ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2010

Asupra contestației

în anulare de față,

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Secția

comercială, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1530 din

21 mai 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea

Cooperatistă Horea, împotriva Deciziei Curții de Apel Alba-Iulia nr. 68 din 23

mai 2008, reținând, în esență, că, instanța de apel a realizat o analiză

efectivă a cadrului legal aplicabil - Ordinul M.L.P.A.T. și D.A.P.L. nr. 29/N

din 23 decembrie 1993 - și că ,,raportul de expertiză tehnică întocmit

corespunde exigențelor obiectivelor și răspunsurilor la obiecțiuni.’’

Recurenta- pârâtă a

formulat

contestație

în anularea Deciziei secției comerciale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 1530 din 21 mai 2009

,

în temeiul art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea a

arătat, în esență, că instanța de recurs, dintr-o omisiune sau dintr-o eroare

materiala, s-a referit, exclusiv, la conținutul raportului de expertiză,

omițând să cerceteze nulitatea raportului de contraexpertiză.

Contestația în

anulare este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., pe care contestatoarea și-a întemeiat

contestația promovată, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din

greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În prima ipoteză,

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, este de subliniat

că această din urmă sintagmă desemnează acea eroare privitoare la aspectele

formale ale judecății recursului în raport cu datele existente la dosarul

cauzei la momentul pronunțării hotărârii, ceea ce vizează, așadar, greșeli de

fapt involuntare și nicidecum greșeli de judecată. Or, contestatoarea a

încercat să evidențieze tocmai asemenea erori de judecată, arătând că instanța

de recurs a omis să cerceteze nulitatea raportului de contraexpertiză, aspect

intrinsec judecății recursului, ce nu poate fi circumscris noțiunii de greșeală

materială, în sensul tezei I a art. 318 C. proc. civ.

În cea de a doua

ipoteză - omisiunea, din greșeală, a instanței de recurs de a cerceta vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare -

este de observat că,

întrucât judecata în calea extraordinară de atac a recursului este limitată la

criticile ce corespund, în mod riguros, dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.,

în prezenta pricină, instanța a procedat, întocmai, respectiv, examinând

decizia atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, astfel cum

au fost dezvoltate de către recurenta- pârâtă.

În consecință, pentru motivele

arătate, urmează ca Înalta Curte să respingă contestația în anulare formulată

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anularea Deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

1530 din 21 mai 2009, formulată de contestatoarea Societatea Cooperatistă Horea

Brad.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

17 martie 2010.