ÎCCJ, Decizia nr. 103/2020

Asupra recursului e față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 18 din data de 29 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii din data de 30.12.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, formulată de revizuentul A.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin încheierea din data de 30.12.2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. formulată împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată C4 C. pen., învestit cu soluționarea Cauzei nr. x/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 C. proc. pen. instanța de fond a arătat că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 459 alin. (3) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 456 alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. proc. pen., persoana care formulează cererea de revizuire trebuie să indice în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea.

Instanța de fond a constatat că în cuprinsul cererii depuse la dosarul cauzei, revizuentul A. nu a indicat expres cazurile de revizuire pe care se întemeiază, astfel că sancțiunea ce se impune este respingerea cererii, ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

Totodată, Curtea a reținut că cererea petentului este inadmisibilă și raportat la obiectul hotărârii a cărei revizuire se cere.

Astfel, revizuirea este o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar consecința admiterii cererii de revizuire este reexaminarea în fapt a cauzei penale. Din acest motiv pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care instanțele se pronunță cu privire la fondul acțiunii penale cu care au fost sesizate, fie prin rechizitoriu, fie prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, acestea fiind hotărârile prin care se pronunță o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

În consecință, Curtea a precizat că încheierea prin care s-a soluționat o cerere de recuzare, cum este cazul în speță, nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire întrucât o astfel de încheiere nu implică o rezolvarea a fondului acțiunii penale. Prin urmare, cererea de revizuire declarată de petentul A. apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care legea procesual penală nu permite atacarea încheierii menționate cu calea de atac extraordinară a revizuirii.

Împotriva acestei sentințe penale, revizuentul A. a formulat apel.

În esență, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată împotriva încheierii penale din data de 30.12.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin Decizia penală nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 18 din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că cererea de revizuire nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, în speță, revizuentul formulând cerere de revizuire împotriva încheierii din data de 30.12.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnei judecător B., membră a completului de judecată învestit cu soluționarea Cauzei nr. x/39/2019, având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent împotriva mai multor încheieri.

II. Împotriva Deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2020 a formulat recurs petentul A.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 05 mai 2020, sub nr. x/2020, fiind stabilit aleatoriu prin termen la data de 29 iunie 2020, termen la care, instanța a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea recursului, punctul de vedere exprimat de reprezentantul Ministerului Public fiind menționat în practicaua prezentei decizii.

III. Examinând actele dosarului și decizia recurată din perspectiva prioritară a admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța supremă apreciază că în privința hotărârii atacate, Deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri definitive, A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din data de 14 februarie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2020.

GGC - NN