ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Maramureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 92 din 02 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Maramureș și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acesteia, anularea Deciziei nr. 61 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, obligarea pârâtului la înscrierea reclamantei pe tabelul avocaților definitiv din Baroul Maramureș, cu scutire de examen, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a absolvit și este licențiată a Facultății de Științe Juridice din Oradea din iunie 1998 și a exercitat fără întrerupere profesia de consilier juridic, având o vechime de peste 10 ani, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de textul Legii nr. 51/1995, republicată, la art. 16, alin. (2), lit. b), în forma aflată în vigoare la data de 22 octombrie 2010. Reclamanta a mai arătat că a înregistrat la Baroul Maramureș, sub nr. 353, cererea de primire în profesie cu scutire de examen, însoțită de toate documentele pretinse potrivit Hotărârii nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului UNBR, cerere respinsă prin Decizia nr. 92 din 02 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Maramureș, iar contestația împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 61 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului UNBR.

În concluzie, reclamanta a susținut că Decizia nr. 92 din 02 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Maramureș și Decizia nr. 61 din 19 - 20 februarie 2011 a Consiliului UNBR sunt netemeinice și nelegale, întrucât procedura de soluționare a cererii sale de primire în profesie fără examen este nelegală pentru că nu s-a stabilit un regulament, nu s-a publicat bibliografia, nu a putut contesta baremul de corectare, baremul a fost confuz; procedura în sine este nelegală, fiind o adăugare la lege pentru că textul stabilește un drept, nu o posibilitate; îndeplinea condițiile cerute de lege la data depunerii cererii și a acceptat participarea la "examen" neavând altă variantă.

Prin întâmpinare, pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că verificarea cunoștințelor nu încalcă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 95/1995, statutul profesiei de avocat este opozabil tuturor celor ce doresc a accede în această profesie, el nefiind de altfel contestat, ghidul de bună practică nu a fost nici el contestat. Astfel că cei ce au achiesat la normele stabilite prin aceste acte normative trebuie să le respecte.

Pârâtul Baroul Maramureș - Consiliul Baroului Maramureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esență, că toate criticile reclamantei referitoare la respingerea cererii sale și ulterior a contestației formulate în condițiile art. 38 alin. (2) din Statutului profesiei de avocat împotriva actelor administrative atacate sunt lipsite de fundament, în condițiile în care reclamanta nu a realizat punctajul stabilit la interviul organizat pentru verificarea cunoștințelor referitor la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 103 din 9 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a constatat, pe cale de excepție, nelegalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și nelegalitatea prevederilor inserate la pct. 5 din Anexa la Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Prin aceeași sentință, a anulat Decizia nr. 61 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, a anulat Decizia nr. 92 din 2 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Maramureș, a obligat pârâtul Baroul Maramureș să procedeze la înscrierea reclamantei în tabloul avocaților definitivi din Baroul Maramureș, precum și la plata cheltuieli de judecată în sumă de 614,55 RON, către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Actele supuse controlului de legalitate pe cale directă sunt Decizia nr. 61 din 19 - 20 februarie 2011 emisă de Consiliul UNBR, Decizia nr. 92 din 2 decembrie 2010 a Consiliului Baroului Maramureș, iar cele supuse examenului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate sunt prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și respectiv Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Cu privire la excepția de nelegalitate Prima instanță a reținut că reclamanta a invocat în susținerea excepției de nelegalitate faptul că metodologia de examinare, instituită prin prevederile Statutului și Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului UNBR, nu este în concordanță cu actul normativ cu forță juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în litigiul de fond în cadrul căruia s-a invocat excepția. Astfel, a reținut că art. 16 alin. (2) instituie o excepție de la regula concursului și recunoaște celor care îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 16 din Legea 51/1995 dreptul de a fi primiți în profesia de avocat fără examen, aceștia fiind dispensați de sarcina verificării cunoștințelor.

Prima instanță a reținut că sensul voinței legiuitorului, exprimată în art. 16 alin. (2) din Legea 51/1995, este acela că toți cei aflați în situația evocată de aceste dispoziții au dreptul să fie primiți în profesie fără examen, fiind dispensați de orice îndatorire legată de verificarea cunoștințelor. Validând această interpretare se poate ajunge la concluzia că actele administrative secundum legem reste art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR, în ceea ce privește procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, conțin reglementări care încalcă dispozițiile imperative ale art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare întrucât ele conțin dispoziții contrare Legii 51/1995, nu se subordonează legii și intervin acolo unde aceasta a reglementat explicit.

Or, scutirea de examen înseamnă a nu supune solicitantul la obligația de a participa într-o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor. Recunoașterea prin această normă a dreptului Consiliului baroului de a verifica cunoștințele solicitantului cu privire la legislația specifică profesiei de avocat, anihilează, amputează în mod grosier tocmai dreptul recunoscut de actul normativ cu forță juridică superioară. Textul din statut introduce o distincție pe care legea nu o conține. În consecință, prima instanță a reținut că prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și Hotărârea 902/2010 a Consiliului UNBR nu sunt în concordanță cu art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Cu privire la anularea actelor administrative deduse judecății, prima instanță a reținut că accesul la profesia de avocat în cazul solicitanților care îndeplinesc cerințele art. 16 alin. (2) din Legea 51/1995, nu se întemeiază nici pe ideea de competiție, nici nu are în vedere modalitatea fără caracter competitiv a examenului ori interviului. Faptul că reclamanta a consimțit să participe la forma de verificare a cunoștințelor și nu a atacat regulamentul de concurs, nu obliterează accesul acesteia la prezenta procedură, iar concursul, examenul, interviul sunt operațiuni administrative pregătitoare pentru actul propriu-zis și cel care se consideră vătămat prin dispoziții, criterii din regulamentul de examen pe care le consideră nelegale, trebuie să atace cu acțiune directă doar refuzul autorității de a-i soluționa favorabil cererea.

Prima instanță a reținut că întreaga procedură de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în cazul cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de reclamant, este ilegală, iar reclamanta a fost vătămată prin organizarea acestui examen, apreciind că reținerea acestei cauze de ineficacitate face de prisos analiza celorlalte apărări evocate de reclamantă privind criteriile netransparente, doza sporită de subiectivism, diminuarea semnificativă a posibilității de control al legalității, generate de un regulament de concurs deficitar sau chiar de absența unui regulament ori de organizarea defectuoasă a examenului. În concluzie, prima instanță a reținut că reclamanta îndeplinea la data depunerii cererii cerințele prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, aplicând, în speță, și prevederilor art. 274 C. proc.

civ. în raport cu culpa procesuală a pârâtului Baroul Maramureș. 3. Recursurile formulate de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Maramureș. 3.1. Recursul declarat de pârâta U.N.B.R. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Reclamanta nu a invocat excepția de nelegalitate a art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat și a Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. Reținerea instanței de fond în sensul că reclamanta ar fi invocat și pe cale directă și pe cale de excepție, nelegalitatea actelor administrative, nu are suport în conținutul dosarului. Astfel, discutarea excepției de nelegalitate este neprocedurală.

Pe fondul excepției, recurenta arată că judecătorul fondului, din definiția termenului "a putea", a subliniat și a reținut doar sensul ce exprimă argumentarea favorabilă dorită. Au fost omise celelalte sensuri cuprinse în Dicționarul explicativ al limbii române - să existe posibilitatea/a fi în stare/a avea posibilitate, mijlocul/a avea motive/a avea justificare. Instanța de fond a ajuns la concluzia greșită că art. 16 alin. (2) al Legii nr. 51/1995 a reglementat un drept absolut al celor ce au practicat alte profesii juridice de a intra în profesia de avocat fără examen. Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, având în vedere că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 cuprinde o normă permisivă care lasă o marjă de apreciere la dispoziția autorităților competente, în cadrul căreia acestea își pot exercita puterea direcționară, fără să devină și abuzivă.

În aplicarea acestui text, trebuie recunoscut organelor UNBR dreptul de reglementare, sub condiția respectării proporționalității între interesul public și interesul individual. Organele profesiei au obligația de a reglementa și organiza profesia de avocat ca serviciu public, astfel încât cei ce acced, să aibă cunoștințele necesare din legislația specifică. Verificarea nu echivalează cu un examen, nu creează solicitantului o sarcină excesivă sau disproporționată față de scopul urmărit. Hotărârea de fond este nelegală și pentru că dispune înscrierea în tabloul avocaților definitivi, fără condiționarea prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. 3.2. Recursul declarat de pârâtul Baroul Maramureș Motivele de recurs sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul solicită, în principal, casarea hotărârii atacate, față de nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de fond a apreciat că, față de admiterea excepției de nelegalitate invocată din oficiu, nu se mai impune cercetarea cauzei sub toate aspectele, cu toate că cerința motivării cauzei în raport de toate chestiunile aduse în atenția instanței era o cerință imperativă prevăzută de C. proc. civ., în concordanță cu jurisprudența CEDO. Casarea se impune și în raport de reținerea eronată a faptului că reclamanta a solicitat atât pe cale directă cât și pe cale incidentală, realizarea unui control de legalitate, în condițiile în care prin notele de ședință depuse la dosar pentru termenul din data de 2 februarie 2012, reclamanta a arătat expres că nu solicită analizarea vreunei excepții de nelegalitate.

Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în privința modului de analizare a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și a manierei de interpretare a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Raționamentul primei instanțe este criticabil față de însăși interpretarea semantică a termenilor. Interpretarea trebuie să se raporteze la înțelesul contextual al termenului uzitat și nu la norma generală definită de Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Instanța de fond a confundat palierul morfo-sintactic cu cel fonetic, semantic, etc. Analiza morfologică ar fi presupus constatarea faptului că "poate" este un verb predicativ, iar formularea "fi primit" reprezintă o construcție infinitivală la timpul perfect, sens în care trimiterea ca raționament de interpretare la DEX, cu precizarea termenului "a putea" se dovedește a fi eliptică.

Analiza gramaticală ar fi presupus în mod obligatoriu interpretarea construcției gramaticale în cazul noțiunii "poate fi primit în profesie", iar cea semantică ar fi impus analizarea premiselor pentru care legiuitorul nu a utilizat verbul a fi la timpul prezent, în forma sa simplă, aceea de "este primit în profesie" și care a fost rațiunea folosirii unei construcții infinitivale perfecte. Instanța fondului nu concluzionează în privința primei metode de interpretare a art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ci doar pe baza principiilor logicii formale arată că textul instituie o excepție de la regula concursului, a examinării candidaților și recunoaște celor care îndeplinesc anumite condiții, dreptul de a fi primiți în profesia de avocat fără examen.

Noțiunea de examen nu poate fi extrasă din conținutul ce trebuie avut în vedere, ce trimite la reglementarea și organizarea examenului de primire în profesie. Nu se poate face confuzie între procedura de verificare a cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat organizată potrivit prevederilor art. 21 alin. (2) din Statut și examenul de primire în profesie organizat pentru candidații care nu se încadrau în prevederile art. 16 alin. (2) din lege. Pornind de la formularea legii, s-a prevăzut posibilitatea verificării cunoștințelor candidatului de către Consiliul Baroului, textul Statutului neinterzicând verificarea în scris a candidatului. Nu se poate prezuma însușirea cunoștințelor legate de organizarea și exercitarea profesiei de avocat, deoarece niciuna din categoriile exceptate de la examenul de primire în profesie, nu a exercitat anterior profesia de avocat.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă S.M.L. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursurilor ca nefondate, avându-se în vedere că prin notele scrise depuse la dosar, a susținut admiterea excepției de nelegalitate. Cauza a fost analizată sub toate aspectele, atât pe fond, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, cât și pe calea excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din aceeași lege. Pe fond, soluția este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Stefan și Stef împotriva României, dar și cu cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Deciziile nr. 233/2011, nr. 4.777/2010, nr. 4.143/2011, etc. Interpretarea instanței de fond este corectă, persoanele care îndeplinesc cerințele art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 au dreptul de a fi primiți în profesia de avocat fără examen.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Cu privire la critica adusă modului de soluționare a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și a pct. 5 din Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR. 1.1.1. Din punct de vedere procedural, invocarea și discutarea excepției de nelegalitate s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale. Judecătorul fondului, în baza principiului rolului activ, a pus în discuția părților excepția de nelegalitate, iar mandatarul reclamantei a apreciat că "se impune verificarea legalității normelor" (a se vedea Încheierea din 2 februarie 2012). Astfel, cele învederate de recurenți prin motivele de recurs nu se confirmă, critica urmând să fie respinsă.

1.1.2. Cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate. Prima instanță, pentru a realiza examenul de nelegalitate a aplicat metoda de interpretare gramaticală a cuvintelor "a putea", "examen", "a scuti", conținute în alineatul al doilea al art. 16 din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data depunerii cererii reclamantei. S-a ajuns la concluzia că solicitantul are dreptul să fie primit în profesia de avocat, fiind dispensat de îndatorirea de a parcurge o procedură de verificare și apreciere a cunoștințelor. Judecătorul fondului s-a oprit la interpretarea gramaticală care nu este suficientă pentru a lămuri întru totul legalitatea normelor din statut și regulament, dispoziții de drept secundar.

Cuvintele au fost analizate din punct de vedere gramatical, separat, iar nu în contextul întregii norme. Interpretarea sistematică conduce spre lămurirea înțelesului dispozițiilor art. 16 alin. (2), în raport de dispozițiile cuprinse în alin. (1) care prevăd ca modalitate de accedere în profesia de avocat, examenul. Se observă că, potrivit art. (1) "primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei". Alin. 2 prevede o modalitate de primire în profesie cu scutire de examen, norma referindu-se la acel examen prevăzut în alin, 1 și organizat de fiecare barou, conform prevederilor legii și ale statutului. La cerere, persoanele care îndeplinesc condițiile din art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din lege, pot fi primite în profesie fără a susține examenul organizat de barou, conform regulilor stabilite în statut și alte acte secundare.

Barourile au interdicția de a organiza un examen, astfel cum este prevăzut la alin. (1) pentru persoanele care invocă prevederile art. 16 alin. (2) din lege. Din acest motiv, norma conținută de art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în vigoare la data depunerii cererii de către reclamantă, care prevede posibilitatea ca barourile să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, nu este contrară normei cuprinse în lege. Este firesc ca orice persoană care dorește să se înscrie într-un barou de avocați și să exercite profesia de avocat, să cunoască modul de organizare și exercitare a profesiei.

Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, adoptând ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, a prevăzut la art. 5 că barourile pot decide ca verificarea cunoștințelor specifice profesiei să se facă și în formă scrisă. Dispoziția cuprinsă în hotărâre nu contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, deoarece modalitatea formei scrise nu este transformată în examen prin existența unui barem greșit de corectare, etc. Fiecare barou are însă obligația să organizeze desfășurarea verificării scrise, fără ca aceasta să încalce dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și a se modifica sentința recurată în acest sens. 1.2. În ceea ce privește criticile aduse modului de soluționare a capătului de cerere subsumat anulării Deciziilor nr. 61/2011, nr. 92/2010 și a primirii reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen, din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Expresia "poate fi primit în profesie" utilizată de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 conține o normă permisivă care permite autorității competente să aibă o marjă de apreciere, în cadrul căreia aceasta își poate exercita puterea discreționară.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta a îndeplinit condițiile formale de primire în profesie, însă, în urma interviului organizat a fost declarată "respinsă". Din conținutul documentației ce a stat la baza emiterii hotărârilor atacate, reiese faptul că recurentul-pârât Baroul Maramureș a încălcat dispozițiile legale cuprinse în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și art. 5 din Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR și a organizat un examen și nu un interviu de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat. Existența unui barem de corectare a lucrării este proprie unei verificări a cunoștințelor pe baza unui examen, astfel încât actele administrative emise de recurente și contestate de reclamantă sunt nelegale.

1.3. Capătul de cerere referitor la înscrierea reclamantei pe tabloul avocaților definitivi a fost în mod greșit admis de prima instanță, iar sentința va fi modificată în sensul respingerii cererii. Înscrierea pe tabloul avocaților definitivi este condiționată de încetarea stării de incompatibilitate. Termenul pentru încetarea stării de incompatibilitate curge de la data emiterii deciziei de primire în profesie, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, modificată și completată. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursurile vor fi admise. Se va modifica sentința recurată în sensul respingerii excepției de nelegalitate și a capătului de cerere privind obligarea recurentului-pârât Baroul Maramureș să procedeze la înscrierea reclamantei în tabloul avocaților definitivi.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate; Admite recursurile declarate de Baroul Maramureș și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 103 din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii UNBR nr. 902/2010. Respinge capătul de cerere privind obligarea recurentului-pârât Baroul Maramureș să procedeze la înscrierea reclamantului în Tabloul Avocaților Definitivi. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 400 RON, către pârâta UNBR, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu opinia separată a domnului judecător E.A., în sensul respingerii și a capătului de acțiune privind anularea actelor administrative atacate.

Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.

OPINIA SEPARATĂ

Redactată de judecătorul E.A., în temeiul art. 258 și art. 264 alin. (2) C. proc. civ. - 1865 Contrar punctului de vedere al majorității membrilor completului de judecată, materializat în Decizia nr. 5.263 din 16 mai 2013, considerăm că pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare în mod succint, soluția legală și temeinică este aceea de admitere a recursurilor și respingerea integrală a acțiunii, inclusiv a excepțiilor de nelegalitate.

În ceea ce privește excepțiile de nelegalitate, în opinia majoritară, a fost respinsă doar excepția de nelegalitate a Hotărârii Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 902/2010, deși în considerentele deciziei se motivează în sensul că și prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat sunt conforme cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată - 1. Într-adevăr, folosind sintagma "poate fi primit în profesie", prin dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată - 1, legiuitorul a conferit autorității competente un drept de apreciere discreționar, care s-a materializat în conținutul art. 21 alin. (2) din Statut (2005), potrivit căruia "în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat". Deci, se impunea ca ambele excepții de nelegalitate să fie respinse în mod expres, ca urmare a admiterii recursurilor formulate în cauză, atât în ceea ce privește Hotărârea nr. 902/2010, prin care a fost adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cât și în ceea ce privește dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

Reținând legalitatea Hotărârii nr. 902/2010 și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statut, în forma în vigoare până la 15 septembrie 2011, se impunea menținerea ca legale a actelor administrative atacate în cauză și respingerea integrală a acțiunii formulate. Astfel, în cauză, Consiliul baroului pârât a organizat verificarea respectivă în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) din Statut și cu dispozițiile Hotărârii UNBR nr. 902/2010, care constituie suficiente temeiuri legale pentru realizarea verificării cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în ceea ce o privește pe reclamantă. Or, potrivit pct. 5 din Cap. III din Ghidul respectiv, verificarea cunoștințelor va consta dintr-o evaluare, pe baza unei discuții libere în cadrul unui interviu sau în formă scrisă, ceea ce s-a întâmplat și în cauza de față.

Deci, cu alte cuvinte, Consiliul baroului pârât a avut temei legal și regulamentar să procedeze la verificarea cunoștințelor pe care a realizat-o în formă scrisă, apreciindu-se că reclamanta nu a probat că stăpânește/că are cunoștințele necesare privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În considerentele opiniei majoritare s-a reținut, în esență, că verificarea cunoștințelor, realizată de consiliul baroului, ar fi fost, în realitate, un veritabil examen, deoarece a fost introdus un barem de corectare a lucrărilor scrise întocmite de solicitanți, ceea ce reprezintă un argument insuficient și greșit, totodată.

Astfel, este necontestat că verificarea realizată de consiliul baroului a avut ca obiect, exclusiv, cunoștințele privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în timp ce examenul la care se referă art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 include, potrivit art. 33 alin. (3) din Statut, 5 materii de examen, pe baza a cel puțin 3 probe scrise, în conformitate cu metodologia organizării examenului de primire în profesie. În ceea ce privește așa-zisul barem real, specific examenului/concursului, de corectare, în realitate este vorba de o modalitate de notare a lucrării realizate de solicitanți. Or, este de domeniul evidenței că orice evaluare impune existența unei modalități de notare pe o scară valorică, pe de o parte și, pe de altă parte, existența unui prag valoric minim, care nu poate fi confundat cu un barem real.

Judecător E.A. Procesat de GGC - AM