ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față, constată:
Prin
sentința penală nr. 33 din 20 ianuarie 2011 Tribunalul București, secția a ll-a
penală, a dispus următoarele:
În
baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. a)-c) C. pen. și art. 76
lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata D.L.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a)
teza a ll-a și lit. b) C. pen.
Conform art. 86
1
C. pen. a fost
suspendată sub supraveghere executarea, pedepsei, fixându-se un termen de încercare
de 4 ani în temeiul art. 86
2
C. pen.
În
baza art. 86
3
C. pen. s-a pus în vedere inculpatei
să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul
de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, să anunțe în prealabil
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea; să
comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă și să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele
de existență.
În
baza art. 359 C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatei
dispozițiile art. 86
4
alin. (2) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata
pedepsei aplicate prevenția de la data de 27 mai 2010 la zi.
În
baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea de
îndată în libertate a inculpatei de sub puterea M.A.P. nr. 142/UP/2010 al Tribunalului
București, secția a ll-a penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor
accesorii.
În
baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a)-c) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat
inculpatul U.F. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În
baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 74 lit. a)-c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat
la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În
baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 14 lit. d) din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a)-c)
C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă
de 3 ani închisoare.
În
baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a)
teza a ll-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. a fost
suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, fixându-se un termen
de încercare de 4 ani, conform art. 86
2
C. pen.
În
baza art. 86
3
C. pen. s-a pus în vedere inculpatului
să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul
de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, să anunțe în prealabil
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de
muncă și să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de
existență.
În
baza art. 359 C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpatului
dispozițiile art. 86
4
alin. (2) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata
pedepsei aplicate prevenția de la 27 mai 2010 la zi.
În
baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus punerea de
îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 143/UP/2010 al Tribunalului
București, secția a ll-a penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata
suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea
pedepselor accesorii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 0,37 grame heroină
și 265 comprimate metadonă rămase în urma analizelor de laborator.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 550 RON de la cei doi inculpați.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 19.125 RON, ridicată cu
ocazia percheziției domiciliare și care provine din vânzarea de droguri.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut,
analizând probatoriile administrate, următoarea situație de fapt.
Inculpatul U.F., pe baza aceleiași rezoluții
infracționale, la datele de 07 mai 2010, 12 mai 2010, 13 mai 2010 (folosindu-se
de minora D.R. în vârstă de 13 ani), 14 mai 2010 (împreună cu coinculpata D.L.S.)
și 17 mai 2010, a vândut colaboratorului sub acoperire „D.A." cantitatea totală
de 1,26 grame heroină cu suma de 500 RON, ceea ce întrunește în drept elementele
constitutive ale o infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată,
prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14
lit. d) din același act normativ și art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reținut de asemenea că în zilele de
13 mai 2010, 14 mai 2010 și 17 mai 2010, același inculpat, cu știință, a pus la
dispoziția unor consumatori de droguri locuința sa în vederea consumului, ceea ce
realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de punere la dispoziție a locuinței
în vederea consumului, prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat, constând în deținerea
la domiciliu a cantității de 275 comprimate metadonă, în vederea consumului propriu,
fiind depistat cu ocazia percheziției locuinței, la 27 mai 2010, s-a apreciat că
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare
risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000.
S-a reținut că toate infracțiunile au fost
comise în concurs real, fiind incidente prevederile art. 33 lit. a) C. pen.
În
ceea ce o privește pe inculpata D.L.S., s-a stabilit că activitatea
sa infracțională a constat în faptul că, în baza unei unice rezoluțiuni infracționale,
la data de 14 mai 2010, împreună cu inculpatul U.F. a vândut colaboratorului sub
acoperire „D.A." cantitatea de 0,22 grame heroină cu suma de 100 RON, iar în
data de 18 mai 2010 a vândut aceleiași persoane cantitatea de 0,12 grame heroină
cu suma de 50 RON, ceea ce întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii
de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Tribunalul a mai reținut și motivat că
săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, în condițiile arătate, ca și vinovăția
acestora, sunt amplu și temeinic dovedite prin procesele-verbale încheiate de organele
de poliție, înregistrări audio-video necontestate, actele de constatare tehnico-științifică,
coroborate cu depozițiile martorilor, declarațiile
colaboratorului
sub acoperire și recunoașterile constante ale inculpaților, care au solicitat să
se țină seama de circumstanțele lor personale favorabile.
În
ceea ce privește individualizarea pedepselor, tribunalul a
interpretat prevederile art. 72 C. pen. în sensul existenței unei distincții clare
între gradul de pericol social al faptelor, pe de o parte, care este ridicat, și
datele ce caracterizează persoana inculpaților, unde sunt precumpănitori, acele
elemente ce conduc la concluzia că reeducarea lor este posibilă și fără privare
de libertate prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
sub mai multe aspecte.
S-a susținut în primul rând că instanța
de fond a greșit neaplicând inculpatului U.F. și pedeapsa complementară prevăzută
de art. 64 alin. (1) lit. d) C. pen. - interzicerea drepturilor părintești, în condițiile
în care în sarcina sa s-a reținut incidența art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000.
Acesta a implicat, în activitatea sa ilegală de comercializare a drogurilor, la
data de 13 mai 2010, pe minora D.R., în vârstă de 13 ani, ceea ce imprimă faptei
un caracter și mai grav, ce urmează să se reflecte și în pedeapsa complementară.
O a doua critică a vizat neaplicarea prevederilor
art. 80 C. pen., coexistența circumstanțelor atenuante cu agravanta menționată impunând
ca pedeapsa să nu fie coborâtă sub minimul său special, în raport de gravitatea
faptei, de circumstanțele reale și personale ale cauzei.
Cel de-al treilea motiv de apel a vizat
greșita individualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpați, arătându-se că
suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor este nejustificată.
Intimații inculpați au solicitat respingerea
apelului ca nefondat, arătând că recunosc faptele și nu vor mai săvârși infracțiuni.
Inculpatul U.F. a solicitat și să fie audiat, declarația sa în sensul menționat
fiind consemnată la dosar.
Prin decizia penală nr. 104/A din 01 aprilie
2011, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, a admis apelul declarat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
A desființat, în parte, sentința penală
nr. 33 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând:
I. În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c)
C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpata D.L.S. la 3 ani
închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i
inculpatei pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În
baza art. 86
1
C. pen. a dispus suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani,
stabilit conform art. 86
2
alin. (1) C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpata
trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la
Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum
și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor
art. 86
4
C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere
a executării pedepsei.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata
suspendării executării pedepsei
principale, s-a suspendat
și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei.
II. 1. În baza art. 2 alin. (1), (2) din
Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași lege, art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen. a condamnat pe inculpatul U.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i
inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea
nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d)
C. pen. a condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i
inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76
alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i
inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34
alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit aceste pedepse și a dat inculpatului spre executare
pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen., interzicându-i
inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței
penale atacate.
A dedus prevenția pentru ambii inculpați,
de la 27 mai 2010 la 20 ianuarie 2011.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut
următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului
în contextul prevederilor art. 378 C. proc. pen. și al criticilor formulate, Curtea
a reținut următoarele:
Referitor la neaplicarea față de inculpatul
U.F. a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești - art. 64
lit. d) C. pen., s-a reținut că implicarea unui minor, în cazul în speță, în vârstă
de 13 ani, într-un act infracțional de comercializare a drogurilor prezintă o gravitate
deosebită, reflectată de legiuitor prin reglementarea unei circumstanțe agravante
speciale - art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000. Ea a fost reținută
de
către instanța de fond ca încadrare juridică, iar din motivarea sentinței rezultă
că a fost avută în vedere și la individualizarea pedepsei.
Nici cea de-a doua critică, vizând neaplicarea
de către instanța de fond a o prevederilor art. 80 C. pen. privind concursul între
cauzele de agravare și de atenuare a pedepselor nu a putut fi primită.
Prin sentința atacată a fost reținut acest
concurs, iar instanța a considerat totuși necesar, în raport de ansamblul criteriilor
și al circumstanțelor reale și personale pe care Ie-a avut în vedere, să coboare
pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege 10 ani închisoare. S-a apreciat că
această posibilitate este perfect legală, fiind în acord cu prevederile art. 80
alin. (2) C. pen.: „în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante,
coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie".
S-a reținut că apelul este întemeiat în
ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, conform considerațiilor
ce succed.
Cererea inculpatului U.F. și a inculpatei
D.L.S., de a li se aplica prevederile art. 320
1
C. proc. pen., nu a putut
fi însă primită având în vedere că cercetarea judecătorească a început înainte de
intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, care a introdus acest text, iar prevederile
art. 13 C. pen. nu operează într-o asemenea materie procedurală.
Așa fiind, instanța de apel a dispus, în
rejudecare, conform încadrării juridice corecte date de instanța de fond, condamnarea
inculpatului U.F. la pedepse de 5 ani, 1 an și respectiv 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la
art. 64 lit. a) și b) C. pen., interzicându-i-se inculpatului, ca pedepse accesorii,
aceste drepturi, pe duratele de executare ale pedepselor principale.
Curtea a apreciat că în cauză, în raport
și de distincțiile făcute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,
ținând seama de numărul, gravitatea și natura infracțiunilor, este justificată interzicerea
în totalitate a drepturilor electorale, deci inclusiv cel de a fi ales [art. 64
alin. (1) lit. a) teza I C. pen.].
S-a mai reținut că faptele inculpatului,
care lezează cu totul alte categorii de relații sociale decât cele de familie ori
legate de ocrotirea minorilor, nu justifică aplicarea pedepsei complementare solicitate
de Parchet, o astfel de măsură fiind excesivă și în afara scopurilor pentru care
a fost reglementată.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34
lit. a) C. pen. s-a procedat la contopirea pedepselor și s-a dat intimatului inculpat
spre executare pe cea mai grea dintre acestea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a)
și b) C. pen. pe durata executării pedepsei de 5 ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale
sentinței penale atacate.
Împotriva deciziei penale nr. 104/A din
01 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe inculpații
U.F. și D.L.S. a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
motivele fiind menționate în încheierea de ședință de la 11 octombrie 2012 când
au avut loc dezbaterile în prezenta cauză, urmând a nu mai fi reluate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 29631/3/2010.
Examinând motivele de recurs și hotărârea
atacată sub toate aspectele, Înalta
Curte constată că recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este
fondat, dar nu pentru motivele invocate respectiv cele prevăzute de art. 385
9
pct. 14
și pct. 17
2
C. proc. pen., ci
pentru considerentul privind greșita confiscare a
sumei
de 550 RON de la intimații inculpați U.F. și D.L.S.
I. Astfel, Înalta Curte constată că la
data de 07 mai 2010 în jurul orelor 13,00, colaboratorul D.A. a efectuat o cumpărare
autorizată de heroină de la inculpatul U.F., înmânându-i acestuia din urmă o sumă
de 100 RON contravaloarea a două doze de heroină.
Din raportul de constatare tehnico științifică
din 11 mai 2010, a rezultat că proba cu masa de 0,31 grame conține heroină în amestec
cu cofeină și paracetamol, cantitatea de 0,23 grame din aceeași substanță fiind
depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii.
În
data de 12 mai 2010 în jurul orelor 14:30 colaboratorul „D.A."
a efectuat o cumpărare autorizată de droguri, de la inculpatul U.F., înmânându-i
acestuia din urmă o sumă de 100 RON contravaloarea a două doze de heroină.
Din raportul de constatare tehnico științifică
din 14 mai 2010, a rezultat că proba cu masa de 0,24 grame conține heroină în amestec
cu cofeină și paracetamol, probă consumată în procesul analizelor de laborator.
În
data de 13 mai 2010 în jurul orelor 10:00 colaboratorul „D.A."
o a efectuat o cumpărare autorizată de droguri, de la inculpatul U.F., înmânându-i
acestuia din urmă o sumă de 100 RON contravaloarea a două doze de heroină, cumpărare
efectuată prin intermediul minorei D.R.
Din raportul de constatare tehnico științifică
din 14 mai 2010, a rezultat că proba cu masa de 0,25 grame conține heroină în amestec
cu cofeină și paracetamol, probă consumată în procesul analizelor de laborator.
În
data de 14 mai 2010 în jurul orelor 18:00 colaboratorul „D.A."
a efectuat o cumpărare autorizată de droguri de la inculpatul U.F. și inculpata
D.L.S., înmânându-i acestuia din urmă o sumă de 100 RON contravaloarea a două doze
de heroină.
Din raportul de constatare tehnico științifică
din 18 mai 2010, a rezultat că proba cu masa de 0,22 grame conține heroină în amestec
cu cofeină și paracetamol, probă consumată în procesul analizelor de laborator.
În
data de 17 mai 2010 în jurul orelor 14:00 colaboratorul „D.A."
a efectuat o cumpărare autorizată de droguri, de la inculpatul U.F., înmânându-i
acestuia din urmă o sumă de 100 RON contravaloarea a două doze de heroină.
Din raportul de constatare tehnico științifică
din 19 mai 2010, a rezultat că proba cu masa de 0,24 grame conține heroină în amestec
cu cofeină și paracetamol, cantitatea de 0,14 grame pulbere din aceeași substanță
a fost depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii.
În data de 18 mai 2010 în jurul orelor
18:30 colaboratorul „D.A." a efectuat o cumpărare autorizată de droguri de
la inculpata D.L.S., înmânându-i acesteia din urmă o sumă de 50 RON contravaloarea
unei doze de heroină.
Din raportul de constatare tehnico științifică
din 19 mai 2010, a rezultat că proba cu masa de 0,12 grame conține heroină în amestec
cu cofeină și paracetamol, probă consumată în procesul analizelor de laborator.
in toate aceste acte materiale rezultă
că inculpatul U.F. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri în formă continuată,
respectiv 4 acte materiale (respectiv la data de 07 mai 2010, 12 mai 2010, 13
mai 2010, 17 iulie 2010) în schimbul sumei totale de 400 RON, și un act material
împreună cu inculpata D.L. în schimbul sumei de 100 RON (la data de 14 mai 2010),
iar inculpata D.L. a mai săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, singură, un
singur act material, în schimbul sumei de 50 RON (la data de 18 mai 2010).
Astfel, sumele care trebuiau confiscate
de la inculpații, fiind rezultatul activității infracționale, sunt de 450 RON în
ceea ce-l privește pe inculpatul U.F. și 100 RON în ceea ce o privește pe inculpata
D.L.F.
II. Cu privire la motivul de casare invocat
de parchet privind greșita individualizare a pedepselor stabilite în sarcina inculpaților;
instanța de recurs constată că referitor la inculpata D.L.S., instanța de fond și
instanța de apel au considerat, în mod corect, că în raport de împrejurarea că aceasta
a săvârșit două acte materiale ale infracțiunii de comercializare a drogurilor,
fiind sub influența concubinului său, inculpatul U.F., că nu este cunoscută cu antecedente
penale, a recunoscut și regretat faptele, are un copil minor în întreținere, dispunând
pedeapsa de 3 ani închisoare o pedeapsă ce a fost suspendată sub supraveghere, în
condițiile art. 86
1
C. pen.
De asemenea, instanța de apel a reținut
că soluția instanței de fond este greșită și în ceea ce privește tratamentul sancționator
aplicat intimatului inculpat U.F.
Instanța de Apel, în mod judicios a reținut
că, în mod nejustificat, instanța de fond a aplicat inculpatului U.F. pedepse într-un
cuantum redus și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării sancțiunii rezultante,
deși inculpatul a săvârșit un număr de trei infracțiuni diferite în formă continuată,
cu privire la regimul drogurilor, implicând un număr important de acte materiale,
fiind, conform propriilor declarații, infractor de obicei, consumând droguri de
mai mulți ani și fiind angrenat în activități de acest gen; și nu se află la prima
încălcare a legii penale, este fără ocupație și loc de muncă.
Toate aceste împrejurări, coroborate cu
pericolul social deosebit de ridicat al faptelor, au condus instanța de apel la
concluzia că reeducarea sa nu poate fi realizată, în sensul art. 52 C. pen., fără
privare de libertate.
Instanța de apel a mai ținut seama, la
individualizarea pedepselor, că inculpatul nu a negat săvârșirea infracțiunilor.
Toate aceste împrejurări reținute de instanța
de apel, urmează a fi luate în o considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul
lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravității faptelor săvârșite,
care caracterizează persoana
inculpatului U.F. și D.L.S.,
întrucât aplicarea pedepselor sub minimul special stabilit de textele incriminatoare
pentru infracțiunile săvârșite, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei
cea mai grea de 5 ani închisoare în ceea ce-l privește pe inculpatul U. și de 3
ani închisoare în ceea ce o privește pe inculpata D., pedepse care sunt menite să
satisfacă și scopul acestora instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare
a pedepsei reținută în sarcina inculpatei D.L.S., Înalta Curte constată că a fost
stabilită în mod corect în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei principale neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea
de executare a pedepsei.
Împrejurarea
că infracțiunea prevăzută de art. 2
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este
o infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpata
a săvârșit aceste fapte în formă continuată (însă fiind vorba de două acte materiale)
așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a o stabilit limitele
pedepselor, care nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească
a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile
de comitere, de persoana inculpatei și de posibilitățile sale de reeducare, să se
dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale,
atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții,
astfel că în mod corect i s-au aplicat inculpatei dispozițiile legale privind suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la
art. 86
1
C. pen.
Pentru toate aceste considerente,
Înalta Curte, constată că instanța de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea
criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat
în modul de stabilire a pedepselor rezultante de 3 ani închisoare, în sarcina inculpatei
D.L., dar și a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere
a executării pedepsei principale conform art. 86
1
C. pen., reținută în
sarcina inculpatei D.L., evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic
al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor
în care au fost săvârșite, subliniind circumstanțele personale evidențiate în persoana
inculpatei respectiv că este la primul impact cu legea penală, are un minor în întreținere,
astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum
cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.
Înalta Curte de Casație și Justiție, de
asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante
aplicate inculpatului U.F. și D.L., cât și a modalității de executare în ceea ce
o privește pe inculpata D.L. prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei
nu se justifică majorarea pedepsei stabilite în ceea ce-i privește pe ambii inculpați
sau schimbarea modalității de executare în ceea ce o privește pe inculpata D.L.,
deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează
în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia
că circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere în mod corect,
în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise care au luat amploare
și încurajează consumatorii de droguri,
agravat prin modul de comitere,
valorile sociale atinse, respectiv, prin deprecierea stării de sănătate a persoanelor
care consumă astfel de substanțe.
De asemenea, critica parchetului în ceea
ce-l privește pe inculpatul U.F. care vizează existenta uneia din împrejurările
enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., respectiv lit. c), considerată, în
mod greșit, circumstanță atenuantă de instanța de fond și însușită de instanța de
apel, raportându-se la împrejurarea că acesta nu a recunoscut implicarea în activitatea
infracțională a inculpatei D.L. îngreunând stabilirea adevărului, nu obligă instanța
de judecată să înlăture aceste dispoziții și să dispună majorarea pedepsei aplicată
deja sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, având în vedere că în fața instanței
de fond, respectiv, în faza de cercetare judecătorească acesta și-a recunoscut faptele
săvârșite și Ie-a regretat.
Recunoașterea împrejurării invocate drept
circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței, care ține seama de pericolul
social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea,
în cauză, conduita sinceră în cursul procesului penal.
În
raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere
criticile formulate în recurs de către de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât și cea
rezultantă, reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea
faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se
majorarea pedepsei sau stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei,
astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
III. Înalta Curte constată că nu este fondat
nici motivul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc.
pen. în sensul omisiunii aplicării pedepsei complementare prev. de art. 64
alin. (1) lit. d) C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul U.F.
Interzicerea exercitării acestor drepturi
se impune in cazul comiterii unor infracțiuni asupra minorilor, care îl fac pe făptuitor,
pentru o perioadă, incompatibil cu calitatea de părinte, tutore sau curator.
În
temeiul acestei hotărâri, Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului formând
un bloc de convenționalitate și dispozițiile mai favorabile ale acestora fiind direct
aplicabile în dreptul român, potrivit art. 11 și art. 20 din Constituția României,
s-a reținut că interzicerea drepturilor părintești reprezintă o ingerință în dreptul
inculpatului la respectarea vieții de familie, încălcând art. 8 din Convenție.
Și în prezenta cauză, ca și în cauza dedusă
C.E.D.O. - Sabou și Pârcălab împotriva României - infracțiunea pentru care a fost
condamnat inculpatul nu are nici o legătură cu fapte influențând autoritatea părintească,
acesta nefiind acuzat de neîngrijirea ori rele tratamente aplicate copiilor săi.
Aplicarea automată și de o manieră absolută
a interdicției de a exercita drepturile părintești, cu titlu de pedeapsă accesorie,
tuturor persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate, fără nici un
control din partea instanțelor, referitor la tipul de infracțiune și în interesul
eventualilor minori reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenție.
Dreptul de a fi părinte și de a exercita
efectiv toate prerogativele decurgând din el,
este
un drept fundamental al omului, astfel că el nu poate fi interzis sau îngrădit în
mod
automat de către instanță, pe durata executării
pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.
Instanța este obligată să examineze dacă
infracțiunea comisă îl face pe inculpat
nedemn de a exercita acest
drept.
Or, prin fapta comisă la data de 13
mai 2010, de a vinde 2 doze de heroină în o schimbul sumei de 100 RON, prin intermediul
minorei D.R. (care nu este fiica inculpatului), inculpatul U.F. nu a afectat drepturile
și persoana copilului și nici nu a avut un comportament ce l-ar califica drept nedemn
de a-și exercita drepturile părintești, astfel încât instanța nu poate interzice
aceste drepturi nici măcar pe durata executării pedepsei principale.
Instanța de apel, ținând cont că interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) C. pen., se dispun ținând seama de natura
și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului
și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă, a apreciat
corect că faptele de trafic de droguri, deținere în scopul consumului, și punerea
la dispoziție a locuinței a altor persoane în scopul consumului de droguri, nu pot
duce la concluzia că inculpatul nu poate fi un bun părinte, tutore sau curator.
Pentru aceste considerente, Înalta
Curte, în baza art. 385
15
alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale
nr. 104/A din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală,
privind pe inculpații U.F. și D.L.S.
Va casa, în parte, decizia penală atacată
și, în parte, sentința penală nr. 33 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului București,
secția a ll-a penală, numai în ceea ce privește greșita confiscare a sumei de 550
RON de la intimații inculpați U.F. și D.L.S.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, va dispune
confiscarea specială a sumei de 450 RON de la intimatul inculpat U.F. și a sumei
de 100 RON de la intimata inculpată D.L.S.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. (3)
C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 104/A din 01 aprilie
2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe inculpații U.F.
și D.L.S.
Casează, în parte, decizia penală atacată
și, în parte, sentința penală nr. 33 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului București,
secția a ll-a penală, numai în ceea ce
îi
privește greșita confiscare
a sumei de 550 RON de la intimații inculpați U.F. și D.L.S.
În
baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea
specială a sumei de 450 RON de la intimatul inculpat U.F. și a sumei de 100 RON
de la intimata inculpată D.L.S.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați
din oficiu pentru intimații inculpați U.F. și D.L.S., în sumă de câte 300 RON se
va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în
sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 23 octombrie 2012.