ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2014

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14/F din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei descrise la pct. 1 din rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B.

la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință: A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 437.168,24 RON reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat la care se adaugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate, și anume plângerea penală nr. 16204 din 22 aprilie 2010 formulată de D.G.F.P. Ilfov, raportul de inspecție fiscală din 27 iulie 2010, întocmit de D.G.F.P. Ilfov, plângerea penală nr. 700966 din 29 aprilie 2010, formulată de Garda Financiară - Secția Ilfov împreună cu notele de constatare întocmite la SC B.P. SRL, declarația olografă a inculpatului S.B.; declarațiile martorilor B.I.D., O.A., T.C., P.A.Ș., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L., B.I., K.C.F., V.M. și G.R.N., adresele D.G.F.P. Ilfov din 28 iunie 2010, din 26 august 2010 și din 12 aprilie 2011, adresa I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011 și adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii din 15 aprilie 2011, extrasele de cont puse la dispoziție de L. Bank - Sucursala Voluntari, dosarele de constituire ale SC B.P.

SRL și SC S.P. SRL ridicate de la Oficiul Registrului Comerțului, procesele-verbale de verificare a inculpatului S.B., precum și a numitului S.J.M.B. în evidențele I.G.P.F. și raportul de expertiză contabilă judiciară, că prin rechizitoriul nr. 2479/P/2010 din data de 19 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a fost trimis în judecată inculpatul S.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că SC B.P.

SRL a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Ilfov în 01 februarie 2010 având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor. Societatea a fost constituită sub forma unei societăți cu răspundere limitată, avându-l ca asociat unic și administrator pe numitul S.J.M.B., cetățean iordanian. Sediul social al SC B.P. SRL a fost declarat la adresa din sat S., comuna G., județul llfov, conform contractului de comodat din 27 ianuarie 2010 încheiat pe o perioadă de 6 luni cu numitul M.M., proprietarul imobilului. Formalitățile pentru înființarea acestei societăți au fost îndeplinite de martorul P.R.S., în baza procurii întocmite de numitul S.J.M.B. Potrivit datelor furnizate de I.G.P.F., cetățeanul iordanian S.J.M.B.

nu figurează cu intrări sau ieșiri în/din România. Din conținutul documentelor întocmite de organele fiscale (note de constatare, rapoarte de inspecție fiscală, procesele-verbale etc), coroborate cu Raportul VIES nr. 2497 din 11 ianuarie 2011 întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și raportul de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că SC B.P. SRL a derulat în perioada februarie-martie 2010 operațiuni intracomunitare, neînregistrate în totalitate în evidențele contabile și declarate parțial organului fiscal teritorial. Aceste operațiuni comerciale au fost efectuate de către inculpatul S.B. în baza procurii din 02 februarie 2010 prin care a fost împuternicit de administratorul SC B.P.

SRL numitul S.J.M.B. să reprezinte societatea în raporturile cu terții, să depună și să ridice acte oricând este necesar, să plătească taxele și impozitele, să ridice chitanțe și facturi și să le plătească. Mărfurile achiziționate din spațiul intracomunitar de către SC B.P. SRL au fost livrate în totalitate către SC S.P. SRL, societatea având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor. Cu prilejul derulării acestor relații comerciale, SC S.P. SRL - în calitate de beneficiar al mărfurilor livrate de SC B.P. SRL, a fost de asemenea reprezentantă de inculpatul S.B., împuternicit în acest sens de către administratorul E.S., prin procura din 14 februarie 2010. Împotriva numitului E.S., în calitate de administrator statutar al SC S.P.

SRL, D.G.F.P. Ilfov a formulat plângerea penală din 18 mai 2010 prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, sub nr. 3400/P/2010. SC B.P. SRL a avut deschis cont bancar la L. Bank - Sucursala Voluntari începând cu data de 19 februarie 2010, persoanele împuternicite să opereze pe acesta fiind inculpatul S.B. și martorul B.I.D. În urmă verificărilor s-a stabilit că martora B.I.D. a avut drept de semnătură și pe contul SC S.P. SRL deschis la aceeași unitate bancară. Inculpatul S.B. a reprezentat SC B.P. SRL și cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secția Ilfov în datele de 25 februarie 2010, 04 martie 2010 și 06 martie 2010, documentele financiar contabile ale societății fiind prezentate de martorul O.A.

în calitate de expert contabil. Aceste verificări au fost determinate de faptul că organele de control fiscal au constatat că societatea nu figurează la sediul social declarat, așa cum rezulta din sesizarea Gărzii Financiare - Secția Ilfov din 29 aprilie 2010. Cu prilejul controlului operativ și inopinat efectuat la SC B.P. SRL în data de 25 februarie 2010, societatea a fost reprezentată de inculpatul S.B., în calitate de împuternicit. Din documentele de evidență financiar-contabilă puse la dispoziție de martorul O.A., a rezultat că până la acea dată SC B.P. SRL a efectuat un număr de 4 achiziții intracomunitare, mărfurile fiind comercializate în totalitate de către SC S.P. SRL. Potrivit notei de constatare întocmită cu acest prilej, SC B.P.

SRL avea de plată un TVA în valoare de 25.161,44 RON, aferent acestor operațiuni comerciale. La data de 04 martie 2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția Ilfov au efectuat un nou control la SC B.P. SRL stabilind, pe baza documentelor puse la dispoziție de martorul O.A., că societatea a efectuat în perioada 25 februarie - 03 martie 2010 un număr de 24 achiziții intracomunitare, mărfurile fiind livrate în totalitate către SC S.P. SRL, potrivit înregistrărilor din jurnalul de cumpărări și jurnalul de vânzări, SC B.P. SRL avea de plată un TVA în valoare de 94.385,79 RON aferent vânzărilor efectuate. În timpul desfășurării controlului, materializat în nota de constatare, inculpatul S.B.

a achitat suma de 82.764 RON reprezentând avans TVA, cu ordinul de plată din 04 martie 2010. Existând indicii că societatea s-ar putea sustrage în viitor de la efectuarea controlului, în data de 03 martie 2010 s-a luat măsura dării în consemn la punctele de frontieră a SC B.P. SRL, în vederea interceptării transporturilor de marfă achiziționate din spațiul intracomunitar. Ulterior consemnului, două autocamioane care transportau marfa provenind din Grecia au fost sigilate de către Garda Financiară - Secția Giurgiu și însoțite până la destinație, respectiv Complexul comercial S.M. din comuna A., județul Ilfov. În urma prezentării la fața locului a inculpatului S.B., în calitate de împuternicit al SC B.P.

SRL, mijloacele de transport au fost desigilate, iar mărfurile au fost comercializate către SC S.P. SRL, așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 06 martie 2010 întocmită de Garda Financiară - Secția Ilfov. Pentru identificarea tuturor operațiunilor comerciale derulate de SC B.P. SRL, în cauză au fost avute în vedere atât documentele financiar-contabile prezentate de inculpatul S.B. și de martorul O.A. cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secția Ilfov, cât și de înscrisurile puse la dispoziție de L. Bank - Sucursala Voluntari, respectiv dispoziții de plată externă, facturi emise de furnizorii intracomunitari, precum și facturile fiscale emise de SC B.P. SRL către SC S.P.

SRL care au stat la baza efectuării plăților prin virament bancar. În urmă analizării acestor documente, expertul contabil desemnat de organul de urmărire penală a stabilit că în perioada februarie - martie 2010 SC B.P. SRL a achiziționat din spațiul intracomunitar (de la furnizori din Spania, Olanda, Grecia, Italia etc.) mărfuri (în special legume și fructe) în valoare totală de 1.211.997,37 euro (conform anexelor nr. 1 și 2 la raportul de expertiză contabilă), comercializate în totalitate către SC S.P. SRL. Conform facturilor fiscale existente la dosarul cauzei, SC B.P. SRL a livrat către SC S.P. SRL produse în valoare totală de 3.499.210,72 RON (cu un TVA aferent în cuantum de 558.697,53 RON) din care 1.264.491,42 RON în cursul lunii februarie 2010, iar 2.234.719,30 RON în cursul lunii martie 2010 (anexa nr. 3 la raportul de expertiză contabilă).

Împrejurarea că valoarea mărfurilor achiziționate din spațiul intracomunitar (1.211.997,37 euro) este mai mare decât valoarea totală a facturilor emise către SC S.P. SRL (3.499.210,72 RON) poate fi explicată prin faptul că o parte din marfă fie nu a putut fi comercializată într-un termen rezonabil și fiind perisabilă a devenit improprie consumului, fie a fost achitată în numerar sau prin alte modalități de plată (spre exemplu, prin compensare), fiind astfel ocolită calea transferului bancar, care ar fi presupus atașarea la instrumentul de plată și a unei copii a facturii fiscale. Prin urmare, pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului cauzat bugetului de stat au fost avute în vedere doar obligațiile fiscale aferente facturilor în valoare totală de 3.499.210,72 RON, emise către SC S.P.

SRL (care se regăsesc la dosarul cauzei) din care au fost scăzute obligațiile fiscale recunoscute și asumate de SC B.P. SRL, prin declararea acestora la organul fiscal teritorial. Astfel, din informațiile furnizate de D.G.F.P. Ilfov, prin adresa din 12 aprilie 2011, a rezultat că SC B.P. SRL a depus numai declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferentă lunii martie 2010 (din care a fost declarat un impozit pe profit de 0 RON), deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie și mai 2010 și declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare aferente lunii martie 2010. Societatea nu a depus decont de TVA pentru luna februarie 2010, iar prin decontul de TVA aferent lunii martie 2010, au fost declarate livrări de bunuri și servicii în valoare totală de 699.801 RON, cu TVA aferent în sumă de 132.962 RON.

În deconturile de TVA aferente lunilor aprilie și mai 2010 depuse de SC B.P. SRL nu au fost declarate operațiuni comerciale efectuate, valorile fiind nule. În concluzie, expertiza contabilă a stabilit ca pentru lunile februarie și martie 2010 SC B.P. SRL nu a înregistrat în deconturile de TVA depuse la organele fiscale TVA colectată în sumă de 425.735,53 RON (558.697,53 RON TVA colectată aferente facturilor emise către SC S.P. SRL - 132.962 RON TVA inclusă în decontul depus la organele fiscale), sumă care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat. Cuantumul acestui prejudiciu s-a reținut că nu va fi diminuat cu suma de 82.764 RON reprezentând TVA, achitată de inculpatul S.B. cu prilejul întocmirii notei de constatare din 04 martie 2010 întrucât această sumă a fost calculată pe baza jurnalului de vânzări corespunzător lunii martie 2010, fiind declarat ulterior în decontul de TVA aferent aceleiași luni.

Din aceste considerente, suma de 82.764 RON, fiind plătită în contul TVA-ului recunoscut de societate și declarat organului fiscal, nu a fost scăzută din valoarea prejudiciului în cuantum de 425.735,53 RON, care reprezintă TVA de plată aferent livrărilor de mărfuri neînregistrate și nedeclarate organelor fiscale. Pentru calcularea impozitului pe profit datorat bugetului de stat, expertiza contabilă a procedat, pe baza jurnalelor de cumpărări și vânzări, la stabilirea adaosului comercial mediu practicat de SC B.P. SRL, rezultând un procent mediu de 2,43%. De asemenea, s-a avut în vedere că SC B.P. SRL a depus declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferentă lunii martie 2010 în care a fost declarat un impozit pe profit de 0 RON.

Întrucât veniturile obținute de societate în perioada februarie-martie 2010, au fost în sumă totală de 2.940.513,19 RON (fără TVA) a rezultat un venit impozabil în cuantum de 71.454,47 RON. Prin urmare, impozitul pe profit datorat de SC B.P. SRL, calculat prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16% este de 11.432,71 RON, care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat. În concluzie, prejudiciul cauzat de SC B.P. SRL bugetului general consolidat al statului, aferent facturilor emise în perioada februarie-martie 2010 către SC S.P. SRL, s-a reținut că este în sumă totală de 437.168,24 RON și se compune din: - 425.735,53 RON reprezentând TVA, neînregistrată în deconturile depuse la organele fiscale (558.697,53 RON TVA colectată aferentă facturilor emise - 132.962 RON TVA inclusă în decontul de pus la organele fiscale); - 11.432,71 RON reprezentând impozit pe profit.

În urmă popririi dispuse de D.G.F.P. Ilfov, din contul SC B.P. SRL deschis la L. Bank - Sucursala Voluntari a fost virată în contul acestei instituții suma de 50.969,95 RON cu ordinul de plată din 29 septembrie 2010, reprezentând dobânzi și penalități TVA așa cum rezultă din adresa L. Bank din 17 februarie 2012, coroborată cu extrasele de cont înaintate de aceeași unitate bancară. Prin urmare, această sumă s-a reținut că nu va fi scăzută din cuantumul prejudiciului în valoare de 437.168,24 RON care reprezintă prejudiciu efectiv, fără dobânzi și penalități. În cuprinsul declarației olografe din data de 16 iunie 2010 inculpatul S.B. a precizat că a efectuat activități comerciale în numele SC B.P.

SRL, având acordul telefonic al administratorului statutar, numitul S.J.M.B. În acest sens, inculpatul s-a ocupat de relația cu banca, semnând ordine de plată, precum și de achitarea transporturilor de marfă și de transferul sumelor încasate de la clienți către administratorul de drept. Inculpatul S.B. nu a putut prezenta organelor de cercetare penală documentele financiar-contabile aparținând SC B.P. SRL, motivând că au fost predate unui prieten al administratorului statutar, pe care nu îl cunoaște, dar pe care l-a văzut de câteva ori. În continuare, inculpatul a precizat că evidența contabilă a societății era condusă la imobilul situat în Voluntari, județul Ilfov, locație unde a avut loc și predarea documentelor contabile.

Despre numitul S.J.M.B., inculpatul S.B. a declarat că l-a văzut ultima oară în urmă cu aproximativ 4-5 luni, la aceeași adresă din Voluntari, județul Ilfov. Declarațiile inculpatului S.B. au fost înlăturate ca nesincere, fiind combătute de probele administrate în cauză. Potrivit verificărilor efectuate în baza de date a I.G.P.F. s-a stabilit că numitul S.J.M.B. nu figurează ca fiind intrat pe teritoriul României. De asemenea, martorul P.R.S. a declarat că, deși l-a ajutat pe un cetățean iordanian să înființeze SC B.P. SRL, nu îl poate descrie și nu poate afirma cu certitudine, având în vedere numărul mare al cetățenilor arabi pentru care a constituit societăți comerciale, că persoana care i-a solicitat acest lucru este numitul S.J.M.B.

Analizând extrasul de cont al SC B.P. SRL pus la dispoziție de L. Bank - Sucursala Voluntari nu au fost identificate transferuri de bani către numitul S.J.M.B., fiind înlăturată și sub acest aspect declarația inculpatului S.B. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că aceștia au efectuat diferite activități în numele SC B.P. SRL numai la solicitarea inculpatului S.B., nefiind indicate alte persoane care au reprezentat societatea. Martorul B.I.D. a declarat că a fost împuternicită de inculpatul S.B. să efectueze operațiuni bancare pe contul deținut de SC B.P. SRL la L. Bank - Sucursala Voluntari, încheind în acest sens și un contract de colaborare. Astfel, din dispoziția inculpatului S.B., care îi înmâna invoice-urile, martorul a întocmit mai multe dispoziții de plată externă pentru achitarea mărfurilor achiziționate de societate.

Din declarația martorului B.I.D. a rezultat că la solicitarea inculpatului S.B. a mai desfășurat operațiuni bancare în baza contractelor de colaborare încheiate și pentru SC S.P. SRL și SC S.T. SRL martora O.A. - care a reprezentat alături de inculpat SC B.P. SRL cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secția Ilfov, a declarat că a acceptat să întocmească documente financiar-contabile ale societății la propunerea inculpatului S.B. care îi punea la dispoziție documentele de evidență primară, activitatea respectivă derulându-se la imobilul din Voluntari, județul Ilfov. Martorul O.A. a declarat că nu cunoaște detalii referitoare la activitatea derulată de societate, responsabilitatea sa limitându-se la înregistrarea în evidențele contabile a documentelor primare primite de la inculpat.

Această colaborare, pentru care a fost remunerată de inculpatul S.B., a durat timp de aproximativ două luni de zile, întrucât controalele efectuare de Garda Financiară au dus la întreruperea activității societății. În continuare, martorul O.A. a precizat că a prestat, la solicitarea inculpatului, același tip de servicii contabile și pentru SC S.P. SRL. Cu privire la administratorul de drept al SC B.P. SRL, cetățeanul iordanian S.J.M.B., martorul a declarat că nu îl cunoaște și nu l-a văzut vreodată. Au fost audiate și martorele T.C., P.A.Ș. și M.M.A., care au precizat că la solicitarea inculpatului S.B. au întocmit facturi fiscale in numele SC B.P. SRL pe care le-au completat cu datele indicate de acesta.

Activitatea respectivă s-a desfășurat la imobilul din Voluntari, județul Ilfov, unde își are sediul social SC T.F.I. SRL, societate la care numitele T.C. și P.A.Ș. sunt angajate în funcția de contabil, operator date, respectiv economist. După întocmire, facturile fiscale îi erau remise inculpatului S.B. pentru a fi semnate și ștampilate. Martorii T.C., P.A.Ș. și M.M.A. au declarat că SC B.P. SRL era administrată de către inculpat. Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat că răspunderea pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat în valoare de 437.168,24 RON revine inculpatului S.B., care a desfășurat activități de administrare a patrimoniului SC B.P. SRL în baza procurii din 02 februarie 2010 emisă de administratorul statuar, numitul S.J.M.B., deținând astfel controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal a persoanei juridice.

Infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 este caracterizată printr-un subiect activ calificat, respectiv persoana care are obligația de a conduce evidențele financiar-contabile. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, nefiind făcută distincție între administratorul de fapt și cel de drept. Prin urmare, deține calitatea de subiect activ calificat al acestei infracțiuni și persoana care exercită atribuții de administrator de fapt al unei societăți chiar în absența unei convenții, scrise sau verbale, încheiate cu administratorul de drept.

În cauză, inculpatul S.B., împuternicit al administratorului de drept al SC B.P. SRL să reprezinte societatea în raporturile cu terții, să depună și să ridice acte oricând este necesar, să plătească taxele și impozitele, să ridice chitanțe și facturi și să le plătească, a omis să declare și să plătească bugetului de stat obligații fiscale în cuantum de 437.168,24 RON, aferente operațiunilor comerciale derulate în perioada februarie-martie 2010. În conformitate cu procura din 02 februarie 2010 și în raport cu activitățile efectiv desfășurate în numele SC B.P. SRL, inculpatului S.B. îi revenea obligația de a organiza evidențele contabile, de a înregistra operațiunile comerciale efectuate în cursul lunilor februarie-martie 2010 și de a achita taxele și impozitele cuvenite bugetului de stat, în cuantum de 437.168,24 RON (din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată, iar 11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit).

Neîndeplinirea acestor obligații, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, atrage răspunderea inculpatului S.B. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Intenția, ca formă de vinovăție, a rezultat din faptul că deși în perioada februarie-martie 2010 a comercializat mărfuri cu o valoare mare (3.499.210,72 RON), inculpatul S.B. nu a înregistrat în evidențele contabile decât o parte a acestora, urmărind astfel să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat. La data de 05 martie 2010, Garda Financiară - Secția Ilfov a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii asupra sumei de 94.385,79 RON reprezentând TVA de plată aferent operațiunilor comerciale derulate de SC B.P.

SRL în cursul lunii martie 2010, obligație fiscală calculată cu prilejul controlului efectuat în data de 04 martie 2010. Această măsură a fost comunicată prin adresa D.G.F.P. Ilfov din 12 martie 2010 către L. Bank - Sucursala Voluntari, unitate bancară care a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în contul SC B.P. SRL. La data de 27 aprilie 2010, inculpatul S.B. a solicitat L. Bank - Sucursala Voluntari retragerea sumei de 52.499 RON, poprită anterior, prezentând ca documente justificative un stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum și o balanță de verificare pentru aceeași lună, în care se atestă în mod mincinos că SC B.P. SRL ar fi avut un număr de 8 angajați. Funcționarii bancari au probat plata către inculpatul S.B.

a sumei respective, întrucât, potrivit legii, din sumele asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, pot fi efectuate plăți pentru achitarea drepturilor salariale către angajați, așa cum rezultă din declarația martorului G.R.N., director al L. Bank - Sucursala Voluntari. Potrivit adresei I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011, SC B.P. SRL nu figurează în evidențele acestei instituții, iar din adresa D.G.F.P. Ilfov din 14 ianuarie 2011 a rezultat că societatea nu este înregistrată în vectorul fiscal cu obligații declarative privind impozitul pe salarii și contribuții sociale. De asemenea, din adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii din 15 aprilie 2011 a rezultat că persoanele menționate în cuprinsul statului de salarii prezentat de inculpat au fost angajate la alte societăți comerciale.

Fiind audiați în calitate de martor, numiții S.G., T.E.L., B.I., K.C.F. și V.M. - menționați în statul de salarii prezentat de inculpatul S.B. funcționarilor bancari - au declarat că îl cunosc pe acesta, lucrând pentru diferite societăți comerciale controlate de inculpat, însă nu au avut calitatea de angajați ai SC B.P. SRL pentru care nu au desfășurat niciun fel de activitate. Acțiunea de amăgire derulată de inculpatul S.B. a fost îndreptată împotriva funcționarilor bancari care au luat o poziție patrimonială păgubitoare pentru bugetul de stat constând în plata fără drept a sumei de 52.499 RON. Deși înscrisurile folosite de inculpat (stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum și o balanță de verificare pentru aceeași lună) nu constituie falsuri în sensul art. 290 C. pen.

întrucât nu au fost falsificate prin vreunul din modurile arătate la art. 288 C. pen., adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris existent. În schimb, aceste înscrisuri în care se atestă în mod mincinos că SC B.P. SRL ar fi avut un număr de 8 angajați, constituie mijloace frauduloase prin care s-a realizat acțiunea de inducere în eroare a funcționarilor bancari. Vinovăția inculpatului a rezultat și din declarația notarială dată în fața autorităților statului turc la data de 11 ianuarie 2013, depusă la dosarul cauzei de apărătorul ales, înscris prin care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum acestea au fost descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanței.

Instanța de fond a constat că, în drept, fapta inculpatului S.B. care, în calitate de administrator de fapt al SC B.P. SRL, a omis să înregistreze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate în perioada februarie - martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziționate din spațiul intracomunitar către SC S.P. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 437.168,24 RON, din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată și 11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie - martie 2010, așa cum rezultă din adresa din 11 februarie 2013, emisă de Banca Națională a României - Direcția Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, instanța făcând în acest sens aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen.). Fapta inculpatului S.B. care, la data de 27 aprilie 2010, în calitate de împuternicit al SC B.P.

SRL, prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010 și a unei balanțe de verificare prin care se atestă în mod nereal că societatea ar fi avut mai mulți angajați), a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul L. Bank - Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societății, în numerar, suma de 52.499 RON, care fusese anterior indisponibilizată prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 08 martie 2010, emisă de Garda Financiară - Secția Ilfov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 241/2005 și în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală și care a recunoscut săvârșirea faptelor la finalul cercetării judecătorești prin înscrisul notarial eliberat de autoritățile statului turc. Instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către această parte, a sumei de 437.168,24 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, la care se adăugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S.B. și partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov. Inculpatul, prin apărător, a arătat că a recunoscut și regretat fapta, a cooperat cu organele de anchetă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, prezintă grave probleme de sănătate. Arată că a achitat o parte din prejudiciu și înțelege să-și asume responsabilitatea achitării întregului prejudiciu. Solicită admiterea apelului, iar pe fond aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerând că și în acest mod poate fi atins scopul pedepsei. Partea civilă a solicitat să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente și obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente a prejudiciului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat, iar apelul părții civile a fost considerat ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare: Sub un prim aspect, Curtea a constatat că prima instanță a analizat în mod corespunzător actele dosarului, reținând corect situația de fapt. La rândul său, în examenul propriu, în esență, Curtea a reținut că inculpatul S.B., în calitate de administrator de fapt al SC B.P. SRL, a omis să înregistreze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate în perioada februarie - martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziționate din spațiul intracomunitar către SC S.P.

SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 437.168,24 RON, din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată și 11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit). De asemenea, inculpatul, la data de 27 aprilie 2010, în calitate de împuternicit al SC B.P.

SRL, prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010 și a unei balanțe de verificare prin care se atestă în mod nereal că societatea ar fi avut mai mulți angajați), a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul L. Bank - Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societății, în numerar, suma de 52.499 RON, care fusese anterior indisponibilizată prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 08 martie 2010, emisă de Garda Financiară - Secția Ilfov, producând astfel o pagubă în dauna bugetului de stat, în sensul că a sustras practic sume de bani legal indisponibilizate, lipsind organele fiscale de posibilitatea recuperării unei părți din prejudiciul creat bugetului central consolidat.

Atât în actul de sesizare, cât și în sentința primei instanțe s-a reținut că este descrisă amănunțit activitatea infracțională a inculpatului, astfel încât instanța de apel nu a mai reluat în detaliu aceste împrejurări și a constatat că situația de fapt este întemeiată pe împrejurări ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză. Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv raportul de inspecție fiscală din 27 iulie 2010, întocmit de D.G.F.P. llfov, notele de constatare întocmite la SC B.P. SRL, declarația olografă a inculpatului S.B., declarațiile martorilor B.I.D., O.A., T.C., P.A.Ș., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L., B.I., K.C.F., V.M.

și G.R.N., adresele D.G.F.P. Ilfov din 28 iunie 2010, din 26 august 2010 și din 12 aprilie 2011, adresa I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011 și adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii din 15 aprilie 2011, extrasele de cont puse la dispoziție de L. Bank - Sucursala Voluntari, dosarele de constituire ale SC B.P. SRL și SC S.P. SRL ridicate de la Oficiul Registrului Comerțului, procesele-verbale de verificare a inculpatului S.B., precum și a numitului S.J.M.B. în evidențele I.G.P.F. și raportul de expertiză contabilă judiciară. De asemenea, Curtea a avut în vedere și mijloacele de probă administrate nemijlocit în fața primei instanțe, respectiv declarațiile martorilor B.I.D., O.A., P.A.Ș., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L., K.C.F., V.M., G.R.N., B.I., T.C.

S-a apreciat ca relevantă în acest sens declarația notarială depusă de către inculpat, prin apărător ales, la dosarul primei instanțe (în original în limba turcă și în traducere realizată de interpret autorizat). Din acest înscris rezultă că inculpatul recunoaște în totalitate faptele, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare; inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., motivând că la termenele acordate în fața primei instanțe nu a fost în măsură să-și facă apărarea. Sub acest aspect, Curtea a constatat că în mod corect prima instanță nu a procedat conform art. 320 1 și urm. C. proc. pen. Astfel, conform art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin urmare, momentul procesual până la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. este începerea cercetării judecătorești, astfel cum este definită de art. 322 C. proc. pen. S-a reținut că, în cauză, la momentul la care inculpatul S.B. a dat declarația notarială pe care ulterior a depus-o la dosar, se depășise de mult momentul intrării în cercetarea judecătorească, mai mult decât atât cercetarea fiind realizată aproape în totalitate, prin reaudierea tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale. Inculpatul a mai arătat că nu a fost în măsură să-și facă apărarea la termenele acordate succesiv în fața primei instanțe, astfel că ar fi fost încă în termen legal să solicite aplicarea procedurii scurte.

Curtea a constatat că împrejurarea învederată de către inculpat nu este fondată. Astfel, de fapt, acesta s-a sustras urmăririi penale și judecății, fiind dat în urmărire internațională, pe numele său fiind emis mandatul de arestare preventivă din 19 septembrie 2011 al Tribunalului București, dat în lipsa inculpatului. Cu toate acestea, inculpatul a fost reprezentat de către apărător ales încă de la primul termen de judecată, în data de 05 iulie 2012, cauza fiind amânată pentru lipsă de procedură cu inculpatul și cu partea civilă la data de 16 august 2013, ulterior la 06 septembrie 2012, termen la care s-a intrat în cercetarea judecătorească.

Instanța a mai reținut că inculpatul (care era reprezentat încă de la început apărător ales) a avut la dispoziție mai mult de două luni, până la momentul intrării în cercetarea judecătorească, să-și exprime poziția în cauză; totuși, inculpatul a dat declarația de recunoaștere a vinovăției abia la data de 10 ianuarie 2013, în fața notarului turc, fiind depusă la dosar de către apărătorul ales la data de 24 octombrie 2013. După cum se poate observa, de la momentul la care a dat declarația până la momentul la care aceasta a fost depusă la dosar a trecut un interval de timp de aproximativ două săptămâni, împrejurare din care rezultă că inculpatul avea posibilitatea și răgazul necesar pentru depunerea acesteia înainte de intrarea în cercetarea judecătorească.

Pentru toate aceste motive, s-a reținut că în mod corect prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 320 1 și urm. C. proc. pen. În drept, s-a reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie - martie 2010, așa cum rezultă din adresa din 11 februarie 2013, emisă de Banca Națională a României - Direcția Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale), precum și cele ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În mod corect a analizat prima instanță elementele constitutive ale fiecărei infracțiuni, fiind îndeplinite toate cerințele referitoare la latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunilor sus-menționate. În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate, Curtea a constatat că este fondat apelul inculpatului, cu referire la infracțiunea de evaziune fiscală. În privința individualizării judiciare a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., s-a reținut că prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen. Astfel, infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social relativ ridicat (inducerea în eroare a unor funcționari bancari, prin mijloace frauduloase - înscrisuri conținând mențiuni necorespunzătoare adevărului - pentru a intra în posesia unor sume de bani legal indisponibilizate de către organele fiscale), inculpatul dând dovadă de îndrăzneală în realizarea rezoluției infracționale.

Totuși, ținând seama de lipsa antecedentelor penale și față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut prin înscris autentic săvârșirea faptelor, Curtea apreciază că pedeapsa minimă, de 3 ani închisoare, este necesară și suficientă în cauză. În privința individualizării judiciare a pedepsei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, s-a reținut însă că prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 72 C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare fiind într-un cuantum prea ridicat. Astfel, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă cu grad relativ ridicat de pericol social, evaziune fiscală, omițând să înregistreze în documentele contabile operațiunile comerciale efectuate, acționând în mod continuat, dând dovadă de perseverență infracțională, fără a se opri până la intervenția organelor fiscale și a organelor de urmărire penală.

Prin acțiunile sale inculpatul a creat un prejudiciu important bugetului central consolidat, mai mare de 100.000 euro în echivalent RON, într-o perioadă de criză economică, fără a acoperi vreo parte din acesta; mai mult, inculpatul a intrat, prin înșelăciune, în posesia unei sume de bani indisponibilizate legal de către organele fiscale, indisponibilizare aplicată tocmai în vederea acoperirii prejudiciului creat bugetului. Totuși, Curtea a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei prin act notarial depus în fața primei instanțe, astfel încât a apreciat necesară și suficientă aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de 4 ani închisoare.

Curtea a apreciat că nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe în favoarea inculpatului, din cele reglementate de art. 74 alin. (1) și alin. (2) C. pen. Astfel, înainte de săvârșirea infracțiunii inculpatul nu a avut un comportament deosebit, ci unul normal, fără a ieși din comun, ce nu este de natură să atragă aplicarea acestei circumstanțe, inculpatul nu a încercat în niciun mod să repare paguba creată bugetului de stat, iar cu privire la atitudinea sa procesuală, Curtea a constatat că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și judecată, fiind urmărit internațional. De asemenea, s-a reținut că circumstanțele învederate de către inculpat nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Astfel, acesta a arătat că este căsătorit, fără alte detalii, aspect ce nu prezintă vreo relevanță în procesul individualizării judiciare a pedepsei, precum și că ar avea o stare de sănătate precară; din analiza înscrisurilor cu caracter medicale depuse de inculpat, Curtea a constatat însă că de fapt inculpatul a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a fost înjunghiat, pentru care a fost tratat, fără a prezenta alte afecțiuni medicale. În privința modalității de executare, Curtea a apreciat că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa într-o instituție specializată, în care să se asigure în condiții optime atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Curtea a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a acționat în mod continuat, dând dovadă de obișnuință de a obține sume mari de bani din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fără a se opri până la intervenția organelor în drept, dar și faptul că acesta se sustrage în scopul de a nu fi tras la răspundere penală, dovedind că nu-și asumă consecințele faptelor sale, chiar dacă formal a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, în scopul de a beneficia de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; Curtea a avut în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în faza de urmărire penală. În același sens, Curtea a mai constatat că inculpatul este cercetat în alte trei cauze penale pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare.

În privința laturii civile, s-a reținut că sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în mod corect a fost obligat acesta la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.A.F. Apelul părții civile, în sensul obligării solidare și instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând SC B.P. SRL, s-a reținut că nu este fondat. Astfel, după cum a rezultat din cererile părții civile aflate la dosarul primei instanțe, aceasta s-a constituit parte civilă doar în raport de inculpatul S.B., fără a solicita tragerea la răspundere civilă și a societății administrate în fapt de acesta. După cum a rezultat din dispozițiile art. 15 alin. (1), (2) C. proc.

pen., partea vătămată se poate constitui parte civilă în contra persoanei responsabile civilmente în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Conform art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Prin urmare, s-a apreciat că persoana vătămată nu poate să solicite introducerea în proces și tragerea la răspundere civilă a persoanei responsabile civilmente direct în faza apelului; în speță, de altfel, întrucât partea civilă nu a solicitat introducerea în proces a SC B.P.

SRL, societate comercială nu a fost citată la prima instanță pentru a-și face apărările. S-a reținut că partea civilă are la îndemână o acțiune civilă separată împotriva pretinsei persoane responsabile civilmente. În privința laturii civile, Curtea a mai constatat că în cauză nu se poate dispune luarea vreunei măsuri asigurătorii față de inculpat, întrucât nu au fost identificate bunuri mobile ori imobile care să-i aparțină acestuia pe teritoriul României. Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de către inculpatul S.B., a desființat în parte, sentința apelată și rejudecând, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) - art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 4 ani închisoare., s-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare; s-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de către A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov. Împotriva deciziei penale nr. 302/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția ll-a penală, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov. Recurenta parte civilă a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. anterior, cu privire la nelegalitatea soluționării laturii civile a cauzei, solicitând casarea deciziei și obligării solidare și instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente SC B.P. SRL. Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția ll-a penală, la data de 24 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe se observă că recurenta parte civilă și-a motivat în scris recursul la data de 11 noiembrie 2013, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 23 aprilie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, prevede că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte, în deplin acord cu instanța de prim control judiciar, constată că declarațiile de constituire de parte civilă au fost formulate doar împotriva inculpatului S.B., fără a solicita tragerea la răspundere civilă și a societății administrate în fapt de acesta. Or, solicitarea de obligare în solidar și de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor părții responsabile civilmente după citirea actului de sesizare, nu poate fi primită, această cerere fiind tardiv formulată. Prin urmare, recurenta nu putea solicita introducerea în proces și tragerea la