CtEDO 04.12.2007 Auto

DUCHON v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
04.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DUCHON v. SLOVAKIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 24151/05, de către Ján DUCHOδ împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 4 decembrie 2007 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dna F. Aracı, grefierul adjunct, având în vedere cererea depusă la 13 iunie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ján Duchoň, este un cetățen slovac născut în 1934 și trăiește în Remeniny. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de dna M. Bálintová, co-agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 decembrie 1994, reclamantul a depus o acțiune de protecție a drepturilor sale personale la Curtea de District din Vranov nad Topδou. El a solicitat un recurs în ceea ce privește declarațiile difamatorii pe care inculpatul le-a făcut în trecut cu privire la activitatea reclamantului. La 6 noiembrie 2003, Curtea de District a respins acțiunea reclamantului. La 15 februarie 2004, reclamantul a recurs. Dosarul a fost transmis Curții Regionale la Prešov la 30 martie 2004. La 14 decembrie 2004, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District la Vranov nad Top vă încălcase dreptul reclamantului la o audiere fără întârziere nejustificată. Decizia a afirmat că durata generală a procedurii este clar nepotrivă, chiar dacă cazul ar putea fi considerat complex cu privire la fapte într-o oarecare măsură. Comportamentul atât al reclamantului, cât și al reprezentantului său au contribuit la durata procedurii. În ceea ce privește conducerea Curții de District, Curtea Constituțională a constatat că nu a efectuat cazul într-un mod eficient. Curtea Constituțională a acordat 30.000 SKK (echivalentul de 770 de euro în acel moment) reclamantului ca compensare pentru prejudiciu moral. De asemenea, a ordonat Curtea de District să ramburseze costurile reclamantului. La 23 martie 2005, Curtea Regională din Prešov a anulat Hotărârea din 6 noiembrie 2003 deoarece nu a fost stabilită dacă acuzatul a difamat sau nu reclamantul. La 12 mai 2005, Curtea Regională a transferat cazul la Curtea de District din Prešov după ce judecătorii Curții de District din Vranov nad Top Curtea de District din Prešov a organizat audieri la 9 noiembrie 2005, 20 ianuarie 2006 și 3 martie 2006. A solicitat și a obținut dovezi documentare suplimentare în această perioadă. La 7 martie 2006, Curtea de District din Prešov a anulat decizia de a scuti reclamantul de obligația de a plăti taxele judiciare. La 27 aprilie 2006, Curtea de recurs a confirmat decizia din 7 martie 2006. În iunie și iulie 2006, Curtea de District a întrebat reclamantul dacă își menținea cererea și dacă a indicat dovezile pe care le propunea să se bazeze. La 22 noiembrie 2006, reprezentantul reclamantului a răspuns că reclamantul a suferit de o boală gravă împiedicând-l să ia o poziție pe cererea instanței. La 6 februarie 2007, soția reclamantului a informat Curtea de District că reclamantul nu a putut participa la audieri. La 4 aprilie 2007, avocatul reclamantului a informat Curtea de District că reclamantul a dorit să urmărească acest caz. Scrisoarea a afirmat în continuare că avocatul a încetat să reprezinte reclamantul din cauza unui dezacord cu privire la modul în care reprezentantul ar trebui să acționeze. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii de mai sus. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 3 octombrie 2007, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul reclamantului de victimă în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. Eu, Miroslava Bálintová, co-agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul propune să plătească ex grația pentru solicitant, dl Ján Duchoň, suma de 3.000 EUR (3.000 euro), care acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate de reclamant în ceea ce privește încălcarea dreptului său în temeiul convenției. Guvernul ar sugera că informațiile de mai sus ar putea fi acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Convenția, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. Această sumă va fi convertită în coruna slovacă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” În scrisorile din 24 octombrie și 8 noiembrie 2007 soția reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fost tratat în spital și că sănătatea sa nu i-a permis să răspundă personal. În scrisorile a fost exprimată opinia că suma menționată în declarația guvernului este inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); Meriakri c. Moldova ((striking out), nr. 53487/99, 1 martie 2005); Sindicatul Suedia a muncitorilor de transport ((striking out), nr. 53507/99, 18 iulie 2006) și Van Houten v. Țările de Jos ((striking out), nr. 25149/03, ECHR 2005 IX). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil în cazurile împotriva Republicii Slovace (a se vedea, de exemplu, Kuril c. Slovacia , nr. 63959/00, §§ 35-43, 3 octombrie 2006; Rišková c. Slovacia , nr. 58174/00, §§ 88-97, 22 august 2006 sau Sika Slovacia , nr. 2132/02, §§ 28-35, 13 iunie 2006). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă (care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar, astfel cum s-a menționat mai sus; și Haran v. Turcia , nr. 25754/94, hotărârea din 26 martie 2002 . În plus , având în vedere considerentele de mai sus și în special având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui eliminat din listă. Deoarece procesul privind acțiunea reclamantului este încă în suspensie în fața instanțelor interne, hotărârea Curții nu aduce atingere utilizării de către societatea reclamantă a art. 127 din Constituție pentru a obține recurs pentru orice întârziere în cadrul procedurii care poate avea loc după data prezentei decizii. Din aceste motive, Curtea ia notă cu majoritate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă