ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra admisibilității apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Găești s-au hotărât următoarele:

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., cu referire la art. 41 alin. (1) C. pen., raportat și la art. 43 alin. (5) C. pen., având în vedere și art. 79 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim penitenciar, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 4 mai 2019.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 alin. (1), raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față inculpatul A. prin Încheierea nr. 2/2020 din data de 13 ianuarie 2020 a Judecătoriei Găești.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată, a perioadei reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu, de la data de 4 mai 2019 până la data de 15 ianuarie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite de inculpatul A. la săvârșirea infracțiunii, respectiv:

- bunurile folosite de inculpatul A., introduse în camera de corpuri delicte a Poliției Orașului Găești, conform dovezii seria x nr. x din data de 18 iunie 2019, respectiv o pompă submersibilă cu 6,4 metri furtun, 2 acumulatori auto, un sac de rafie, o pereche de mănuși și o instalație artizanală tip "șarnieră"

- bunurile aparținând inculpatului A., indisponibilizate în curtea SC B., Punct de lucru Poeni, conform procesului-verbal din data de 5 mai 2019 întocmit de secția nr. x Poliție Rurală Poeni din cadrul I.P.J. Teleorman, respectiv: autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x și nr. de identificare seria x, conform certificatului de înmatriculare nr. x; 6 recipiente (bidoane) din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare, pline cu produse petroliere; un recipient (bidon) din plastic cu capacitatea de 25 litri, plin cu produs petrolier; 4 recipiente (bidoane) din plastic cu capacitatea de 20 litri fiecare, fără conținut;

- bunurile folosite de inculpatul A., găsite la fața locului și lăsate în custodie societății de pază SC C. SA și depozitate în curtea SC B., Punct de lucru Poeni, conform procesului-verbal din data de 9 iulie 2019, respectiv: un bazin din plastic cu cadru metalic având capacitatea de 1000 litri, conductă tip PPR cu lungimea de 500 metri și o bucată de furtun cu lungimea de 100 metri.

S-a luat act că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv/arest la domiciliu/control judiciar.

În baza art. 19 și 25 C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. SA și, ca urmare, a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile suma de 2.049,40 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 321 din data de 10 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Găești.

În temeiul disp. art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă față de apelantul inculpat A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

*****

Împotriva acestei decizii, la data de 14 mai 2020 (data poștei), a formulat "contestație" inculpatul A.

Calea de atac, transmisă, inițial, Tribunalului Argeș și retransmisă ulterior, pe cale administrativă, Curții de Apel Ploiești, a fost înregistrată pe rolul secției penale a instanței supreme, ca " apel", la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acuzării și apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 321 din data de 10 aprilie 2020, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva Sentinței penale nr. 226 din data de 24 februarie 2020 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care a fost condamnat, în primă instanță, la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim penitenciar, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Decizia atacată în prezenta cauză, fiind pronunțată în calea ordinară de atac a apelului, este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă căii ordinare de atac a apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentințelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza, și, în cazurile expres prevăzute de lege, și împotriva încheierilor.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată și împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca hotărâri judecătorești prin care se soluționează apelul, recursul în casație și recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speță inculpatul A. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi supusă unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge, ca inadmisibilă.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Notând că onorariile integrale stabilite prin Protocolul încheiat la data de 14 februarie 2019 între Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Uniunea Națională a Barourilor din România sunt acordate pentru prestația avocațială efectivă a apărătorului din oficiu în cadrul unei proceduri judiciare admisibile, iar nu într-o cale de atac inadmisibilă ab initio (ipoteza speței), Înalta Curte, constatând că prestația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. a constat în studiul dosarului și în formularea de concluzii cu privire la admisibilitatea căii de atac, va dispune remunerarea corespunzătoare a acestuia, acordându-i un onorariu în cuantum de 220, care, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 321 din data de 10 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 220 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM