ÎCCJ, Secția penală

Asupra excepției de necompetență

materială, invocată de inculpatul O.G., constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 407/P/2010 din

2 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe

Infracțiunilor de Corupție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

:

-

B.I.

sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de

influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin.

(1) și (2) C. pen. și cumpărare de influență prev. de art. 6

1

din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C.

pen.;

- I.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de

influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin.

(1) și (2) C. pen. și cumpărare de influență prev. de art. 6

1

din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C.

pen.;

- S.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de

influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin.

(1) și (2) C. pen., cumpărare de influență prev. de art. 6

1

din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals săvârșită în

scopul ascunderii comiterii infracțiunii de cumpărare de influență (consemnată

mai sus) prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C.

pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., participație improprie la infracțiunea

de fals în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de cumpărare de influență

prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005 modificată, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

- B.O.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000,

rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și O.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut prin actul de trimitere în

judecată că în perioada mai - septembrie 2010, învinuitul O.G. a pretins plata

pentru alții respectiv pentru B.&H.C., prin K.S. și K.G., de la asocierea

condusă de învinuitul B.I. (din care făceau parte I.C., S.C. și B.O.I.), a

sumei de 516.000 euro sub aparența unui contract de consultanță între firmele SC

P.P. SRL și B.&H.C. Din această sumă au fost achitați 384.000 euro.

În baza aceleiași rezoluții

infracționale, în perioada septembrie-noiembrie 2010, învinuitul O.G. a pretins

și primit pentru sine suma de 400.000 lei.

Pentru aceste favoruri patrimoniale, învinuitul

O.G., conform promisiunilor, a facilitat asocierii condusă de învinuitul B.I.,

obținerea unor contracte comerciale profitabile firmelor controlate de această

asociere.

Obținerea și derularea acestor

contracte a fost rezultatul traficului de influență exercitat de învinuitul

O.G. pe lângă B.A. - director afaceri corporatiste la SC C.R. SA și respectiv

administrator la SC C.D. SA.

S-a mai reținut că în perioada

noiembrie 2010 - februarie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, învinuitul

O.G. și-a traficat influența pe lângă T.B., cu scopul de a-1 determina pe

acesta ca, în calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, să facă anumite acte prin care să favorizeze interesele

comerciale ale „asocierii B.” legate de investiții din fonduri europene pe

direcția Agenției de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit și Agenției

naționale pentru pescuit și acvacultura.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 3 octombrie 2012.

La termenul din 17 mai 2013,

inculpatul O.G. a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție față de împrejurarea că nu mai are calitate de parlamentar,

întrucât la data de 13 mai 2013 și-a prezentat demisia din Senat, solicitând

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Din înscrisurile depuse la dosar de

apărătorii inculpatului, rezultă că la data de 13 mai 2013, acesta și-a

prezentat demisia din funcția de senator, iar prin Hotărârea adoptată de Senat

la acea dată s-a luat act de încetarea mandatului său de senator.

Hotărârea privind constatarea

încetării mandatului de senator a inculpatului O.G. a fost publicată în M. Of.

al României - Partea I nr. 268 din 14 mai 2012.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., la data emiterii rechizitoriului, respectiv la data

de 2 octombrie 2012, competența în prezenta cauză aparținea Înaltei Curți de

Casație și Justiție în raport de calitatea persoanei, respectiv aceea de

deputat din partea UDMR în Parlamentul României a inculpatului O.G.

Potrivit art. 40 alin. l C. proc. pen.,

atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului,

instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea

infracțiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile in care fapta are legătură

cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, sau s-a dat o hotărâre în primă

instanță.

În cauza de față, se constată că nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege menționat mai sus

întrucât acuzațiile formulate de Ministerul Public nu au legătură cu calitatea

de deputat (la data trimiterii în judecată) sau de senator (în prezent) a

inculpatului O.G., iar în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre în primă instanță.

In cuprinsul rechizitoriului se face mențiunea că în perioada mai 2007 -

octombrie 2008 inculpatul a deținut funcția de președinte al A.N.R.E., iar la

data trimiterii în judecată era deputat U.D.M.R.

Având în vedere pierderea calității de

senator a inculpatului O.G., care atrăgea competența de soluționare a cauzei a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi admisă

excepția necompetenței după calitatea persoanei și a se dispune trimiterea

cauzei la Tribunalul București, instanță căreia îi revine competența materială

de soluționare conform art. 27 pct. 1 C. proc. pen.

În baza art. 193 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Declină competența de soluționare a

cauzei privind pe inculpații O.G., B.I., I.C., S.C. și B.O.I. în favoarea

Tribunalului București, căruia îi trimite dosarul.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu

pentru inculpați, în sumă de câte 100 lei, până la prezentarea apărătorilor

aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

mai 2013.