ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3102/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea în anulare înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova la data de 8 noiembrie 2012, petenta C.A.O. SA a

solicitat anularea hotărârii arbitrale pronunțată la data de 26 septembrie 2012

de Camera Internațională de Arbitraj din Paris - Camera Internațională de

Comerț în cazul CIC nr. 17289/GZ, în contradictoriu cu intimații Ministerul

Economiei și Finanțelor Publice România - Unitatea Centrală de Finanțe și

Contracte (OPCP) București și T.T.E. SPA Italia, având ca obiect pretenții.

Prin Sentința nr.

7/2013 din 19 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, reținând că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 365 C. proc.

civ., potrivit cărora, competența de a judeca în primă instanță acțiunea în

anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de

art. 342 în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Cum legea

reglementează o competență teritorială exclusivă, instanța a constatat că nu

este competentă teritorial să soluționeze acțiune în anulare de față,

competența aparținând Curții de la locul arbitrajului.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin încheierea de ședință din 11 iunie 2013 a

dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 155

1

C. proc.

civ., față de faptul că, C.A.O. SA nu și-a îndeplinit obligația stabilită de

instanță în sarcina sa, respectiv, indicarea sediului intimatului Ministerului

Fondurilor Europene.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut că, pârâta C.A.O. SA nu s-a conformat dispozițiilor

instanței și nu a fost în măsură să indice sediul intimatului Ministerul

Fondurilor Europene,  iar faptul că intimata T.T.E. SPA Italia  a depus la

dosarul cauzei o încheiere de ședință pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a civilă, într-un alt dosar, din care rezultă un alt sediu al

intimatului, decât cel situat în b-dul Aviatorilor nr. 50A, sector 1 București,

s-a apreciat că acest aspect nu satisface cerințele statornicite de instanță și

că, desfășurarea procesului a fost împiedicată de conduita pârâtei.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs de către recurenta C.A.O. SA, solicitând admiterea

recursului, desființarea încheierii de suspendare și trimiterea cauzei la Curtea

de Apel București, pentru reluarea judecății.

Critica adusă

încheierii atacate se referă în esență la faptul că, în mod greșit instanța a

dispus suspendarea cauzei, motivat de împrejurarea că nu a fost indicat sediul

intimatului, întrucât acesta a fost menționat atât de către C.A.O. SA cât și de

intimata T.T.E. SPA Italia, pun încheierea depusă la dosarul cauzei, din care

rezultă sediul Ministerului Fondurilor Europene.

În aceste condiții,

recurenta susține că, instanța trebuia să procedeze la citarea intimatei la

sediul indicat prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, iar după îndeplinirea procedurii de citare se

putea aprecia dacă au fost respectate dispozițiile instanței.

Analizând critica

adusă încheierii atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul declarat de

recurenta C.A.O. SA să fie admis, pentru următoarele considerente:

Din examinarea

motivelor de recurs, se reține că acestea nu au fost încadrate în drept, însă

Înalta Curte apreciază că, criticile dezvoltate pot fi circumscrise motivului

de nelegalitate reglementat de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., având în

vedere că vizează greșita aplicare a prevederilor art. 155

1

din

același cod, urmând ca acestea să fie cenzurate din perspectiva acestui motiv

de nelegalitate.

Din argumentarea

acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție aplicarea greșită, de

către instanța de apel a dispozițiilor mai sus-evocate, considerând că suspendarea

cauzei a fost dispusă în mod nelegal.

În acest sens,

critica recurentei se constată a fi întemeiată, întrucât prin înscrisul depus

la dosar, respectiv încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 8211/2/2012 era indicat un alt

sediu al intimatului Ministerul Fondurilor Europene, decât cel menționat în

acțiune, astfel că, în cauză se făcuse dovada îndeplinirii obligațiilor

stabilite de instanță în sarcina recurentei C.A.O. SA.

În acest context, Înalta

Curte apreciază ca fondată critica recurentei, întrucât elementele dosarului

cuprindeau datele solicitate către instanță, impuse sub sancțiunea aplicării

art. 155

1

C. proc. civ., sens în care instanța putea aprecia că

obligația procesuală stabilită în sarcina acesteia a fost îndeplinită, aspect

în raport de care se impunea citarea intimatului Ministerul Fondurilor Europene

și din perspectiva dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va

admite recursul declarat de recurenta C.A.O. SA, va modifica încheierea atacată

și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de recurenta C.A.O. SA împotriva încheierii din 11 iunie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și în consecință:

Modifică încheierea

atacată și dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV