ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

ÎNALTA CURTE DE CASAJȚIE Șl JUSTIȚIE

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin

încheierea din camera de consiliu din data de 14 decembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012 a

fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.l.I.C.O.T. - Structura Centrală, în ceea ce îi privește

pe inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. și B.L., fiind dispusă

arestarea preventivă a inculpaților S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. și B.L.,

pe o perioadă de 29 de zile începând de la 15 decembrie 2012 până la 12

ianuarie 2012, inclusiv.

Deliberând asupra fondului propunerii

de arestare preventivă, Curtea a reținut că prin referatul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală

nr. 102/D/P/2012 din data de 14 decembrie 2012, s-a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 149

1

și urm. C. proc. pen., luarea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 29

de zile, de la data de 15 decembrie 2012 până la data de 12 ianuarie 2013,

inclusiv, pentru inculpații:

infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în

scopul ajutării în orice mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, în formă continuată și fals în înscrisuri sub

semnătură privată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii

de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în

formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată,

fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată

prin falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (republicată)

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri

sub semnătură privată, în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., art. 290

C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen.

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul ajutării în

orice mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave

în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată,

fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și spălare de bani

în formă continuată, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 29 alin. (1) lit.

a) și b) din Legea nr. 656/2002 (republicată).

de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat în scopul ajutării în

orice mod la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

în formă continuată și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată,

complicitate la spălare de bani, fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26

C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 (republicată),

toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În susținerea propunerii s-a arătat că

începând cu anul 2008 inculpații V.C. și S.T. împreună cu funcționarii bancari,

inculpații M.A. - director general la Băncii R.D. - Grup U. și inculpatul N.A. -

director comercial la Banca R.D. - Grup D. au inițiat/constituit o grupare infracțională

care a avut drept unic scop, obținerea de importante beneficii financiare, prin

fraudarea instituției bancare R.D. S.G. SA - România, sub forma obținerii de credite

bancare în condiții ilegale.

În fapt, membrii grupului infracțional

organizat au acționat în mod concertat, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

dar desfășurând activități specifice pregătirii și profesiei fiecăruia dintre aceștia,

în vederea implementării unui sistem de fraudare cu desfășurare pe termen lung,

ocazie cu care au racolat și controlat activitatea mai multor persoane din mediul

comercial și funcționari din cadrul instituției bancare, care au acționat în cunoștința

de cauză, pe paliere diferite, la dispoziția inițiatorilor grupului organizat, în

vederea îndeplinirii sarcinilor trasate.

Pentru transpunerea în practică a rezoluției

infracționale, sub coordonarea inculpatului V.C., membrii grupului au gestionat

activitatea unor societăți comerciale a căror activitate o controlau prin persoane

interpuse în calitate de asociați/administratori/mandatari, sau au preluat controlul

altor societăți comerciale, parte dintre ele cu activitate reală, urmare a cesionării

acestora de către asociații inițiali, către persoane aflate pe palierul inferior

de execuție în cadrul grupului, firme cărora le-au indus un comportament evazionist,

în scopul îmbunătățirii parametrilor financiari contabili, pentru a crea aparență

legală că acestea au dobândit vocația de a face obiectul unor creditări.

La această grupare au aderat și alte persoane,

structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuție, fiecare membru

având un rol execuțional bine stabilit fie de către liderii grupării, fie de către

ceilalți membrii.

La acest grup infracțional organizat au

fost racolate deopotrivă, atât persoane din mediul instituțiilor bancare care au

ajutat la realizarea scopului infracțional datorită atribuțiilor de serviciu pe

care le aveau de îndeplinit, cât și persoane cu atribuții conexe activităților de

creditare bancară, cum ar fi evaluatorii atestați A.N.E.V.A.R. sau anumiți oameni

de afaceri.

De asemenea, datorită mediului din care

făceau parte liderii grupării au făcut posibilă racolarea și aderarea la gruparea

infracțională și a unor notari, membrii ai grupării infracționale necesari pentru

desfășurarea activității infracționale, deoarece dată fiind valoarea foarte mare

a creditelor bancare ce trebuiau obținute nelegal, acestea trebuiau garantate cu

anumite bunuri imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea

încheierea unor contracte în formă autentică.

La grupul structurat, inițiat de cei menționați,

au aderat pe parcursul perioadei cât a funcționat mai multe persoane care aveau

rolul de a ceda sau prelua părțile sociale ale societăților comerciale care acționau

ca paravan pentru activitatea ilicită desfășurată, de a ține evidența contabilă,

de a întocmi documentele contabile fictive justificative pentru operațiuni comerciale

inexistente (facturi, avize de expediție și de însoțire a mărfurilor, note de intrare

recepție etc). Gruparea a fost susținută și sprijinită în diferite faze de mai multe

persoane, care au acționat în mod coordonat într-o perioadă bine determinată, având

o structură determinată, clară și roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul

grupului. Scopul constituirii grupului infracțional organizat a fost acela de a

obține importante beneficii financiare ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni economice

cu consecințe deosebit de grave în dauna instituțiilor bancare și ale statului,

reprezentat de F.N.G.C.I.M.M.

Fraudarea instituției bancare a fost posibilă

și s-a realizat datorită puterii decizionale pe care o aveau doi dintre liderii

grupării infracționale în cadrul celor două grupuri din subordinea Băncii R.D. –

G.S.G. SA, respectiv inculpatul M.A. în calitate de director general al Băncii R.D.

- Grup U. și inculpatul N.A. în calitate de director comercial al Băncii R.D. -

Grup D., calitate în care cei doi au coordonat întreaga activitate infracțională

din interiorul instituției pe care o conduceau.

Cei doi au implementat la nivelul instituțiilor

bancare a căror activitate o coordonau de pe pozițiile manageriale deținute, un

mod de lucru prin care au determinat mai mulți funcționari subordonați ierarhic

să încalce în mod repetat prevederile legale și normele bancare în vigoare cu privire

la activitatea de acordare a și prelungire a unor credite.

Sistemul implementat și întreținut de aceștia

menit a frauda banca și a le permite să-și însușească nelegal sumele de bani astfel

obținute, în participație cu ceilalți membrii ai grupului, pentru impunerea căruia

și-au folosit întreaga expertiză în domeniu, dar mai ales puterea de decizie conferită

de poziția pe care erau încadrați, consta în creditarea succesivă a unor societăți,

mare parte neeligibile, în condițiile în care erau constituite garanții supraevaluate

reprezentând proprietăți imobiliare, îndeosebi terenuri și garantarea Fondului de

Garantare a Creditelor pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, care pe principiul

consacrat drept suveică, utilizau o parte din banii obținuți pentru a plăti dobânzi

exigibile și în unele situații chiar pentru a rambursa parte din creditele scadente

obținute anterior de alte firme controlate de grupul infracțional, evitând trecerea

simultană la categoria neperformante a tuturor creditelor, și în acest fel generarea

de suspiciuni privind existența fraudei bancare.

Pentru a putea gestiona corespunzător activitatea

zecilor de societăți care erau prezentate la bancă în vederea credităm sau care

erau folosite pentru crearea de circuite financiare și comerciale reale sau fictive

cu aparență de legalitate, în scopul realizării transferului banilor obținuți din

credite și al retragerii lor în numerar ori al creditării conturilor unor societăți

din țară sau din Bulgaria în vederea stratificării lor, inculpatul V.C. beneficia

de serviciile inculpatului S.T., persoană responsabilă îndeosebi cu partea de întocmire

a documentațiilor, în special așa-numitele planuri de afaceri și evaluarea garanțiilor

în condiții de supraevaluare, precum și ale inculpatului R.C., persoană care coordona

diferiți interpuși ce acționau pentru identificarea de bunuri ce urmau a fi aduse

în garanție și persoane care să fie interpuși drept reprezentanți legali, respectiv

inculpatul S.A., care era responsabil cu retragerea în numerar a banilor la dispoziția

coordonatorilor.

Datorită perpetuării modului de lucru impus

de inculpatul M.A. și inculpatul N.A. în cadrul celor două grupuri ale Băncii R.D.

– U. și D. - s-a ajuns în situația în care mare parte dintre cei care aprobau sau

propuneau spre aprobare creditele să aibă cunoștință despre faptul că societățile

cărora le sunt aprobate creditele sunt coordonate de aceleași persoane, deși acestea

nu apăreau ca deținătoare ale unor calități oficiale în aceste societăți.

Totodată, cei doi inculpați, menționați

mai sus, profitând de pozițiile de decizie deținute în cele două sucursale Băncii

R.D., au impus cu privire la aceste credite acordate nelegal, ca garanțiile imobiliare

aduse de ceilalți membrii ai grupării să fie supraevaluate, deși era de notorietate

faptul că piața imobiliară se afla în declin datorită crizei economice care a afectat

toate domeniile de activitate în mod special cel imobiliar.

Cu toate acestea inculpații P.C., D.C.

și alți consilieri de clientelă au semnat contracte de ipotecă în calitate de reprezentanți

ai Băncii R.D. - Grup U. și ai Băncii R.D. – Grup  D. și au luat la cunoștință faptul

că aceste garanții sunt constituite nu prin adevăratul proprietar al bunului imobil,

ci prin mandatari ai acestora, în multe situații fiind vorba de persoane care apar

în situații frecvente, în relație cu banca în calitate de asociat/administrator/garant

ipotecar/mandatar ai garanților ipotecari, precum: M.C.I., S.D., R.T., R.M. și alții,

în marea lor majoritate persoane cu o situație materială precară și lipsite de instruire.

Terenurile aduse în garanție erau identificate

de către executanți ai inculpatului R.C. în special, printre aceștia cel mai activ

dovedindu-se a fi P.A. care identifica proprietarii, îi îndruma pentru încheierea

actelor notariale la notarii învinuiți P.D.C., R.J. și L.A., unde în loc să se încheie

contracte de vânzare cumpărare conform interesului vânzătorilor, îi determina să

încheie antecontracte de vânzare, dar cu plata integrală a bunului, și două procuri,

una prin care promitentul currpărător era împuternicit să reprezinte proprietarul

în vederea vânzării ulterioare și alta prin care era împuternicit să ipotecheze

terenul la bancă în vederea obținerii unor credite.

Inculpatul M.A. și ceilalți membrii ai

grupului infracțional au racolat și persoanele care în calitate de evaluatori autorizați

A.N.V.A.R., pentru a îndeplini dispozițiile date de coordonatorii grupului și atingerea

scopului infracțional, întocmeau rapoarte de evaluare la valori mult peste prețul

de circulație al terenului la data respectivă, pentru terenurile ipotecate în favoarea

băncii, la data creditării.

Evaluatorii racolați de către inculpații

M.A. au fost: G.O.l., G.D.M. și B.G.

Pe parcursul derulării activității infracționale

au fost acordate credite cu un plafon maxim de 3.000.000 euro și din acesta s-au

plătit o parte din creditele acordate unor societăți comerciale controlate de membrii

grupării infracționale, pentru a nu se descoperi frauda bancară și pentru ca acestea

credite să nu fie trecute la categoria creditelor neperformante, pentru care trebuiau

să fie constituite provizioane.

Garanțiile instituite în favoarea băncii,

ipoteci de grad I și II erau schimbate într-un timp relativ scurt cu altele a căror

valoare era supraevaluată.

Din actele premergătoare administrate în

cauză a rezultat faptul că până la această dată au fost identificate un număr de

35 societăți comerciale care au obținut în mod nelegal credite de la Banca R.D.

S.G. SA - România, respectiv Grup U. și Grup D. și Banca A., cauzându-se un prejudiciu

în valoare totală de 82.016.727 euro, respectiv 7.408.717 RON.

De la Banca R.D. - Grup U. au obținut credite

în valoare totală 41.263.595 euro, respectiv 3.562.460 RON un număr de 20 societăți

comerciale.

De la Banca R.D. - Grup D. au obținut credite

în valoare totală de 31.048.063 euro, respectiv 1.660.000 RON, un număr de 14 societăți

comerciale de la Banca A. au obținut credite în valoare totală de 9.705.069 euro,

respectiv 7.408.712 RON, un număr de 3 societăți comerciale.

Analiza datelor cauzei pendinte de către

Curte vizează examinarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 143 C. proc. pen.

și art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiuri invocate în drept ca justificare a solicitării

de arestare preventivă a inculpaților.

Pornind în această analiză de la noțiunea

de probă, care, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) C. proc. pen., evocă orice

element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni,

la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare

pentru justa soluționare a cauzei, trebuie subliniat că probele în baza cărora s-ar

putea lua măsura preventivă a arestului nu trebuie să aibă greutatea celor care

ar justifica trimiterea în judecată și cu atât mai puțin a celor care ar motiva

o condamnare.

În ceea ce privește expresia de indicii

temeinice, Curtea a reținut că din simplul fapt al definirii acesteia în art. 68

1

C. proc. pen., rezultă că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente

în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează

urmărirea penală a săvârșit fapta, rezultând astfel neîndoielnic că acestea nu sunt

probe ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice având ca

premise datele existente în cauză. Există, deci, indicii temeinice, când din analiza

datelor aflate la dosarul cauzei se desprinde, în mod evident, presupunerea că cel

față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat.

Pe de altă parte, indiciile temeinice trebuie privite ca o veritabilă punte de legătură

între fapta săvârșită și persoana bănuită de comiterea ei.

În mod cert, a reținut instanța de fond,

indiciile temeinice pot rezulta și în urma actelor premergătoare efectuate în vederea

începerii urmăririi penale.

Totodată, curtea a reținut că o altă normă

legală incidență în cauză o reprezintă dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., potrivit căruia măsurile preventive pot fi luate pentru a se asigura buna

desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de

la urmărirea penală.

Plecând de la aceste dispoziții legale,

văzând și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și aplicându-le

cauzei deduse judecății, Curtea a constatat că există un nivel suficient de rezonabilitate

al acuzațiilor aduse inculpaților, stabilirea în detaliu a existenței sau nu a condițiilor

privind trimiterea lor în judecată și tragerea la răspundere penală urmând a fi

făcută la terminarea cercetării penale și, respectiv, a judecății.

Astfel, s-a reținut că la acest moment

există suficiente și convingătoare indicii care pot fi convertite ulterior în probe

și chiar probe că inculpații ar fi săvârșit faptele imputate, respectiv că inculpatul

S.T. alături de coinculpații C.V., S.A., M.A., N.M.A. și R.C. au inițiat un grup

infracțional organizat care avea drept scop obținerea de importante beneficii financiare

prin fraudarea Băncii R.D. – S.G. SA România, sub forma obținerii de credite bancare

în condiții ilegale în numele unor societăți comerciale a căror activitate o controlau

prin persoane interpuse în calitate de asociați, administratori ori mandatari sau

au preluat controlul altor societăți comerciale, parte din ele cu activitate reală,

urmare a cesionării acestora de către asociații inițiali către persoanele aflate

pe palierul inferior de execuție în cadrul grupului (inculpata B.L., R.l. și S.D).

La această grupare au aderat și alte persoane,

structura grupului fiind una piramidală, pe paliere de execuție separate, fiecare

membru având un rol bine stabilit specific pregătirii și profesiei fiecăruia dintre

aceștia.

Astfel, au aderat la acest grup eterogen,

deopotrivă atât persoane cu funcții de răspundere în instituții bancare - inculpații

M.A. și N.A. - director general la Banca R.D.- Grup U. și respectiv director comercial

la Banca R.D. - Grup D., P.C. (consilier clientelă), notari necesari grupării pentru

desfășurarea activității infracționale dată fiind valoarea foarte mare a creditelor

bancare ce urmau a fi obținute nelegal, acestea trebuind a fi garantate cu bunuri

imobile, iar pentru instituirea ipotecii reale imobiliare se impunea încheierea

de contracte în formă autentică (inculpata P.D.C., A.L.), persoane cu atribuții

conexe activității de creditare bancară, cum ar fi evaluatori atestați A.N.E.V.A.R.

(inculpații G.D.M., G.O.l.) agenți imobiliari (inculpatul P.A.), până la persoane

cu o situație materială precară și nivel de instrucție scăzut (inculpații B.L.,

R.l., S.D.).

În acest fel, în perioada ianuarie 2008-decembrie

2011 un număr de 34 de societăți comerciale au făcut obiectul unor creditări ilegale,

inculpații M.A. și N.A., în virtutea calităților deținute, au coordonat strict procedurile

de selecție a firmelor ce urmau să realizeze activitate infracțională.

În acest fel, Curtea a apreciat că în cazul

fiecărui inculpat din cauza pendinte există un nivel acceptabil de rezonabilitate

al indiciilor și probelor care converg spre bănuiala legitima că aceștia au săvârșit

faptele pentru care sunt cercetați.

Astfel, în sarcina inculpatului T.S. s-a

prezumă că în calitatea sa de director general în cadrul SC E. SRL, în perioada

ianuarie 2008-decembrie 2011 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat

ai cărui lideri erau M.A. - director executiv Banca R.D. - Grup U., N.A. - director

comercial al Băncii R.D. Grup D. și C.V., prin intermediul lui C.V. și R.C., care

l-au racolat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, în dauna Băncii R.D. Grup U., Băncii R.D. Grup D. și Banca A. și a ajutat

la obținerea unor importante sume de bani, în mod ilicit, prin inducerea și menținerea

în eroare a Băncii R.D. - Grup U., Grup D. și Banca A., ca urmare a întocmirii pe

SC E. SRL a unor rapoarte de evaluare asupra unor imobile supraevaluate ce au fost

depuse la bancă și avute în vedere la acordarea creditelor pe SC I.O. SRL, SC P.&B.

SRL, SC G.G.L. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, precum și semnarea în calitate

de girant ipotecar la Banca A. pentru SC S. Grup B., culminând cu obținerea în mod

ilegal a unui credit în numele lui SC E. SRL.

A primit, în nenumărate rânduri, importante

sume de bani, în conturile SC E. SRL, pe care le-a retras și despre care avea cunoștință

că au fost transferați pe baza unor documente justificative fictive, sume de bani

pe care Ie-a reintegrat în circuitul legal.

Prejudiciul total cauzat Băncii R.D. G.S.G.

SA - Grup U., Grup D. și Banca A. este în valoare de 14.450.000 euro, respectiv

1.600.000 RON.

Din declarațiile martorului D.M. reiese

că creditul bancar obținut de la Banca A., în sumă de 2.000.000 euro pentru SC E.A.

SRL s-a realizat prin intermediul inculpatului T.S. care l-a însoțit la sediul băncii

din Calea G., ultimul împutemicindu-l pe acesta pentru a-l reprezenta la bancă în

vederea obținerii tranșei de creditare.

Inculpata G.D.M., în calitatea sa de expert

evaluator în cadrul SC T.C. SRL a întocmit rapoarte de evaluare la imobilele ce

urmau a fi ipotecate în favoarea Băncii R.D., rapoarte în care erau menționate valorile

de recomandare cu mult peste valoarea de piață a imobilelor, cunoscând că aceste

valori nu pot fi atinse datorită crizei economice. Prin această activitate a ajutat

pe membrii grupării să obțină, în mod nelegal, credite în numele și pe seama societăților

comerciale pe care le controlau și ale căror terenuri au fost evaluate și anume:

SC S.B.G. SRL, SC A.P.G. SRL, SC C.P.D. SRL, SC B.T. SRL, SC G.T. SRL, SC A.B.C.

SRL, SC P. ind SRL, SC M.T. SRL, SC I.O. SRL și SC G.A.P. SRL.

Prin această activitate a ajutat la cauzarea

unui prejudiciu estimat la 21.580.000 euro.

Edificator în acest sens s-a apreciat a

fi raportul de evaluare întocmit de inculpată în cazul creditului în valoare de

3.000.000 euro, acordat de Banca R.D. - Grup D. societății comerciale I.O. SRL,

garantat de societate cu două terenuri amplasate în localitățile Otopeni și Țâncăbești

- Snagov. Terenul din Otopeni a fost supraevaluat de inculpată deși se afla în zona

de extindere a Aeroportului O., urmând a fi expropriat în baza utilității publice,

fiind evaluat la 13 noiembrie 2009 la valoarea de 3.383.000 euro (170 euro/m.p.)

în condițiile în care prin antecontractul de vânzare-cumpărare se stabilise un preț

al vânzării suma echivalent a 199.000 euro, sumă confirmată și de fiul vânzătorului.

De aceeași supraevaluare a beneficiar și SC G.A.P. SRL pentru obținerea creditului

de la Banca R.D. în valoare de 2.800.000 euro, terenul adus de aceasta ca și garanție

fiind evaluat de inculpat la 94 euro/m.p., în condițiile în care conform PUG era

situat în zona de protecție fiind traversat de o linie electrică și având stâlpi

pe el.

Cu privire al inculpatul P.A. s-a reținut

ca acesta este cel care în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2011, a aderat și

sprijinit grupul infracțional organizat ai cărui lideri erau M.A. (director executiv

Banca R.D. - Grup U.), N.M.A. (director comercial al Băncii R.D. Grup D.) și C.V.,

prin intermediul lui R.C., care l-a racolat în scopul de a-i ajuta să identifice

proprietari de terenuri, pe care să le cumpere la prețuri derizorii, urmând ca acestea

să fie supraevaluate și să fie ipotecate în favoarea Băncii R.D. - G.S.G. România.

Astfel, au fost încheiate antecontracte

de vânzare-cumpărare cu ceilalți membrii ai grupării infracționale, care aveau rolul

de a fi garanți ipotecari, l-a determinat pe proprietarii terenurilor arabile să

încheie procuri, antecontracte de vânzare-cumpărare și nu contracte de vânzare-cumpărare

cum era firesc, pentru a reduce cheltuielile ocazionate cu intabularea terenurilor.

În realizarea rezoluției infracționale

a identificat și determinat proprietarii de terenuri să ipotecheze în favoarea băncii,

în vederea obținerii creditelor în numele SC A.P. SRL, SC C.P.D. SRL, SC A.P. SRL,

SC P.I. SRL și SC G.A.P. SRL, contribuind la cauzarea unui prejudiciu de cea. 11.300.000

euro. Pentru activitatea sa infracțională a primit de la membrii grupării infracționale

sume de bani cuprinse între 5.000 și 50.000 euro, prețul fiind un anumit procent,

stabilit în funcție de suprafața terenului.

Apărările inculpatului din fața instanței

că el nu a făcut decât să le arate „țăranilor care doreau să-și vândă terenurile

unde este situat notariatul neprimind niciun comision" au fost apreciate ca

fiind nesincere, fiind contrazise de probatoriul administrat.

Astfel, martorul G.G. a arătat că în perioada

2008-2009, prin intermediul său C.G., proprietar al două terenuri situate în zona

Măgurele, Ilfov, i-a cunoscut pe intermediarii P.S. și inculpatul P.A., acesta din

urmă fiind o persoană care se ocupa de intermedierea vânzării de terenuri.

G.G. a fost prezent la întocmirea antecontractelor

de vânzare-cumpărare și a procurilor întocmite de C.G., la B.N.P. inculpatei P.D.C.

și a observat că promitentul cumpărător nu a fost prezent la semnarea acestora,

în fața notarului. Prin intermediul acelorași persoane au mai fost tranzacționate

terenurile deținute de V. și A.M., documentele fiind autentificate la același birou

notarial, tot în lipsa promitenților cumpărători.

În toate situațiile, sumele de bani reprezentând

contravaloarea terenurilor au fost remise proprietarilor de inculpatul P.A. La tranzacționare

suma negociată la vânzare a fost achitată integral, la prețul de piață de atunci

și toți intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții.

Din declarația martorului C.G. rezultă

că în anul 2009, prin intermediul martorului G.G. zis G. i-a cunoscut pe intermediarii

S. și inculpatul P.A., acesta din urmă fiind o persoană care se ocupa de intermedierea

vânzării de terenuri. La solicitarea intermediarilor C.G. s-a prezentat la B.N.P.

inculpatei P.D.C. unde a semnat antecontracte de vânzare-cumpărare și procuri prin

care mandata vânzarea terenurilor și ipotecarea acestora în vederea obținerii unor

credite, pentru trei terenuri ce le deținea în zona Măgurele, Ilfov, în lipsa promitenților

cumpărători. La tranzacționare suma negociată la vânzare a fost achitată integral,

la prețul de piață de atunci și toți intermediarii au primit comisioane în urma

acestor tranzacții.

Din declarația martorului C.P. rezultă

că în anul 2009, inculpatul P.A. i-a intermediat tranzacționarea unui teren proprietatea

mamei sale, martora C.I., la B.N.P. P.D. S-a prezentat la acest birou notarial la

solicitarea inculpatului P.A. și aici s-a întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare,

fapt ce Ie-a fost adus la cunoștință proprietarilor doar în momentul semnării. Ulterior,

a aflat că în lipsa sa, C.I. a semnat și procuri prin care mandata vânzarea terenului

și ipotecarea acestuia în vederea obținerii unui credit. La tranzacționare suma

negociată la vânzare a fost achitată integral, la prețul de piață de atunci și toți

intermediarii au primit comisioane în urma acestor tranzacții.

Din declarația martorului B.C. rezultă

că în anul 2009 l-a cunoscut pe inculpatul P.A. care i-a intermediat tranzacționarea

unui teren proprietatea părinților săi, la B.N.P. inculpatei P.D. Proprietarii s-au

prezentat la acest birou notarial la solicitarea inculpatului P.A. și aici s-a întocmit

un antecontract de vânzare-cumpărare și procuri prin care se mandata vânzarea terenului

și ipotecarea acestuia în vederea obținerii unui credit fiind menționat un preț

mai mare cu 2 euro/m.p. decât cel negociat inițial. Suma negociată la vânzare a

fost achitată integral și reprezenta prețul de piață de atunci, toți intermediarii

au primit comisioane în urma acestor tranzacții.

Din declarația martorului A.M.C. rezultă

că în anul 2009 l-a cunoscut, prin intermediul lui G.G. zis G. și I.M., pe inculpatul

P.A. care i-a intermediat tranzacționarea unui teren, la B.N.P. inculpatei P.D.C.

A.M.C. și soția s-au prezentat la acest

birou notarial la solicitarea inculpatului P.A. și aici s-a întocmit un antecontract

de vânzare-cumpărare și procuri prin care se mandata vânzarea terenului și ipotecarea

acestuia în vederea obținerii unui credit, fapt ce Ie-a fost adus la cunoștință

proprietarilor doar în momentul semnării.

A.M.C. a semnat aceste documente ca urmare

a discuțiilor avute cu inculpata P.D.C. care l-a asigurat că nu va avea nici o problemă

din moment ce a primit banii integral.

Suma negociată la vânzare a fost achitata

integral și reprezenta prețul de piață de atunci iar intermediarii au primit comisioane

în urma acestor tranzacții.

Deși în antecontractul de vânzare-cumpărare

se menționa promitent cumpărător ca fiind inculpatul S.D., A.M.C. declară că nu

acesta a semnat documentul în prezența notarului.

Inculpatului S.D. i se impută că în perioada

ianuarie 2008 -decembrie 2011 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat

ai cărui lideri erau M.A. - director executiv Banca R.D. - Grup U., N.A. - director

comercial al Băncii R.D. Grup D. și C.V., prin intermediul lui S.A., care l-a racolat

în scopul comiterii acestor infracțiuni și a ajutat la obținerea unor importante

sume de bani în mod ilicit prin inducerea și menținerea în eroare a Băncii R.D.

- Grup U. și Grup D., prin semnarea contractelor de credit în calitate de împuternicit

al adevăraților proprietari despre ale căror imobile cunoștea că sunt supraevaluate,

prin semnarea contractelor de credit, în calitate de fidejusor, garant ipotecar

sau administrator al unor societăți comerciale, respectiv prin semnarea contractelor

comerciale fictive ce au fost depuse la bancă, pentru a evidenția relațiile comerciale

a societăților comerciale ce urma să obțină credite în mod nelegal.

Astfel, prin activitățile sale infracționale

a mijlocit obținerea unor credite în numele următoarele societăți comerciale de

la două instituții bancare: Banca R.D. - G.S.G. România (Grup U. și Grup D.) și

Banca A.: SC G.G.L. SRL, SC B.T. SRL, SC T.T. SRL, SC I.O. SRL, SC A.P. SRL, SC

P.I. SRL, SC M.T. SRL, SC A.P.G. SRL, SC G.A.P. SRL și SC A.J.C. SRL, cauzând un

prejudiciu total de 18.300.000 euro în dauna Băncii R.D. G.S.G. SA - Grup U. și

D. și Băncii A.

Aceste acuzații sunt întărite și de declarațiile

martorilor G.N., R.M. și S.D. care au arătat că acesta i-a însoțit la bancă (Banca

R.D. Sucursala U.) sau la notariat pentru a semna documentele bancare sau au tranzacționat

terenuri pentru inculpat.

Inculpatului D.B.F. i se impută că în perioada

ianuarie 2009 - decembrie 2011, a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat

ai cărui lideri erau M.A. - director executiv la Banca R.D. - Grup U., N.A. - director

comercial la Banca R.D. - Grup D. și C.V., care prin intermediul lui R.C. a fost

racolat și a sprijinit gruparea infracțională în sensul că a obținut, în calitate

de asociat și administrator la SC N.E. SRL, un credit garantat cu terenuri arabile

a căror valoare a fost supraevaluată și despre care a avut cunoștință (contracte

comerciale care în realitate nu au fost executate), cauzând un prejudiciu estimat

la suma de 2.000.000 euro, bani pe care i-a transferat în mod succesiv în conturile

unor societăți comerciale din România, având ca și justificare documente contabile

fictive. Sumele de bani au fost reintroduse în circuitul legal, prin transferuri

bancare în conturile societății controlate de către acesta, SC C.C. SRL pentru a

fi introduși în circuitul legal.

Inculpații B.L. și R.l. au avut rolul de

interpuși ai membrilor decizionali ai grupării, profitându-se de nivelul scăzut

de instrucție și situația materială precară în vederea obținerii de credite bancare

de la Banca R.D. pentru membrii grupului.

Astfel, inculpata B.L. și-a recunoscut

vinovăția declarând că prin intermediul concubinului său, R.T. l-a cunoscut pe numitul

S.D., care a afirmat că pentru o semnătură și buletinul de identitate oferă suma

de 2.500.000 ROL, precum și că în perioada noiembrie-decembrie 2009, împreună cu

concubinul său, a luat legătura cu S.D., acceptând să semneze anumite documente,

în schimbul sumei de bani promise.

Inculpata a mai declarat că s-a deplasat

în București împreună cu S.D., unde s-au întâlnit cu S.A. Aceștia au mers la un

birou notarial situat în zona S.P., iar B.L. a semnat mai multe documente fără să

știe ce reprezintă sau să i se dea explicații de către notar cu privire la acestea.

Deși inculpata B.L. și-a recunoscut vinovăția, coinculpatul R.l. a prezentat în

fața instanței o versiune neveridică, încercând să se folosească de propria turpitudine

(culpă) pentru exonerarea sa de manoperele la care s-a dedat pentru un necunoscut,

un anume l.D. în obținerea creditului de 3.000.000 euro de la Banca R.D. Grup D.

în condițiile în care nici pregătirea sa (lăcătuș mecanic la R. Onești) și nici

obiectul de activitate al firmei pe care abia o preluase („lucrări de construcții

a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale") nu-l calificau pentru un asemenea

demers.

Cât privește incidența dispozițiilor

art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

deduse judecății să fie închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate

a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, Curtea a apreciat

că, și sub acest aspect sunt îndeplinite aceste exigențe chiar față de perioada

infracțională reclamată, având în vedere întinderea fenomenului, amploarea, numărul

de societăți comerciale și persoane implicate, astfel că descoperirea tuturor ramificațiilor

grupului infracțional și a activității lui au necesitat un probatoriu amplu și complex.

În acest context, Curtea a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă

cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, totuși acestea prezintă

puncte de interferență, neputându-se face abstracție de caracteristicile faptei.

Sub acest aspect se retine că existența pericolului pentru ordinea publică poate

rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt

acuzați inculpații, de modalitatea săvârșirii lor, de reacția publică la comiterea

unor astfel de fapte, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare

de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți că au comis

asemenea fapte.

Prin urmare, curtea a apreciat că pericolul

pentru ordinea publică reprezintă o predicție, o apreciere pe care judecătorul o

face cu privire la comportarea inculpaților, pe baza unei evaluări strict criminologice

a elementelor probatorii deja existente la dosar, fără a necesita efectuarea unui

probatoriu separat doar pe acest aspect, lucru de altfel imposibil pentru că ar

trebui acceptat că se pot administra probe privind un comportament viitor, imprevizibil

și incert al inculpaților, ceea ce este nu numai imposibil dar și inadmisibil.

Or, în raport de întregul context infracțional

care a implicat angrenarea unui număr mare de persoane și societăți comerciale,

perioada incriminată, prin modalitățile utilizate pentru atingerea scopului infracțional

aceștia arătând că nu le este teamă de consecințele penale ale faptelor comise,

aspecte care conferă un grad ridicat de pericol social și demonstrează un total

dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege, apreciem că s-a făcut dovada

existenței acestui pericol.

Împotriva acestei încheieri de ședință

au declarat, în termen legal, recurs inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.I., P.A.,

D.B.F. și B.L., criticând-o cu privire la dispoziția de luare a măsurii arestării,

criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorilor aleși

pentru nemotivarea încheierii, existența de garanții că în libertate nu vor influența

desfășurarea procesului, neanalizarea posibilității de a se dispune măsuri preventive

alternative, neanalizarea existenței sau inexistenței unor temeiuri care să impună

în inculpaților, necesitatea analizării circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de18 decembrie 2012 sub nr. 9385/2/2012,fiind

fixat termen de judecată la data de 21 decembrie 2012.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public ale apărătorilor recurenților inculpați, precum și ultimul cuvânt al fiecărui

inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv

pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând cauza prin prisma criticilor

formulate și sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul declarat de inculpata B.L. este

fondat, iar cele ale inculpaților S.D., G.D.M., T.S., R.I., P.A., D.B.F. sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează:

Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive,

art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare

a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului

de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei.

Se reține totodată că luarea măsurii arestării

inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

- respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută

de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute

la art. 148 alin. (1) lit. a) – f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2)

C. proc. pen.

În cauza dedusă judecății, așa cum s-a

arătat mai sus măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpată B.L.

în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În analiza primei condiții, a fost

examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent, acesta fiind apt să

conducă la presupunerea rezonabilă că inculpata B.L. a săvârșit faptele cercetate.

Analizând îndeplinirea celei de a doua

condiții prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care trebuie realizată cumulativ

cu cea privind cuantumul sancțiunii privative de libertate, se constată că în cauza

dedusă judecății, nu există probe că lăsarea în libertate - a inculpatei B.L. ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor

Omului, în art. 5 parag. 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în

condițiile prevăzute de parag. 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a

fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea

în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei

în cauzala audiere.

În opinia Înaltei Curți, în condițiile

înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara pentru

inculpată, riscul ca aceasta să nu se prezinte la proces este infim, deoarece este

obligatoriu să i se impună restricții, a căror nerespectare atrage revocarea măsurii

neprivative de libertate și arestarea din nou a acesteia.

Mai mult, Înalta Curte reține că riscul

ca inculpata să împiedice desfășurarea procesului penal, este inexistent, in raport

de atitudinea procesuala manifestata de aceasta precum și față de contribuția redusa

la săvârșirea infracțiunii, aceasta având rolul de interpus al membrilor decizionali

ai grupării, profitându-se de nivelul scăzut de instrucție și situația materială

precară a acesteia.

Referitor la tulburarea ordinii publice,

prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra

Franței din 31 mai 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că prin

gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite

infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție

provizorie, cel puțin pentru anume timp.

Pe de altă parte, gravitatea infracțiunii

- existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni

grave, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează singură o detenție provizorie.

Practica instanței europene a reținut în

acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă

încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate

insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția

(cauza Witold Litwa c. Poloniei).

În raport de dispozițiile art. 136 C. proc.

pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără

privarea de libertate a inculpatei B.L., respectiv prin aplicarea măsurii obligării

de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145

1

raportat la art. 145 alin. (1

1

) și (1

2

) C. proc. pen. și raportat

la art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen.,

existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpată a infracțiunilor

pentru care este cercetată.

Astfel, măsura preventivă ce urmează a

fi dispusă este prevăzută de lege, fiind îndeplinite condițiile legale la luarea

ei, urmărind un scop legitim, acela de asigurare a îndeplinirii scopurilor procesului

penal aflat la debutul său, măsura fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit,

care nu poate fi atins prin aplicarea unor alte măsuri.

Față de cele învederate, Înalta Curte apreciază

că restricțiile pe care inculpata va fi obligată să le respecte sunt apte a asigura

normala desfășurare a procesului penal, încălcarea acestora cu rea credință dând

posibilitatea luării măsurii arestării preventive.

Astfel, Înalta Curte urmează a admite recursul

declarat de inculpata B.L. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9385/2/2012,

a casa, în parte, încheierea recurată, numai cu privire la inculpata B.L. și, rejudecând

va lua față de inculpata B.L. măsura obligării de a nu părăsi țara, pe o durată

de 30 de zile, de la data de 21 decembrie 2012 până la data de 19 ianuarie 2013

inclusiv.

Conform art. 145

1

raportat la

art. 145 alin. (1

1

) și alin. (1

2

) C. proc. pen., pe durata

măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata trebuie să respecte următoarele

obligații:

- să se prezinte la organul de urmărire

penală ori de câte ori este chemată;

- să se prezinte la organul de poliție

în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit

de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemată;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de ceilalți inculpați,

învinuiți sau martori din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia,

cu excepția rudelor până la gradul II.

Conform art. 145 alin. (3

2

)

C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatei că, în cazul încălcării cu rea-credință

a acestor obligații și a măsurii aplicate, măsura obligării de a nu părăsi țara

va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Urmează să se dispună punerea de îndată

în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

Totodată, Înalta Curte apreciază că, în

cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale

pentru luarea măsurii preventive față de inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A.,

D.B.F. Astfel:

- există probe sau indicii temeinice că

inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați astfel cum prevede

art. 143, 68

1

C. proc. pen.;

- infracțiunea cercetată este pedepsită

cu închisoarea mai mare de patru ani;

- lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

pericol pentru ordinea publică astfel cum prevede art. 148 lit. f) C. proc. pen.;

- privarea de libertate este necesară pentru

asigurarea scopului măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 alin. final C. proc.

pen.;

- o măsură alternativă celei privative

de libertate nu se impune la acest moment procesual;

- sunt întrunite exigențele art. 149

1

și urm. C. proc. pen.

În analiza primei condiții, a fost examinat

ansamblul probatoriului administrat până în prezent, acesta fiind apt să conducă

la concluzia menționată, respectiv la presupunerea rezonabilă că inculpații S.D.,

G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. au săvârșit faptele cercetate.

Elementele susținute de inculpați în apărare,

cu ocazia audierii acestora în fața instanței nu au furnizat până în prezent o versiune

susținută probator în legătură cu modalitatea în care s-a desfășurat evenimentele,

care să excludă, în ceea ce-i privește, ilicitul penal.

Din analiza normelor procesuale interne

în vigoare rezultă, potrivit art. 136 C. proc. pen., că în cauzele privitoare la

infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului

sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei,

se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: reținerea,

obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea

preventivă.

Cu privire la această din urmă măsură preventivă,

se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice

că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia

dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) – f) C. proc. pen. raportat

la art. 148 alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, din succinta expunere a faptelor

pretins comise, astfel după cum ele au fost însușite de către prima instanță potrivit

referatului parchetului, rezultă existența de indicii și probe apte a determina

presupunerea verosimilă de comitere de către inculpații S.D., G.D.M., T.S., R.l.,

P.A., D.B.F. a faptelor pentru care s-a solicitat luarea măsurii arestării, fiind,

totodată îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen.

relativă la cuantumul pedepsei prevăzută de lege.

Se reține, astfel, că nu poate fi primită

critica relativă la pretinsa nemotivare, respectiv lipsa unei motivări individuale,

pentru fiecare inculpat a soluției dispusă. în acest sens se constată că prima instanță

a avut în vedere situația de fapt reținută prin actul de sesizare cu privire la

fiecare inculpat și prin raportare la aceasta a verificat îndeplinirea condițiilor

legale pentru luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. Așadar,

motivarea soluției dispusă de către prima instanță, chiar succintă, în condițiile

complexității cauzei determinată de împrejurările faptice ce presupuneau relaționări

ale actelor concrete de executare, numărul mare de inculpați, nu poate fi apreciată

ca generală, sau globală, ținând cont de cerințele pentru luarea măsurii preventive.

În speță, Înalta Curte reține că pericolul

concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpații, este actual și

concomitent cu cel al posibilității influențării probelor, iar consecința zădărnicirii

aflării adevărului subzistă, Curtea de Apel București, reținând în mod corect îndeplinirea

cumulativă a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută

de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru a se dispune arestarea inculpaților

S.D., G.D.M., T.S., R.l., P.A., D.B.F. și anume existența probelor că lăsarea acestuia

în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - Înalta Curte constată

îndeplinirea ei.

Noțiunea de pericol concret pentru ordinea

publică trebuie înțeleasă prin prisma naturii infracțiunilor săvârșite, gravitatea

acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc atingere, calitatea persoanei,

modalitatea în care aceasta a săvârșit pretinsa faptă și, nu în ultimul rând, consecințele

asupra ordinii de drept.

Natura infracțiunilor deduse judecății,

modalitatea în care se reține că au fost săvârșite, în mod repetat, la intervale

de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, contribuția determinantă

la producerea prejudiciului, faptul că s-a urmărit obținerea pe nedrept a unor sume

de bani ce proveneau din contractele de creditare, gravitate deosebită a faptelor

săvârșite, fiind antrenați în desfășurarea acțiunilor ilicite funcționari sau alte

persoane justifică pe deplin menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților.

Conform jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie

„factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării

preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției

Europ