ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3102/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 8 noiembrie 2012, petenta C.A.O. SA a solicitat anularea hotărârii arbitrale pronunțată la data de 26 septembrie 2012 de Camera Internațională de Arbitraj din Paris - Camera Internațională de Comerț în cazul CIC nr. 17289/GZ, în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei și Finanțelor Publice România - Unitatea Centrală de Finanțe și Contracte (OPCP) București și T.T.E. SPA Italia, având ca obiect pretenții. Prin Sentința nr. 7/2013 din 19 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 365 C. proc.

civ., potrivit cărora, competența de a judeca în primă instanță acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de art. 342 în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul. Cum legea reglementează o competență teritorială exclusivă, instanța a constatat că nu este competentă teritorial să soluționeze acțiune în anulare de față, competența aparținând Curții de la locul arbitrajului. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin încheierea de ședință din 11 iunie 2013 a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., față de faptul că, C.A.O. SA nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță în sarcina sa, respectiv, indicarea sediului intimatului Ministerului Fondurilor Europene.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, pârâta C.A.O. SA nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a fost în măsură să indice sediul intimatului Ministerul Fondurilor Europene, iar faptul că intimata T.T.E. SPA Italia a depus la dosarul cauzei o încheiere de ședință pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, într-un alt dosar, din care rezultă un alt sediu al intimatului, decât cel situat în b-dul Aviatorilor nr. 50A, sector 1 București, s-a apreciat că acest aspect nu satisface cerințele statornicite de instanță și că, desfășurarea procesului a fost împiedicată de conduita pârâtei. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs de către recurenta C.A.O. SA, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii de suspendare și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru reluarea judecății.

Critica adusă încheierii atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța a dispus suspendarea cauzei, motivat de împrejurarea că nu a fost indicat sediul intimatului, întrucât acesta a fost menționat atât de către C.A.O. SA cât și de intimata T.T.E. SPA Italia, pun încheierea depusă la dosarul cauzei, din care rezultă sediul Ministerului Fondurilor Europene. În aceste condiții, recurenta susține că, instanța trebuia să procedeze la citarea intimatei la sediul indicat prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, iar după îndeplinirea procedurii de citare se putea aprecia dacă au fost respectate dispozițiile instanței. Analizând critica adusă încheierii atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul declarat de recurenta C.A.O.

SA să fie admis, pentru următoarele considerente: Din examinarea motivelor de recurs, se reține că acestea nu au fost încadrate în drept, însă Înalta Curte apreciază că, criticile dezvoltate pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., având în vedere că vizează greșita aplicare a prevederilor art. 155 1 din același cod, urmând ca acestea să fie cenzurate din perspectiva acestui motiv de nelegalitate. Din argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție aplicarea greșită, de către instanța de apel a dispozițiilor mai sus-evocate, considerând că suspendarea cauzei a fost dispusă în mod nelegal.

În acest sens, critica recurentei se constată a fi întemeiată, întrucât prin înscrisul depus la dosar, respectiv încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 8211/2/2012 era indicat un alt sediu al intimatului Ministerul Fondurilor Europene, decât cel menționat în acțiune, astfel că, în cauză se făcuse dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite de instanță în sarcina recurentei C.A.O. SA. În acest context, Înalta Curte apreciază ca fondată critica recurentei, întrucât elementele dosarului cuprindeau datele solicitate către instanță, impuse sub sancțiunea aplicării art. 155 1 C. proc. civ., sens în care instanța putea aprecia că obligația procesuală stabilită în sarcina acesteia a fost îndeplinită, aspect în raport de care se impunea citarea intimatului Ministerul Fondurilor Europene și din perspectiva dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta C.A.O. SA, va modifica încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta C.A.O. SA împotriva încheierii din 11 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și în consecință: Modifică încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV