ÎCCJ, Secția penală

Asupra excepției de necompetență materială, invocată de inculpatul O.G., constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 407/P/2010 din 2 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților : - B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și cumpărare de influență prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; - I.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și cumpărare de influență prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; - S.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cumpărare de influență prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals săvârșită în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de cumpărare de influență (consemnată mai sus) prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap.

la art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., participație improprie la infracțiunea de fals în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.; - B.O.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și O.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut prin actul de trimitere în judecată că în perioada mai - septembrie 2010, învinuitul O.G. a pretins plata pentru alții respectiv pentru B.&H.C., prin K.S. și K.G., de la asocierea condusă de învinuitul B.I. (din care făceau parte I.C., S.C. și B.O.I.), a sumei de 516.000 euro sub aparența unui contract de consultanță între firmele SC P.P. SRL și B.&H.C. Din această sumă au fost achitați 384.000 euro. În baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada septembrie-noiembrie 2010, învinuitul O.G. a pretins și primit pentru sine suma de 400.000 lei. Pentru aceste favoruri patrimoniale, învinuitul O.G., conform promisiunilor, a facilitat asocierii condusă de învinuitul B.I., obținerea unor contracte comerciale profitabile firmelor controlate de această asociere.

Obținerea și derularea acestor contracte a fost rezultatul traficului de influență exercitat de învinuitul O.G. pe lângă B.A. - director afaceri corporatiste la SC C.R. SA și respectiv administrator la SC C.D. SA. S-a mai reținut că în perioada noiembrie 2010 - februarie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, învinuitul O.G. și-a traficat influența pe lângă T.B., cu scopul de a-1 determina pe acesta ca, în calitate de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să facă anumite acte prin care să favorizeze interesele comerciale ale „asocierii B.” legate de investiții din fonduri europene pe direcția Agenției de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit și Agenției naționale pentru pescuit și acvacultura.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 octombrie 2012. La termenul din 17 mai 2013, inculpatul O.G. a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție față de împrejurarea că nu mai are calitate de parlamentar, întrucât la data de 13 mai 2013 și-a prezentat demisia din Senat, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Din înscrisurile depuse la dosar de apărătorii inculpatului, rezultă că la data de 13 mai 2013, acesta și-a prezentat demisia din funcția de senator, iar prin Hotărârea adoptată de Senat la acea dată s-a luat act de încetarea mandatului său de senator.

Hotărârea privind constatarea încetării mandatului de senator a inculpatului O.G. a fost publicată în M. Of. al României - Partea I nr. 268 din 14 mai 2012. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la data emiterii rechizitoriului, respectiv la data de 2 octombrie 2012, competența în prezenta cauză aparținea Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de calitatea persoanei, respectiv aceea de deputat din partea UDMR în Parlamentul României a inculpatului O.G. Potrivit art. 40 alin. l C. proc. pen., atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile in care fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, sau s-a dat o hotărâre în primă instanță.

În cauza de față, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege menționat mai sus întrucât acuzațiile formulate de Ministerul Public nu au legătură cu calitatea de deputat (la data trimiterii în judecată) sau de senator (în prezent) a inculpatului O.G., iar în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre în primă instanță. In cuprinsul rechizitoriului se face mențiunea că în perioada mai 2007 - octombrie 2008 inculpatul a deținut funcția de președinte al A.N.R.E., iar la data trimiterii în judecată era deputat U.D.M.R. Având în vedere pierderea calității de senator a inculpatului O.G., care atrăgea competența de soluționare a cauzei a Înaltei Curți de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei și a se dispune trimiterea cauzei la Tribunalul București, instanță căreia îi revine competența materială de soluționare conform art. 27 pct. 1 C. proc. pen. În baza art. 193 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Declină competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații O.G., B.I., I.C., S.C. și B.O.I. în favoarea Tribunalului București, căruia îi trimite dosarul. Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în sumă de câte 100 lei, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2013.