o agendă în care erau notate mai multe prenume ale unor persoane și sume de bani, precum și mențiunea „alcool" în dreptul acestora.

Din interiorul autoturismului marca D.G.C. au fost ridicate mai multe urme papilare, iar în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice de natură dactiloscopică s-a stabilit că cea ridicată de pe partea exterioară a geamului portierei stânga față a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a martorului S.V.F.. în urma cercetărilor efectuate, organele de urmărire penală au concluzionat că acel autoturism, conținând recipiente cu alcool, a fost trimis de inculpatul T.Ș.S., prin intermediul conducătorului auto S.V.F., pe ruta Bistrița-Reghin-Sângeorgiu de Mureș, cu destinația domiciliul inculpatului B.E.. Martorul S.V.F. a declarat că a efectuat acel transport la solicitarea inculpatului T.Ș.S., fără a-l cunoaște pe cel căruia îi era destinat.

Urma să-l contacteze pe destinatar cu ajutorul telefonului mobil. Când a ajuns în apropierea localității Sângeorgiu de Mureș a apelat numărul de telefon ce i s-a indicat, care era al inculpatului B.E., iar acesta l-a dirijat pe martor până la locuința sa. A ajuns la imobilul inculpatului B.E. în jurul orelor 06,00, după care a parcat autoturismul pe care-l conducea în garajul situat în curtea locuinței. Acolo, a descărcat, împreună cu inculpatul B.E., recipientele de 5 litri fiecare cu alcool, depozitându-le în camera din dreapta a garajului. După descărcarea recipientelor, inculpatul B.E. a observat că la poarta imobilului se află polițiști, situație în care, la solicitarea acestuia și împreună, au deversat lichidul într-un canal de scurgere situat în interiorul garajului.

După golire, au dus, tot la solicitarea inculpatului, toate recipientele goale în mansarda garajului. în continuare, la indicațiile inculpatului, a plecat împreună cu acesta, prin spatele imobilului, sărind gardul și ulterior traversând mai multe grădini, până ce au ajuns la drumul național ce străbate localitatea Sângeorgiu de Mureș. De acolo, cu o mașină de ocazia, s-a deplasat la domiciliul său. De precizat că martorul S.V.F. a dat o declarație similară și în fața procurorului, la data de 15 august 2007. Cu ocazia aceleiași percheziții domiciliare s-a constatat că acel canal de scurgere din garaj, despre care a făcut vorbire martorul S.V.F., avea o conductă care ieșea în exteriorul garajului.

De asemenea, că solul situat sub țeava de evacuare avea un pronunțat miros de alcool. Au fost ridicate probe de sol. S-a concluzionat că, întrucât alcoolul este o substanță volatilă, nu s-a putut efectua o analiză fizico-chimică pentru a se determina prezența alcoolului în sol și concentrația acestuia. La efectuarea percheziției domiciliare au asistat martorii G.P. și Ș.D. care, fiind audiați ulterior, au confirmat cele constatate de polițiști. În cauză a fost audiată martora C.I., iar aceasta a declarat că, în noaptea de 19 din 20 iulie 2007, inculpatul B.E. a dormit la locuința sa, până în jurul orelor 06,00, după care a plecat la serviciu. Într-o primă declarație dată în cursul urmăririi penale, inculpatul T.Ș.S.

a declarat că a intenționat să vândă autoturismul marca D.G.C., inculpatului B.E., sens în care, la data de 20 iulie 2007, i-a trimis mașina respectivă prin intermediul numitului S.V.F.. La data de 22 iulie 2007 urma să primească de la inculpatul B.E. fie contravaloarea mașinii fie mașina. Cum nu s-a întâmplat așa, l-a sunat pe inculpatul B.E. la telefon dar acesta nu i-a răspuns, neavând cunoștință ce s-a întâmplat cu mașina.

Fiind prezent la sediul poliției pentru a fi ascultat în calitate de martor, inculpatul T.Ș.S., în prezența apărătorului ales, a afirmat: „îmi rezerv dreptul de a nu face declarații în acest moment, întrucât ar putea fi folosite împotriva mea". După extinderea cercetărilor penale față de T.Ș.S., pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și complicitate la achiziție de alcool de la antrepozitari neautorizați, acesta, deși a fost citat de mai multe ori și au fost emise mandate de aducere, nu a putut fi audiat, stabilindu-se că a părăsit țara.

