ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3780/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 325 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 3927/109/2010, au fost condamnați inculpații D.N.C., B.G.S., B.D.G. și D.M., la câte: - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată. În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpații să execute pedepsele cele mai grele, de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. pe durata executării pedepselor, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.N.C. reținerea, respectiv ziua de 8 august 2010. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul C.O.F. la : - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; - 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 4 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 690 din 25 martie 2003 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, pedeapsă ce va fi executată alăturat de pedeapsa din prezenta sentință, inculpatul urmând să execute, în total, pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, respectiv ziua de 8 august 2010. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L. pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată. În baza art. 14 C. pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații D.N.C., C.O.F., B.G.S., B.D.G. și D.M. să plătească, în solidar, părții civile A.N.A.F. - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova suma de 44.409 RON, la care s-au adăugat dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății integrale a prejudiciului.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra sumelor de 20.000 RON și 4.200 euro ridicați de la inculpatul D.N.C., în vederea acoperirii prejudiciului. S-a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra celor trei autoturisme, M. cu nr. AG XX XXX, S.F. cu nr. AG YY YYY și A. cu nr. AG ZZ ZZZ, aparținând SC P.T.C. SRL. Au fost obligați inculpații D.N.C., B.G.S., C.O.F., B.D.G. și D.M. la câte 1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare pentru inculpatul P.L. au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în urma sesizării din oficiu la data de 11 martie 2010 de către Brigada de Combatere a Crimei Organizate Pitești - Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor și verificărilor efectuate, s-a stabilit că mai multe persoane aprovizionează rețelele de distribuitori de țigări de contrabandă din mun.

Pitești, printre aceștia aflându-se și inculpații C.O.F. și D.N.C., aceasta din urmă fiind persoana care și-a creat mai multe surse de aprovizionare cu țigări de contrabandă, respectiv de pe raza județului Timiș (furnizori). În lanțul infracțional, persoana care furniza țigările de contrabandă inculpatului D.N.C. a fost identificată ca fiind inculpatul B.G.S., care locuia într-o localitate de graniță, respectiv comuna M.A., jud. Timiș, și care procura țigările de contrabandă pe filiera Serbia.

Analizând actele și lucrările dosarului (note de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de investigație, declarații inculpați, procese-verbale de percheziție domiciliară și procese-verbale de supraveghere operativă și filaj), prima instanță a reținut că este dovedită implicarea celor trei inculpați într-o activitate infracțională organizată, continuitatea legăturilor dintre ei, precum și împrejurarea că aceștia acționau în mod coordonat, fiecare având roluri prestabilite și foarte clar determinate. De asemenea, a mai reținut că inculpații D.N.C. și C.O.F. nu aveau propriile rețele de distribuție, acționând independent, inculpatul D.N.C.

fiind singurul din gruparea infracțională identificată (formată și din alte persoane, unele neidentificate, altele aflate în curs de cercetare), care avea legături cu furnizorii direcți de țigări de contrabandă (inculpații B.G.S., B.D.G., zis „L.", o altă persoană din zona de frontieră apelată „R."), se aproviziona de la aceștia, transporta țigările din zona de frontieră în mun. Pitești, le distribuia altor persoane (inculpatul C.O.F., precum și altor persoane), negocia prețurile, atât cu furnizorii, cât și cu distribuitorii din mun. Pitești. La rândul său, inculpatul C.O.F. distribuia țigările cumpărate de la inculpatul D.N.C. altor persoane care le vindeau mai departe în Piața C. din municipiul Pitești.

S-a reținut că, pentru existența grupului nu are relevanță că inculpații C.O.F. și B.G.S. nu se cunoșteau, din contră, acest aspect vine să susțină faptul că inculpatul C.O.F. nu acționa independent de inculpatul D.N.C., pentru că altfel ar fi avut posibilitatea să se aprovizioneze direct de la sursă, iar câștigurile, cu siguranță, ar fi fost mult mai mari. Legătura dintre inculpatul D.N.C. și inculpatul C.O.F. rezultă și din activitățile specifice desfășurate la data de 7 august 2010, urmate de efectuarea de către organele de urmărire penală a percheziției domiciliare, la locuința inculpatului C.O.F., împrejurare în care, în curtea imobilului acestuia a fost surprins inculpatul D.N.C. care livrase inculpatului C.O.F.

