ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul N.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției nr. 619 din 19 octombrie 2005, emisă de Primarul Comunei Bragadiru, județul Teleorman, pentru bunurile imposibil de restituit în natură, preluate în mod abuziv de Statul Român, de la autorul său, N.F., în baza Legii nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 619/2005 emisă de Primăria Comunei Bragadiru, întrucât prin Notificarea nr. 234/2001 reclamantul a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent numai pentru imobilele construcții demolate - moară și presă de ulei (precum și pentru instalațiile și utilajele acestora) iar prin Dispoziția nr. 619 din 19 octombrie 2005 s-au acordat măsuri reparatorii pentru construcțiile reprezentând moara și presa de ulei, precum și pentru terenul aferent acestora situate în comuna Bragadiru, județul Teleorman, fără a fi menționate suprafețele imobilului pentru care s-a emis dispoziția.

Prin Încheierea de ședință din data de 14 iunie 2011, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea privind excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 619 din 19 octombrie 2005 emisă de Primăria comunei Bragadiru invocată de pârâtă. În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea construcții civile industriale și agricole (expert N.M.).

În ședința publică din data de 20 septembrie 2011, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând instanței obligarea autorității pârâte să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri la valoarea de 477.974 RON, stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert N.M., în conformitate cu Dispoziția 619 din 19 octombrie 2005 emisă de Primarul comunei Bragadiru, județul Teleorman, pentru bunurile imposibil de restituit în natură, preluate în mod abuziv de Statul Român de la autorul N.F., în baza Legii nr. 119/1948, cu cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu expert tehnic judiciar în valoare de 1.000 RON.

Prin Sentința civilă nr. 243 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată, formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în valoare de 477.974 RON în conformitate cu Dispoziția 619 din 19 octombrie 2005 emisă de Primarul comunei Bragadiru, județul Teleorman, pentru bunurile imposibil de restituit în natură, pentru autorul reclamantului N.F. și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert tehnic.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 619 din 19 octombrie 2005, Primarul Comunei Bragadiru județul Teleorman a dispus ca reclamantul, în calitate de „persoană îndreptățită”, să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv despăgubiri bănești în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în mod nejustificat a refuzat reclamantului stabilirea întinderii despăgubirilor, pentru imobilele expropriate, respectiv utilajele și instalațiile în baza Legii nr. 119/1948, situate în comuna Bragadiru, județul Teleorman și care au fost demolate de fosta întreprindere „F.R.” Este evident că reclamantul a solicitat să-i fie restituite în echivalent toate bunurile confiscate de Statul Român, pe nedrept, atât cele mobile cât și cele imobile, inclusiv moara și presa de ulei, cât și terenul aferent acestora. Faptul că prin Legea specială nr. 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen pentru finalizarea procedurii administrative în soluționarea cererilor având ca obiect retrocedarea și emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubiri, nu poate constitui o justificare pentru pârâtă.

Ca atare, autoritatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, mai ales că a trecut un deceniu de la notificarea emisă de reclamant la data de 13 august 2001, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, iar pe de altă parte durata excesivă a procedurii administrativ este de natură a încălca în mod clar principiul procesului echitabil ce implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze pe cale judiciară sau administrativă. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că atât încheierea din data de 14 iunie 2011 cât și Sentința civilă nr. 243 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești sunt date cu aplicarea greșită a legii (ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc.

civ.), deoarece a respins sesizarea Tribunalului Teleorman cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 619/2005 emisă de Primarul Comunei Bragadiru - județul Teleorman. Recurenta susține că instanța de fond nu a comunicat Încheierea din data de 14 iunie 2011, încălcând astfel dreptul la apărare, Comisia fiind în imposibilitatea de a cunoaște motivele pentru care Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de sesizare a Tribunalului Teleorman. Prin apărările depuse pe fondul cauzei s-au arătat motivele pentru care s-a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 619/2005 emisă de Primarul Comunei Bragadiru - județul Teleorman.

Recurenta consideră că instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Ploiești trebuia să suspende prezenta cauză și să trimită dosarul Tribunalului Teleorman, aceasta fiind instanța competentă a se pronunța asupra posibilității analizării pe calea contenciosului administrativ a dispoziției amintite, în condițiile în care dispoziția în cauză este emisă de o autoritate din categoria autorităților publice locale, în condițiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare. Recurenta mai arată că Sentința civilă nr. 243 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este netemeinică.

Prin Dispoziția nr. 619/2005, Primăria Bragadiru în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, iar dosarul aferent acestei dispoziții a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 619/2005, a fost transmis de Primăria Comunei Bragadiru, județul Teleorman, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 4372/CC.

Totodată, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, fiind constatate aspectele privind obiectul notificării, astfel cum au fost prezentate. Ca urmare a acestei situații, dosarul de despăgubire al reclamantei a fost remis entității învestite cu soluționarea notificării în vederea reanalizării aspectelor semnalate, prin Adresa nr. 4372/CC/23 mai 2011. Instanța de fond a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în valoare de 477.974 RON în conformitate cu Dispoziția nr. 619 din 19 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Bragadiru, județul Teleorman, pentru bunurile imposibil de restituit în natură.

Totodată, în mod netemeinic și nelegal a omologat raportul de expertiză întocmit de către expertul N.M. Prezentul raport de expertiză tehnică imobiliară a fost întocmit de către un expert tehnic ce nu este membru a unei asociații recunoscute ca fiind de utilitate publică, așa cum prevăd dispozițiile Titlului VII, Legea nr. 247/2005. În urma analizării raportului de expertiză, nu rezultă valoarea de piață a imobilului, conform Legii nr. 10/2001, precum și cu respectarea Standardelor Internaționale de Evaluare. Recurenta consideră că analiza terenului este deficitară, neconformă cu Standardele Internaționale de Evaluare și fără justificările necesare, fără o analiză corespunzătoare a pieței privind oferta, cererea, echilibrul pieței și puterea de cumpărare a zonei, iar în ceea ce privește evaluare construcțiilor, expertul nu a respectat nicio normă sau criteriu de evaluare.

În speță, nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată reclamanta nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci a solicitat eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea nr. 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire. Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 RON onorariu de expert, se arată că potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. „judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva Încheierii din 14 iunie 2011 este nefondat, iar cel formulat împotriva Sentinței civile nr. 243 din 20 septembrie 2011 este fondat. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. I. În ceea ce privește recursul declarat împotriva Încheierii din 14 iunie 2011 Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.” Prima instanță, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute în textul citat, a respins în mod corect excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, reținând incidența prevederilor art. 5 alin. (2) din aceeași lege care exceptează de la controlul de legalitate înfăptuit de instanțele de contencios administrativ „actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Un astfel de recurs paralel s-a prevăzut prin art. 26 din Legea nr. 10/2001.

II. În ceea ce privește recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 243 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, dosarul aferent Dispoziției nr. 619/2005, fiind transmis de Primăria comunei Bragadiru, județul Teleorman, în calitate de entitate notificată, și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 4372/CC. Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. În urma analizării dosarului, au fost constatate aspectele privind obiectul notificării, astfel cum au fost prezentate mai sus. Stabilirea limitelor învestirii cu soluționarea notificării, conferită de lege unităților deținătoare, se realizează de către persoanele îndreptățite, prin notificare.

Prin urmare, entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petent (în caz contrar, fiind în situația unei depășiri nejustificate a atribuțiilor) Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt întemeiate motiv pentru care va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantului N.N. titlu de despăgubiri după întocmirea raportului de evaluare, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Încheierii din 14 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 243 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă C.C.S.D. să emită în favoarea reclamantului N.N. titlu de despăgubiri după întocmirea raportului de evaluare, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM