ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/F din

21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în baza art. 334

C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei descrise la

pct. 1 din rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev.

de art. 9 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9

alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin

prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv

aceea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. în baza art. 35 alin. (1) C.

pen. și art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14

rap. la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea

civilă și, în consecință:

A fost obligat

inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 437.168,24 RON reprezentând prejudiciul

produs bugetului de stat la care se adaugă și accesoriile calculate până la data

achitării integrale a debitului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate,

și anume plângerea penală nr. 16204 din 22 aprilie 2010 formulată de D.G.F.P. Ilfov,

raportul de inspecție fiscală din 27 iulie 2010, întocmit de D.G.F.P. Ilfov, plângerea

penală nr. 700966 din 29 aprilie 2010, formulată de Garda Financiară - Secția Ilfov

împreună cu notele de constatare întocmite la SC B.P. SRL, declarația olografă a

inculpatului S.B.; declarațiile martorilor B.I.D., O.A., T.C., P.A.Ș., M.M.A., P.R.S.,

S.G., T.E.L., B.I., K.C.F., V.M. și G.R.N., adresele D.G.F.P. Ilfov din 28

iunie 2010, din 26 august 2010 și din 12 aprilie 2011, adresa I.T.M. Ilfov din

19 ianuarie 2011 și adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Inspecția Muncii din 15 aprilie 2011, extrasele de cont puse la dispoziție de L.

Bank - Sucursala Voluntari, dosarele de constituire ale SC B.P. SRL și SC S.P.

SRL ridicate de la Oficiul Registrului Comerțului, procesele-verbale de verificare

a inculpatului S.B., precum și a numitului S.J.M.B. în evidențele I.G.P.F. și raportul

de expertiză contabilă judiciară, că prin rechizitoriul nr. 2479/P/2010 din data

de 19 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea a fost trimis în

judecată inculpatul S.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală,

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., ambele

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond,

analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că SC B.P. SRL a fost înregistrată

la Oficiul Registrului Comerțului Ilfov în 01 februarie 2010 având ca obiect principal

de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor.

Societatea a fost

constituită sub forma unei societăți cu răspundere limitată, avându-l ca asociat

unic și administrator pe numitul S.J.M.B., cetățean iordanian. Sediul social al

SC B.P. SRL a fost declarat la adresa din sat S., comuna G., județul llfov, conform

contractului de comodat din 27 ianuarie 2010 încheiat pe o perioadă de 6 luni cu

numitul M.M., proprietarul imobilului.

Formalitățile

pentru înființarea acestei societăți au fost îndeplinite de martorul P.R.S., în

baza procurii întocmite de numitul S.J.M.B. Potrivit datelor furnizate de I.G.P.F.,

cetățeanul iordanian S.J.M.B. nu figurează cu intrări sau ieșiri în/din România.

Din conținutul

documentelor întocmite de organele fiscale (note de constatare, rapoarte de inspecție

fiscală, procesele-verbale etc), coroborate cu Raportul VIES nr. 2497 din 11

ianuarie 2011 întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1798/2003

privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și raportul de expertiză contabilă

judiciară, a rezultat că SC B.P. SRL a derulat în perioada februarie-martie 2010

operațiuni intracomunitare, neînregistrate în totalitate în evidențele contabile

și declarate parțial organului fiscal teritorial.

Aceste operațiuni

comerciale au fost efectuate de către inculpatul S.B. în baza procurii din 02

februarie 2010 prin care a fost împuternicit de administratorul SC B.P. SRL numitul

S.J.M.B. să reprezinte societatea în raporturile cu terții, să depună și să ridice

acte oricând este necesar, să plătească taxele și impozitele, să ridice chitanțe

și facturi și să le plătească.

Mărfurile achiziționate

din spațiul intracomunitar de către SC B.P. SRL au fost livrate în totalitate către

SC S.P. SRL, societatea având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata

al fructelor și legumelor.

Cu prilejul derulării

acestor relații comerciale, SC S.P. SRL - în calitate de beneficiar al mărfurilor

livrate de SC B.P. SRL, a fost de asemenea reprezentantă de inculpatul S.B., împuternicit

în acest sens de către administratorul E.S., prin procura din 14 februarie 2010.

Împotriva numitului

E.S., în calitate de administrator statutar al SC S.P. SRL, D.G.F.P. Ilfov a formulat

plângerea penală din 18 mai 2010 prin care a solicitat efectuarea de cercetări față

de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 9

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind înregistrată la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Buftea, sub nr. 3400/P/2010. SC B.P. SRL a avut deschis

cont bancar la L. Bank - Sucursala Voluntari începând cu data de 19 februarie

2010, persoanele împuternicite să opereze pe acesta fiind inculpatul S.B. și martorul

B.I.D.

În urmă verificărilor

s-a stabilit că martora B.I.D. a avut drept de semnătură și pe contul SC S.P.

SRL deschis la aceeași unitate bancară.

Inculpatul S.B.

a reprezentat SC B.P. SRL și cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară

- Secția Ilfov în datele de 25 februarie 2010, 04 martie 2010 și 06 martie 2010,

documentele financiar contabile ale societății fiind prezentate de martorul O.A.

în calitate de expert contabil.

Aceste verificări

au fost determinate de faptul că organele de control fiscal au constatat că societatea

nu figurează la sediul social declarat, așa cum rezulta din sesizarea Gărzii Financiare

- Secția Ilfov din 29 aprilie 2010.

Cu prilejul controlului

operativ și inopinat efectuat la SC B.P. SRL în data de 25 februarie 2010, societatea

a fost reprezentată de inculpatul S.B., în calitate de împuternicit. Din documentele

de evidență financiar-contabilă puse la dispoziție de martorul O.A., a rezultat

că până la acea dată SC B.P. SRL a efectuat un număr de 4 achiziții intracomunitare,

mărfurile fiind comercializate în totalitate de către SC S.P. SRL.

Potrivit notei

de constatare întocmită cu acest prilej, SC B.P. SRL avea de plată un TVA în valoare

de 25.161,44 RON, aferent acestor operațiuni comerciale. La data de 04 martie

2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția Ilfov au efectuat un nou control

la SC B.P. SRL stabilind, pe baza documentelor puse la dispoziție de martorul O.A.,

că societatea a efectuat în perioada 25 februarie - 03 martie 2010 un număr de 24

achiziții intracomunitare, mărfurile fiind livrate în totalitate către SC S.P.

SRL, potrivit înregistrărilor din jurnalul de cumpărări și jurnalul de vânzări,

SC B.P. SRL avea de plată un TVA în valoare de 94.385,79 RON aferent vânzărilor

efectuate. În timpul desfășurării controlului, materializat în nota de constatare,

inculpatul S.B. a achitat suma de 82.764 RON reprezentând avans TVA, cu ordinul

de plată din 04 martie 2010. Existând indicii că societatea s-ar putea sustrage

în viitor de la efectuarea controlului, în data de 03 martie 2010 s-a luat măsura

dării în consemn la punctele de frontieră a SC B.P. SRL, în vederea interceptării

transporturilor de marfă achiziționate din spațiul intracomunitar. Ulterior consemnului,

două autocamioane care transportau marfa provenind din Grecia au fost sigilate de

către Garda Financiară - Secția Giurgiu și însoțite până la destinație, respectiv

Complexul comercial S.M. din comuna A., județul Ilfov. În urma prezentării la fața

locului a inculpatului S.B., în calitate de împuternicit al SC B.P. SRL, mijloacele

de transport au fost desigilate, iar mărfurile au fost comercializate către SC

S.P. SRL, așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 06 martie 2010 întocmită

de Garda Financiară - Secția Ilfov.

Pentru identificarea

tuturor operațiunilor comerciale derulate de SC B.P. SRL, în cauză au fost avute

în vedere atât documentele financiar-contabile prezentate de inculpatul S.B. și

de martorul O.A. cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secția

Ilfov, cât și de înscrisurile puse la dispoziție de L. Bank - Sucursala Voluntari,

respectiv dispoziții de plată externă, facturi emise de furnizorii intracomunitari,

precum și facturile fiscale emise de SC B.P. SRL către SC S.P. SRL care au stat

la baza efectuării plăților prin virament bancar.

În urmă analizării

acestor documente, expertul contabil desemnat de organul de urmărire penală a stabilit

că în perioada februarie - martie 2010 SC B.P. SRL a achiziționat din spațiul intracomunitar

(de la furnizori din Spania, Olanda, Grecia, Italia etc.) mărfuri (în special legume

și fructe) în valoare totală de 1.211.997,37 euro (conform anexelor nr. 1 și 2 la

raportul de expertiză contabilă), comercializate în totalitate către SC S.P.

SRL. Conform facturilor fiscale existente la dosarul cauzei, SC B.P. SRL a livrat

către SC S.P. SRL produse în valoare totală de 3.499.210,72 RON (cu un TVA aferent

în cuantum de 558.697,53 RON) din care 1.264.491,42 RON în cursul lunii februarie

2010, iar 2.234.719,30 RON în cursul lunii martie 2010 (anexa nr. 3 la raportul

de expertiză contabilă).

Împrejurarea că

valoarea mărfurilor achiziționate din spațiul intracomunitar (1.211.997,37 euro)

este mai mare decât valoarea totală a facturilor emise către SC S.P. SRL (3.499.210,72

RON) poate fi explicată prin faptul că o parte din marfă fie nu a putut fi comercializată

într-un termen rezonabil și fiind perisabilă a devenit improprie consumului, fie

a fost achitată în numerar sau prin alte modalități de plată (spre exemplu, prin

compensare), fiind astfel ocolită calea transferului bancar, care ar fi presupus

atașarea la instrumentul de plată și a unei copii a facturii fiscale.

Prin urmare, pentru

stabilirea cu certitudine a prejudiciului cauzat bugetului de stat au fost avute

în vedere doar obligațiile fiscale aferente facturilor în valoare totală de 3.499.210,72

RON, emise către SC S.P. SRL (care se regăsesc la dosarul cauzei) din care au fost

scăzute obligațiile fiscale recunoscute și asumate de SC B.P. SRL, prin declararea

acestora la organul fiscal teritorial.

Astfel, din informațiile

furnizate de D.G.F.P. Ilfov, prin adresa din 12 aprilie 2011, a rezultat că SC

B.P. SRL a depus numai declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat

aferentă lunii martie 2010 (din care a fost declarat un impozit pe profit de 0

RON), deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie și mai 2010 și declarația

recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare aferente

lunii martie 2010.

Societatea nu

a depus decont de TVA pentru luna februarie 2010, iar prin decontul de TVA aferent

lunii martie 2010, au fost declarate livrări de bunuri și servicii în valoare totală

de 699.801 RON, cu TVA aferent în sumă de 132.962 RON.

În deconturile

de TVA aferente lunilor aprilie și mai 2010 depuse de SC B.P. SRL nu au fost declarate

operațiuni comerciale efectuate, valorile fiind nule.

În concluzie,

expertiza contabilă a stabilit ca pentru lunile februarie și martie 2010 SC

B.P. SRL nu a înregistrat în deconturile de TVA depuse la organele fiscale TVA colectată

în sumă de 425.735,53 RON (558.697,53 RON TVA colectată aferente facturilor emise

către SC S.P. SRL - 132.962 RON TVA inclusă în decontul depus la organele fiscale),

sumă care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.

Cuantumul acestui

prejudiciu s-a reținut că nu va fi diminuat cu suma de 82.764 RON reprezentând TVA,

achitată de inculpatul S.B. cu prilejul întocmirii notei de constatare din 04

martie 2010 întrucât această sumă a fost calculată pe baza jurnalului de vânzări

corespunzător lunii martie 2010, fiind declarat ulterior în decontul de TVA aferent

aceleiași luni.

Din aceste considerente,

suma de 82.764 RON, fiind plătită în contul TVA-ului recunoscut de societate și

declarat organului fiscal, nu a fost scăzută din valoarea prejudiciului în cuantum

de 425.735,53 RON, care reprezintă TVA de plată aferent livrărilor de mărfuri neînregistrate

și nedeclarate organelor fiscale.

Pentru calcularea

impozitului pe profit datorat bugetului de stat, expertiza contabilă a procedat,

pe baza jurnalelor de cumpărări și vânzări, la stabilirea adaosului comercial mediu

practicat de SC B.P. SRL, rezultând un procent mediu de 2,43%.

De asemenea, s-a

avut în vedere că SC B.P. SRL a depus declarația 100 privind obligațiile de plată

la bugetul de stat aferentă lunii martie 2010 în care a fost declarat un impozit

pe profit de 0 RON.

Întrucât veniturile

obținute de societate în perioada februarie-martie 2010, au fost în sumă totală

de 2.940.513,19 RON (fără TVA) a rezultat un venit impozabil în cuantum de 71.454,47

RON.

Prin urmare, impozitul

pe profit datorat de SC B.P. SRL, calculat prin aplicarea cotei unice de impozitare

de 16% este de 11.432,71 RON, care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.

În concluzie,

prejudiciul cauzat de SC B.P. SRL bugetului general consolidat al statului, aferent

facturilor emise în perioada februarie-martie 2010 către SC S.P. SRL, s-a reținut

că este în sumă totală de 437.168,24 RON și se compune din: - 425.735,53 RON reprezentând

TVA, neînregistrată în deconturile depuse la organele fiscale (558.697,53 RON TVA

colectată aferentă facturilor emise - 132.962 RON TVA inclusă în decontul de pus

la organele fiscale); - 11.432,71 RON reprezentând impozit pe profit.

În urmă popririi

dispuse de D.G.F.P. Ilfov, din contul SC B.P. SRL deschis la L. Bank - Sucursala

Voluntari a fost virată în contul acestei instituții suma de 50.969,95 RON cu ordinul

de plată din 29 septembrie 2010, reprezentând dobânzi și penalități TVA așa cum

rezultă din adresa L. Bank din 17 februarie 2012, coroborată cu extrasele de cont

înaintate de aceeași unitate bancară.

Prin urmare, această

sumă s-a reținut că nu va fi scăzută din cuantumul prejudiciului în valoare de 437.168,24

RON care reprezintă prejudiciu efectiv, fără dobânzi și penalități.

În cuprinsul declarației

olografe din data de 16 iunie 2010 inculpatul S.B. a precizat că a efectuat activități

comerciale în numele SC B.P. SRL, având acordul telefonic al administratorului statutar,

numitul S.J.M.B. În acest sens, inculpatul s-a ocupat de relația cu banca, semnând

ordine de plată, precum și de achitarea transporturilor de marfă și de transferul

sumelor încasate de la clienți către administratorul de drept.

Inculpatul S.B.

nu a putut prezenta organelor de cercetare penală documentele financiar-contabile

aparținând SC B.P. SRL, motivând că au fost predate unui prieten al administratorului

statutar, pe care nu îl cunoaște, dar pe care l-a văzut de câteva ori. În continuare,

inculpatul a precizat că evidența contabilă a societății era condusă la imobilul

situat în Voluntari, județul Ilfov, locație unde a avut loc și predarea documentelor

contabile.

Despre numitul

S.J.M.B., inculpatul S.B. a declarat că l-a văzut ultima oară în urmă cu aproximativ

4-5 luni, la aceeași adresă din Voluntari, județul Ilfov.

Declarațiile inculpatului

S.B. au fost înlăturate ca nesincere, fiind combătute de probele administrate în

cauză.

Potrivit verificărilor

efectuate în baza de date a I.G.P.F. s-a stabilit că numitul S.J.M.B. nu figurează

ca fiind intrat pe teritoriul României. De asemenea, martorul P.R.S. a declarat

că, deși l-a ajutat pe un cetățean iordanian să înființeze SC B.P. SRL, nu îl poate

descrie și nu poate afirma cu certitudine, având în vedere numărul mare al cetățenilor

arabi pentru care a constituit societăți comerciale, că persoana care i-a solicitat

acest lucru este numitul S.J.M.B. Analizând extrasul de cont al SC B.P. SRL pus

la dispoziție de L. Bank - Sucursala Voluntari nu au fost identificate transferuri

de bani către numitul S.J.M.B., fiind înlăturată și sub acest aspect declarația

inculpatului S.B.

Din declarațiile

martorilor audiați în cauză a rezultat că aceștia au efectuat diferite activități

în numele SC B.P. SRL numai la solicitarea inculpatului S.B., nefiind indicate alte

persoane care au reprezentat societatea.

Martorul B.I.D.

a declarat că a fost împuternicită de inculpatul S.B. să efectueze operațiuni bancare

pe contul deținut de SC B.P. SRL la L. Bank - Sucursala Voluntari, încheind în acest

sens și un contract de colaborare. Astfel, din dispoziția inculpatului S.B., care

îi înmâna invoice-urile, martorul a întocmit mai multe dispoziții de plată externă

pentru achitarea mărfurilor achiziționate de societate.

Din declarația

martorului B.I.D. a rezultat că la solicitarea inculpatului S.B. a mai desfășurat

operațiuni bancare în baza contractelor de colaborare încheiate și pentru SC

S.P. SRL și SC S.T. SRL martora O.A. - care a reprezentat alături de inculpat SC

B.P. SRL cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară - Secția Ilfov,

a declarat că a acceptat să întocmească documente financiar-contabile ale societății

la propunerea inculpatului S.B. care îi punea la dispoziție documentele de evidență

primară, activitatea respectivă derulându-se la imobilul din Voluntari, județul

Ilfov.

Martorul O.A.

a declarat că nu cunoaște detalii referitoare la activitatea derulată de societate,

responsabilitatea sa limitându-se la înregistrarea în evidențele contabile a documentelor

primare primite de la inculpat.

Această colaborare,

pentru care a fost remunerată de inculpatul S.B., a durat timp de aproximativ două

luni de zile, întrucât controalele efectuare de Garda Financiară au dus la întreruperea

activității societății.

În continuare,

martorul O.A. a precizat că a prestat, la solicitarea inculpatului, același tip

de servicii contabile și pentru SC S.P. SRL.

Cu privire la

administratorul de drept al SC B.P. SRL, cetățeanul iordanian S.J.M.B., martorul

a declarat că nu îl cunoaște și nu l-a văzut vreodată.

Au fost audiate

și martorele T.C., P.A.Ș. și M.M.A., care au precizat că la solicitarea inculpatului

S.B. au întocmit facturi fiscale in numele SC B.P. SRL pe care le-au completat cu

datele indicate de acesta. Activitatea respectivă s-a desfășurat la imobilul din

Voluntari, județul Ilfov, unde își are sediul social SC T.F.I. SRL, societate la

care numitele T.C. și P.A.Ș. sunt angajate în funcția de contabil, operator date,

respectiv economist.

După întocmire,

facturile fiscale îi erau remise inculpatului S.B. pentru a fi semnate și ștampilate.

Martorii T.C.,

P.A.Ș. și M.M.A. au declarat că SC B.P. SRL era administrată de către inculpat.

Din coroborarea

mijloacelor de probă administrate în cauză, a rezultat că răspunderea pentru prejudiciul

cauzat bugetului de stat în valoare de 437.168,24 RON revine inculpatului S.B.,

care a desfășurat activități de administrare a patrimoniului SC B.P. SRL în baza

procurii din 02 februarie 2010 emisă de administratorul statuar, numitul S.J.M.B.,

deținând astfel controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal

a persoanei juridice.

Infracțiunea de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 este caracterizată

printr-un subiect activ calificat, respectiv persoana care are obligația de a conduce

evidențele financiar-contabile.

Potrivit art.

10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea

și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, nefiind

făcută distincție între administratorul de fapt și cel de drept.

Prin urmare, deține

calitatea de subiect activ calificat al acestei infracțiuni și persoana care exercită

atribuții de administrator de fapt al unei societăți chiar în absența unei convenții,

scrise sau verbale, încheiate cu administratorul de drept.

În cauză, inculpatul

S.B., împuternicit al administratorului de drept al SC B.P. SRL să reprezinte societatea

în raporturile cu terții, să depună și să ridice acte oricând este necesar, să plătească

taxele și impozitele, să ridice chitanțe și facturi și să le plătească, a omis să

declare și să plătească bugetului de stat obligații fiscale în cuantum de 437.168,24

RON, aferente operațiunilor comerciale derulate în perioada februarie-martie 2010.

În conformitate

cu procura din 02 februarie 2010 și în raport cu activitățile efectiv desfășurate

în numele SC B.P. SRL, inculpatului S.B. îi revenea obligația de a organiza evidențele

contabile, de a înregistra operațiunile comerciale efectuate în cursul lunilor februarie-martie

2010 și de a achita taxele și impozitele cuvenite bugetului de stat, în cuantum

de 437.168,24 RON (din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată, iar 11.432,71

RON reprezintă impozit pe profit).

Neîndeplinirea

acestor obligații, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

atrage răspunderea inculpatului S.B. pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Intenția,

ca formă de vinovăție, a rezultat din faptul că deși în perioada februarie-martie

2010 a comercializat mărfuri cu o valoare mare (3.499.210,72 RON), inculpatul S.B.

nu a înregistrat în evidențele contabile decât o parte a acestora, urmărind astfel

să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.

La data de 05

martie 2010, Garda Financiară - Secția Ilfov a emis decizia de instituire a măsurilor

asigurătorii asupra sumei de 94.385,79 RON reprezentând TVA de plată aferent operațiunilor

comerciale derulate de SC B.P. SRL în cursul lunii martie 2010, obligație fiscală

calculată cu prilejul controlului efectuat în data de 04 martie 2010. Această măsură

a fost comunicată prin adresa D.G.F.P. Ilfov din 12 martie 2010 către L. Bank -

Sucursala Voluntari, unitate bancară care a procedat la indisponibilizarea sumelor

existente în contul SC B.P. SRL.

La data de 27

aprilie 2010, inculpatul S.B. a solicitat L. Bank - Sucursala Voluntari retragerea

sumei de 52.499 RON, poprită anterior, prezentând ca documente justificative un

stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum și o balanță de verificare pentru

aceeași lună, în care se atestă în mod mincinos că SC B.P. SRL ar fi avut un număr

de 8 angajați. Funcționarii bancari au probat plata către inculpatul S.B. a sumei

respective, întrucât, potrivit legii, din sumele asupra cărora s-au instituit măsuri

asigurătorii, pot fi efectuate plăți pentru achitarea drepturilor salariale către

angajați, așa cum rezultă din declarația martorului G.R.N., director al L. Bank

- Sucursala Voluntari.

Potrivit adresei

I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011, SC B.P. SRL nu figurează în evidențele acestei

instituții, iar din adresa D.G.F.P. Ilfov din 14 ianuarie 2011 a rezultat că societatea

nu este înregistrată în vectorul fiscal cu obligații declarative privind impozitul

pe salarii și contribuții sociale. De asemenea, din adresa Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii din 15 aprilie 2011 a rezultat

că persoanele menționate în cuprinsul statului de salarii prezentat de inculpat

au fost angajate la alte societăți comerciale.

Fiind audiați

în calitate de martor, numiții S.G., T.E.L., B.I., K.C.F. și V.M. - menționați în

statul de salarii prezentat de inculpatul S.B. funcționarilor bancari - au declarat

că îl cunosc pe acesta, lucrând pentru diferite societăți comerciale controlate

de inculpat, însă nu au avut calitatea de angajați ai SC B.P. SRL pentru care nu

au desfășurat niciun fel de activitate.

Acțiunea de amăgire

derulată de inculpatul S.B. a fost îndreptată împotriva funcționarilor bancari care

au luat o poziție patrimonială păgubitoare pentru bugetul de stat constând în plata

fără drept a sumei de 52.499 RON.

Deși înscrisurile

folosite de inculpat (stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum și o balanță

de verificare pentru aceeași lună) nu constituie falsuri în sensul art. 290 C.

pen. întrucât nu au fost falsificate prin vreunul din modurile arătate la art. 288

C. pen., adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea

în orice mod a unui înscris existent.

În schimb, aceste

înscrisuri în care se atestă în mod mincinos că SC B.P. SRL ar fi avut un număr

de 8 angajați, constituie mijloace frauduloase prin care s-a realizat acțiunea de

inducere în eroare a funcționarilor bancari.

Vinovăția inculpatului

a rezultat și din declarația notarială dată în fața autorităților statului turc

la data de 11 ianuarie 2013, depusă la dosarul cauzei de apărătorul ales, înscris

prin care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum acestea au fost

descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanței.

Instanța de fond

a constat că, în drept, fapta inculpatului S.B. care, în calitate de administrator

de fapt al SC B.P. SRL, a omis să înregistreze în actele contabile operațiunile

comerciale efectuate în perioada februarie - martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziționate

din spațiul intracomunitar către SC S.P. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu

în cuantum de 437.168,24 RON, din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată și

11.432,71 RON reprezintă impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie -

martie 2010, așa cum rezultă din adresa din 11 februarie 2013, emisă de Banca Națională

a României - Direcția Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai

mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, instanța făcând în acest

sens aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen.).

Fapta inculpatului

S.B. care, la data de 27 aprilie 2010, în calitate de împuternicit al SC B.P.

SRL, prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent

lunii martie 2010 și a unei balanțe de verificare prin care se atestă în mod nereal

că societatea ar fi avut mai mulți angajați), a indus în eroare funcționarii bancari

din cadrul L. Bank - Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societății, în numerar,

suma de 52.499 RON, care fusese anterior indisponibilizată prin decizia de instituire

a măsurilor asigurătorii din 08 martie 2010, emisă de Garda Financiară - Secția

Ilfov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev.

de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

La stabilirea

și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale

a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 241/2005 și în partea specială

a C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dar și de

persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală și care a

recunoscut săvârșirea faptelor la finalul cercetării judecătorești prin înscrisul

notarial eliberat de autoritățile statului turc. Instanța de fond a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către această

parte, a sumei de 437.168,24 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat,

la care se adăugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel inculpatul S.B. și partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov.

Inculpatul, prin

apărător, a arătat că a recunoscut și regretat fapta, a cooperat cu organele de

anchetă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, prezintă grave

probleme de sănătate. Arată că a achitat o parte din prejudiciu și înțelege să-și

asume responsabilitatea achitării întregului prejudiciu. Solicită admiterea apelului,

iar pe fond aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei, considerând că și în acest mod poate fi atins scopul pedepsei.

Partea civilă

a solicitat să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părții

responsabile civilmente și obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă

civilmente a prejudiciului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele

de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat

că apelul declarat de inculpat este fondat, iar apelul părții civile a fost considerat

ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:

Sub un prim aspect,

Curtea a constatat că prima instanță a analizat în mod corespunzător actele dosarului,

reținând corect situația de fapt. La rândul său, în examenul propriu, în esență,

Curtea a reținut că inculpatul S.B., în calitate de administrator de fapt al SC

B.P. SRL, a omis să înregistreze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate

în perioada februarie - martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziționate din spațiul

intracomunitar către SC S.P. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum

de 437.168,24 RON, din care 425.735,53 RON reprezintă TVA de plată și 11.432,71

RON reprezintă impozit pe profit).

De asemenea, inculpatul,

la data de 27 aprilie 2010, în calitate de împuternicit al SC B.P. SRL, prin folosire

de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010

și a unei balanțe de verificare prin care se atestă în mod nereal că societatea

ar fi avut mai mulți angajați), a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul

L. Bank - Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societății, în numerar, suma

de 52.499 RON, care fusese anterior indisponibilizată prin decizia de instituire

a măsurilor asigurătorii din 08 martie 2010, emisă de Garda Financiară - Secția

Ilfov, producând astfel o pagubă în dauna bugetului de stat, în sensul că a sustras

practic sume de bani legal indisponibilizate, lipsind organele fiscale de posibilitatea

recuperării unei părți din prejudiciul creat bugetului central consolidat.

Atât în actul

de sesizare, cât și în sentința primei instanțe s-a reținut că este descrisă amănunțit

activitatea infracțională a inculpatului, astfel încât instanța de apel nu a mai

reluat în detaliu aceste împrejurări și a constatat că situația de fapt este întemeiată

pe împrejurări ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.

Sub acest aspect,

Curtea a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale,

respectiv raportul de inspecție fiscală din 27 iulie 2010, întocmit de D.G.F.P.

llfov, notele de constatare întocmite la SC B.P. SRL, declarația olografă a inculpatului

S.B., declarațiile martorilor B.I.D., O.A., T.C., P.A.Ș., M.M.A., P.R.S., S.G.,

T.E.L., B.I., K.C.F., V.M. și G.R.N., adresele D.G.F.P. Ilfov din 28 iunie 2010,

din 26 august 2010 și din 12 aprilie 2011, adresa I.T.M. Ilfov din 19 ianuarie 2011

și adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția Muncii

din 15 aprilie 2011, extrasele de cont puse la dispoziție de L. Bank - Sucursala

Voluntari, dosarele de constituire ale SC B.P. SRL și SC S.P. SRL ridicate de la

Oficiul Registrului Comerțului, procesele-verbale de verificare a inculpatului S.B.,

precum și a numitului S.J.M.B. în evidențele I.G.P.F. și raportul de expertiză contabilă

judiciară.

De asemenea, Curtea

a avut în vedere și mijloacele de probă administrate nemijlocit în fața primei instanțe,

respectiv declarațiile martorilor B.I.D., O.A., P.A.Ș., M.M.A., P.R.S., S.G., T.E.L.,

K.C.F., V.M., G.R.N., B.I., T.C.

S-a apreciat ca

relevantă în acest sens declarația notarială depusă de către inculpat, prin apărător

ales, la dosarul primei instanțe (în original în limba turcă și în traducere realizată

de interpret autorizat). Din acest înscris rezultă că inculpatul recunoaște în totalitate

faptele, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare; inculpatul a solicitat

aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., motivând că

la termenele acordate în fața primei instanțe nu a fost în măsură să-și facă apărarea.

Sub acest aspect,

Curtea a constatat că în mod corect prima instanță nu a procedat conform art. 320

1

și urm. C. proc. pen.

Astfel, conform

art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se

facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin urmare, momentul

procesual până la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii prevăzute

de art. 320

1

C. proc. pen. este începerea cercetării judecătorești, astfel

cum este definită de art. 322 C. proc. pen.

S-a reținut că,

în cauză, la momentul la care inculpatul S.B. a dat declarația notarială pe care

ulterior a depus-o la dosar, se depășise de mult momentul intrării în cercetarea

judecătorească, mai mult decât atât cercetarea fiind realizată aproape în totalitate,

prin reaudierea tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale.

Inculpatul a mai

arătat că nu a fost în măsură să-și facă apărarea la termenele acordate succesiv

în fața primei instanțe, astfel că ar fi fost încă în termen legal să solicite aplicarea

procedurii scurte.

Curtea a constatat

că împrejurarea învederată de către inculpat nu este fondată. Astfel, de fapt, acesta

s-a sustras urmăririi penale și judecății, fiind dat în urmărire internațională,

pe numele său fiind emis mandatul de arestare preventivă din 19 septembrie 2011

al Tribunalului București, dat în lipsa inculpatului.

Cu toate acestea,

inculpatul a fost reprezentat de către apărător ales încă de la primul termen de

judecată, în data de 05 iulie 2012, cauza fiind amânată pentru lipsă de procedură

cu inculpatul și cu partea civilă la data de 16 august 2013, ulterior la 06

septembrie 2012, termen la care s-a intrat în cercetarea judecătorească.

Instanța a mai

reținut că inculpatul (care era reprezentat încă de la început apărător ales) a

avut la dispoziție mai mult de două luni, până la momentul intrării în cercetarea

judecătorească, să-și exprime poziția în cauză; totuși, inculpatul a dat declarația

de recunoaștere a vinovăției abia la data de 10 ianuarie 2013, în fața notarului

turc, fiind depusă la dosar de către apărătorul ales la data de 24 octombrie

momentul la care aceasta a fost depusă la dosar a trecut un interval de timp de

aproximativ două săptămâni, împrejurare din care rezultă că inculpatul avea posibilitatea

și răgazul necesar pentru depunerea acesteia înainte de intrarea în cercetarea judecătorească.

Pentru toate aceste

motive, s-a reținut că în mod corect prima instanță nu a aplicat dispozițiile

art. 320

1

și urm. C. proc. pen.

În drept, s-a

reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9

alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în

perioada februarie - martie 2010, așa cum rezultă din adresa din 11 februarie 2013,

emisă de Banca Națională a României - Direcția Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului

de stat este mai mare de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale), precum

și cele ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)

C. pen.

În mod corect

a analizat prima instanță elementele constitutive ale fiecărei infracțiuni, fiind

îndeplinite toate cerințele referitoare la latura obiectivă și latura subiectivă

a infracțiunilor sus-menționate.

În privința individualizării

judiciare a pedepselor aplicate, Curtea a constatat că este fondat apelul inculpatului,

cu referire la infracțiunea de evaziune fiscală.

În privința individualizării

judiciare a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.

(1), (2) C. pen., s-a reținut că prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile

art. 72 C. pen.

Astfel, infracțiunea

săvârșită prezintă un grad de pericol social relativ ridicat (inducerea în eroare

a unor funcționari bancari, prin mijloace frauduloase - înscrisuri conținând mențiuni

necorespunzătoare adevărului - pentru a intra în posesia unor sume de bani legal

indisponibilizate de către organele fiscale), inculpatul dând dovadă de îndrăzneală

în realizarea rezoluției infracționale.

Totuși, ținând

seama de lipsa antecedentelor penale și față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut

prin înscris autentic săvârșirea faptelor, Curtea apreciază că pedeapsa minimă,

de 3 ani închisoare, este necesară și suficientă în cauză.

În privința individualizării

judiciare a pedepsei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, s-a reținut

însă că prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 72 C. pen., pedeapsa

de 5 ani închisoare fiind într-un cuantum prea ridicat.

Astfel, Curtea

a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă cu grad relativ ridicat de pericol social,

evaziune fiscală, omițând să înregistreze în documentele contabile operațiunile

comerciale efectuate, acționând în mod continuat, dând dovadă de perseverență infracțională,

fără a se opri până la intervenția organelor fiscale și a organelor de urmărire

penală. Prin acțiunile sale inculpatul a creat un prejudiciu important bugetului

central consolidat, mai mare de 100.000 euro în echivalent RON, într-o perioadă

de criză economică, fără a acoperi vreo parte din acesta; mai mult, inculpatul a

intrat, prin înșelăciune, în posesia unei sume de bani indisponibilizate legal de

către organele fiscale, indisponibilizare aplicată tocmai în vederea acoperirii

prejudiciului creat bugetului.

Totuși, Curtea

a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei

prin act notarial depus în fața primei instanțe, astfel încât a apreciat necesară

și suficientă aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită,

de 4 ani închisoare.

Curtea a apreciat

că nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe în favoarea inculpatului, din

cele reglementate de art. 74 alin. (1) și alin. (2) C. pen. Astfel, înainte de săvârșirea

infracțiunii inculpatul nu a avut un comportament deosebit, ci unul normal, fără

a ieși din comun, ce nu este de natură să atragă aplicarea acestei circumstanțe,

inculpatul nu a încercat în niciun mod să repare paguba creată bugetului de stat,

iar cu privire la atitudinea sa procesuală, Curtea a constatat că inculpatul s-a

sustras de la urmărire penală și judecată, fiind urmărit internațional.

De asemenea, s-a

reținut că circumstanțele învederate de către inculpat nu justifică reținerea de

circumstanțe atenuante. Astfel, acesta a arătat că este căsătorit, fără alte detalii,

aspect ce nu prezintă vreo relevanță în procesul individualizării judiciare a pedepsei,

precum și că ar avea o stare de sănătate precară; din analiza înscrisurilor cu caracter

medicale depuse de inculpat, Curtea a constatat însă că de fapt inculpatul a fost

victima unei agresiuni, în urma căreia a fost înjunghiat, pentru care a fost tratat,

fără a prezenta alte afecțiuni medicale.

În privința modalității

de executare, Curtea a apreciat că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa într-o

instituție specializată, în care să se asigure în condiții optime atingerea scopului

pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul

să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de

conviețuire socială. Curtea a avut în vedere împrejurarea că inculpatul a acționat

în mod continuat, dând dovadă de obișnuință de a obține sume mari de bani din săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, fără a se opri până la intervenția organelor în

drept, dar și faptul că acesta se sustrage în scopul de a nu fi tras la răspundere

penală, dovedind că nu-și asumă consecințele faptelor sale, chiar dacă formal a

recunoscut săvârșirea infracțiunilor, în scopul de a beneficia de prevederile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.; Curtea a avut în vedere că inculpatul

nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în faza de urmărire penală. În același sens,

Curtea a mai constatat că inculpatul este cercetat în alte trei cauze penale pentru

săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare.

În privința laturii

civile, s-a reținut că sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere

civilă a inculpatului, în mod corect a fost obligat acesta la plata despăgubirilor

către partea civilă A.N.A.F.

Apelul părții

civile, în sensul obligării solidare și instituirii măsurilor asigurătorii asupra

bunurilor aparținând SC B.P. SRL, s-a reținut că nu este fondat. Astfel, după cum

a rezultat din cererile părții civile aflate la dosarul primei instanțe, aceasta

s-a constituit parte civilă doar în raport de inculpatul S.B., fără a solicita tragerea

la răspundere civilă și a societății administrate în fapt de acesta. După cum a

rezultat din dispozițiile art. 15 alin. (1), (2) C. proc. pen., partea vătămată

se poate constitui parte civilă în contra persoanei responsabile civilmente în cursul

urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului

de sesizare. Conform art. 16 alin. (1) C. proc. pen., introducerea în procesul penal

a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie

în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului

de sesizare.

Prin urmare, s-a

apreciat că persoana vătămată nu poate să solicite introducerea în proces și tragerea

la răspundere civilă a persoanei responsabile civilmente direct în faza apelului;

în speță, de altfel, întrucât partea civilă nu a solicitat introducerea în proces

a SC B.P. SRL, societate comercială nu a fost citată la prima instanță pentru a-și

face apărările. S-a reținut că partea civilă are la îndemână o acțiune civilă separată

împotriva pretinsei persoane responsabile civilmente. În privința laturii civile,

Curtea a mai constatat că în cauză nu se poate dispune luarea vreunei măsuri asigurătorii

față de inculpat, întrucât nu au fost identificate bunuri mobile ori imobile care

să-i aparțină acestuia pe teritoriul României.

Față de cele reținute,

în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul

declarat de către inculpatul S.B., a desființat în parte, sentința apelată și rejudecând,

în baza art. 9 alin. (1) lit. b) - art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B. la

pedeapsa de 4 ani închisoare., s-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.; în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În

baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B. la pedeapsa

de 3 ani închisoare; s-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta

sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de

4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de către

A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov.

Împotriva deciziei

penale nr. 302/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția ll-a penală,

în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Ilfov.

Recurenta parte

civilă a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, cu privire la nelegalitatea soluționării

laturii civile a cauzei, solicitând casarea deciziei și obligării solidare și instituirea

măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând părții responsabile civilmente

SC B.P. SRL.

Examinând recursul

declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art.

385

9

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din

același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată,

o altă limită a devoluției recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede,

în alin. (2

1

), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată

pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă

motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat

în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede

în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din

oficiu.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția ll-a penală,

la data de 24 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013)

a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare

la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că

unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

În ce privește

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit

nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din

categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar,

pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea

condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc.

pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe se observă că recurenta parte civilă și-a motivat în scris recursul

la data de 11 noiembrie 2013, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind

23 aprilie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, prevede

că este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte,

în deplin acord cu instanța de prim control judiciar, constată că declarațiile de

constituire de parte civilă au fost formulate doar împotriva inculpatului S.B.,

fără a solicita tragerea la răspundere civilă și a societății administrate în fapt

de acesta. Or, solicitarea de obligare în solidar și de instituire a măsurilor asigurătorii

asupra bunurilor părții responsabile civilmente după citirea actului de sesizare,

nu poate fi primită, această cerere fiind tardiv formulată.

Prin urmare, recurenta

nu putea solicita introducerea în proces și tragerea la