ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2012

S.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul ajutării în orice mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

G.D.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

T.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prin falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (republicată) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

R.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

P.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul ajutării în orice mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

D.B.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și spălare de bani în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (republicată).

B.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul ajutării în orice mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la spălare de bani, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (republicată), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În susținerea propunerii s-a arătat că începând cu anul 2008 inculpații V.C. și S.T. împreună cu funcționarii bancari, inculpații M.A. - director general la Băncii R.D. - Grup U. și inculpatul N.A. - director comercial la Banca R.D. - Grup D. au inițiat/constituit o grupare infracțională care a avut drept unic scop, obținerea de importante beneficii financiare, prin fraudarea instituției bancare R.D. S.G. SA - România, sub forma obținerii de credite bancare în condiții ilegale. În fapt, membrii grupului infracțional organizat au acționat în mod concertat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar desfășurând activități specifice pregătirii și profesiei fiecăruia dintre aceștia, în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfășurare pe termen lung, ocazie cu care au racolat și controlat activitatea mai multor persoane din mediul comercial și funcționari din cadrul instituției bancare, care au acționat în cunoștința de cauză, pe paliere diferite, la dispoziția inițiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate. Pentru transpunerea în practică a rezoluției infracționale, sub coordonarea inculpatului V.C., membrii grupului au gestionat activitatea unor societăți comerciale a căror activitate o controlau prin persoane interpuse în calitate de asociați/administratori/mandatari, sau au preluat controlul altor societăți comerciale, parte dintre ele cu activitate reală, urmare a cesionării acestora de către asociații inițiali, către persoane aflate pe palierul inferior de execuție în cadrul grupului, firme cărora le-au indus un comportament evazionist, în scopul îmbunătățirii parametrilor financiari contabili, pentru a crea aparență legală că acestea au dobândit vocația de a face obiectul unor creditări. La această grupare au aderat și alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuție, fiecare membru având un rol execuțional bine stabilit fie de către liderii grupării, fie de către ceilalți membrii. La acest grup infracțional organizat au fost racolate deopotrivă, atât persoane din mediul instituțiilor bancare care au ajutat la realizarea scopului infracțional datorită atribuțiilor de serviciu pe care le aveau de îndeplinit, cât și persoane cu atribuții conexe activităților de creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestați A.N.E.V.A.R. sau anumiți oameni de afaceri. De asemenea, datorită mediului din care făceau parte liderii grupării au făcut posibilă racolarea și aderarea la gruparea infracțională și a unor notari, membrii ai grupării infracționale necesari pentru desfășurarea activității infracționale, deoarece dată fiind valoarea foarte mare a creditelor bancare ce trebuiau obținute nelegal, acestea trebuiau garantate cu anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea unor contracte în formă autentică. La grupul structurat, inițiat de cei menționați, au aderat pe parcursul perioadei cât a funcționat mai multe persoane care aveau rolul de a ceda sau prelua părțile sociale ale societăților comerciale care acționau ca paravan pentru activitatea ilicită desfășurată, de a ține evidența contabilă, de a întocmi documentele contabile fictive justificative pentru operațiuni comerciale inexistente (facturi, avize de expediție și de însoțire a mărfurilor, note de intrare recepție etc). Gruparea a fost susținută și sprijinită în diferite faze de mai multe persoane, care au acționat în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având o structură determinată, clară și roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Scopul constituirii grupului infracțional organizat a fost acela de a obține importante beneficii financiare ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni economice cu consecințe deosebit de grave în dauna instituțiilor bancare și ale statului, reprezentat de F.N.G.C.I.M.M. Fraudarea instituției bancare a fost posibilă și s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau doi dintre liderii grupării infracționale în cadrul celor două grupuri din subordinea Băncii R.D. – G.S.G. SA, respectiv inculpatul M.A. în calitate de director general al Băncii R.D. - Grup U. și inculpatul N.A. în calitate de director comercial al Băncii R.D. - Grup D., calitate în care cei doi au coordonat întreaga activitate infracțională din interiorul instituției pe care o conduceau. Cei doi au implementat la nivelul instituțiilor bancare a căror activitate o coordonau de pe pozițiile manageriale deținute, un mod de lucru prin care au determinat mai mulți funcționari subordonați ierarhic să încalce în mod repetat prevederile legale și normele bancare în vigoare cu privire la activitatea de acordare a și prelungire a unor credite. Sistemul implementat și întreținut de aceștia menit a frauda banca și a le permite să-și însușească nelegal sumele de bani astfel obținute, în participație cu ceilalți membrii ai grupului, pentru impunerea căruia și-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales puterea de decizie conferită de poziția pe care erau încadrați, consta în creditarea succesivă a unor societăți, mare parte neeligibile, în condițiile în care erau constituite garanții supraevaluate reprezentând proprietăți imobiliare, îndeosebi terenuri și garantarea Fondului de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, care pe principiul consacrat drept suveică, utilizau o parte din banii obținuți pentru a plăti dobânzi exigibile și în unele situații chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente obținute anterior de alte firme controlate de grupul infracțional, evitând trecerea simultană la categoria neperformante a tuturor creditelor, și în acest fel generarea de suspiciuni privind existența fraudei bancare. Pentru a putea gestiona corespunzător activitatea zecilor de societăți care erau prezentate la bancă în vederea credităm sau care erau folosite pentru crearea de circuite financiare și comerciale reale sau fictive cu aparență de legalitate, în scopul realizării transferului banilor obținuți din credite și al retragerii lor în numerar ori al creditării conturilor unor societăți din țară sau din Bulgaria în vederea stratificării lor, inculpatul V.C. beneficia de serviciile inculpatului S.T., persoană responsabilă îndeosebi cu partea de întocmire a documentațiilor, în special așa-numitele planuri de afaceri și evaluarea garanțiilor în condiții de supraevaluare, precum și ale inculpatului R.C., persoană care coordona diferiți interpuși ce acționau pentru identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse în garanție și persoane care să fie interpuși drept reprezentanți legali, respectiv inculpatul S.A., care era responsabil cu retragerea în numerar a banilor la dispoziția coordonatorilor. Datorită perpetuării modului de lucru impus de inculpatul M.A. și inculpatul N.A. în cadrul celor două grupuri ale Băncii R.D. – U. și D. - s-a ajuns în situația în care mare parte dintre cei care aprobau sau propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoștință despre faptul că societățile cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleași persoane, deși acestea nu apăreau ca deținătoare ale unor calități oficiale în aceste societăți. Totodată, cei doi inculpați, menționați mai sus, profitând de pozițiile de decizie deținute în cele două sucursale Băncii R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal, ca garanțiile imobiliare aduse de ceilalți membrii ai grupării să fie supraevaluate, deși era de notorietate faptul că piața imobiliară se afla în declin datorită crizei economice care a afectat toate domeniile de activitate în mod special cel imobiliar. Cu toate acestea inculpații P.C., D.C. și alți consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă în calitate de reprezentanți ai Băncii R.D. - Grup U. și ai Băncii R.D. – Grup D. și au luat la cunoștință faptul că aceste garanții sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului imobil, ci prin mandatari ai acestora, în multe situații fiind vorba de persoane care apar în situații frecvente, în relație cu banca în calitate de asociat/administrator/garant ipotecar/mandatar ai garanților ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. și alții, în marea lor majoritate persoane cu o situație materială precară și lipsite de instruire. Terenurile aduse în garanție erau identificate de către executanți ai inculpatului R.C. în special, printre aceștia cel mai activ dovedindu-se a fi P.A. care identifica proprietarii, îi îndruma pentru încheierea actelor notariale la notarii învinuiți P.D.C., R.J. și L.A., unde în loc să se încheie contracte de vânzare cumpărare conform interesului vânzătorilor, îi determina să încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală a bunului, și două procuri, una prin care promitentul currpărător era împuternicit să reprezinte proprietarul în vederea vânzării ulterioare și alta prin care era împuternicit să ipotecheze terenul la bancă în vederea obținerii unor credite. Inculpatul M.A. și ceilalți membrii ai grupului infracțional au racolat și persoanele care în calitate de evaluatori autorizați A.N.V.A.R., pentru a îndeplini dispozițiile date de coordonatorii grupului și atingerea scopului infracțional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori mult peste prețul de circulație al terenului la data respectivă, pentru terenurile ipotecate în favoarea băncii, la data creditării. Evaluatorii racolați de către inculpații M.A. au fost: G.O.l., G.D.M. și B.G. Pe parcursul derulării activității infracționale au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000 euro și din acesta s-au plătit o parte din creditele acordate unor societăți comerciale controlate de membrii grupării infracționale, pentru a nu se descoperi frauda bancară și pentru ca acestea credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante, pentru care trebuiau să fie constituite provizioane. Garanțiile instituite în favoarea băncii, ipoteci de grad I și II erau schimbate într-un timp relativ scurt cu altele a căror valoare era supraevaluată. Din actele premergătoare administrate în cauză a rezultat faptul că până la această dată au fost identificate un număr de 35 societăți comerciale care au obținut în mod nelegal credite de la Banca R.D. S.G. SA - România, respectiv Grup U. și Grup D. și Banca A., cauzându-se un prejudiciu în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON. De la Banca R.D. - Grup U. au obținut credite în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un număr de 20 societăți comerciale. De la Banca R.D. - Grup D. au obținut credite în valoare totală de 31.048.063 euro, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăți comerciale de la Banca A. au obținut credite în valoare totală de 9.705.069 euro, respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăți comerciale. Analiza datelor cauzei pendinte de către Curte vizează examinarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiuri invocate în drept ca justificare a solicitării de arestare preventivă a inculpaților. Pornind în această analiză de la noțiunea de probă, care, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) C. proc. pen., evocă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, trebuie subliniat că probele în baza cărora s-ar putea lua măsura preventivă a arestului nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare. În ceea ce privește expresia de indicii temeinice, Curtea a reținut că din simplul fapt al definirii acesteia în art. 68 1 C. proc. pen., rezultă că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, rezultând astfel neîndoielnic că acestea nu sunt probe ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză. Există, deci, indicii temeinice, când din analiza datelor aflate la dosarul cauzei se desprinde, în mod evident, presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat. Pe de altă parte, indiciile temeinice trebuie privite ca o veritabilă punte de legătură între fapta săvârșită și persoana bănuită de comiterea ei. În mod cert, a reținut instanța de fond, indiciile temeinice pot rezulta și în urma actelor premergătoare efectuate în vederea începerii urmăririi penale. Totodată, curtea a reținut că o altă normă legală incidență în cauză o reprezintă dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia măsurile preventive pot fi luate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală. Plecând de la aceste dispoziții legale, văzând și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și aplicându-le cauzei deduse judecății, Curtea a constatat că există un nivel suficient de rezonabilitate al acuzațiilor aduse inculpaților, stabilirea în detaliu a existenței sau nu a condițiilor privind trimiterea lor în judecată și tragerea la răspundere penală urmând a fi făcută la terminarea cercetării penale și, respectiv, a judecății. Astfel, s-a reținut că la acest moment există suficiente și convingătoare indicii care pot fi convertite ulterior în probe și chiar probe că inculpații ar fi săvârșit faptele imputate, respectiv că inculpatul S.T. alături de coinculpații C.V., S.A., M.A., N.M.A. și R.C. au inițiat un grup infracțional organizat care avea drept scop obținerea de importante beneficii financiare prin fraudarea Băncii R.D. – S.G. SA România, sub forma obținerii de credite bancare în condiții ilegale în numele unor societăți comerciale a căror activitate o controlau prin persoane interpuse în calitate de asociați, administratori ori mandatari sau au preluat controlul altor societăți comerciale, parte din ele cu activitate reală, urmare a cesionării acestora de către asociații inițiali către persoanele aflate pe palierul inferior de execuție în cadrul grupului (inculpata B.L., R.l. și S.D). La această grupare au aderat și alte persoane, structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuție separate, fiecare membru având un rol bine stabilit specific pregătirii și profesiei fiecăruia dintre aceștia. Astfel, au aderat la acest grup eterogen, deopotrivă atât persoane cu funcții de răspundere în instituții bancare - inculpații M.A. și N.A. - director general la Banca R.D.- Grup U. și respectiv director comercial la Banca R.D. - Grup D., P.C. (consilier clientelă), notari necesari grupării pentru desfășurarea activității infracționale dată fiind valoarea foarte mare a creditelor bancare ce urmau a fi obținute nelegal, acestea trebuind a fi garantate cu bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea de contracte în formă autentică (inculpata P.D.C., A.L.), persoane cu atribuții conexe activității de creditare bancară, cum ar fi evaluatori atestați A.N.E.V.A.R. (inculpații G.D.M., G.O.l.) agenți imobiliari (inculpatul P.A.), până la persoane cu o situație materială precară și nivel de instrucție scăzut (inculpații B.L., R.l., S.D.). În acest fel, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011 un număr de 34 de societăți comerciale au făcut obiectul unor creditări ilegale, inculpații M.A. și N.A., în virtutea calităților deținute, au coordonat strict procedurile de selecție a firmelor ce urmau să realizeze activitate infracțională. În acest fel, Curtea a apreciat că în cazul fiecărui inculpat din cauza pendinte există un nivel acceptabil de rezonabilitate al indiciilor și probelor care converg spre bănuiala legitima că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Astfel, în sarcina inculpatului T.S. s-a prezumă că în calitatea sa de director general în cadrul SC E. SRL, în perioada ianuarie 2008-decembrie 2011 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv Banca R.D. - Grup U., N.A. - director comercial al Băncii R.D. Grup D. și C.V., prin intermediul lui C.V. și R.C., care l-au racolat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în dauna Băncii R.D. Grup U., Băncii R.D. Grup D. și Banca A. și a ajutat la obținerea unor importante sume de bani, în mod ilicit, prin inducerea și menținerea în eroare a Băncii R.D. - Grup U., Grup D. și Banca A., ca urmare a întocmirii pe SC E. SRL a unor rapoarte de evaluare asupra unor imobile supraevaluate ce au fost depuse la bancă și avute în vedere la acordarea creditelor pe SC I.O. SRL, SC P.&B. SRL, SC G.G.L. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, precum și semnarea în calitate de girant ipotecar la Banca A. pentru SC S. Grup B., culminând cu obținerea în mod ilegal a unui credit în numele lui SC E. SRL. A primit, în nenumărate rânduri, importante sume de bani, în conturile SC E. SRL, pe care le-a retras și despre care avea cunoștință că au fost transferați pe baza unor documente justificative fictive, sume de bani pe care Ie-a reintegrat în circuitul legal. Prejudiciul total cauzat Băncii R.D. G.S.G. SA - Grup U., Grup D. și Banca A. este în valoare de 14.450.000 euro, respectiv 1.600.000 RON. Din declarațiile martorului D.M. reiese că creditul bancar obținut de la Banca A., în sumă de 2.000.000 euro pentru SC E.A. SRL s-a realizat prin intermediul inculpatului T.S. care l-a însoțit la sediul băncii din Calea G., ultimul împutemicindu-l pe acesta pentru a-l reprezenta la bancă în vederea obținerii tranșei de creditare. Inculpata G.D.M., în calitatea sa de expert evaluator în cadrul SC T.C. SRL a întocmit rapoarte de evaluare la imobilele ce urmau a fi ipotecate în favoarea Băncii R.D., rapoarte în care erau menționate valorile de recomandare cu mult peste valoarea de piață a imobilelor, cunoscând că aceste valori nu pot fi atinse datorită crizei economice. Prin această activitate a ajutat pe membrii grupării să obțină, în mod nelegal, credite în numele și pe seama societăților comerciale pe care le controlau și ale căror terenuri au fost evaluate și anume: SC S.B.G. SRL, SC A.P.G. SRL, SC C.P.D. SRL, SC B.T. SRL, SC G.T. SRL, SC A.B.C. SRL, SC P. ind SRL, SC M.T. SRL, SC I.O. SRL și SC G.A.P. SRL. Prin această activitate a ajutat la cauzarea unui prejudiciu estimat la 21.580.000 euro. Edificator în acest sens s-a apreciat a fi raportul de evaluare întocmit de inculpată în cazul creditului în valoare de 3.000.000 euro, acordat de Banca R.D. - Grup D. societății comerciale I.O. SRL, garantat de societate cu două terenuri amplasate în localitățile Otopeni și Țâncăbești - Snagov. Terenul din Otopeni a fost supraevaluat de inculpată deși se afla în zona de extindere a Aeroportului O., urmând a fi expropriat în baza utilității publice, fiind evaluat la 13 noiembrie 2009 la valoarea de 3.383.000 euro (170 euro/m.p.) în condițiile în care prin antecontractul de vânzare-cumpărare se stabilise un preț al vânzării suma echivalent a 199.000 euro, sumă confirmată și de fiul vânzătorului. De aceeași supraevaluare a beneficiar și SC G.A.P. SRL pentru obținerea creditului de la Banca R.D. în valoare de 2.800.000 euro, terenul adus de aceasta ca și garanție fiind evaluat de inculpat la 94 euro/m.p., în condițiile în care conform PUG era situat în zona de protecție fiind traversat de o linie electrică și având stâlpi pe el. Cu privire al inculpatul P.A. s-a reținut ca acesta este cel care în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2011, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. (director executiv Banca R.D. - Grup U.), N.M.A. (director comercial al Băncii R.D. Grup D.) și C.V., prin intermediul lui R.C., care l-a racolat în scopul de a-i ajuta să identifice proprietari de terenuri, pe care să le cumpere la prețuri derizorii, urmând ca acestea să fie supraevaluate și să fie ipotecate în favoarea Băncii R.D. - G.S.G. România. Astfel, au fost încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare cu ceilalți membrii ai grupării infracționale, care aveau rolul de a fi garanți ipotecari, l-a determinat pe proprietarii terenurilor arabile să încheie procuri, antecontracte de vânzare-cumpărare și nu contracte de vânzare-cumpărare cum era firesc, pentru a reduce cheltuielile ocazionate cu intabularea terenurilor. În realizarea rezoluției infracționale a identificat și determinat proprietarii de terenuri să ipotecheze în favoarea băncii, în vederea obținerii creditelor în numele SC A.P. SRL, SC C.P.D. SRL, SC A.P. SRL, SC P.I. SRL și SC G.A.P. SRL, contribuind la cauzarea unui prejudiciu de cea. 11.300.000 euro. Pentru activitatea sa infracțională a primit de la membrii grupării infracționale sume de bani cuprinse între 5.000 și 50.000 euro, prețul fiind un anumit procent, stabilit în funcție de suprafața terenului. Apărările inculpatului din fața instanței că el nu a făcut decât să le arate „țăranilor care doreau să-și vândă terenurile unde este situat notariatul neprimind niciun comision" au fost apreciate ca fiind nesincere, fiind contrazise de probatoriul administrat. Astfel, martorul G.G. a arătat că în perioada 2008-2009, prin intermediul său C.G., proprietar al două terenuri situate în zona Măgurele, Ilfov, i-a cunoscut pe intermediarii P.S. și inculpatul P.A., acesta din urmă fiind o persoană care se ocupa de intermedierea vânzării de terenuri. G.G. a fost prezent la întocmirea antecontractelor de vânzare-cumpărare și a procurilor întocmite de C.G., la B.N.P. inculpatei P.D.C. și a observat că promitentul cumpărător nu a fost prezent la semnarea acestora, în fața notarului. Prin intermediul acelorași persoane au mai fost tranzacționate terenurile deținute de V. și A.M., documentele fiind autentificate la același birou notarial, tot în lipsa promitenților cumpărători. În toate situațiile, sumele de bani reprezentând contravaloarea terenurilor au fost remise proprietarilor de inculpatul P.A. La tranzacționare suma negociată la vânzare a fost achitată integral, la prețul de piață de atunci și toți intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții. Din declarația martorului C.G. rezultă că în anul 2009, prin intermediul martorului G.G. zis G. i-a cunoscut pe intermediarii S. și inculpatul P.A., acesta din urmă fiind o persoană care se ocupa de intermedierea vânzării de terenuri. La solicitarea intermediarilor C.G. s-a prezentat la B.N.P. inculpatei P.D.C. unde a semnat antecontracte de vânzare-cumpărare și procuri prin care mandata vânzarea terenurilor și ipotecarea acestora în vederea obținerii unor credite, pentru trei terenuri ce le deținea în zona Măgurele, Ilfov, în lipsa promitenților cumpărători. La tranzacționare suma negociată la vânzare a fost achitată integral, la prețul de piață de atunci și toți intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții. Din declarația martorului C.P. rezultă că în anul 2009, inculpatul P.A. i-a intermediat tranzacționarea unui teren proprietatea mamei sale, martora C.I., la B.N.P. P.D. S-a prezentat la acest birou notarial la solicitarea inculpatului P.A. și aici s-a întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare, fapt ce Ie-a fost adus la cunoștință proprietarilor doar în momentul semnării. Ulterior, a aflat că în lipsa sa, C.I. a semnat și procuri prin care mandata vânzarea terenului și ipotecarea acestuia în vederea obținerii unui credit. La tranzacționare suma negociată la vânzare a fost achitată integral, la prețul de piață de atunci și toți intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții. Din declarația martorului B.C. rezultă că în anul 2009 l-a cunoscut pe inculpatul P.A. care i-a intermediat tranzacționarea unui teren proprietatea părinților săi, la B.N.P. inculpatei P.D. Proprietarii s-au prezentat la acest birou notarial la solicitarea inculpatului P.A. și aici s-a întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare și procuri prin care se mandata vânzarea terenului și ipotecarea acestuia în vederea obținerii unui credit fiind menționat un preț mai mare cu 2 euro/m.p. decât cel negociat inițial. Suma negociată la vânzare a fost achitată integral și reprezenta prețul de piață de atunci, toți intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții. Din declarația martorului A.M.C. rezultă că în anul 2009 l-a cunoscut, prin intermediul lui G.G. zis G. și I.M., pe inculpatul P.A. care i-a intermediat tranzacționarea unui teren, la B.N.P. inculpatei P.D.C. A.M.C. și soția s-au prezentat la acest birou notarial la solicitarea inculpatului P.A. și aici s-a întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare și procuri prin care se mandata vânzarea terenului și ipotecarea acestuia în vederea obținerii unui credit, fapt ce Ie-a fost adus la cunoștință proprietarilor doar în momentul semnării. A.M.C. a semnat aceste documente ca urmare a discuțiilor avute cu inculpata P.D.C. care l-a asigurat că nu va avea nici o problemă din moment ce a primit banii integral. Suma negociată la vânzare a fost achitata integral și reprezenta prețul de piață de atunci iar intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții. Deși în antecontractul de vânzare-cumpărare se menționa promitent cumpărător ca fiind inculpatul S.D., A.M.C. declară că nu acesta a semnat documentul în prezența notarului. Inculpatului S.D. i se impută că în perioada ianuarie 2008 -decembrie 2011 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv Banca R.D. - Grup U., N.A. - director comercial al Băncii R.D. Grup D. și C.V., prin intermediul lui S.A., care l-a racolat în scopul comiterii acestor infracțiuni și a ajutat la obținerea unor importante sume de bani în mod ilicit prin inducerea și menținerea în eroare a Băncii R.D. - Grup U. și Grup D., prin semnarea contractelor de credit în calitate de împuternicit al adevăraților proprietari despre ale căror imobile cunoștea că sunt supraevaluate, prin semnarea contractelor de credit, în calitate de fidejusor, garant ipotecar sau administrator al unor societăți comerciale, respectiv prin semnarea contractelor comerciale fictive ce au fost depuse la bancă, pentru a evidenția relațiile comerciale a societăților comerciale ce urma să obțină credite în mod nelegal. Astfel, prin activitățile sale infracționale a mijlocit obținerea unor credite în numele următoarele societăți comerciale de la două instituții bancare: Banca R.D. - G.S.G. România (Grup U. și Grup D.) și Banca A.: SC G.G.L. SRL, SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC I.O. SRL, SC A.P. SRL, SC P.I. SRL, SC M.T. SRL, SC A.P.G. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, cauzând un prejudiciu total de 18.300.000 euro în dauna Băncii R.D. G.S.G. SA - Grup U. și D. și Băncii A. Aceste acuzații sunt întărite și de declarațiile martorilor G.N., R.M. și S.D. care au arătat că acesta i-a însoțit la bancă (Banca R.D. Sucursala U.) sau la notariat pentru a semna documentele bancare sau au tranzacționat terenuri pentru inculpat. Inculpatului D.B.F. i se impută că în perioada ianuarie 2009 - decembrie 2011, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. - director executiv la Banca R.D. - Grup U., N.A. - director comercial la Banca R.D. - Grup D. și C.V., care prin intermediul lui R.C. a fost racolat și a sprijinit gruparea infracțională în sensul că a obținut, în calitate de asociat și administrator la SC N.E. SRL, un credit garantat cu terenuri arabile a căror valoare a fost supraevaluată și despre care a avut cunoștință (contracte comerciale care în realitate nu au fost executate), cauzând un prejudiciu estimat la suma de 2.000.000 euro, bani pe care i-a transferat în mod succesiv în conturile unor societăți comerciale din România, având ca și justificare documente contabile fictive. Sumele de bani au fost reintroduse în circuitul legal, prin transferuri bancare în conturile societății controlate de către acesta, SC C.C. SRL pentru a fi introduși în circuitul legal. Inculpații B.L. și R.l. au avut rolul de interpuși ai membrilor decizionali ai grupării, profitându-se de nivelul scăzut de instrucție și situația materială precară în vederea obținerii de credite bancare de la Banca R.D. pentru membrii grupului. Astfel, inculpata B.L. și-a recunoscut vinovăția declarând că prin intermediul concubinului său, R.T. l-a cunoscut pe numitul S.D., care a afirmat că pentru o semnătură și buletinul de identitate oferă suma de 2.500.000 ROL, precum și că în perioada noiembrie-decembrie 2009, împreună cu concubinul său, a luat legătura cu S.D., acceptând să semneze anumite documente, în schimbul sumei de bani promise. Inculpata a mai declarat că s-a deplasat în București împreună cu S.D., unde s-au întâlnit cu S.A. Aceștia au mers la un birou notarial situat în zona S.P., iar B.L. a semnat mai multe documente fără să știe ce reprezintă sau să i se dea explicații de către notar cu privire la acestea. Deși inculpata B.L. și-a recunoscut vinovăția, coinculpatul R.l. a prezentat în fața instanței o versiune neveridică, încercând să se folosească de propria turpitudine (culpă) pentru exonerarea sa de manoperele la care s-a dedat pentru un necunoscut, un anume l.D. în obținerea creditului de 3.000.000 euro de la Banca R.D. Grup D. în condițiile în care nici pregătirea sa (lăcătuș mecanic la R. Onești) și nici obiectul de activitate al firmei pe care abia o preluase („lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale") nu-l calificau pentru un asemenea demers. Cât privește incidența dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății să fie închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, Curtea a apreciat că, și sub acest aspect sunt îndeplinite aceste exigențe chiar față de perioada infracțională reclamată, având în vedere întinderea fenomenului, amploarea, numărul de societăți comerciale și persoane implicate, astfel că descoperirea tuturor ramificațiilor grupului infracțional și a activității lui au necesitat un probatoriu amplu și complex. În acest context, Curtea a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, totuși acestea prezintă puncte de interferență, neputându-se face abstracție de caracteristicile faptei. Sub acest aspect se retine că existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de modalitatea săvârșirii lor, de reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți că au comis asemenea fapte. Prin urmare, curtea a apreciat că pericolul pentru ordinea publică reprezintă o predicție, o apreciere pe care judecătorul o face cu privire la comportarea inculpaților, pe baza unei evaluări strict criminologice a elementelor probatorii deja existente la dosar, fără a necesita efectuarea unui probatoriu separat doar pe acest aspect, lucru de altfel imposibil pentru că ar trebui acceptat că se pot administra probe privind un comportament viitor, imprevizibil și incert al inculpaților, ceea ce este nu numai imposibil dar și inadmisibil. Or, în raport de întregul context infracțional care a implicat angrenarea unui număr mare de persoane și societăți comerciale, perioada incriminată, prin modalitățile utilizate pentru atingerea scopului infracțional aceștia arătând că nu le este teamă de consecințele penale ale faptelor comise, aspecte care conferă un grad ridicat de pericol social și demonstrează un total dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege, apreciem că s-a făcut dovada existenței acestui pericol. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recurs inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.I., P.A., D.B.F. și B.L., criticând-o cu privire la dispoziția de luare a măsurii arestării, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorilor aleși pentru nemotivarea încheierii, existența de garanții că în libertate nu vor influența desfășurarea procesului, neanalizarea posibilității de a se dispune măsuri preventive alternative, neanalizarea existenței sau inexistenței unor temeiuri care să impună în inculpaților, necesitatea analizării circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de18 decembrie 2012 sub nr. 9385/2/2012,fiind fixat termen de judecată la data de 21 decembrie 2012. Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorilor recurenților inculpați, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate. Analizând cauza prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul declarat de inculpata B.L. este fondat, iar cele ale inculpaților S.D., G.D.M., T.S., R.I., P.A., D.B.F. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei. Se reține totodată că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) – f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen. În cauza dedusă judecății, așa cum s-a arătat mai sus măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpată B.L. în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În analiza primei condiții, a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent, acesta fiind apt să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpata B.L. a săvârșit faptele cercetate. Analizând îndeplinirea celei de a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancțiunii privative de libertate, se constată că în cauza dedusă judecății, nu există probe că lăsarea în libertate - a inculpatei B.L. ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauzala audiere. În opinia Înaltei Curți, în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpată, riscul ca aceasta să nu se prezinte la proces este infim, deoarece este obligatoriu să i se impună restricții, a căror nerespectare atrage revocarea măsurii neprivative de libertate și arestarea din nou a acesteia. Mai mult, Înalta Curte reține că riscul ca inculpata să împiedice desfășurarea procesului penal, este inexistent, in raport de atitudinea procesuala manifestata de aceasta precum și față de contribuția redusa la săvârșirea infracțiunii, aceasta având rolul de interpus al membrilor decizionali ai grupării, profitându-se de nivelul scăzut de instrucție și situația materială precară a acesteia. Referitor la tulburarea ordinii publice, prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franței din 31 mai 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru anume timp. Pe de altă parte, gravitatea infracțiunii - existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni grave, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează singură o detenție provizorie. Practica instanței europene a reținut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa c. Poloniei). În raport de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei B.L., respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. proc. pen. și raportat la art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpată a infracțiunilor pentru care este cercetată. Astfel, măsura preventivă ce urmează a fi dispusă este prevăzută de lege, fiind îndeplinite condițiile legale la luarea ei, urmărind un scop legitim, acela de asigurare a îndeplinirii scopurilor procesului penal aflat la debutul său, măsura fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit, care nu poate fi atins prin aplicarea unor alte măsuri. Față de cele învederate, Înalta Curte apreciază că restricțiile pe care inculpata va fi obligată să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, încălcarea acestora cu rea credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive. Astfel, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de inculpata B.L. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012, a casa, în parte, încheierea recurată, numai cu privire la inculpata B.L. și, rejudecând va lua față de inculpata B.L. măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile, de la data de 21 decembrie 2012 până la data de 19 ianuarie 2013 inclusiv. Conform art. 145 1 raportat la art. 145 alin. (1 1 ) și alin. (1 2 ) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata trebuie să respecte următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemată; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; - să nu se apropie de ceilalți inculpați, învinuiți sau martori din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia, cu excepția rudelor până la gradul II. Conform art. 145 alin. (3 2 ) C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatei că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații și a măsurii aplicate, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive. Urmează să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză. Totodată, Înalta Curte apreciază că, în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru luarea măsurii preventive față de inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. Astfel: - există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați astfel cum prevede art. 143, 68 1 C. proc. pen.; - infracțiunea cercetată este pedepsită cu închisoarea mai mare de patru ani; - lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică astfel cum prevede art. 148 lit. f) C. proc. pen.; - privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 alin. final C. proc. pen.; - o măsură alternativă celei privative de libertate nu se impune la acest moment procesual; - sunt întrunite exigențele art. 149 1 și urm. C. proc. pen. În analiza primei condiții, a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent, acesta fiind apt să conducă la concluzia menționată, respectiv la presupunerea rezonabilă că inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. au săvârșit faptele cercetate. Elementele susținute de inculpați în apărare, cu ocazia audierii acestora în fața instanței nu au furnizat până în prezent o versiune susținută probator în legătură cu modalitatea în care s-a desfășurat evenimentele, care să excludă, în ceea ce-i privește, ilicitul penal. Din analiza normelor procesuale interne în vigoare rezultă, potrivit art. 136 C. proc. pen., că în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă. Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) – f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen. Așa fiind, din succinta expunere a faptelor pretins comise, astfel după cum ele au fost însușite de către prima instanță potrivit referatului parchetului, rezultă existența de indicii și probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. a faptelor pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării, fiind, totodată îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen. relativă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege. Se reține, astfel, că nu poate fi primită critica relativă la pretinsa nemotivare, respectiv lipsa unei motivări individuale, pentru fiecare inculpat a soluției dispusă. în acest sens se constată că prima instanță a avut în vedere situația de fapt reținută prin actul de sesizare cu privire la fiecare inculpat și prin raportare la aceasta a verificat îndeplinirea condițiilor legale pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. Așadar, motivarea soluției dispusă de către prima instanță, chiar succintă, în condițiile complexității cauzei determinată de împrejurările faptice ce presupuneau relaționări ale actelor concrete de executare, numărul mare de inculpați, nu poate fi apreciată ca generală, sau globală, ținând cont de cerințele pentru luarea măsurii preventive. În speță, Înalta Curte reține că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații, este actual și concomitent cu cel al posibilității influențării probelor, iar consecința zădărnicirii aflării adevărului subzistă, Curtea de Apel București, reținând în mod corect îndeplinirea cumulativă a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru a se dispune arestarea inculpaților S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. și anume existența probelor că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - Înalta Curte constată îndeplinirea ei. Noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică trebuie înțeleasă prin prisma naturii infracțiunilor săvârșite, gravitatea acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc atingere, calitatea persoanei, modalitatea în care aceasta a săvârșit pretinsa faptă și, nu în ultimul rând, consecințele asupra ordinii de drept. Natura infracțiunilor deduse judecății, modalitatea în care se reține că au fost săvârșite, în mod repetat, la intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, contribuția determinantă la producerea prejudiciului, faptul că s-a urmărit obținerea pe nedrept a unor sume de bani ce proveneau din contractele de creditare, gravitate deosebită a faptelor săvârșite, fiind antrenați în desfășurarea acțiunilor ilicite funcționari sau alte persoane justifică pe deplin menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europ