țigările de contrabandă, identificate într-un număr de 9 (nouă) saci, din material plastic de culoare neagră în garajul imobilului. De asemenea, în sprijinul dovedirii unei activități infracționale comune este declarația dată de inculpatul C.O.F. în fața instanței de judecată, care a arătat că îl cunoaște pe inculpatul D.M. de aproximativ un an de zile, perioadă în care i-a furnizat țigări netimbrate („aproape un bax pentru consum personal"). S-a mai reținut în baza probatoriului administrat că, la data de 5 august 2010, D.N.C. a intrat în legătură cu un alt membru al grupării infracționale organizate, inculpatul B.G.S., care are rolul de a procura țigările de contrabandă pe filiera Serbia, fiind domiciliat într-o localitate de graniță, respectiv com.

M.A., sat M.A., jud. Timiș și având facilități în realizarea activității de procurare și distribuire de țigări de contrabandă, solicitându-i să-i procure mai multe baxuri de țigări din sortimentele C., F., M.B., M.C., M.C.A. și alte mărci de țigări, fapt ce rezultă din interceptarea convorbirilor efectuate în baza Autorizației din 30 iulie 2010 emisă de Tribunalul Argeș. Ulterior acestei discuții telefonice, au avut loc alte convorbiri interceptate în baza aceleiași autorizații, din care rezultă că cei doi inculpați au convenit să se întâlnească la data de 6 august 2010 în corn. M.A., la domiciliul inculpatul B.G.S. care a reușit să procure mai multe baxuri de țigări din cele solicitate de inculpatul D.N.C.

În după amiaza zilei de 6 august 2010, tranzacția între cei doi inculpați s-a realizat, iar inculpatul D.N.C. s-a reîntors spre municipiul Pitești în vederea realizării de distribuție de țigări. Atât în convorbirea inițială, cât și în cele ulterioare realizării tranzacției, cei doi au stabilit un plan bine determinat, în sensul că inculpatul B.G.S. urma să-i asigure deplasarea în condiții de siguranță în zona de frontieră care este supusă unor controale frecvente, în scopul de a nu fi oprit de eventuale filtre de poliție care ar fi putut deconspira activitatea infracțională desfășurată. Deplasarea către municipiul Pitești a fost realizată de către inculpatul D.N.C. cu multă precauție, pentru considerentele menționate.

Marea majoritate a baxurilor de țigări au fost procurate de D.N.C. urmau să fie vândute inculpatului C.O.F., care a fost contactat telefonic de inculpatul D.N.C. chiar pe drumul de întoarcere, în vederea stabilirii momentului când va avea loc plasarea țigărilor. De asemenea, inculpatul D.N.C. a contactat-o telefonic și pe soția - martora D.F., care urma să îl ajute la împachetarea țigărilor, în vederea plasării în condiții conspirate, însă martora D.F. nu a recunoscut faptul că l-a ajutat pe soțul său - inculpatul D.N.C. - în activitatea infracțională desfășurată în noaptea de 6/7 august 2010, declarația acesteia fiind înlăturată ca subiectivă prin interpretarea celorlalte mijloace de probe.

În susținerea vinovăției inculpatului D.N.C. s-a reținut și comportamentul acestuia extrem de precaut din data de 7 august 2010 când, conform procesului-verbal de supraveghere operativă, a efectuat deplasări în mai multe puncte din municipiul Pitești pentru a se asigura că nu este urmărit, a schimbat mijloacele de transport cu care s-a deplasat, în scopul evident de a deruta eventualele controale efectuate de organe abilitate ale statului (organe de poliție, Gardă Financiară, reprezentanți ai Vămii). În aceste împrejurări, în seara zilei de 7 august 2010, cei doi inculpați, D.N.C. și C.O.F. au luat legătura telefonic în vederea realizării tranzacției de țigări de contrabandă, tranzacție ce s-a și realizat, după cum rezultă din rezultatul percheziției domiciliare.

Astfel, cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpatului C.O.F. au fost identificate și ridicate 9 baxuri de țigări a câte 50 de cartușe, depozitate în saci de plastic de culoare neagră. În urma identificării acestora, lucrătorii A.N.A.F. București - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale au preluat țigaretele menționate în procesul-verbal de percheziție, de tipul celor pe care inculpatul D.N.C. i le solicitase inculpatului B.G.S., stabilind valoarea de piață a acestora la suma de 40.500 RON, conform actelor întocmite de specialiști, anexate la dosarul cauzei. La percheziția efectuată la domiciliul inculpatului C.O.F. a fost identificat în curtea imobilului inculpatul D.N.C., care a transportat și predat țigările de contrabandă, acesta fiind condus la reședința din Ș., în vederea efectuării percheziției domiciliare, unde au fost identificate un cartuș de țigări C.A., 6 pachete țigări C.A.

