ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1142/2014

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171 din 28 august 2013 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 2109/89/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului I.V., actualmente deținut în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 7 (șapte) ani de închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) și lit. b) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului I.V.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2013 la zi.

În baza

art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborate cu art. 998 și urm. C. civ.

, a admis acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată M.M.

A fost obligat inculpatul I.V. să îi achite acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată M.M. s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Victima minoră M.M.  este elevă în cadrul Liceului,,M.G.” din localitatea Z., județ V., in anul școlar 2012-2013 și locuiește împreună cu părinții adoptivi în localitatea Z., județ V.

Conform conținutului anchetei sociale din 17 aprilie 2013 întocmită de Primăria comunei Zorleni (fila 129 dosar de urmărire penală), victima M.M. provine dintr-o familie dezorganizată, consumatori de alcool, care beneficiază doar de venitul minim garantat, conform Legii nr. 416/2001,în sumă de 231 lei lunar, fapt pentru care victima minoră lipsește constat de la cursurile școlare și a repetat anul școlar.

De asemenea, se arată faptul că victima minoră M.M. este bolnavă, având diagnosticul de deficiență mentală ușoară, având un QI= 64-67, cu tulburare de conduită emoțională, iar conform adresei din 23 aprilie 2013 a D.G.A.S.P.C. a județului Vaslui (fila 131 dosar de urmărire penală), victima minoră M.M. se află în evidența B.E.C.C. din cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui, încadrată în grad de handicap ușor, conform certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap din 20 martie 2013.

Profitând de aceste vulnerabilități ale victimei minore, inculpatul I.V. a recrutat-o pe aceasta, în vara anul 2012, în scopul exploatării sexuale.

În perioada următoare, inculpatul I.V. a contactat diferite persoane și, de asemenea, a fost contactat de diferiți clienți, cărora le-a propus să întrețină raporturi sexuale cu victima minoră M.M., a negociat prețul cu clienți și a încasat sumele de bani, după care clienții plecau cu victima minoră în diferite locații unde întrețineau raporturi sexuale.

În luna ianuarie 2013, victima minoră M.M. a încercat să iasă de sub influența inculpatului, refuzând să se mai întâlnească cu acesta sau cu clienții, însă prin amenințări violente, inculpatul a reușit să o determine pe aceasta să continue să accepte clienți.

În fața instanței de judecată, partea vătămată a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală. A precizat că inculpatul a fost cel care a găsit un client pentru prima dată și că I.V. stabilea cât trebuie să plătească clienții pentru întreținerea de relații sexuale.

M.M. a arătat că a a fost amenințată atât de inculpat, cât și de prietenul acestuia B.M., fiindu-i frică. A precizat că atunci când inculpatul a spus că îi va da foc, i-a fost frică de faptul că acest lucru se va întâmpla în realitate.

Deși partea vătămată a declarat în fața instanței de judecată că, pe perioada cât a fost plecată în municipiul Bârlad, nu a fost amenințată de inculpat pentru a se întoarce să întrețină relații sexuale în favoarea inculpatului, Tribunalul a dat eficiență declarației dată în faza de urmărire penală, aflată la un moment mai apropiat de cel al săvârșirii faptelor.

A mai arătat și că toți banii obținuți din întreținerea de raporturi sexuale reveneau inculpatului.

S-a arătat că declarația victimei minore se coroborează, în ceea ce privește amenințările și violențele psihice și fizice, cu conținutul materialului obținut în urma punerii în aplicare a autorizațiilor în baza cărora au fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice efectuate de inculpat și victimă, astfel:

Dintre persoanele care au întreținut raporturi sexuale cu victima minora M.M., în condițiile sus-menționate, a fost identificat martorul A.L.M., care a declarat că, în cursul aprilie 2013, a întreținut raporturi sexuale cu victima M.M., după ce anterior a discutat cu inculpatul I.V.

În fața instanței de judecată, martorul A.L.M. a precizat că i-a plătit inculpatului I.V. suma de 30 lei pentru a întreține un raport sexual cu M.M. și că, în timp ce era audiat de organele de poliție, a primit un S.M.S. din partea inculpatului.

Martorul G.D. a declarat că, în luna februarie 2013, l-a împrumutat pe inculpatul I.V. cu suma de 50 lei, sumă care nu i-a mai fost restituită și în contul căreia inculpatul i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu victima M.M.

În fața instanței de judecată, deși a negat că s-ar fi întâlnit cu inculpatul la magazin - aspect pe care instanța l-a înlăturat, a recunoscut că inculpatul i-a propus să întrețină relații sexuale cu partea vătămată în contul datoriei de 50 lei.

Inculpatul I.V. a apelat și la serviciile unor taximetriști pentru identificarea de clienți dornici să întrețină raporturi sexuale cu minore, fiind identificați și audiați în acest sens 2 martori, astfel:

- martorul A.A. (filele 55-57 dosar de urmărire penală) a declarat că, în cursul anului 2012, a fost contactat de inculpatul I.V., care i-a propus să îndrume clienți dornici să întrețină raporturi sexuale către el.

În fața instanței de judecată, martorul A.A. a precizat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală și că inculpatul i-a solicitat să identifice clienți în vederea întreținerii de relații sexuale cu partea vătămată. A mai arătat că pentru efectuarea curselor era solicitat de cele mai multe ori de inculpat, chiar dacă urma a fi client doar partea vătămată.

- martorul S.R.A. (filele 91-92 dosar de urmărire penală) a declarat că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, i-a transportat pe inculpatul I.V. si victima M.M. la diferite locații, unde victima minora urma să întrețină raporturi sexuale cu clienții, inculpatul dându-i numărul său de telefon și cerându-i să fie apelat în situația în care are clienți dornici să întrețină raporturi sexuale cu minora.

Martorul S.A. a precizat că, din câte cunoaște el, prețul pentru un raport sexual cu partea vătămată era de 50 lei, iar banii erau luați de inculpat.

A mai arătat că inculpatul i-a lăsat un număr de telefon la care avea posibilitatea de a îl contacta, în ipoteza în care găsea clienți pentru întreținerea de relații sexuale cu partea vătămată sau pentru efectuarea de curse.

Martorul C.V., audiat de organele de urmărire penală, a declarat că l-a contactat telefonic pe inculpat pentru ca el și un prieten de-al său să întrețină relații sexuale cu partea vătămată. S-a stabilit telefonic ca prețul să fie de 35 de lei de persoană, inculpatul I.V. solicitând ca banii să fie dați lui M.M. și ca partea vătămată să fie adusă în același loc de unde a și fost luată. A mai precizat că inculpatul l-a mai contactat pentru a îl întreba dacă nu dorește să întrețină relații sexuale cu partea vătămată.

Martorul B.C., audiat de organele de urmărire penală, a arătat că, în timp ce se afla în barul aparținând lui B.F., a fost abordat de inculpat, care l-a întrebat dacă nu dorește o „piesă” pentru a întreține relații sexuale, propunere pe care martorul a refuzat-o. După o săptămână a fost contactat de către inculpat, în același scop. I.V. i-a solicitat suma de 40 lei, iar, la ieșire, i-a solicitat să se grăbească întrucât urma a veni o altă persoană care să întrețină relații sexuale cu partea vătămată.

Martorul R.A., audiat de organele de urmărire penală, a arătat că, în luna iulie 2012, a fost sunat în mai multe rânduri de inculpat care l-a întrebat dacă nu dorește să se întâlnească cu o tânără pentru a întreține relații sexuale. Inculpatul i-a solicitat suma de 30 de lei, l-a condus în locul în care se afla partea vătămată și i-a precizat că poate să îl mai contacteze dacă vrea să întrețină relații sexuale cu M.M.

A mai arătat că, în vara anului 2012, l-a mai contactat telefonic de 2 ori pe inculpat, care i-a oferit-o pe M. în vederea întreținerii de relații sexuale contra sumei de 30 lei.

Martorii G.C.C., Ș.N. și C.C.A. au arătat că, fiind colegi de școală/clasă cu partea vătămată, erau contactați telefonic de către inculpat care îi întreba dacă partea vătămată este la școală.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului I.V. de a recruta și transporta în diferite locații, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră M.M., profitând de starea de vulnerabilitate în care aceasta se afla, determinată de starea materială precară a familiei din care aceasta provine, cât și starea de sănătate precara, fiind diagnosticata cu „deficiență mentală ușoară, QI=64-67, tulburare de conduita emoțională”, coroborate cu folosirea de acte de violență fizică și amenințări verbale asupra victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, în formă calificată, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

Modalitățile de realizare în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de trafic de minori, în formă calificată, comisă de inculpatul I.V. au fost: recrutarea victimei M.M., constând în atragerea victimei spre a fi exploatată sexual în vedere obținerii de profit, și transportarea victimei, atât de la locuința inculpatului I.V., cât și de la locuința victimei minore M.M., în diferite locații din municipiul Bârlad și împrejurimi, pentru întreținerea de raporturi sexuale cu diferiți clienți.

Mijloacele de realizare a modalităților normative prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, au fost: amenințarea, violența fizică și psihică, profitând de starea de vulnerabilitate în care victima minoră se afla, datorită atât stării materiale precare a familiei, cât și starea de sănătate mentală precara a victimei minore M.M.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul I.V., solicitând reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 184 din 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul I.V.

S-a menținut starea de arest a acestuia.

A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, instanța de apel a reținut că au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, reținându-se o stare de fapt corectă și o încadrare juridică legală.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul I.V. invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă, deoarece nu a acționat cu intenția de a o exploata sexual victima minoră M.M.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii mai favorabile.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Din actele cauzei rezultă că fapta inculpatului I.V. constă în aceea că a recrutat și transportat victima M.M. în vederea exploatării sale sexuale, profitând de starea precară a familiei acesteia dar și de starea de sănătate, partea vătămată fiind diagnosticată cu „deficiență mentală ușoară și tulburare de conduită emoțională”.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de persoane s-a realizat prin două modalități alternative, respectiv recrutarea și transportarea victimei în diferite locații din mun.Bârlad și împrejurimi, cu obligarea acesteia de a întreține, prin constrângere, raporturi sexuale cu diferite persoane.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției, aspect care rezultă, fără dubiu, din declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor dar și cu celelalte probe administrate în cauză.

Victima a relatat, în mod constant, că a fost amenințată de inculpat și obligată să întrețină, împotriva voinței sale raporturi sexuale în locațiile alese de inculpatul I.V., banii fiind luați de către acesta.

Martorii audiați au arătat că inculpatul era cel care stabilea prețul și cel care identifica persoanele care doreau să întrețină raporturi sexuale cu victima M.M. minoră la data comiterii faptelor.

Inculpatul avea cunoștință atât despre starea de sănătate a părții vătămate - prin certificatul din 20 martie 2013 emis de D.G.A.S.P.C. Vaslui, victima a fost încadrată într-un grad de handicap - dar și de vârsta acesteia, deseori întrebând martorii dacă au văzut-o la școală.

Ca atare, nu poate fi însușită critica recurentului inculpat circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., fapta fiind săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă chiar dacă minimul și maximul din legea nouă sunt mai reduse, deoarece fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen. potrivit cu care „(…) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate”.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul

I.V.

împotriva Deciziei penale nr. 184 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, ca fiind nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada detențiunii.

Inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

I.V.

împotriva Deciziei penale nr. 184 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 aprilie 2013 la 31 martie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2014.