ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2618/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 219 din 5 iunie

2010, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea completată de reclamanta

H.S.M., în contradictoriu cu pârâtul primarul orașului Vașcău, a admis cererea

de intervenție formulată de intervenienții M.C.A., și P.C.Gh. și în consecință

a obligat pe pârâtul Primarul Orașului Vașcău să emită o dispoziție de

restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilele:

Imobilul cu nr. top.

33, casă și curte intravilan, în suprafață tabulară de 162 mp, înscris în Cf.

nr. 546 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 34

grădină intravilan, în suprafață tabulară de 860 mp, înscris în Cf. nr. 547

Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/9 - loc

pentru depozitarea marmurei, în suprafață tabulară de 2122 mp, înscris în Cf.

nr. 470 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/12

- loc pentru depozitarea marmurei, construcții depozit, în suprafață tabulară

de 939 mp, înscris în Cf. nr. 580 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști;

imobilul cu nr. top. 493/14 - loc pentru depozitarea marmurei, în suprafață

tabulară de 9708 mp, înscris în Cf. nr. 581 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164

Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/2 - loc pentru depozitarea marmurei, în

suprafață tabulară de 5.777 mp, înscris în Cf. nr. 575 Bărăști, transcris din

Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/4 - loc pentru depozitarea

marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 158 mp, înscris în Cf. nr.

576 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/6 -

loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de

1.713 mp, înscris în Cf. nr. 577 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști;

imobilul cu nr. top. 493/10 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata

Zăvoi, în suprafață tabulară de 396 mp, înscris în Cf. nr. 578 Bărăști,

transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/11 - loc pentru

depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 1.655 mp,

înscris în Cf. nr. 579 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști, imobilul cu

nr. top. 493/13 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în

suprafață tabulară de 216 mp, înscris în Cf. nr. 469 Bărăști, transcris din Cf.

nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 14/2 - grădină intravilan, în suprafață

tabulară de 389 mp (108 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr.

top. 492 - casă și curte intravilan, în suprafață tabulară de 580 mp (161 st.),

înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/1 - loc pentru

depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 2.520 mp, (700

st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/2 - loc pentru

depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în suprafață tabulară de 5.777 mp,

înscris în Cf. nr. 575 Bărăști, transcris din Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu

nr. top. 493/3 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi, în

suprafață tabulară de 2.596 mp, (721 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști;

imobilul cu nr. top. 493/4 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi,

în suprafață tabulară de 158 mp, (44 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști;

imobilul cu nr. top. 493/6 - loc pentru depozitarea marmurei, în postata Zăvoi,

în suprafață tabulară de 1.714 mp, (476 st.) înscris în Cf. nr. 164 Bărăști;

imobilul cu nr. top. 11/3 - grădină intravilan, în suprafață tabulară de 122 mp

(37 st.), înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; imobilul cu nr. top. 493/7 - mină de

marmură în Zăvoi, în suprafață tabulară de 9.927 mp, (1 iugăr și 1.159 st.)

înscris în Cf. nr. 164 Bărăști; pentru cota de 2/3 parte în ceea ce o privește

pe reclamanta H.S.M. și cota de 1/3 parte în ceea ce-i privește pe

intervenienții M.C.A. și P.C.Gh.

În caz de neemitere a

dispoziției sus-menționate în termen de 60 de zile de la data rămânerii

definitive și irevocabile prezentei hotărâri judecătorești, a obligat pe pârât

să plătească reclamantei H.S.M. 10 RON/zi de întârziere cu titlu de despăgubiri

bănești.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În anul 2001

reclamanții P.Gh. și M.A. au depus notificări în temeiul Legii nr. 10/2001

pentru cota de 1/3 părți din terenurile în litigiu înscrise în cf. 164 Bărăști,

enumerate în petitul acțiunii, mai sus arătate.

Anterior depunerii de

către cei doi solicitanți a fost formulată notificare de către reclamanta H.S.

pentru bunurile în litigiu fiind emise dispozițiile arătate ale Primarului

Orașului Vașcău privind acordarea de măsuri reparatorii. Datorită faptului ca

între părți au existat divergente privind întinderea drepturilor, între ele a

intervenit un litigiu soluționat prin Decizia civică 192/A/2006. Prin această

decizie a fost admisă în parte acțiunea reclamanților P.Gh. și M.A. în

contradictoriu cu intimatul Primarul Orașului Vașcău, și în consecință s-a

constat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru cota de 1/3 părți din

imobilul înscris în cf. 164 Bărăști, nr. top. 492 în natură casă și teren

aferent în suprafața de 164 de stânjeni. S-a dispus anularea parțială a Dispoziției

nr. 74 din 30 septembrie  2002 emisă de Primarul Orașului Vașcău în sensul

anulării art. 1 cu privire la revocarea Dispoziției nr. 29/2002, emisă la 25

aprilie 2002 de Primarul Orașului Vașcău și modificării dispozițiilor art. 2

din cuprinsul acesteia în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent pentru

pârâta H.S.M. vor fi stabilite și acordare pentru cota de 2 - 3 părți din

imobilul înscris în cf. 164 Bărăști, top. 492.

S-a dispus anularea

parțială a Dispoziției 29 din 25 aprilie 2002 emisa de Primarul Orașului Vașcău

în sensul că, măsurile reparatorii prin echivalent vor fi stabilite și acordate

reclamanților P.Gh. și M.A. pentru cota de 1/3 părți din imobilul mai sus

menționat înscris în cf. 164 b Bărăști, nr. top. 492, fost obligat Primarul

Orașului Vașcău să se conformeze disp. art. 15 din Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și să inițieze procedura administrativă de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru cota de 1/3

părți pentru reclamanți și cota de 2/3 părți pentru pârâta H.S.M., aferente

imobilului mai sus menționat în sensul de a se înainta documentația cf. a

notificărilor Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

În motivarea deciziei

s-a arătat ca prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.I.

proprietarul tabular al imobilului înscris în cf. 164 Bărăști, printre care se

afla și parcela cu nr. top. 492, în natură casă și teren aferent în suprafață

de 161 stânjeni, și C.E. antecesoarea reclamanților, s-a convenit înstrăinarea

cotei de 1/3 părți din toate imobilele pentru prețul de 300.000 RON achitat în

întregime la data încheierii convenției.

Deoarece pârâta H.S.

succesoarea vânzătorului C.I. a renunțat la proba cu expertiza încuviințată,

având ca obiectiv verificarea faptului dacă semnătura de pe act aparține

antecesorului ei, se prezumă că a recunoscut acest act, el producând efecte

juridice între părți conform disp. art. 1076 și 1078 C. civ.

Actul de proprietate

al reclamanților existând, fiind valabil, faptul că antecesorii părților,

inclusiv ai pârâtei, au intrat în posesia cotelor de proprietate, conform

înscrisului invocat, este irelevant sub aspectul preluării abuzive de către

Statul Român, întrucât preluarea în orice mod a proprietăților de către Statul

Roman în perioada 1945 - 1989 a fost considerat ca preluare abuzivă prin Legea

nr. 10/2001.

Pe baza actului

sus-menționat s-a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent în conformitate cu disp. Legii nr. 10/2001, intrând

în categoria peroanelor prevăzute la art. 3 din acest act normativ.

Din actele aflate la

dosar rezultă că în baza aceluiași temei juridic reclamanții și intervenienții

din prezenta cauza își dispută drepturile asupra restului terenului înscris în

cf. 164 Bărăști, obiectul deciziei sus-menționate făcându-l doar nr. top. 492.

Având în vedere

concluziile deciziei de casare conform căreia indiferent de categoria de teren

și de temeiul juridic în baza căruia se cere restituirea, neavând relevanța că

o parte se încadrează în disp. Legii nr. 10/2001 iar altele în disp. Legii nr.

18/1991, cauza trebuie judecată de Tribunal în primă instanță, a constatat că,

acțiunea formulată de către reclamanta H.S.M. este întemeiată în parte, acesta

fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 părți

din imobilele în litigiu, fiind întemeiată și cererea formulată de

intervenienții M.A. și P.C.Gh., pentru cota de 1/3 părți din aceleași imobile,

sens în care a obligat intimatul să emită o dispoziție de restituire în natură

sau în echivalent pentru aceste imobile, în ceea ce o privește pe reclamanta

H.S.M. astfel cum aceasta a solicitat cu daune de 10 RON/zi întârziere în caz

de neemitere a acesteia în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive

și irevocabile a hotărârii judecătorești.

Soluția de față este

rezultatul constatării faptului că în cauză există o autoritate de lucru

judecat în ceea ce privește valabilitatea actelor de vânzare-cumpărare despre

care s-a făcut vorbire mai sus, încheiate între antecesorii părților, motiv

pentru care a și fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize, având

ca obiectiv constatarea autenticității contractului de vânzare-cumpărare,

deoarece o astfel de probă a fost solicitată inițial și partea a renunțat la

efectuarea ei, fiind decăzută din probă, față de considerentele deciziei Curții

de Apel, intrate în puterea lucrului judecat, nu se mai poate dispune într-un

alt mod.

Prin Încheierea din

data de 19 august 2010 dată în cameră de consiliu a fost îndreptată din oficiu

eroarea materială strecurată în minuta Sentinței nr. 219/C/2010 pronunțată de

Tribunalului Bihor în sensul că în cuprinsul acesteia se va trece numele

intervenientei „M.C.A.", cum corect este, în loc de „M.C.A.", cum din

eroare s-a dactilografiat, la alin. (2) și (3).

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta H.S.M. solicitând admiterea acestuia,

schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării intimatului-pârât

Primarul Orașului Vașcău să emită dispoziție pe fond în favoarea acesteia, în

maximum 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești sub

sancțiunea unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere cu

privire la imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001, ce fac obiectul

acțiunii introductive, pentru cota de 1/1 parte și să se respingă acțiunea

reclamanților P.Gh. și M.C.A., cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea

motivelor de apel, apelanta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că, deși a depus notificări în baza Legii nr. 10/2001

pentru aceste imobile, nu i s-a răspuns până în prezent, nebeneficiind de nicio

măsură reparatorie.

De asemenea arată că,

deși pentru o parte din imobile s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza

Legii nr. 18/1991 unor persoane neîndreptățite, acest lucru nu impietează

asupra soluționării notificării, trebuind analizată situația juridică a

fiecărui imobil în parte.

În continuare arată

că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938 privind cărțile funciare,

calitatea de proprietar asupra unui imobil se dobândește prin înscrierea în CF,

aspect tranșat de altfel prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 8519/2005, și omis a fi avut în vedere de instanță.

Învederează apoi

apelanta că intimații nu au făcut dovada datei încheierii contractului de

vânzare-cumpărare de care se prevalează și au recunoscut împrejurarea că

antecesoarea lor nu a fost în posesia imobilelor la data exproprierii.

Per a contrario,

având în vedere temeiul legal care a stat la baza naționalizării imobilelor în

litigiu, care nu este D. nr. 111/1951 se prezumă că proprietarul tabular se

află în posesia acestora la data exproprierii, care în cauză este defunctul

C.I., (antecesorul său), după care vine singură la moștenire în calitate de

colateral privilegiat, nefiind alți moștenitori legali în urma acestuia.

În ceea ce privește

actul de vânzare-cumpărare de care se prevalează intimații arată că acesta nu

poate sta la baza cererii de restituire prin echivalent și cu atât mai mult la

baza anulării Dispozițiilor nr. 29 și 74 din 2002 ale Primarului Orașului

Vașcău.

În acest sens arată

că actul de vânzare-cumpărare, nu a fost semnat de defunctul C.I., semnătura de

pe act fiind doar o imitație după semnătură acestuia.

Arată apoi că, deși a

solicitat în fața instanței de fond o expertiză grafologică, proba i-a fost

respinsă, cu toate că proba nu a fost administrată până în acest moment.

Arată și că actul nu

este datat, ceea ce atrage inopozabilitate, față de terți față de dispozițiile

art. 1182 C. civ.

Subliniază astfel

apelanta că, antecesorul său a fost proprietar tabular achiziționând imobilele

la data de 8 aprilie 1946 de la BCM București, cumpărătoarea putându-se

intabula fără restricții.

Învederează apoi că

are serioase rezerve în ceea ce privește faptul că antecesorul său ar fi semnat

acel act, aspect ce rezultă din compararea semnăturilor de pe actul de

vânzare-cumpărare încheiat cu BCM și actul de care se prevalează intimații

fiind în intervale de timp apropiate.

Mai mult, din actul

de vânzare-cumpărare prin care antecesorul său a cumpărat imobilele prețul de

vânzare este 18.000.000 RON ori, dacă antecesorul său ar fi vândut antecesoarei

intimaților cota de 1/3 părți, cu siguranță ar fi făcut-o contra sumei de 300.000

RON, la un interval de aproximativ 1 an, cum se susține.

Faptul că actul de

vânzare-cumpărare presupus a fi încheiat cu antecesoarea intimaților ar fi stat

inițial la baza emiterii Dispozițiilor nr. 29 din 25 aprilie 2002 a Primarului

Orașului Vașcău, acordându-li-se despăgubiri intimaților pentru imobilele în

litigiu, nu poate conduce la ideea că acesta ar fi valabil, împrejurarea fiind

pusă pe seama faptului că notificarea sa deși depusă anterior celor a

intimaților, a ajuns la cunoștința Primăriei Vașcău, mai târziu, coroborat și

cu o analiză pripită a actelor depuse din partea comisiei de retrocedare.

În cele din urmă,

arată apelanta că cei doi intimați-reclamanții au depus notificare în termen

legal în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la aceste imobile ce fac obiectul

acestei legi și nu a Legii nr. 18/1991, cu susțineau, fiind vorba în esență de

locuri de exploatare a marmurei, clădiri și terenuri intravilane.

Prin întâmpinare

intimații M.C.A. și P.C.Gh. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând

că valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C.I. în

calitate de vânzător și C.E. în calitate de cumpărător a fost recunoscută prin

Decizia civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 8519 din 27

octombrie 2005 și 6904 din 19 octombrie 2006 și ale Curții de Apel Oradea cu

nr. 327/2005 - A și 192/A/2006 din 20 decembrie 2006, corect reținând astfel

instanța autoritatea lucrului judecat sub acest aspect.

Prin Decizia nr. 38

din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a respins ca

nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă H.S.M., a obligat

apelanta să plătească părții intimate P.Gh. suma de 844 RON cheltuieli de

judecată în apel.

În argumentarea

deciziei pronunțate instanța de apel a reținut că în cadrul prezentului litigiu

cât și în cadrul litigiului soluționat prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a

Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosar nr. 2170/35/2006 - R, menținută prin

Decizia civilă nr. 6904 din 19 octombrie 2007, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, reclamanții intervenienți M.A. și P.Gh., s-au prevalat în susținerea

cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între C.I., proprietarul tabular al imobilelor înscrise în CF 164

Brătești și C.E. (antecesoarea acestora).

Totodată, curtea de

apel a reținut că prin Decizia civilă nr. 192/A/2006 a Curții de Apel Oradea,

menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat cu putere de

lucru judecat, împrejurarea că prin acel contract s-a convenit înstrăinarea

cotei de 1/3 părți din toate imobilele înscrise în CF 164 Bărăști, pentru

prețul de 300.000 RON, achitat integral la data încheierii convenției. Cum

aspectele legate de valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare invocat au fost

tranșate irevocabil, prin hotărârile judecătorești menționate, constată că în

mod corect tribunalul a opus prezentei cereri puterea lucrului judecat care

presupune împiedicarea infirmării constatărilor făcute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară.

S-a mai susținut că

în aceste condiții corect tribunalul a refuzat să dea curs cererii privind

efectuarea expertizei grafologice care să stabilească dacă semnătura de pe

contract aparține sau nu defunctului C.I., fiind lipsită de relevanță sub acest

aspect împrejurarea că în cadrul litigiului purtat anterior, o astfel de probă

nu a fost administrată de vreme ce actul a fost considerat valabil și

considerat a produce efecte între cei care l-au subscris și cei care reprezintă

drepturile lor, ca o consecință a recunoașterii acestuia decurgând din

renunțarea la proba cu expertiza care a fost încuviințată în acest sens.

Împotriva acestei din

urmă decizii a formulat recurs reclamanta H.S.M., prevalând-se în drept de

dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.

Prin memoriul de

recurs reclamanta a dezvoltat următoarele critici:

1 - Susține că deși a

depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 încă din anul 2001, aceasta nu au

fost soluționată și solicită în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea

nr. 10/2001 despăgubiri bănești pentru imobilele preluate, la prețul de

circulație pentru cota de 1/1.

Mai susține că deși,

pentru o parte din imobile, în baza Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul

de proprietate unor persoane neîndreptățite, această situație nu împietează

asupra dreptului de a i se soluționa notificarea, trebuind analizată situația

juridică a fiecărui imobil în parte.

2 - Arată că potrivit

dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938 privind cărțile funciare,

calitatea de proprietar se dobândește prin înscrierea în cartea funciară, or

proprietarul tabular al imobilelor este autorul acesteia, C.I., aspect tranșat

prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8519/2005,

omis a fi avut în vedere de instanță.

3 - Susține că

intimații nu au făcut dovada datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare

în condițiile art. 1182 C. civ., aceștia recunoscând împrejurarea că

antecesoarea lor nu era în posesia imobilelor la data exproprierii, prin

urmare, se prezumă că proprietarul tabular se afla în posesia acestora, în

cauză autorul recurentei.

4 - Actul de

vânzare-cumpărare de care se prevalează intimații nu a fost semnat de defunctul

C.I., semnătura de pe act fiind doar o imitație, recurenta susținând că are

serioase rezerve în ceea ce privește faptul că antecesorul său ar fi semnat

acel act, aspect ce rezultă din compararea semnăturilor de pe actul de

vânzare-cumpărare încheiat cu BCM și actul de care se prevalează intimații

fiind în intervale de timp apropiate.

5 - Susține că nu

trebuie omise nici declarațiile martorilor audiați la Judecătoria Beiuș,

instanță necompetentă, în special martora P.B.G. care la data semnării actului

avea 6 - 7 ani.

6 - Instanța nu a

verificat dacă intimații au depus notificare în termen, în temeiul nr. Legii

10/2001, cu privire la imobilele în litigiu ce fac obiectul acestei legi și nu

a Legii nr. 18/1991, fiind vorba de locuri de exploatare a marmurei, clădiri și

terenuri intravilane.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru cele ce succed:

Prin criticile

invocate la pct. (1) - (5) din memoriul de recurs, recurentă reluând motivele

din apel invocă pretinse greșeli ale instanței de control, fără a arăta și

combate greșelile acestei instanței, conform cerințelor art. 302

1

C.

proc. civ.

Astfel, susținerile

recurentei cu referire la nesoluționarea notificării formulate în temeiul Legii

nr. 10/2001, pretențiile privind dreptul la despăgubiri în cotă de 1/1,

contestarea calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 a

părților adverse, contestarea contractului de vânzare-cumpărare - mijloc de

probă (lipsa datei, lipsa semnăturii), audierea martorilor de o instanță

necompetentă (Judecătoria Beiuș), sunt susțineri de fapt, care nu permit

controlul de nelegalitate, respectiv încadrarea în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. (1) - (9) C. proc. civ., întrucât, dezvoltarea

acestora vizează aspecte ce nu țin de judecata din apel, sancțiunea fiind

neanalizarea lor.

Singura critică care

permite controlul de nelegalitate este dezvoltată de recurentă la pct. (6) din

memoriul de recurs, și va fi verificată în raport de dispozițiile art. 304 pct.

(9) C. proc. civ., dar este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din expozeul deciziei

pendinte rezultă că reclamanții și intervenienții din prezenta cauza își

dispută drepturile asupra restului terenului înscris în cf. 164 Bărăști,

obiectul deciziei criticate făcându-l doar terenul de la nr. top. 492.

Soluția instanței de

apel a fost în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de

reclamantă, un considerent determinant reținut de instanță în adoptarea acestei

decizii constituindu-l autoritatea de lucrul judecat a Deciziei civile nr.

192/A/2006 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 2170/35/2006 - R,

menținută prin Decizia civilă nr. 6904 din 19 octombrie 2007, a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, aspect necriticat de recurentă.

Or, prin decizia

civilă sus-menționată s-a statuat cu putere de lucru judecat, cu referire la

imobilul înscris în cf. 164 Bărăști, nr. top. 492, că intimații intervenienți,

au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 3 lit. (a) din Legea nr.

10/2001, acești având o cotă de 1/3, iar reclamanta o cotă de 2/3.

Prin urmare, critica

recurentei vizând verificarea respectării termenului de depunere a notificării

de către intimați, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul sus-menționat,

este nefondată, câtă vreme acest aspect a fost tranșat, implicit, prin Decizia

civilă nr. 192/A/2006 a Curții de Apel Oradea a cărei putere de lucru judecat a

fost reținută de curtea de apel și necombătută de recurentă.

Astfel, față de

considerentele menționate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

Întrucât, recurenta a

căzut în pretenții, văzând și dispozițiile art. 274 (1) C. proc. civ. va fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 89,20 RON către intimații

intervenienți.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta H.S.M. împotriva Deciziei nr. 38 din

9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Obligă pe recurentă

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 89,20 RON către intimații

intervenienți P.C.Gh. și M.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2012.

Procesat de GGC - LM