ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 219 din 5 iunie 2010, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea completată de reclamanta H.S.M., în contradictoriu cu pârâtul primarul orașului Vașcău, a admis cererea de intervenție formulată de intervenienții M.C.A., și P.C.Gh. și în consecință a obligat pe pârâtul Primarul Orașului Vașcău să emită o dispoziție de restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilele: Imobilul cu nr. top. 33, casă și curte intravilan, în suprafață tabulară de 162 mp, înscris în Cf. nr. 546 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 34 grădină intravilan, în suprafață tabulară de 860 mp, înscris în Cf. nr. 547 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top.

493/9 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafață tabulară de 2122 mp, înscris în Cf. nr. 470 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/12 - loc pentru depozitarea marmurei, construcții depozit, în suprafață tabulară de 939 mp, înscris în Cf. nr. 580 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/14 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafață tabulară de 9708 mp, înscris în Cf. nr. 581 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/2 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafață tabulară de 5.777 mp, înscris în Cf. nr. 575 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/4 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 158 mp, înscris în Cf. nr. 576 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top.

493/6 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 1.713 mp, înscris în Cf. nr. 577 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/10 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 396 mp, înscris în Cf. nr. 578 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/11 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 1.655 mp, înscris în Cf. nr. 579 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști, imobilul cu nr. top. 493/13 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 216 mp, înscris în Cf. nr. 469 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top.

14/2 - grădină intravilan, în suprafață tabulară de 389 mp (108 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 492 - casă și curte intravilan, în suprafață tabulară de 580 mp (161 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/1 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 2.520 mp, (700 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/2 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 5.777 mp, înscris în Cf. nr. 575 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/3 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 2.596 mp, (721 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top.

493/4 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 158 mp, (44 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/6 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 1.714 mp, (476 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 11/3 - grădină intravilan, în suprafață tabulară de 122 mp (37 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/7 - mină de marmură în Zăvoi, în suprafață tabulară de 9.927 mp, (1 iugăr și 1.159 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; pentru cota de 2/3 parte în ceea ce o privește pe reclamanta H.S.M. și cota de 1/3 parte în ceea ce-i privește pe intervenienții M.C.A. și P.C.Gh.

În caz de neemitere a dispoziției sus-menționate în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile prezentei hotărâri judecătorești, a obligat pe pârât să plătească reclamantei H.S.M. 10 RON/zi de întârziere cu titlu de despăgubiri bănești. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: În anul 2001 reclamanții P.Gh. și M.A. au depus notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/3 părți din terenurile în litigiu înscrise în cf. 164 Bărăști, enumerate în petitul acțiunii, mai sus arătate. Anterior depunerii de către cei doi solicitanți a fost formulată notificare de către reclamanta H.S. pentru bunurile în litigiu fiind emise dispozițiile arătate ale Primarului Orașului Vașcău privind acordarea de măsuri reparatorii.

Datorită faptului ca între părți au existat divergente privind întinderea drepturilor, între ele a intervenit un litigiu soluționat prin Decizia civică 192/A/2006. Prin această decizie a fost admisă în parte acțiunea reclamanților P.Gh. și M.A. în contradictoriu cu intimatul Primarul Orașului Vașcău, și în consecință s-a constat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru cota de 1/3 părți din imobilul înscris în cf. 164 Bărăști, nr. top. 492 în natură casă și teren aferent în suprafața de 164 de stânjeni. S-a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 74 din 30 septembrie 2002 emisă de Primarul Orașului Vașcău în sensul anulării art. 1 cu privire la revocarea Dispoziției nr. 29/2002, emisă la 25 aprilie 2002 de Primarul Orașului Vașcău și modificării dispozițiilor art. 2 din cuprinsul acesteia în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent pentru pârâta H.S.M.

vor fi stabilite și acordare pentru cota de 2 - 3 părți din imobilul înscris în cf. 164 Bărăști, top. 492. S-a dispus anularea parțială a Dispoziției 29 din 25 aprilie 2002 emisa de Primarul Orașului Vașcău în sensul că, măsurile reparatorii prin echivalent vor fi stabilite și acordate reclamanților P.Gh. și M.A. pentru cota de 1/3 părți din imobilul mai sus menționat înscris în cf. 164 b Bărăști, nr. top. 492, fost obligat Primarul Orașului Vașcău să se conformeze disp. art. 15 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și să inițieze procedura administrativă de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/3 părți pentru reclamanți și cota de 2/3 părți pentru pârâta H.S.M., aferente imobilului mai sus menționat în sensul de a se înainta documentația cf. a notificărilor Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În motivarea deciziei s-a arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.I. proprietarul tabular al imobilului înscris în cf. 164 Bărăști, printre care se afla și parcela cu nr. top. 492, în natură casă și teren aferent în suprafață de 161 stânjeni, și C.E. antecesoarea reclamanților, s-a convenit înstrăinarea cotei de 1/3 părți din toate imobilele pentru prețul de 300.000 RON achitat în întregime la data încheierii convenției. Deoarece pârâta H.S. succesoarea vânzătorului C.I. a renunțat la proba cu expertiza încuviințată, având ca obiectiv verificarea faptului dacă semnătura de pe act aparține antecesorului ei, se prezumă că a recunoscut acest act, el producând efecte juridice între părți conform disp.

art. 1076 și 1078 C. civ. Actul de proprietate al reclamanților existând, fiind valabil, faptul că antecesorii părților, inclusiv ai pârâtei, au intrat în posesia cotelor de proprietate, conform înscrisului invocat, este irelevant sub aspectul preluării abuzive de către Statul Român, întrucât preluarea în orice mod a proprietăților de către Statul Roman în perioada 1945 - 1989 a fost considerat ca preluare abuzivă prin Legea nr. 10/2001. Pe baza actului sus-menționat s-a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu disp. Legii nr. 10/2001, intrând în categoria peroanelor prevăzute la art. 3 din acest act normativ. Din actele aflate la dosar rezultă că în baza aceluiași temei juridic reclamanții și intervenienții din prezenta cauza își dispută drepturile asupra restului terenului înscris în cf. 164 Bărăști, obiectul deciziei sus-menționate făcându-l doar nr. top.

492. Având în vedere concluziile deciziei de casare conform căreia indiferent de categoria de teren și de temeiul juridic în baza căruia se cere restituirea, neavând relevanța că o parte se încadrează în disp. Legii nr. 10/2001 iar altele în disp. Legii nr. 18/1991, cauza trebuie judecată de Tribunal în primă instanță, a constatat că, acțiunea formulată de către reclamanta H.S.M. este întemeiată în parte, acesta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 părți din imobilele în litigiu, fiind întemeiată și cererea formulată de intervenienții M.A. și P.C.Gh., pentru cota de 1/3 părți din aceleași imobile, sens în care a obligat intimatul să emită o dispoziție de restituire în natură sau în echivalent pentru aceste imobile, în ceea ce o privește pe reclamanta H.S.M.

astfel cum aceasta a solicitat cu daune de 10 RON/zi întârziere în caz de neemitere a acesteia în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. Soluția de față este rezultatul constatării faptului că în cauză există o autoritate de lucru judecat în ceea ce privește valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare despre care s-a făcut vorbire mai sus, încheiate între antecesorii părților, motiv pentru care a și fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize, având ca obiectiv constatarea autenticității contractului de vânzare-cumpărare, deoarece o astfel de probă a fost solicitată inițial și partea a renunțat la efectuarea ei, fiind decăzută din probă, față de considerentele deciziei Curții de Apel, intrate în puterea lucrului judecat, nu se mai poate dispune într-un alt mod.

Prin Încheierea din data de 19 august 2010 dată în cameră de consiliu a fost îndreptată din oficiu eroarea materială strecurată în minuta Sentinței nr. 219/C/2010 pronunțată de Tribunalului Bihor în sensul că în cuprinsul acesteia se va trece numele intervenientei „M.C.A.", cum corect este, în loc de „M.C.A.", cum din eroare s-a dactilografiat, la alin. (2) și (3). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta H.S.M. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării intimatului-pârât Primarul Orașului Vașcău să emită dispoziție pe fond în favoarea acesteia, în maximum 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere cu privire la imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001, ce fac obiectul acțiunii introductive, pentru cota de 1/1 parte și să se respingă acțiunea reclamanților P.Gh.

și M.C.A., cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, deși a depus notificări în baza Legii nr. 10/2001 pentru aceste imobile, nu i s-a răspuns până în prezent, nebeneficiind de nicio măsură reparatorie. De asemenea arată că, deși pentru o parte din imobile s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 unor persoane neîndreptățite, acest lucru nu impietează asupra soluționării notificării, trebuind analizată situația juridică a fiecărui imobil în parte. În continuare arată că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938 privind cărțile funciare, calitatea de proprietar asupra unui imobil se dobândește prin înscrierea în CF, aspect tranșat de altfel prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8519/2005, și omis a fi avut în vedere de instanță.

Învederează apoi apelanta că intimații nu au făcut dovada datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează și au recunoscut împrejurarea că antecesoarea lor nu a fost în posesia imobilelor la data exproprierii. Per a contrario, având în vedere temeiul legal care a stat la baza naționalizării imobilelor în litigiu, care nu este D. nr. 111/1951 se prezumă că proprietarul tabular se află în posesia acestora la data exproprierii, care în cauză este defunctul C.I., (antecesorul său), după care vine singură la moștenire în calitate de colateral privilegiat, nefiind alți moștenitori legali în urma acestuia. În ceea ce privește actul de vânzare-cumpărare de care se prevalează intimații arată că acesta nu poate sta la baza cererii de restituire prin echivalent și cu atât mai mult la baza anulării Dispozițiilor nr. 29 și 74 din 2002 ale Primarului Orașului Vașcău.

În acest sens arată că actul de vânzare-cumpărare, nu a fost semnat de defunctul C.I., semnătura de pe act fiind doar o imitație după semnătură acestuia. Arată apoi că, deși a solicitat în fața instanței de fond o expertiză grafologică, proba i-a fost respinsă, cu toate că proba nu a fost administrată până în acest moment. Arată și că actul nu este datat, ceea ce atrage inopozabilitate, față de terți față de dispozițiile art. 1182 C. civ. Subliniază astfel apelanta că, antecesorul său a fost proprietar tabular achiziționând imobilele la data de 8 aprilie 1946 de la BCM București, cumpărătoarea putându-se intabula fără restricții. Învederează apoi că are serioase rezerve în ceea ce privește faptul că antecesorul său ar fi semnat acel act, aspect ce rezultă din compararea semnăturilor de pe actul de vânzare-cumpărare încheiat cu BCM și actul de care se prevalează intimații fiind în intervale de timp apropiate.

Mai mult, din actul de vânzare-cumpărare prin care antecesorul său a cumpărat imobilele prețul de vânzare este 18.000.000 RON ori, dacă antecesorul său ar fi vândut antecesoarei intimaților cota de 1/3 părți, cu siguranță ar fi făcut-o contra sumei de 300.000 RON, la un interval de aproximativ 1 an, cum se susține. Faptul că actul de vânzare-cumpărare presupus a fi încheiat cu antecesoarea intimaților ar fi stat inițial la baza emiterii Dispozițiilor nr. 29 din 25 aprilie 2002 a Primarului Orașului Vașcău, acordându-li-se despăgubiri intimaților pentru imobilele în litigiu, nu poate conduce la ideea că acesta ar fi valabil, împrejurarea fiind pusă pe seama faptului că notificarea sa deși depusă anterior celor a intimaților, a ajuns la cunoștința Primăriei Vașcău, mai târziu, coroborat și cu o analiză pripită a actelor depuse din partea comisiei de retrocedare.

În cele din urmă, arată apelanta că cei doi intimați-reclamanții au depus notificare în termen legal în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la aceste imobile ce fac obiectul acestei legi și nu a Legii nr. 18/1991, cu susțineau, fiind vorba în esență de locuri de exploatare a marmurei, clădiri și terenuri intravilane. Prin întâmpinare intimații M.C.A. și P.C.Gh. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C.I. în calitate de vânzător și C.E. în calitate de cumpărător a fost recunoscută prin Decizia civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 8519 din 27 octombrie 2005 și 6904 din 19 octombrie 2006 și ale Curții de Apel Oradea cu nr. 327/2005 - A și 192/A/2006 din 20 decembrie 2006, corect reținând astfel instanța autoritatea lucrului judecat sub acest aspect.

Prin Decizia nr. 38 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă H.S.M., a obligat apelanta să plătească părții intimate P.Gh. suma de 844 RON cheltuieli de judecată în apel. În argumentarea deciziei pronunțate instanța de apel a reținut că în cadrul prezentului litigiu cât și în cadrul litigiului soluționat prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosar nr. 2170/35/2006 - R, menținută prin Decizia civilă nr. 6904 din 19 octombrie 2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții intervenienți M.A. și P.Gh., s-au prevalat în susținerea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.I., proprietarul tabular al imobilelor înscrise în CF 164 Brătești și C.E.

(antecesoarea acestora). Totodată, curtea de apel a reținut că prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curții de Apel Oradea, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat cu putere de lucru judecat, împrejurarea că prin acel contract s-a convenit înstrăinarea cotei de 1/3 părți din toate imobilele înscrise în CF 164 Bărăști, pentru prețul de 300.000 RON, achitat integral la data încheierii convenției. Cum aspectele legate de valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare invocat au fost tranșate irevocabil, prin hotărârile judecătorești menționate, constată că în mod corect tribunalul a opus prezentei cereri puterea lucrului judecat care presupune împiedicarea infirmării constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară.

S-a mai susținut că în aceste condiții corect tribunalul a refuzat să dea curs cererii privind efectuarea expertizei grafologice care să stabilească dacă semnătura de pe contract aparține sau nu defunctului C.I., fiind lipsită de relevanță sub acest aspect împrejurarea că în cadrul litigiului purtat anterior, o astfel de probă nu a fost administrată de vreme ce actul a fost considerat valabil și considerat a produce efecte între cei care l-au subscris și cei care reprezintă drepturile lor, ca o consecință a recunoașterii acestuia decurgând din renunțarea la proba cu expertiza care a fost încuviințată în acest sens. Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamanta H.S.M., prevalând-se în drept de dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc.

civ. Prin memoriul de recurs reclamanta a dezvoltat următoarele critici: 1 - Susține că deși a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 încă din anul 2001, aceasta nu au fost soluționată și solicită în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 despăgubiri bănești pentru imobilele preluate, la prețul de circulație pentru cota de 1/1. Mai susține că deși, pentru o parte din imobile, în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate unor persoane neîndreptățite, această situație nu împietează asupra dreptului de a i se soluționa notificarea, trebuind analizată situația juridică a fiecărui imobil în parte.

2 - Arată că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938 privind cărțile funciare, calitatea de proprietar se dobândește prin înscrierea în cartea funciară, or proprietarul tabular al imobilelor este autorul acesteia, C.I., aspect tranșat prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8519/2005, omis a fi avut în vedere de instanță. 3 - Susține că intimații nu au făcut dovada datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare în condițiile art. 1182 C. civ., aceștia recunoscând împrejurarea că antecesoarea lor nu era în posesia imobilelor la data exproprierii, prin urmare, se prezumă că proprietarul tabular se afla în posesia acestora, în cauză autorul recurentei.

4 - Actul de vânzare-cumpărare de care se prevalează intimații nu a fost semnat de defunctul C.I., semnătura de pe act fiind doar o imitație, recurenta susținând că are serioase rezerve în ceea ce privește faptul că antecesorul său ar fi semnat acel act, aspect ce rezultă din compararea semnăturilor de pe actul de vânzare-cumpărare încheiat cu BCM și actul de care se prevalează intimații fiind în intervale de timp apropiate. 5 - Susține că nu trebuie omise nici declarațiile martorilor audiați la Judecătoria Beiuș, instanță necompetentă, în special martora P.B.G. care la data semnării actului avea 6 - 7 ani. 6 - Instanța nu a verificat dacă intimații au depus notificare în termen, în temeiul nr. Legii 10/2001, cu privire la imobilele în litigiu ce fac obiectul acestei legi și nu a Legii nr. 18/1991, fiind vorba de locuri de exploatare a marmurei, clădiri și terenuri intravilane.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce succed: Prin criticile invocate la pct. (1) - (5) din memoriul de recurs, recurentă reluând motivele din apel invocă pretinse greșeli ale instanței de control, fără a arăta și combate greșelile acestei instanței, conform cerințelor art. 302 1 C. proc. civ. Astfel, susținerile recurentei cu referire la nesoluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, pretențiile privind dreptul la despăgubiri în cotă de 1/1, contestarea calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 a părților adverse, contestarea contractului de vânzare-cumpărare - mijloc de probă (lipsa datei, lipsa semnăturii), audierea martorilor de o instanță necompetentă (Judecătoria Beiuș), sunt susțineri de fapt, care nu permit controlul de nelegalitate, respectiv încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. (1) - (9) C. proc.

civ., întrucât, dezvoltarea acestora vizează aspecte ce nu țin de judecata din apel, sancțiunea fiind neanalizarea lor. Singura critică care permite controlul de nelegalitate este dezvoltată de recurentă la pct. (6) din memoriul de recurs, și va fi verificată în raport de dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ., dar este nefondată, pentru următoarele considerente: Din expozeul deciziei pendinte rezultă că reclamanții și intervenienții din prezenta cauza își dispută drepturile asupra restului terenului înscris în cf. 164 Bărăști, obiectul deciziei criticate făcându-l doar terenul de la nr. top.

492. Soluția instanței de apel a fost în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, un considerent determinant reținut de instanță în adoptarea acestei decizii constituindu-l autoritatea de lucrul judecat a Deciziei civile nr. 192/A/2006 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 2170/35/2006 - R, menținută prin Decizia civilă nr. 6904 din 19 octombrie 2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspect necriticat de recurentă. Or, prin decizia civilă sus-menționată s-a statuat cu putere de lucru judecat, cu referire la imobilul înscris în cf. 164 Bărăști, nr. top. 492, că intimații intervenienți, au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 3 lit. (a) din Legea nr. 10/2001, acești având o cotă de 1/3, iar reclamanta o cotă de 2/3.

Prin urmare, critica recurentei vizând verificarea respectării termenului de depunere a notificării de către intimați, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul sus-menționat, este nefondată, câtă vreme acest aspect a fost tranșat, implicit, prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curții de Apel Oradea a cărei putere de lucru judecat a fost reținută de curtea de apel și necombătută de recurentă. Astfel, față de considerentele menționate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă. Întrucât, recurenta a căzut în pretenții, văzând și dispozițiile art. 274 (1) C. proc. civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 89,20 RON către intimații intervenienți.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.S.M. împotriva Deciziei nr. 38 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 89,20 RON către intimații intervenienți P.C.Gh. și M.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2012. Procesat de GGC - LM