ÎCCJ, Decizia nr. 142/2020

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 31 din data de 24 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 278 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv a Deciziei penale nr. 278 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva încheierii nr. 61/RC din data de 18 martie 2019, pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație în Dosarul nr. x/2019.

De asemenea, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a făcut referire la dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora încheierea prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, este definitivă.

În raport cu aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, în ceea ce privește încheierea prin care se respinge cererea de recurs în casație, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că hotărârea apelată nu este susceptibilă a fi atacată, fiind definitivă, calea de atac exercitată fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Împotriva Deciziei penale nr. 31 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat, la data de 24 februarie 2020, apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 septembrie 2020, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 31 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționat anterior apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 278 din data de 13 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 31 din data de 24 februarie 2020, pronunțate de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 31 din data de 24 februarie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2020.

GGC - NN