Starea de fapt descrisă rezultă din procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal din data de 20 iulie 2007 încheiat de agentul de poliție din cadrul Poliției municipiului Reghin care a depistat autoturismul în trafic și care a efectuat urmărirea acestuia până în localitatea Sângeorgiu de Mureș, nota de constatare a Gărzii Financiare Mureș, procesul verbal încheiat la data de 23 iulie 2007 în urma efectuării analizelor de laborator la SC D. SRL, buletinul de analiză emis de aceeași societate comercială, declarațiile martorilor asistenți la percheziția domiciliară Ș.D., G.P., declarația martorei C.I., declarațiile inculpatului T.Ș.S., declarațiile martorului S.V.F., declarațiile martorilor T.Ș.S., T.V., procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare împreună cu planșa foto ilustrativă, procesul verbal din data de 7 septembrie 2007, raportul de constatare tehnico-științifică de natură dactiloscopică din 31 iulie 2007, procesul verbal din data de 23 iulie 2007 referitor la analiza de laborator a probei de sol ridicată cu ocazia percheziției iar din cursul judecății declarațiile martorilor C.I., G.P., Ș.D., S.V.F., adresa Gărzi Financiare din 04 noiembrie 2009 cu anexele aferente.

În cursul judecății, inculpatul B.E. nu a recunoscut comiterea vreuneia din faptele de care este acuzat. A susținut că în noaptea respectivă nu a fost deloc acasă. Despre legătura cu inculpatul T.Ș.S. a declarat că aceasta a constat într-o înțelegere de a face schimb de mașini. întrucât T. i-a comunicat că-i trimite mașina prin cineva, a purtat convorbiri telefonice cu persona respectivă și a dirijat-o să-i lase mașina în garajul de la locuința sa, poarta fiind deschisă. în după masa zilei următoare, când a ajuns acasă, la locuința sa se aflau organele de poliție și martorii. Referitor la bidoanele din plastic găsite în gospodăria sa declarat că le-a adunat cu timpul, iar unele din ele miroseau a motorină.

Despre etichetele autocolante și dopurile autosigilante a declarat că le avea de pe vremea când a lucrat la o firmă din Mediaș. La fel a declarat și despre agendă. Nu a recunoscut că s-ar fi aprovizionat cu cantitatea de 1.000 litri alcool. Din coroborarea probelor administrate rezultă cu certitudine faptul că la locuința inculpatului au fost găsite, conform procesului verbal de percheziție și notei de constatare a Gărzii Financiare, în interiorul garajului (mai precis în podul acestuia), un număr de 200 flacoane din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare, goale, dar care prezentau miros de alcool, și, într-un coteț de păsări aflat în stânga garajului, un număr de 15 bidoane de plastic cu capacitatea de 20 de litri fiecare, goale, care, de asemenea, miroseau a alcool.

Din același proces-verbal de percheziție rezultă configurația garajului, faptul că în acesta se afla un canal de scurgere care comunica cu o conductă ce ieșea în exterior. De asemenea, că solul situat sub țeava de evacuare avea un pronunțat miros de alcool. Dar, așa cum s-a mai menționat, deși au fost ridicate probe de sol din zona de sub țeava de scurgere, nu s-a putut stabili, pe baza unei analize de laborator, existența și concentrația alcoolului, ca urmare a proprietăților fizice și chimice ale produsului respectiv. S-a mai constatat că exista miros de alcool și la nivelul canalului de scurgere. În urma colectării unei anumite cantități de lichid din cele 200 flacoane de plastic găsite în podul garajului, s-a stabilit, în urma analizei de laborator, că acel lichid prezenta caracteristicile alcoolului etilic rafinat de 92,5 % voi.

Toate aceste aspecte menționate mai sus, cu excepția rezultatelor analizelor de laborator, au fost confirmate de martorii asistenți la efectuarea percheziției domiciliare. Dacă se analizează separat declarațiile martorului S.V.F. se constată că martorul a descris și modalitatea în care a transportat cele 200 flacoane in plastic cu alcool la locuința inculpatului B.E. și cum, împreună cu acesta, a deversat la canal conținutul bidoanelor atunci când a apărut poliția la poartă. În schimb, în cursul judecății, martorul S.V.F. și-a modificat radical declarația, afirmând că a transportat la locuința inculpatului B.E. doar 10-15 asemenea bidoane conținând un lichid de culoare albă, lichid pe care l-au golit la canal la cererea inculpatului, care era speriat din cauza poliției.

A confirmat că, la solicitarea inculpatului T.Ș.S., a condus mașina, de la Bistrița la Sângeorgiu de Mureș, mașină în care se aflau cele 10-15, maxim 20 de bidoane pline cu lichid. Din ansamblul probator rezultă, reține instanța de fond, că mai credibilă este declarația din cursul urmăririi penale a acestui martor, fiind astfel confirmată cu certitudine aducerea la data respectivă, la domiciliul inculpatului B.E. a cantității de 1.000 litri alcool etilic. La formarea acestei opinii a contribuit și planșa foto aflată la dosar, în special fotografiile. De aceea, declarația din cursul judecății a martorului S.V.F., în măsura în care se contrazice cu afirmațiile de mai sus, a fost înlăturată, înlăturate în totalitate și declarațiile inculpatului B.E., ca nesincere.

De menționat că, în raport cu unele inadvertențe din rechizitoriu, în cursul judecății s-au solicitat lămuriri procurorului, iar acesta, prin adresa din data de 22 mai 2009 a comunicat faptul că asupra agendei descoperite cu ocazia percheziției domiciliare nu s-a efectuat o constatare tehnico-științifică de natură grafică întrucât nu au existat probe de scris de la inculpatul B.E. precum și că cele 15 bidoane a câte 15 litri fiecare au fost găsite goale, însă emanau un miros puternic de alcool. Potrivit art. 296 1 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 571/2003, C. fisc., constituie infracțiune achiziționarea de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, potrivit titlului VII din aceeași lege.

Analizând dacă în prezenta cauză există suficiente elemente care să condusă la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea menționată mai sus, s-a constatat următoarele: Prin decizia nr. LXI (61) din data de 24 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că dispozițiile art. 190 alin. (1) lit. c) (devenit art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2) (devenit art. 221 alin. (2)) din același cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din C. fisc..

Pentru a ajunge la soluția de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 220 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., constituie contravenție deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, iar potrivit art. 221 alin. (2) C. proc. fisc. sancțiunile contravenționale prevăzute de art. 220 se aplică peroanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție a mai avut în vedere că, potrivit art. 163 lit. c) din C. fisc., antrepozitul este locul aflat sub controlul autorității fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exercițiul autorității, iar antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activității acesteia, să producă, să transforme, să dețină, să primească și să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal. S-a apreciat că, din coroborarea dispozițiilor legale menționate mai sus, fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal ori de a comercializa produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenție numai dacă este săvârșită de antrepozitarul autorizat, iar nu de orice altă persoană.

De asemenea că, din moment ce contravenția se referă la regimul produselor accizabile, calitatea de subiect activ nu o poate avea decât persoana fizică îndeplinind condiția de contribuabil cu obligație de plată a accizelor. Tot instanța supremă a mai apreciat că o atare obligație nu poate reveni decât persoanelor juridice, asociațiilor familiale și persoanelor fizice autorizate conform art. 209 din C. fisc.. Ca urmare, atât timp cât nu se află într-un raport juridic fiscal implicând obligația de plată a accizelor, pentru că nu este nici antrepozitar și nici comerciant, persoana fizică nu poate deveni subiect activ special al contravenției.

În raport cu cele menționate mai sus, prima instanță a apreciat că, dacă în materia contravențiilor din domeniul produselor accizabile s-a făcut această distincție, în sensul că subiectul activ nu poate fi decât unul calificat, cu atât mai mult în cazul infracțiunii de care este acuzat inculpatul - care se referă, în fond, tot la operațiuni cu produse accizabile (la aprovizionarea cu alcool etilic și alte distilate) -, se poate afirma că este nevoie, de asemenea, de un subiect activ calificat, respectiv că este nevoie ca subiectul activ să fie ori o persoană juridică, sau o asociație familială, ori o persoană fizică autorizată conform art. 209 din C. fisc.. În cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul B.E.

ar fi avut vreuna din calitățile menționate mai sus. Dacă inculpatul B.E., în calitate de persoană fizică neautorizată, nu avea dreptul să se aprovizioneze și eventual să comercializeze alcool etilic, împotriva sa puteau fi luate foarte simplu măsurile prevăzute de Legea nr. 12/1990.

Dacă s-ar trece peste cele cuprinse în Decizia nr. LXI (61) din data de 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și peste argumentul instanței de fond conform căruia cele stabilite prin decizia respectivă ar putea fi valabile și în cazul infracțiunii prevăzute de art. 296 1 din Legea nr. 571/2003, pentru a fi în prezența infracțiunii de achiziționare de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, ar fi trebuit mai întâi să se stabilească cu certitudine că alcoolul respectiv nu provenea tocmai de la o asemenea entitate, caz în care fapta ar fi lipsită de unul din elementele esențiale ale laturii obiective.

Apoi, acceptând faptul că, într-adevăr, în dimineața zilei de 20 iulie 2007, la locuința inculpatului B.E., din localitatea Sângeorgiu de Mureș, a ajuns cantitatea de 1.000 litri de alcool, transportată de la Bistrița de către martorul S.V.F., cu autoturismul marca D.G.C., de menționat că nu s-a stabilit proveniența alcoolului. Mai mult, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că s-ar fi întreprins vreun demers pentru clarificarea acestui aspect, în afara audierii inculpatului T.Ș.S.. Nu s-a clarificat nici măcar care era obiectul de activitate al SC S.P. SRL Bistrița Năsăud, firma administrată de inculpatul T.Ș.S., potrivit propriei declarații. Mergând pe același raționament al existenței alcoolului, este clar că acesta trebuia să provină de undeva.

întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine așa zisa sursă, și dacă se acceptă ca reale declarațiile martorului S.V.F., făcând abstracție de contradicțiile dintre cele arătate de acest martor în cursul urmăririi penale și al judecății în privința cantității de alcool pe care ar fi transportat-o, atunci singurul care ar fi putut obține întreaga cantitatea respectivă de alcool din alte surse decât antrepozitarii autorizați ar fi inculpatul T.Ș.S., sau, cel puțin, și acesta a deținut, la un moment dat, întreaga cantitate de alcool. În continuare, analizând dacă în prezenta cauză există suficiente elemente care să condusă la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, s-a constatat următoarele: Potrivit Notei unilaterale emise de Garda Financiară Mureș, accizele armonizate în sumă de 31.866,85 RON și TVA în sumă de 6.054,70 RON, total 37.921,55 RON, au fost calculate potrivit Titlurilor VI și VII din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc..

Potrivit art. 165 din C. fisc., în forma în vigoare la data comiterii faptelor de care sunt acuzați inculpații, „acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile". Potrivit art. 166 din același act normativ, „în înțelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă: a) orice ieșire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv; b) orice producție, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv; c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepția energiei electrice, gazului natural, cărbunelui și cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv; d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă; e) orice deținere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu; f) recepția, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Eliberare pentru consum se consideră și deținerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru și pentru care acciza nu a fost plătită în România". La Nota unilaterală menționată mai sus, Garda Financiară Mureș a anexat și unele extrase din C. fisc., printre care și dispozițiile art. 168 potrivit cărora: „producerea și deținerea în regim suspensiv Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal. Este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită". De asemenea, s-a anexat extras și din prevederile art. 192 din C. fisc., potrivit cărora: „momentul exigibilității accizelor (1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condițiile prevăzute la art. 166". În raport cu dispozițiile legale menționate mai sus, dacă se are în vedere argumentul Gărzii Financiare Mureș, potrivit căruia orice deținere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, face ca acciza să devină exigibilă, atunci inculpatul T.Ș.S. ar trebui să fie supus acestui regim juridic și nu inculpatul B.E., adică primul inculpat să fie acuzat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Aceasta și pentru faptul că, dacă se are în vedere cronologia evenimentelor, acesta a fost primul care a deținut cantitatea de alcool, deci primul care trebuia să achite acciza și TVA, în cazul în care acestea deveneau exigibile.

Întrucât, potrivit dispozițiilor C. fisc. acciza trebuia plătită o singură dată (sau cel puțin așa susțin reprezentanții Gărzii Financiare Mureș), prin stabilirea obligației de plată a acesteia în sarcina inculpatului T.Ș.S., potrivit raționamentului expus mai sus, inculpatul B.E. nu mai avea această obligație. Din acest motiv, instanța de prim-grad, din oficiu, a pus în discuția părților și a dispus, prin încheiere, în temeiul art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la comiterea de către inculpatul T.Ș.S. a infracțiunii de evaziune fiscală - prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În concluzie, s-a apreciat că vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc., se fac ambii inculpați, inculpatul B.E.

sub forma autoratului, iar inculpatul T.Ș.S. sub forma complicității, iar de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală se face vinovat doar inculpatul T.Ș.S.. Tot acesta din urmă se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În privința inculpatului B.E. și a infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, text potrivit căruia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 3 ani, achiziționarea de alcool etilic și de distilate de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, potrivit titlului VII din aceeași lege, cu toate elementele de incertitudine invocate de inculpat, prin intermediul apărătorilor aleși, s-a dovedit totuși că la locuința sa a fost adusă cantitatea de 1.000 litri alcool și că aceasta a fost deversată la canal, înainte de intervenția organelor de cercetare penală.

Declarația martorului S.V.F. din cursul urmăririi penale se coroborează cu aspectele reținute în procesul verbal de percheziție, cu aspectele reieșite din fotografiile realizate cu acel prilej și cu declarațiile martorilor asistenți care, chiar dacă nu au fost de față la depozitarea alcoolului în garajul inculpatului B.E. și la ceea ce s-a întâmplat ulterior, au confirmat găsirea celor 200 recipiente din plastic cu capacitatea de 5 litri fiecare, goale, dar prezentând miros de alcool. Aceeași declarație se coroborează și cu celelalte descrieri ale locului faptei și cu fotografiile realizate. Faptul că, în cursul judecății, martorul S.V.F. a introdus elemente de incertitudine cu privire la cantitatea de alcool pe care a transportat-o, poate fi pus pe seama atitudinii sale subiective (tendința de a-i favoriza pe inculpați) și a presiunii inerente provocate de publicitatea ședinței de judecată și de prezența inculpatului B.E.

și a apărătorilor inculpaților. Referitor la celelalte 15 bidoane din plastic, cu capacitatea de 15 litri fiecare, descoperite la locuința inculpatului B.E., despre care s-a afirmat că ar fi conținut, la rândul lor, alcool (pentru că prezentau miros de alcool), există un mare dubiu. Aceasta deoarece bidoanele respective nu au fost găsite în același loc cu celelalte 300, pentru că erau goale (nu așa cum se menționează în rechizitoriu, că ar fi fost „pline cu un lichid cu miros puternic de alcool", iar potrivit fotografiilor efectuate cu ocazia cercetării locului faptei și declarației martorului N.I., acele bidoane ar fi existat de mai mult timp la locuința inculpatului B.E. și ar fi avut o altă folosință decât cea a depozitării alcoolului.

Ca atare, dubiul se referă, în principal, la cantitatea de 300 litri alcool despre care s-a presupus că ar fi fost în acestea. Presupunerea organelor de urmărire penală și a celor fiscale că în cele 15 bidoane a existat cândva alcool etilic, bazată doar pe existența mirosului de alcool, nu este susținută de nicio altă probă, precum în cazul celorlalte 200 recipiente. Ori simpla presupunere nu reprezintă o probă. În privința inculpatului T.Ș.S., pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, a deținut, primul, întreaga cantitate de 1.000 litri alcool, obținută de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatorii autorizați de astfel de produse, cantitate pe care a livrat-o, în condițiile arătate mai sus, inculpatului B.E., fără plata accizelor și TVA, prima instanță a apreciat că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a dorit să dezvăluie sursa alcoolului, ceea ce denotă clar că produsul nu provenea de la un antrepozitar autorizat. Ajutându-l pe inculpatul B.E. să se aprovizioneze cu cantitatea de 1.000 litri alcool, din altă sursă decât antrepozitarii autorizați, este cert că inculpatul T.Ș.S. a devenit complice la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 din Legea nr. 571/2003. Prin faptul că, fiind audiat în calitate de martor în prezenta cauză, nu a dorit să dezvăluie sursa alcoolului, adică nu a spus tot ceea ce știa privitor la o împrejurare esențială asupra căreia a fost întrebat, inculpatul T.Ș.S. a săvârșit și infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Prin faptul că, inculpatul T.Ș.S., fiind chemat, în prima fază, și audiat în calitate de martor, solicitându-i-se să arate proveniența alcoolului, a refuzat acest lucru, nu a făcut altceva decât să afecteze grav relațiile referitoare la activitatea de înfăptuire a justiției. Altfel spus, prin tăcerea sa, inculpatul a făcut imposibilă descoperirea adevăratului furnizor al alcoolului, care putea fi, fie un producător clandestin, fie unul legal însă cantitatea respectivă de alcool să fi fost produsă în afara condițiilor legale, fie un importator clandestin al produsului respectiv.

Desigur că, în cauză, ar mai putea isca destule discuții aspectele referitoare la: modul de acțiune al organelor de urmărire penală care, din motive inexplicabile, nu au realizat prinderea în flagrant, fie pe timpul transportului, fie înainte de deversarea la canal a produsului accizabil; modalitatea folosirii și atribuirii calității procesuale de martor numitului S.V.F., care, știind că transportă alcool fără documente legale, ar fi putut căpăta mai degrabă calitatea de complice, la rândul său, la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, decât de martor; modul superficial în care a fost tratată declarația martorei C.I., cu privire la care, dacă se dovedea că nu a spus adevărul, firesc era să se fie efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, pentru că inculpatul B.E.

nu putea fi în același timp în două locuri diferite; neclaritățile ar putea continua, însă nici unul din aceste aspecte nu are relevanță majoră în soluționarea prezentei cauze, în limitele învestirii instanței. în drept: Fapta inculpatului B.E., care la data de 20.07.2007, a achiziționat cantitatea de 1.000 litri alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatori autorizați de astfel de produse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din C. fisc.. Fapta Inculpatului T.Ș.S., care, la aceeași dată 20.07.2007,1-a ajutat pe inculpatul B.E. să se aprovizioneze cu 1.000 litri alcool etilic de la alți furnizori decât antrepozitarii autorizați pentru producție sau importatori autorizați de astfel de produse, întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din C. fisc..

Fapta inculpatului T.Ș.S., care, la data de 20.07.2007, deținând cantitatea de 1.000 litri alcool etilic dintr-o altă sursă decât antrepozitarii autorizați, ascunzând astfel bunul impozabil sau taxabil, s-a sustras de la plata accizelor și TVA datorate statului, în valoare totală de 29.170,42 RON (aferente numai cantității de 1.000 litri alcool etilic), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală -prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Fapta aceluiași inculpat T.Ș.S. care, la data de 10.10.2007, fiind audiat în calitate de martor și întrebat cu privire la o împrejurare esențială în cauză, respectiv cu privire la modalitățile în care s-a realizat achiziționarea de către inculpatul B.E., la data de 20.07.2007, a cantității de 1.000 litri alcool, nu a spus tot ceea ce știa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă -prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (1) C. pen..

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: - limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților; - gradul de pericol social al faptelor comise; - persoana și antecedentele penale ale inculpaților; din acest punct de vedere este de remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar al inculpatului B.E. (fila 33], acesta a mai fost condamnat definitiv, în trecut, la pedeapsa amenzii penale și a închisorii, pentru comiterea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere. Ultima dintre condamnări, la pedeapsa de 2 ani și 4 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost pronunțată prin sentința penală nr. 708 din 04.03.1998 a Judecătoriei Tg-Mureș.

întrucât suspendarea condiționată a executării pedepsei nu a fost revocată, în privința acestei condamnări a intervenit reabilitarea de drept potrivit art. 86 C. pen.. Funcție de cele arătate s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 37 C. pen. referitoare la recidivă. Potrivit extrasului de cazier judiciar (fila 213), inculpatul T.Ș.S., la momentul comiterii faptelor de care este acuzat în acest dosar, se. afla la primul conflict cu legea penală. Ulterior, la data de 24.10.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureș a pus în mișcare acțiunea. penală împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003.

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală; Din acest punct de vedere este de remarcat comportamentul nesincer al ambilor inculpați din cursul urmăririi penale, și al inculpatului B.E. din cursul judecății. De menționat că inculpatul T.Ș.S. s-a sustras atât urmăririi penale (în cea mai mare parte) cât și judecății. Față de cele de mai sus, s-a apreciat că nu poate fi reținută vreo circumstanță atenuantă legală sau judiciară în privința nici unuia dintre inculpați. Latura civilă a cauzei: Persoana juridică vătămată prin comiterea faptei de evaziune fiscală, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Mureș, s-a constituit parte civilă în cauză în cursul judecății, solicitând obligarea inculpatului B.E.

la plata sumei de 37.921,55 RON, reprezentând prejudiciul fiscal cauzat bugetului consolidat al statului, stabilit în baza notei de constatare MS nr. 19822 din data de 24 iulie 2007 a Gărzii Financiare Mureș (filele 16-19]. De menționat că, la stabilirea prejudiciului s-au luat în calcul două cantități de alcool, respectiv cei 1.000 litri care s-a apreciat că au fost în cele 300 bidoane plastic a câte 5 litri fiecare, și cei 300 litri care s-a apreciat că au fost în cele 15 bidoane a câte 20 litri fiecare. Așa cum s-a arătat mai sus, în cauză, s-a dovedit cu certitudine că la locuința inculpatului B.E. a ajuns doar cantitatea de 1.000 litri alcool etilic, aprovizionată din alte surse decât antrepozitarii autorizați.

Ca atare, s-a solicitat Gărzii Financiare Mureș să calculeze prejudiciul, și defalcat, pe cele două cantități de alcool etilic. Din adresa nr. 403797 din data de 04.11.2009 a Gărzii Financiare Mureș (filele 217-228) rezultă că, aferent cantității de 1.000 litri alcool etilic, trebuiau calculate și virate la bugetul statului accize în valoare de 24.512,96 RON, iar TVA în sumă de 4.657,46 RON, adică în total suma de 29.170,42 RON. Având în vedere că, în privința cantității de 1.000 litri alcool etilic, sunt întrunite răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile alăturate acțiunii penale, instanța de fond, în baza art. 14 și a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 și următoarele C. civ., a admis parțial acțiunea civilă a părții civile menționate mai sus și a obligat doar pe inculpatul T.Ș.S.

la plata către aceasta a sumei totale de 29.170,42 RON, cu titlu de daune materiale. A obligat inculpatul și la plata de majorări de întârziere calculate până la data stingerii efective a sumei datorate. Instanța de prim-grad a apreciat că doar infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului T.Ș.S. este una de rezultat, care ar justifica constituirea de parte civilă și acordarea de despăgubiri civile, iar infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 ar fi una de pericol. Că este așa poate fi invocat ca argument faptul că cele două infracțiuni nu pot fi comise decât în tandem, respectiv nu poate exista evaziunea fiscală menționată în prezenta hotărâre, adică o eliberare pentru consum a alcoolului în condițiile art. 166 alin. (1) litera e din Legea nr. 571/2003 care determină automat exigibilitatea accizei și a TVA, fără o aprovizionare cu acel alcool din alte surse decât antrepozitarii autorizați.

Pe de altă parte, a considera și infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 o infracțiune de rezultat, nu s-ar face altceva decât să se dubleze posibilitatea recuperării accizei și TVA de la aceeași persoană, în cazul de față de la inculpatul T.Ș.S.. De fapt, acțiunea culpabilă din punct de vedere civil - cauzatoare de prejudiciu - este aceea a ascunderii obiectului taxabil sau impozabil, adică necalcularea și neplata accizelor și a TVA, și nu acțiunea de aprovizionare cu alcool din alte surse decât antrepozitarii autorizați. Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse: În privința autoturismului marca D.G.C., ridicat de organele de cercetare penală de la locuința inculpatului B.E.

s-a constatat următoarele: În cursul urmăririi penale, în baza procesului verbal din data de 20.07.2007 (fila 29), organele de cercetare penală au procedat, în baza art. 96-97 din C. proc. pen., la ridicarea autoturismului marca D.G.C., identificat la aceeași dată la locuința inculpatului B.E., împreună cu certificatul de înmatriculare al acestuia. Autoturismul a fost depus în curtea I.P.J. Mureș. Potrivit procesului verbal încheiat la data de 20 iulie 2007 (fila 12), în urma verificării în evidențele specifice ale serviciului de specialitate, autoturismul marca D.G.C. era deținut de numita S.M.I. cu domiciliul în municipiul Bistrița. Din declarația numitului T.I. rezultă că, în cursul lunii august 2006, ar fi achiziționat de la o persoană al cărei nume nu-l mai reținea, știind doar că se numea „D.", autoturismul marca D.G.C., cu suma de 12.500 euro.

în cursul lunii decembrie 2006, întrucât nu era mulțumit de mașină a decis să o vândă. Discutând cu un cunoscut, T.Ș.S., a aflat că acesta dorea să o cumpere. S-au înțeles la preț, respectiv 12.000 euro. A primit un avans de 2.000 euro și i-a încredințat numitului T.Ș.S. mașina. Ulterior, întrucât nu-i achitase restul sumei, i-a luat mașina înapoi. în cursul lunii iulie 2007, numitul T.Ș.S. i-a mai dat suma de 5.000 euro și atunci i-a predat din nou mașina acestuia. În declarația olografă din cursul urmăririi penale, inculpatul T.Ș.S. a confirmat cele arătate de numitul T.I. în privința autoturismului. în plus, a declarat că, după ce a intrat în posesia acestuia, pentru a putea achita întregul preț și a-și recupera și el banii, s-a hotărât să-l vândă, discutând în acest sens cu un cunoscut, adică cu inculpatul B.E..

întrucât inculpatul B.E. locuia în loc. Sângeorgiu de Mureș și a solicitat să-i fie dusă acolo mașina, a apelat pentru aceasta la o cunoștință, S.V.F.. A trimis mașina prin intermediul acestei persoane la data de 20 iulie 2007. A predat intermediarului certificatul de înmatriculare și cheile mașinii. în cursul zilei de 22 iulie trebuia să primească banii sau mașina dacă inculpatul B.E. nu o cumpăra, dar nu a primit nici una nici alta, iar ulterior nu a mai reușit să vorbească cu acesta. În referatul de terminare a urmăririi penale, s-a menționat că: „au fost ridicate în temeiul art. 118 din C. proc. pen., autovehiculele". În rechizitoriu s-a menționat că inculpatul B.E. „motivează prezența autoturismului marca D.G.C.

în locuința sa prin aceea că l-a achiziționat de la o persoană T. sau F. din Bistrița, fără a încheia vreun act cu această persoană, mașina fiind adusă la domiciliul său de către acel F., cu care inculpatul nu s-a întâlnit, întrucât era plecat de acasă". Tot în rechizitoriu s-a făcut mențiunea: „de asemenea s-a dispus confiscarea specială a autovehiculului marca D.G.C., deoarece a fost folosit la comiterea infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar". La data de 20 mai 2009, prima instanță a solicitat, printre altele, lămuriri procurorului cu privire la temeiul și motivul ridicării autoturismului marca D.G.C.. Prin adresa din data de 22 mai 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a comunicat instanței de fond faptul că autoturismul respectiv a fost ridicat ca fiind bun folosit la comiterea faptei penale reținute în sarcina inculpaților și, pe de altă parte, nici unul din inculpați nu a făcut dovada că ar fi proprietarul mașinii în cauză.

