ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1384/2003

Deliberând asupra recursului de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 89 din 5

iulie 2002 pronunțată de Tribunalul Olt, inculpatul F.P. a fost condamnat după

cum urmează:

În baza art. 20, raportat la art.

174 - art. 176 lit. d) C. pen., la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

În baza art. 211 alin. (2) lit. h)

C. pen., la 7 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 10 septembrie 2001.

S-a admis cererea părții civile V.M.

și s-a dispus obligarea inculpatului la 22 .000.000 lei daune materiale, la

58.000.000 lei daune morale și la 1.000.000 lei prestație periodică începând cu

8 februarie 2001, până la încetarea stării de nevoie.

Inculpatul a mai fost obligat la

3.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În ziua de 8 februarie 2001,

inculpatul și rudele sale R.I., R.E., F.G., F.M. și F.D,. s-au deplasat cu

căruțele în pădurea Ocolul Silvic Bal, în punctul Corboaia situat în apropierea

satului Dobriceni, com. Iancu Jianu și au tăiat ilegal 25 de arbori.

Pădurea urma să fie restituită,

conform prevederilor legii fondului funciar, foștilor proprietari sau

moștenitorilor acestora.

Aflând că inculpatul și rudele sale

taie arbori din pădure, mai mulți cetățeni din comuna Iancu Jianu, printre care

și partea vătămată V.M., s-au deplasat în locul respectiv. Partea vătămată l-a

surprins pe inculpat și pe rudele sale, care încărcaseră în căruțe cei 25 de

arbori și a reușit să-l prindă și să-l imobilizeze pe inculpat, dar acesta pentru

a-și asigura scăparea, a lovit-o în cap cu un lemn pe care îl avea în mână,

doborând-o la pământ.

Rudele inculpatului părăsiseră în

grabă locul faptei, abandonând căruțele încărcate cu lemne.

Urmare loviturii aplicate de

inculpat partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral închis mediu

cu fractură cominutivă cu înfundare temporo-parietală stângă și dilacerare

directă dură-cortico-sub corticală, subadiacentă și afazie motorie.

Din certificatul medico-legal nr.

248 / C din 27 februarie 2001, emis de Serviciul medico-legal județean Olt,

rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse la data de 8

februarie 2001, prin lovire cu corp dur contondent, au necesitat pentru

vindecare 90 - 110 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața

părții vătămate.

S-a mai concluzionat prin actul

medico-legal că lipsa țesutului osos la nivelul bolții craniene a dus la

infirmitate fizică permanentă.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 370 din 9 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat împotriva sentinței, a dedus în continuare la zi detenția preventivă

și l-a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că este

neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se reține scuza provocării, atâta

timp, cât din probele administrate rezultă că inculpatul și rudele sale au

tăiat fără drept și și-au însușit 25 de arbori din pădure, iar în momentul în

care au apărut cetățenii din com. Iancu Jianu, rudele inculpatului au fugit,

iar acesta, pentru a-și asigura scăparea a lovit pe partea vătămată cu

deosebită intensitate, în cap cu un ciomag.

S-a apreciat, de asemenea că

pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport cu dispozițiile art.

72 C. pen., iar latura civilă a fost corect soluționată în raport cu probele

administrate în cauză.

Inculpatul a declarat recurs

solicitând reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa având în vedere

faptul că suferă de tulburări de personalitate și că, deși avea un topor asupra

sa nu a uzat de el.

Cu ocazia dezbaterilor procurorul a

solicitat să se ia în considerare din oficiu motivul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., întrucât s-a dat o greșită

încadrare juridică faptei de tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen.,

încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

Curtea constată că într-adevăr s-a

reținut greșit în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie în forma

agravată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în concurs cu

tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen.

Astfel conform art. 211 alin. (2)

lit. h) C. pen., în vigoare la data comiterii faptei și pronunțării hotărârii

de condamnare, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 ani, tâlhărie care a

avut urmările arătate în art. 182 C. pen., [(o vătămare care necesită pentru

vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijirii medicale sau care, printre

altele a produs o infirmitate fizică permanentă sau a pus în primejdie viața

persoanei, alin. (1) și când fapta a fost săvârșită în scopul producerii

consecințelor din alin. (1)

]

.

Așa fiind, se reține că agravanta

prevăzută în alin. (2) lit. h) al art. 211 poate fi reținută atunci când

făptuitorul săvârșește cu intenție actele de violență ce întră în conținutul

complex al infracțiunii de tâlhărie fără a urmări și fără a accepta producerea

acestor consecințe.

În speță însă, așa cum corect s-a

reținut inculpatul a săvârșit actele de violență asupra părții vătămate pentru

a ascunde comiterea unei tâlhării cu intenția de a o ucide și nu doar pentru

a-i produce vătămări corporale grave.

Cum din motive independente de

voința inculpatului rezultatul letal nu s-a produs, infracțiunea de omor a

rămas în faza de tentativă, dar consecințele produse prin lovirea părții

vătămate sunt urmarea acestei infracțiuni și nu rezultatul infracțiunii de

tâlhărie.

Așa fiind încadrarea juridică

corectă a faptei de tâlhărie este cea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

Motivul de recurs invocat de

condamnat își găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Se apreciază că împrejurarea că

inculpatul nu a uzat de topor ci de un ciomag nu poate constitui o circumstanță

atenuantă, atâta timp, cât și obiectul folosit de inculpat este apt să producă

moartea.

Nici împrejurarea că inculpatul

prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv nu

justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Curtea reține că pentru infracțiunea

de tentativă la omor deosebit de grav pedeapsa a fost just individualizată

fiind corespunzătoarea pericolului social ridicat al faptei, determinat de

împrejurările în care a fost comisă și de urmările grave produse. Este de

reținut și faptul că inculpatul a fost dat în urmărire generală la 18 mai 2001,

fiind arestat abia la 10 septembrie 2001.

Pentru infracțiunea de tâlhărie

pedeapsa va fi stabilită după schimbarea juridică.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. Curtea constată că nu

mai există alt caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în

recursul inculpatului.

În consecință, Curtea va admite

recursul și conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa

hotărârile pronunțate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de

tâlhărie care va fi schimbată în art. 211 alin. (1) C. pen.

Pentru comiterea acestei infracțiuni

se va aplica inculpatului o pedeapsă în limitele textului incriminator, urmând a

se ține seama de pericolul social concret al faptei, de împrejurările în care a

fost comisă, de comportarea inculpatului după comiterea faptei și pe parcursul

procesului, precum și de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale,

are un copil minor și prezintă tulburări de personalitate.

Pedeapsa aplicată se va contopi

conform art. 34 lit. b) cu cea stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Se va deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive la zi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 370 din 9 septembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 89 din 5 iulie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la

încadrarea juridică a faptei de tâlhărie.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. și

repune în individualitatea lor pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) aplicată pentru

tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. și pedeapsa de 7 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. h) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C.

pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul F.P. la 4 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 5 C. pen., contopește această pedeapsă cu cea de 10 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 10 septembrie 2001, până la 19

martie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.