ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 817/2022

Ședința publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 3 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru reclamanții B. și C., a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Mangalia, Municipiul Mangalia, Turism Hoteluri, Restaurante (THR) "Marea Neagră" S.A. și D. S.A., solicitând ca, în baza probelor ce vor fi administrate în cauză, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în principal, recunoașterea calității de proprietar a reclamanților asupra imobilului în suprafață de 2x993 mp, aflat în perimetrul actualului cartier Nord, zona Stațiunea Saturn II și obligarea pârâților la restituirea acestui imobil către reclamanți; în subsidiar, au solicitat recunoașterea calității reclamanților de proprietari asupra imobilului și acordarea de despăgubiri sub formă de puncte conform Legii nr. 165/2013; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la data de 18 octombrie 2017, cu respectarea termenului prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții au modificat cererea formulată inițial sub aspectul obiectului și al cadrului procesual pasiv, arătând că solicită, în principal, obligarea Primarului Municipiului Mangalia la soluționarea notificării nr. x din data de 8 martie 2001 privind imobilul în suprafață de 2x993 mp aflat în perimetrul actualului cartier Nord, zona Stațiunea Saturn II.

În subsidiar, au solicitat, în măsura în care s-ar dovedi că unitatea deținătoare ar fi fost pârâta Turism Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., obligarea acestei pârâte la soluționarea notificării anterior menționate.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 2889 din data de 20 decembrie 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții A., B. și C. prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Mangalia și Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 22/C din data de 10 februarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a constatat perimat apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B. și C., în contradictoriu cu intimații-pârâți Primarul Municipiului Mangalia, și Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., împotriva sentinței civile nr. 2889 din data de 20 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat să se admită recursul și, pe cale de consecință, să se dispună trimiterea cauzei la instanța de apel spre competentă judecare.

În motivarea cererii de recurs a arătat că, în fapt, fratele său - B. - a decedat în februarie 2020 și, ulterior acestui moment, din cauza intervenirii stării de pandemie, stării de urgență și apoi a stării de alertă, a fost suspendat procesul ce face obiectul prezentei cauze.

Recurentul-reclamant a susținut că, în timpul scurs de la încetarea stării de urgență, motivat de vârsta înaintată a sa și a celuilalt moștenitor, nu au reușit să procedeze la introducerea moștenitorilor în cauză.

A apreciat că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini obligația, întrucât celălalt moștenitor a lui B., doamna C., care este deja parte în proces în nume propriu, nu a putut să călătorească în România, având domiciliul în S.U.A., iar granițele aeriene cu această țară au fost multă vreme închise; aceste aspecte sunt verificabile.

Prin urmare, în opinia sa, lăsarea cauzei în nelucrare nu se datorează culpei părților, motiv pentru care sancțiunea perimării nu trebuia să intervină.

Totodată, în susținerea recursului, a invocat și faptul că, prin cererea din data de 8 februarie 2021, a solicitat repunerea pe rol a cauzei pe motivul că apărătorul său abia fusese angajat și dorea să-și pregătească o apărare temeinică.

A apreciat că i-a fost încălcat dreptul constituțional la apărare, drept garantat de Constituție și de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Recurentul-reclamant a invocat și faptul că, raportat la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii aveau obligația să stăruie în soluționarea cauzei.

Ca atare, a apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, împrejurare față de care este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-pârât Primarul Municipiului Mangalia a depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei instanței de apel.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât Primarul Municipiului Mangalia, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către acesta.

Intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A. a depus întâmpinare, cu depășirea termenului legal, solicitând respingerea recursului declarat în cauză.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către aceasta. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a directorului general adjunct E. și, în temeiul prevederilor C. proc. civ., a solicitat ca acesta să facă dovada împuternicirii sale și a calității de a reprezenta legal al societății, raportat la faptul că, în conformitate cu Legea nr. 31/1990, administratorul sau președintele Consiliului de administrație poate reprezenta în fața instanței o societate. A invocat nulitatea întâmpinării, precum și excepția tardivității depunerii acesteia.

Totodată, prin răspunsurile formulate la întâmpinările depuse în cauză, recurentul-reclamant a dezvoltat susțineri cu privire la condițiile ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru a opera perimarea, considerații privind culpa la care se referă prevederile legale care reglementează instituția perimării, precum și aspecte ce țin de suspendarea și întreruperea cursului perimării.

I.6. Procedura de filtru

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen la data de 12 aprilie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, pentru judecarea pe fond a căi de atac.

Prin aceeași încheiere s-a reținut că apărările formulate de către recurentul-reclamant prin care s-au susținut excepțiile lipsei calității de reprezentant a directorului general adjunct E., a tardivității și nulității întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A. urmează a fi evaluate la momentul soluționării pe fond a recursului.

La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, Înalta Curte reține că, deși recurentul-reclamant a invocat incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin criticile aduse se pretinde încălcarea unor norme de procedură (care reglementează instituția perimării, dreptul la apărare - principiu fundamental al procesului civil - și rolul activ al judecătorului), astfel că, susținerile acestuia urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care sunt încadrabile.

Totodată, instanța supremă urmează a analiza criticile formulate de către recurentul-reclamant în termen legal, respectiv prin cererea de recurs.

Recurentul-reclamant a susținut nelegalitatea soluției pronunțate de către curtea de apel, în esență, invocând că pricina nu a rămas în nelucrare din vina părților, fiind incidentă o imposibilitate obiectivă de indicare a moștenitorilor, precum și că instanța a încălcat dreptul său la apărare și a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, față de decesul apelantului-reclamant B., în temeiul art. 412 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., prin încheierea din 11 martie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat judecarea cererii de apel până la introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.

Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata se reia "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6".

Prin urmare, aceste dispoziții legale prevăd remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor, dacă una dintre părți dorește continuarea judecății.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.

În cauză, încheierea de ședință din data de 11 martie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Curgerea acestui termen a fost însă suspendată la data de 16 martie 2020 pentru o perioadă de 30 de zile, ca efect al instituirii stării de urgență pe teritoriul României în baza Decretului nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficiul al României nr. 212 din 16 martie 2020, ulterior prelungită cu încă 30 de zile, prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, publicat în Monitorul Oficiul al României nr. 311 din 14 aprilie 2020, având în vedere că pe durata stării de urgență și ca efect al măsurilor dispuse prin aceste acte administrative normative, părțile în procesele civile au fost împiedicate a stărui în judecată, întrucât, pe durata stării de urgență, s-au soluționat numai cauze urgente, între care nu se înscriau și cele de natura prezentei pricini.

Drept urmare, aceste circumstanțe sunt apte a constitui motive temeinice în sensul celor prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ. și au avut ca efect suspendarea curgerii termenului de perimare.

În aceste condiții, termenul de primare și-a reluat cursul după epuizarea efectelor stării de urgență, astfel încât, acesta s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2020.

Or, în cauză, se constată că, în termenul prevăzut de lege, părțile nu au săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de apel, solicitarea recurentului-reclamant de repunere a cauzei pe rol din data de 8 februarie 2021 fiind formulată după împlinirea termenului de perimare.

Nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea hotărârii instanței de apel susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora acesta s-a aflat într-o situație de imposibilitate obiectivă de a efectua demersurile necesare arătării moștenitorilor defunctului B., având în vedere starea de urgență instituită pe teritoriul României în perioada 16 martie 2020 - 14 mai 2020, vârsta sa înaintată a și a celuilalt moștenitor - C. -, precum și faptul că acesta din urmă locuiește în S.U.A.

Or, aceste argumente, ce tind a demonstra incidența unor motive temeinic justificate care au împiedicat partea să stăruie în judecată, nu au caracterul împrejurărilor la care se referă art. 418 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care de la momentul la care a încetat starea de urgență și până la data la care s-a împlinit termenul de perimare s-a scurs o perioadă de timp suficient de lungă, ce permitea recurentului-reclamant efectuarea demersurilor necesare reluării judecății, chiar și în ciuda vârstei înaintate pe care a invocat-o atât în privința sa, cât și a intimatei-reclamante C., precum și a faptului că aceasta din urmă are domiciliul în S.U.A.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare și a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la termenul de judecată din data de 3 februarie 2021, curtea de apel a reținut cauza în pronunțare asupra perimării apelului și, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 10 februarie 2021.

Ulterior, la data de 8 februarie 2021, recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, arătând că nu a fost dezbătută succesiunea defunctului B. și solicitând, totodată, acordarea unui alt termen de judecată pentru a-și putea pregăti apărarea, întrucât avocatul F. a fost angajat abia la data de 8 februarie 2021.

Or, potrivit art. 400 C. proc. civ., repunerea pe rol a cauzei, după rămânerea în pronunțare a instanței de judecată, poate fi dispusă în acele situații în care, cu ocazia deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi pentru dezlegarea corectă a pricinii.

În plus, dosarul s-a aflat pe rolul curții de apel din data de 16 martie 2018, iar calea de atac a fost formulată de recurentul-reclamant prin avocat G., astfel că, partea nu poate invoca încălcarea dreptului său la apărare prin aceea că instanța nu a repus cauza pe rol și nu a acordat un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, motivat de faptul că a înțeles să încheie un contract de asistență juridică nou cu un alt avocat, după închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare a instanței.

De altfel, amânarea pronunțării dispusă de către instanța de apel, de la 3 februarie 2022 la data de 10 februarie 2022, putea profita părții pentru formularea de concluzii scrise.

Ca atare, procedând în conformitate cu prevederile C. proc. civ., instanța de apel nu a încălcat în niciun fel dreptul la apărare al recurentului-reclamant, care, pentru termenul la care instanța a rămas în pronunțare, a fost citat legal, cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la perimare, astfel cum rezultă din conceptul de citare aflat la fila x din volumul al II-lea al dosarului curții de apel și din procesul-verbal de înmânare a citației de la fila x din același dosar.

De asemenea, contrar susținerilor recurentului-reclamant, nu se poate reține că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care obligă judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, întrucât sancțiunea perimării operează de drept la momentul împlinirii termenului în care părțile puteau stăruii în judecarea pricinii, în condițiile în care acestea au rămas culpabil în pasivitate și nu au efectuat demersuri în vederea continuării judecății.

Or, așa cum s-a arătat anterior, instanța de apel a reținut în mod corect faptul că pricina a rămas în nelucrare din vina părților.

Prin urmare, Înalta Curte reține legalitatea soluției pronunțate de către curtea de apel, în condițiile în care, în speță, de la momentul suspendării dispuse în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., părțile nu au stăruit în judecarea litigiului, întrucât nu au formulat nicio cerere de repunere pe rol a judecății apelului pe parcursul perioadei în care a curs termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., cerere în care ar fi putut chiar să indice minime demersuri pe care le-ar fi întreprins pentru indicarea moștenitorilor defunctului sau dovezi ale imposibilității efectuării acestora.

În ceea ce privește apărările recurentului-reclamant prin care acesta a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant a directorului general adjunct E., a tardivității și nulității întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A., Înalta Curte constată că, față de cele reținute anterior, analiza acestora nu ar putea avea vreo influență asupra soluției ce urmează a fi adoptată, o sancționare a intimatei-pârâte pentru o eventuală nelegalitate în efectuarea actului de procedură incriminat neavând relevanță în condițiile în care, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de către recurentul-reclamant, instanța de recurs a constatat legalitatea soluției pronunțate de către curtea de apel, independent de susținerile formulate de către intimata-pârâtă Turism, Hoteluri, Restaurante "Marea Neagră" S.A.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, constatând conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legale aplicabile speței, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 22/C din data de 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2022.