și 6 pachete țigări M.D., precum și suma de 20.000 RON și 4200 euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunilor cercetate. În dimineața zilei de 8 august 2010 a fost efectuată o percheziție și la domiciliul inculpatului B.G.S., însă nu au fost identificate mărfuri de contrabandă întrucât, conform procesului-verbal întocmit în baza Ordonanței provizorii nr. 45 din 6 august 2010, inculpatul B.G.S. a avut o convorbire telefonică cu o persoană identificată cu numele I., din care rezultă că la apariția organelor de poliție, inculpatul și complici ai acestuia, în prezent neidentificați, ar fi aruncat bunurile provenite din contrabandă.

Situația de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, inculpații rezervându-și dreptul de a nu da declarații la instanță (Încheierea din 24 martie 2011). În declarațiile date la urmărire penală, inculpații au avut o atitudine nesinceră, fără însă a-și construi vreo apărare, ci doar susținând că nu au comis faptele pentru care sunt cercetați. Activitatea infracțională a inculpaților D.N.C., B.G.S. și C.O.F. este dovedită de probatoriul administrat în cauză, în sensul că începând cu data sesizării, respectiv 11 martie 2010, cei trei inculpați au realizat mai multe tranzacții cu țigări de contrabandă, folosind același mod de operare în repetate rânduri, așa cum rezultă din interceptările convorbirilor și comunicărilor efectuate de către aceștia, precum și din procesele-verbale de supraveghere operativă.

Pornind de la noțiunea de grup infracțional organizat, astfel cum este reglementată în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, instanța de fond a apreciat că în cauză se regăsesc toate elementele ce caracterizează existența acestuia, la care au aderat și inculpații B.D.G., fratele inculpatului B.G.S., D.M., fratele inculpatului D.N.C., P.L. și B.C., față de aceștia fiind extinse cercetările. Rolul inculpaților B.D.G. și respectiv D.M. era acela de a executa comenzile fraților lor, înlesnind activitatea de distribuție a țigărilor de contrabandă sau substituindu-i pe inculpații B.G.S. și D.N.C. în momentul în care aceștia, din motive obiective sau subiective, nu puteau desfășura activitatea infracțională pentru continuitatea acesteia.

În raport cu situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților D.N.C., B.G.S., C.O.F., B.D.G. și D.M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, aflate în concurs real. Față de inculpatul C.O.F. s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 3 ani în condițiile art. 86 1 C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 690 din 25 martie 2003 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

La stabilirea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reținându-se, pe lângă gradul sporit de pericol social al faptelor, determinat de amploarea deosebită a fenomenului contrabandei cu consecințe nefaste pentru regimul vamal și pentru bugetul de stat, atitudinea nesinceră a inculpaților, antecedentele penale ale inculpatului C.O.F. și lipsa lor în ce-i privește pe ceilalți inculpați, precum și amploarea activității infracționale oglindită în valoarea prejudiciului. Față de aceste circumstanțe, instanța a apreciat că scopul preventiv și educativ, prev. de art. 52 C. pen., poate fi realizat numai prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, situate către minimul special, cu executare în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C.O.F., a constatat că a săvârșit faptele deduse judecății în termenul de încercare stabilit de instanță pentru pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, motiv pentru care, în baza art. 86 4 C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și a dispus ca această pedeapsă să fie executată alăturat de pedeapsa aplicată în prezenta cauză. Referitor la inculpatul P.L., a reținut că acuzația din rechizitoriu nu are niciun suport probator, pe baza unor interceptări telefonice se fac supoziții, întregul raționament bazându-se pe prezumții, neexistând date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, a apreciat prima instanță că nu există dovezi că inculpatul P.L. i-ar fi pus la dispoziție cu știință inculpatului D.N.C. autoturismele societății în vederea transportării de țigări de contrabandă, din actele dosarului rezultând că societatea avea lucrări în zona de vest a țării. Prin urmare, inculpatul D.M. se deplasa cu autoturismele societății în interes de serviciu, inculpatul P.L. neavând cunoștință despre activitatea infracțională a salariatului său. Susținerea că inculpatul D.M. l-a împrumutat în mai multe rânduri cu sume de bani, în schimbul cărora i-a îngăduit să folosească autoturismele în scopuri ilicite nu a fost primită de instanța de fond, întrucât era vorba despre împrumuturi care au fost restituite, iar nu despre sume primite în schimbul folosirii autoturismelor.

Față de toate aceste considerente, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății sub aspectul laturii obiective și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului P.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată. Sub aspectul laturii civile, a constatat că A.N.A.F. - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 44.409 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat și având în vedere că prin faptele lor inculpații, cu excepția inculpatului P.L., au cauzat un prejudiciu, precum și împrejurarea că aceștia au acționat ca grup organizat, în baza art. 14 C. proc.

pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligați, în solidar, la plata sumei menționate, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data plății integrale a prejudiciului. Întrucât de la inculpatul D.N.C. au fost ridicate sumele de 20.000 RON și 4.200 euro, s-a menținut sechestrul asigurător asupra lor în vederea acoperirii prejudiciului. De asemenea, având în vedere soluția pronunțată în ce-l privește pe inculpatul P.L., a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra celor trei autoturisme aparținând SC P.T.C. SRL Pitești. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M.

și B.D.G., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul a invocat, în esență, nelegala achitare a inculpatului P.L., solicitând condamnarea acestuia; nelegala ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra celor trei autoturisme aparținând firmei SC P.T.C. SRL, administrată de inculpatul P.L., efect al achitării acestuia, solicitând menținerea măsurii asigurătorii și omisiunea instanței de individualizare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 C. proc. pen., solicitând stabilirea acesteia conform Deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. Inculpații, în susținerea motivelor de apel, au invocat, în principal, nemotivarea hotărârii sub aspectul laturii penale și civile; încălcarea dreptului la apărare al inculpaților în sensul că nu s-a acordat un termen de judecată pentru depunerea actelor în circumstanțiere și pentru imposibilitatea prezentării la instanță a inculpaților B.D.G.

și B.G.S.; lipsa elementelor constitutive în cazul infracțiunii de grup infracțional organizat; activitățile desfășurate de inculpați constituie contravenție și nu infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată; greșita condamnare a inculpaților în lipsa unui probatoriu care să le susțină vinovăția; omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepselor și posibilității aplicării dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. Prin Decizia nr. 115/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Pitești și inculpații D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M. și B.D.G. împotriva Sentinței penale nr. 325 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 3927/109/2010 și, rejudecând, a fost desființată, în parte, sentința atacată: În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul P.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A obligat inculpatul P.L., în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 44.408 RON, plus dobânzile și penalitățile legale, despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală. A interzis celorlalți recurenți-inculpați numai de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut sechestrul asigurător instituit asupra celor trei autoturisme M. cu nr. AG XX XXX, S.F. cu nr. AG YY YYY și A. cu nr. AG ZZ ZZZ, aparținând SC P.T.C. SRL, în vederea acoperirii prejudiciului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale și a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare. Curtea a reținut că întreg materialul probator administrat demonstrează că inculpatul P.L.

a pus, de mai multe ori, la dispoziția inculpatului D.N.C., autoturismele aparținând societății sale, în vederea efectuării transportului de țigări de contrabandă. Inculpatul cunoștea acest lucru deoarece activitățile de mai sus aveau caracter repetat și organizat, funcție de cantitățile de țigări provenite pe relația Serbia. În opina instanței de prim control judiciar, inculpatul era implicat direct în organizarea transporturilor și asigurarea mijloacelor de transport necesare acestor activități. Astfel, deplasările către Timișoara, S.M.A. erau organizate de inculpatul P.L. împreună cu inculpatul D.N.C. după ce, în prealabil, acesta din urmă lua legătura cu furnizorii de țigări. De regulă, transporturile se realizau pe timpul nopții, pentru a ajunge la furnizor în jurul orelor 3:00 - 5:00, aspect care infirmă apărarea inculpatului pentru că așa-zisele sale „întâlniri de afaceri" aveau loc la ore atât de matinale.

În susținerea vinovăției inculpatului este și afirmația sa nesinceră, în sensul că nu îl cunoaște pe inculpatul B.G.S., susținând, fără vreun suport probator, că l-a însoțit o singură dată pe inculpatul D.N.C. la o persoană din zona de frontieră, însă nu a asistat la nicio discuție ce ar fi avut loc între cei doi inculpați referitoare la contrabanda de țigări. S-a reținut că inculpatul D.N.C. era folosit de inculpatul P.L. doar aparent ca șofer al societății, în vederea acoperirii sale în activitatea infracțională ce a avut ca obiect deținerea, transportarea, depozitarea ori comercializarea țigărilor de contrabandă, motivat de faptul că atribuțiunile sale în cadrul societății nu se regăseau în vreo fișă a postului.

