ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție , secția penală, petenta C.F. a solicitat strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9345/231/2012 al

Judecătoriei Focșani, motivând că intimatul V.P. se bucură de protecție din partea

instituțiilor cu atribuții în soluționarea cauzei a cărei strămutare se cere.

Potrivit art. 57 C.

proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Vrancea.

În informarea

transmisă, Tribunalul Vrancea, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că

nu există date în dosarul de urmărire penală sau în cel al instanței din care

să rezulte că intimatul din cauza a cărei strămutare se cere s-ar bucura de

protecție la nivelul județului Vrancea și nici nu sunt deținute informații în

sensul invocat de petentă.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

Verificând actele

dosarului și susținerile petentei, Înalta Curte constată că în cauză nu există

motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul

dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al

strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal,

există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și

imparțialității judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului

și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față,

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.,

analizând împrejurările, calitatea părților și obiectul cauzei a cărei

strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub

semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor acestei

instanțe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în

sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și

apreciază că temerile petentei nu sunt justificate. Drept urmare, conform art.

60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare

formulată de petentă.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată petenta la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petenta C.F. pentru strămutarea judecării cauzei

ce formează obiectul Dosarului nr. 9345/231/2012 al Judecătoriei Focșani.

Obligă petenta la

plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV