ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1867/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1867/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 31

ianuarie 2011 Tribunalul Dâmbovița,

în

baza disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplic. disp. art. 320

1

C. proc. pen. rap. la

art. 13 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.C.A., la 4 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. au

fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a Ii-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, în

baza disp. art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui

termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună, pe durata termenului de

încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza disp. art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen., s-a dispus de asemenea ca inculpatul să nu intre în

legătură cu partea vătămată (constituită parte civilă) C.A.G. și cu familia

acestuia.

S-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu

mai este arestat în altă cauză, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus perioada

reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2010 la zi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut

că din

materialul probator administrat între inculpatul B.C.A. și membrii familiei

părții vătămate C.A.G., în ziua de 03 mai 2009 au avut loc mai multe conflicte,

motivate de faptul că membrii familiei persoanei vătămate (clanul C.) ar fi

blocat drumul public și nu i-ar fi permis inculpatului deplasarea cu mașina

(primul incident), ulterior inculpatul întâlnindu-se cu B.V.G. și C.I.,

întâlnire în urma căreia B.C.A. i-a provocat lui B.V. o fractură diafiză cu

minimă deplasare printr-o lovitură cu un corp dur, ceea ce a condus la

incidentul din acea seară, în timpul căruia inculpatul l-a lovit pe partea vătămată

C.A.G. cu toporul în cap.

Prin prisma disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., s-a stabilit în concret cuantumul pedepsei, după ce au

fost reduse în prealabil cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de disp. art.

20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., reținându-se totodată și disp. art.

13 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârșirea

infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai

multe legi speciale, se aplică cea mai favorabilă".

La individualizarea pedepsei ce i-a

fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de disp. art. 72 C. pen.,

respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, considerat ca fiind

ridicat, de împrejurările comiterii ei, dar și de persoana inculpatului, care a

avut o atitudine bună în societate până la momentul săvârșirii infracțiunii,

astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia.

Instanța de

fond a apreciat că fapta săvârșită de către inculpat reprezintă un incident

singular în viața sa, într-adevăr cu o gravitate deosebită, urmând însă a se

avea în vedere că acesta a lovit-o pe partea vătămată în cap cu toporul pe

fondul unor neînțelegeri avute cu aceasta, în timpul unui conflict ce i-a avut

ca protagoniști, pe de o parte, pe inculpat și prietenii săi, iar pe de altă

parte pe membrii familiei părții vătămate, astfel cum rezultă din probele

administrate pe parcursul procesului, cât și din ordonanța din 15 iulie 2010 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița (fila 69, vol. IV - dosar urmărire

penală) și din adresa nr. 911/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Pucioasa (fila 93 dosar fond).

Împotriva

hotărârii pronunțate de prima instanță

au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și

partea civilă C.A.G.

Reprezentantul Ministerului Public a

solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante personale reținute în favoarea

inculpatului și aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat, urmând ca

pedeapsa să fie executată în regim privativ de libertate.

Partea vătămată constituită parte

civilă a reluat cu cuvânt apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Prin decizia nr. 140 din 28 septembrie

2011 Curtea de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de

Familie,

a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea

civilă C.A.G. împotriva sentinței penale nr. 29 din 31 ianuarie 2011 pronunțată

de Tribunalul Dâmbovița, privind pe inculpatul B.C.A., pe care a desființato în

parte în latura penală și în consecință;

A fost modificat temeiul de drept

privind efectele circumstanțelor atenuante reținute la încadrarea juridică a

faptei pentru care a fost condamnat inculpatul din art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen. în art. 76 alin. (2) C. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 86

1

- 86

4

C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere și disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost menținute în rest dispozițiile

sentinței apelate.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și

arestării preventive de la data de 03 martie 2010 la 31 ianuarie 2011 inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a constatat că

justificat

instanța de fond apreciind asupra textelor prevăzute în Titlul II C. pen. a

stabilit că situația de fapt întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., comisă cu forma de vinovăție a

intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul

faptei sale și urmărind producerea lui

prin comiterea acelor acțiuni, astfel cum cer disp. art. 19 pct. 1

lit. a) C. pen.

În ce privește însă individualizarea

pedepsei, Curtea a apreciat că a fost greșită raportându-se în primul rând la

modalitatea în care s-au derulat evenimentele, la modul cum inculpatul a

lovit-o pe victimă, cât și la urmările ce i-au fost produse acesteia.

S-a constatat din situația de fapt,

astfel cum a fost descrisă, că în ziua respectivă între inculpat și o parte din

membrii familiei vătămate au avut loc mai multe incidente, iar inculpatul ar fi

avut posibilitatea ca atunci când în drumul său a întâlnit persoanele din

familia părții vătămate să evite confruntarea cu aceștia să se întoarcă din

drumul său și dacă dorea neapărat să se deplaseze într-o anume destinație să

ocolească locul respectiv.

Raportat la aceste aprecieri, Curtea a

considerat că scopul educativ preventiv al pedepsei, așa cum este el prevăzut

de art. 52 C. pen., nu va putea fi atins fără executarea în regim privativ de

libertate a acestuia.

Împotriva deciziei

nr. 140 din 28 septembrie 2011 a

Curții de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de

Familie, a formulat recurs inculpatul B.C.A.

Apărătorul recurentului - inculpat B.C.A.

în susținerea recursului formulat a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și rejudecând cauza menținerea ca legală și temeinică a sentinței

pronunțate de instanța de fond.

Examinând recursul declarat în cauză

de înalta Curte de Casație și Justiție

prin

prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., reține că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 176/P/2009 din 15 iulie 2010, înregistrat sub

nr. 3354/120/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.A.,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.

20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Pe baza probelor evidențiate, Curtea

constată că fapta inculpatului B.C.A. care în seara de 03 mai 2009, în timpul

unui conflict ce a avut loc între acesta, prietenii săi, pe de o parte, și

membrii familiei părții vătămate C.A.G., pe de altă parte, în zona de hotar

dintre comunele Șotânga și Vulcana Pândele, din județul Dâmbovița, i-a aplicat

părții vătămate în cap o lovitură cu un corp dur, cu muchia ascuțită (un

topor), provocându-i un traumatism cranio-cerebral grav și punându-i viața în

primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de

omor, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., texte de

lege în baza cărora inculpatului i-a fost angajată răspunderea penală.

Infracțiunea săvârșită de către

inculpat a fost comisă cu vinovăție, sub forma intenției directe, inculpatul

prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin comiterea

acelor acțiuni, astfel cum cer disp. art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., motiv

pentru care i-a fost angajată răspunderea penală.

Înalta Curte constată de asemenea că,

în mod corect instanța de fond a dispus în baza art. 86

1

C. pen.,

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de 4 ani închisoare pe durata

unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86

2

C.

pen., întrucât fapta pentru care a fost condamnat, reprezintă un incident

singular în viața inculpatului, într-adevăr cu o gravitate deosebită, dar

acesta a lovit-o pe partea vătămată în cap cu toporul pe fondul unor

neînțelegeri avute cu aceasta, în timpul unui conflict ce i-a avut ca

protagoniști, pe de o parte, pe inculpat și prietenii săi, iar pe de altă parte

pe membrii familiei părții vătămate, astfel cum a rezultat din probele

administrate pe parcursul procesului, cât și din ordonanța din 15 iulie 2010 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Curtea constată că soluția instanței

de apel, cu privire la schimbarea modalității de executare aplicată

inculpatului B.C.A., este netemeinică, prin faptul că instanța de apel a

apreciat greșit în raport de toate datele cauzei penale, inclusiv cele legate

de persoana inculpatului, cum au fost deja menționate, că scopul pedepsei -

astfel cum este definit în art. 52 C. pen. poate fi realizat prin suspendarea

executării pedepsei.

De altfel, în doctrină și

jurisprudență se acceptă că în operațiunea de individualizare judiciară a

pedepsei ( cuantum și modalitate de executare) se recurge la criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., criterii la care face trimitere și cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Toate împrejurările comiterii

infracțiunii, inclusiv recunoașterea faptei de către inculpat, au fost

utilizate drept criterii de individualizare a pedepsei stabilite, în sensul

celor prevăzute de art. 72 C. pen.

Toate aceste aspecte la care a făcut

referire apărarea pot conduce, în mod rezonabil, la concluzia impusă de art. 86

1

C. pen. potrivit căreia se poate aprecia, ținând seama de persoana

condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea

condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea

pedepsei în regim de detenție, condamnatul nu va mai săvârși alte

infracțiuni".

Pentru toate aceste considerente,

înalta Curte în temeiul dispozițiilor 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.C.A. împotriva deciziei

penale nr. 140 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești - Secția Penală

și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Va casa, decizia penală atacată și va

menține sentința penală nr. 29 din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, secția

penală.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

B.C.A. împotriva deciziei penale nr. 140 din 28 septembrie 2011 a Curții de

Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Casează

decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 29 din 31 ianuarie 2011 a

Tribunalului Dâmbovița - Secția penală.

Onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Sentință publică, azi 31 mai 2012.