- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 decembrie 2007
- Stat pârât
- GBR
- Articole
- Articolul 14, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 14, Articolul 1 din Protocolul 1
Geen împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A GEEN/REGUL UNIT (Declarația nr. 63468/00) HOTĂRÂREA STRASBOURG 4 decembrie 2007 FINAL 04/03/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Geen v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dna F. Araci, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în privat la 13 noiembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 63468/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl David Nigel Geen („reclamantul”) la 29 septembrie 2000. Guvernul Regatului Unit („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth, Londra.
Prin decizia din 8 aprilie 2003, Curtea a declarat că cererea este parțial admisibilă. Prin hotărârea din 25 iulie 2007, Curtea a hotărât, printre altele, să suspende plângerea dlui Geen cu privire la nedreptarea pensiei unei văduve. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1958 și trăiește în Maidenhead. Soția sa a murit la 17 octombrie 1995. Au fost trei copii ai căsătoriei, născuți la 18 noiembrie 1987, 22 august 1989 și 22 aprilie 1992. La 30 mai 2000, reclamantul a solicitat Agenția de Beneficii pentru beneficiile supraviețuitorilor. El a fost refuzat printr-o scrisoare din 5 iunie 2000. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legii Regatului Unit.
II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Runkee și White v. Regatul Unit , nr. 42949/98 și 53134/99, 25 iulie 2007. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 14 AL CONVENȚIEIUATE ÎN CONJUNCȚIE CU ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NO.1 ȘI/SAU ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților din Regatul Unit de a-i plăti prestația de securitate socială la care ar fi avut dreptul dacă ar fi fost o femeie într-o poziție similară, și anume Pensiunea Veduvii („WP”), a constituit o discriminare împotriva acestuia din motive de sex contrar articolului 14 din Convenție, luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și/sau art. 8 din Convenție.
art. 14 din Convenție prevede: „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta Convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” art. 8 prevede (atunci cum este relevant): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul ... de bunăstarea economică a țării...” Curtea consideră că plângerea reclamantului cu privire la nepagarea WP intră în domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Stec și alții c. Regatul Unit (dec.) [GC], nr. 65731/01 și 65900/01, § 54, CEDO 2006- ...).
Prin urmare, deoarece art. 14 se aplică, nu este necesar să se examineze separat dacă plângerea susține, de asemenea, o chestiune luată în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 8 (a se vedea, de asemenea, Willis c. Regatul Unit) , § 53, CEDO 2002-IV). În realitate, plângerea din art. 8 este o simplă reformulare a plângerii legate de art. 1 din Protocolul nr. 1. 10. Curtea remarcă că copiii reclamantului au acum 17 și 19 ani, și este posibil ca o femeie în poziția sa să nu mai aibă dreptul la alocarea mamei văduvă și să devină dreptul la pensia de văduvă.
11. Cu toate acestea, Curtea a examinat anterior cazurile care au susținut chestiuni similare celor din acest caz și nu a constatat nicio încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Runkee și White, citat mai sus, § 42). 12. Curtea a examinat cazul în cauză și constată că nu există fapte sau argumente din partea Guvernului care ar conduce la o concluzie diferită în acest caz.
Hotărârea Curții a concluzionat că WP a fost menită să corecteze „inegalitățile reale” între văduvele în vârstă, ca grup, și restul populației și că această diferență de tratament a fost justificată în mod rezonabil și obiectiv (ibid 40). 13. Prin urmare, nu s-a încălcat art. 14 din Convenția, în coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește aceste motive, TRIBUNALUL DECIZIONAL susține că nu a existat nicio încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 în legătură cu plângerea reclamantului cu privire la neautorizarea pensiei văduvice; că nu este necesară examinarea separată a plângerii în temeiul articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție în ceea ce privește neautorizarea reclamantului pensiei unei văduve.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 4 decembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Josép Casadevell Președintele adjunct de grefier
FOURTH SECTION
CASE OF GEEN v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 63468/00) JUDGMENT STRASBOURG 4 December 2007 FINAL 04/03/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Geen v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović, judges , and Mrs F. Araci , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 13 November 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 63468/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr David Nigel Geen (“the applicant”) on 29 September 2000.
The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office, London.
By a decision of 8 April 2003 the Court declared the application partly admissible.
By a judgment of 25 July 2007 the Court decided, inter alia , to adjourn Mr Geen's complaint about non-entitlement to a Widow's Pension. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. The applicant was born in 1958 and lives in Maidenhead.
His wife died on 17 October 1995. There were three children of the marriage, born on 18 November 1987, 22 August 1989 and 22 April 1992. On 30 May 2000 the applicant applied to the Benefits Agency for survivor's benefits. He was refused by a letter dated 5 June 2000. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
7. The domestic law relevant to this application is set out in Runkee and White v. the United Kingdom , nos. 42949/98 and 53134/99, 25 July 2007. THE LAW I. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 14 OF THE CONVENTION TAKEN IN CONJUNCTION WITH ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO.1 AND/OR ARTICLE 8 OF THE CONVENTION
The applicant complained that the United Kingdom authorities' refusal to pay him the social security benefit to which he would have been entitled had he been a woman in a similar position, namely Widow's Pension (“WP”), constituted discrimination against him on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 and/or Article 8 of the Convention. Article 14 of the Convention provides: “The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.” Article 1 of Protocol No. 1 provides: “1. Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. 2. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” Article 8 provides (as relevant): “1. Everyone has the right to respect for his private and family life... 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of ... the economic well-being of the country...”
The Court considers that the applicant's complaint about the non-payment of WP falls within the scope of Article 1 of Protocol No. 1 (see Stec and Others v. the United Kingdom (dec.) [GC], nos. 65731/01 and 65900/01, § 54, ECHR 2006- ...). Since Article 14 therefore applies, it is not necessary to examine separately whether the complaint also raises an issue under Article 14 taken in conjunction with Article 8 (see also Willis v. the United Kingdom , § 53, ECHR 2002-IV). In reality the Article 8 complaint is a mere restatement of the complaint linked to Article 1 of Protocol No. 1.
The Court notes that the applicant's children are now 17 and 19 years of age, and it is possible that a woman in his position would have ceased to be entitled to Widowed Mother's Allowance and become entitled to a Widow's Pension.
However, the Court has previously examined cases raising issues similar to those in the present case and found no violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 (see Runkee and White, cited above, § 42).
The Court has examined the present case and finds that there are no facts or arguments from the Government which would lead to any different conclusion in this instance. It recalls in this connection that in its Runkee and White judgment the Court concluded that WP was intended to correct “factual inequalities” between older widows, as a group, and the rest of the population and that this difference in treatment was reasonably and objectively justified ( ibid § 40).
There has accordingly been no violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Holds that there has been no violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 in connection with the applicant's complaint concerning non-entitlement to a Widow's Pension; 2. Holds that it is not necessary to examine separately the complaint under Article 14 in conjunction with Article 8 of the Convention as concerns the applicant's non-entitlement to a Widow's Pension. Done in English, and notified in writing on 4 December 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Josep Casadevall Deputy Registrar President