Din toate cele menționate mai sus rezultă o serie de neconcordanțe între actele și dispozițiile organelor de urmărire penală cu privire la autoturismul marca D.G.C.. În primul rând, nu a fost audiată deținătoarea legală a mașinii pentru a se stabili regimul juridic al acesteia, respectiv care erau titlurile în baza cărora mașina s-a aflat la alte persoane și, în final, la inculpatul T.Ș.S., după cum rezultă din declarația numitului T.I., confirmată de inculpatul T.Ș.S.. Nu s-a lămurit nici modalitatea în care numitul T.I. a intrat în posesia mașinii. Bunul fiind unul important, este de mirare cum de s-a acceptat varianta primirii lui de la un necunoscut. În al doilea rând, de menționat că, dacă în procesul verbal de ridicare a autoturismului s-a menționat ca temei legal dispozițiile art. 96-97 C. proc.

pen. - referitoare la ridicarea de obiecte și înscrisuri, în referatul de terminare a urmăririi penale s-au menționat prevederile art. 118 C. pen. - referitoare la măsura de siguranță a confiscării speciale, iar în rechizitoriu s-a menționat că autoturismul a fost deja supus confiscării speciale. Referitor la ultimul aspect, respectiv cine a dispus confiscarea specială, care a fost baza legală și ce act a fost întocmit în acest sens nu rezultă din rechizitoriu sau din vreun alt act al dosarului de urmărire penală. Aceasta, cu atât mai mult cu cât din ordonanța procurorului din data de 19 septembrie 2008, rezultă clar că măsura sechestrului asigurător a fost instituită doar asupra autoturismului marca VW, proprietatea inculpatului B.E..

Același aspect rezultă și din rechizitoriu, întrucât la capitolul „Măsuri asigurătorii", se menționează că asupra autoturismului marca VW s-a instituit sechestru asigurător în vederea asigurării recuperării prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. În legătură cu același autoturism, de menționat că, prin aceeași ordonanță menționată mai sus, procurorul a respins cererea inculpatului B.E. de restituire a autoturismului marca D.G.C.. De asemenea că, în cursul judecății, și numita S.M.I. a solicitat restituirea aceluiași autoturism, invocând faptul că ar fi proprietara de drept a acestuia. În raport cu cele de mai sus, se poate aprecia că proprietar de fapt al mașinii a fost și este inculpatul T.Ș.S., pentru că achitase mare parte din prețul acesteia, iar celelalte persoane nu au făcut dovada drepturilor pretinse.

Ca atare, și instanța de prim-grad a respins cererile de restituire a autoturismului marca D.G.C., formulate de inculpatul B.E. și de numita S.M.I.. În altă ordine de idei, din niciun act al dosarului de urmărire penală nu rezultă că asupra autoturismului marca D.G.C. s-ar fi instituit vreo măsură asiguratorie. Având însă în vedere faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 20 iulie 2007, proprietar de fapt al autoturismului sus-menționat era inculpatul T.Ș.S., și că același inculpat a fost obligat la plata de despăgubiri către partea civilă M.F.P. prin A.N.A.F. și D.G.F.P. Mureș, pentru garantarea reparării prejudiciului, s-a apreciat, acum, că se impune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunului respectiv, în temeiul art. 163 alin. (1) și (5) C. proc.

pen. coroborat cu art. 353 alin. (1) C. proc. pen.. Potrivit art. 164 alin. (2) C. proc. pen. măsura sechestrului asigurător urma să fie adusă la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc. În acest sens s-a dispus emiterea unei adrese către Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Tg-Mureș pentru desemnarea executorului judecătoresc care să îndeplinească cele de mai sus. în privința autoturismului marca VW, proprietatea inculpatului B.E., ridicat de organele de cercetare penală de la locuința acestuia, s-a constatat următoarele: Așa cum s-a mai arătat, în cursul urmăririi penale, procurorul a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra autoturismului marca VW, proprietatea inculpatului B.E..

încă din cursul urmăririi penale, inculpatul B.E. a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului și instituirea sechestrului asupra unui imobil, constând în teren proprietatea sa, pe care l-a identificat cu datele înscrise în CF, sau asupra imobilului constând într-o locuință, tot proprietatea sa, identificat cu datele înscrise în CF. Prin ordonanța din data de 19 septembrie 2008, procurorul a respins cererile inculpatului B.E.. De asemenea, procurorul a respins și cererea de restituire a autoturismului marca D.G.C., motivat de faptul că inculpatul B.E. nu a făcut dovada că ar fi proprietarul acestuia. Prin rezoluția din data de 24 octombrie 2008, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureș a respins plângerea formulată de inculpatul B.E.

împotriva ordonanței procurorului din data de 10 septembrie 2008. În cursul judecății, inculpatul B.E. a solicitat din nou restituirea autoturismului marca D.G.C., invocând că acesta nu a făcut obiectul vreunei măsuri asigurătorii și existența unui contract de vânzare-cumpărare care i-ar fi fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare. Prin aceeași cerere a solicitat și înlocuirea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului său marca VW cu sechestrul asigurător asupra unui imobil. Prin încheierea din data de 9 iunie 2009, prima instanță a admis cererea inculpatului B.E., a dispus instituirea măsurii asigură