Deși, pe tot parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul P.L. s-a prevalat de relația apropiată pe care a avut-o, din copilărie, cu inculpatul D.N.C., arătând că aceasta a justificat sprijinul pe care societatea pe care o administra l-a oferit inculpatului D.N.C., în construirea imobilului din Ș. (vile și anexe de lux deosebit, în discrepanță cu veniturile familiei D.), vinovăția acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 a fost dovedită cu prisosință, în opinia instanței de apel, de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și comunicărilor telefonice, declarațiile martorilor.

La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului P.L. au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale. În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, Curtea a constatat că probele administrate în cauză și la care s-a făcut referire în sentința apelată demonstrează săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în cadrul căruia au deținut, transportat, depozitat și comercializat țigări care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Prin urmare, a apreciat ca nefiind întemeiată critica inculpaților privind inexistența probelor de vinovăție. În legătură cu grupul infracțional organizat și cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, Curtea a reținut că acesta trebuie a fi format din cel puțin trei persoane care acționează pe o perioadă de timp, în mod coordonat, în scopul comiterii unei infracțiuni grave pentru obținerea directă ori indirectă a unui beneficiu financiar ori material. La aceste cerințe se mai adaugă structura determinată, rolurile prestabilite pentru membrii din cadrul grupului, continuitatea, fiind exclusă formarea ocazională, în scopul comiterii imediate a unei infracțiuni. Or, toate aceste condiții se regăsesc în activitatea infracțională a inculpaților.

Din această perspectivă, a reținut că inculpații au avut roluri prestabilite, exista o diviziune a muncii în cadrul grupului, disociind activitatea infracțională în deținerea, transportul, depozitarea și comercializarea țigărilor de contrabandă. Prin efortul conjugat al tuturor membrilor grupului, aceste operațiuni au fost realizate în vederea obținerii unui profit financiar. Totodată, nu trebuie ignorată nici perioada de câteva luni în care membrii grupului au acționat. În raport de argumentele expuse, a reținut existența grupului organizat, a rolurilor determinate avute de fiecare dintre inculpați și a săvârșirii infracțiunilor imputate, astfel că, a apreciat ca fiind lipsită de fundament cererea inculpaților de a fi achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2002.

Curtea a considerat că prima instanță, în mod greșit a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra celor trei autoturisme ale SC P.T.C. SRL, menținerea sechestrului asigurător fiind necesară pentru garantarea acoperirii prejudiciului, dar și pentru aplicarea art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., care se referă la confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea unei infracțiuni, chiar dacă acestea aparțin altei persoane care a cunoscut motivul utilizării lor, așa cum este cazul în speța de față. Cum în cauză s-a demonstrat folosirea celor trei autoturisme M. cu număr AG XX XXX, S.F. cu număr AG YY YYY și A. cu număr AG ZZ ZZZ, proprietatea SC P.T.C. SRL, în activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.N.C.

cu ajutorul inculpatului P.L., se impune menținerea sechestrului asigurător instituit asupra acestora. În ceea ce privește criticile inculpaților privind greșita individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a considerat că această operațiune a fost realizată în mod judicios de către prima instanță în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Situațiile personale ale inculpaților nu se circumscriu dispozițiilor art. 74 C. pen. și nu au forța necesară pentru a coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Instanța de prim control judiciar a apreciat însă că în raport de natura și gravitatea faptelor se impune interzicerea inculpaților doar a exercițiului drepturilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Sub aspectul laturii civile, a apreciat că toți inculpații trebuie să fie obligați, în solidar, la acoperirea prejudiciului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în cuantumul stabilit de prima instanță. Referitor la intenția inculpaților de a acoperi prejudiciul cauzat, a reținut că nimic nu îi împiedică pe aceștia să achite prejudiciul până la rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare, însă acoperirea parțială a prejudiciului ori valoarea modică a acestuia nu constituie un motiv pentru atenuarea pedepsei. Analizând considerentele hotărârii apelate, a constatat că aceasta este motivată, în fapt și în drept și, în condițiile în care probele administrate în cauză nu au răsturnat situația de fapt reținută în rechizitoriu, este lipsită de temei critica referitoare la nemotivarea hotărârii.

A apreciat ca neîntemeiată și critica apelanților-inculpați privind încălcarea dreptului la apărare întrucât prima instanța a respins motivat solicitarea inculpaților B.D.G. și B.G.S. de a administra probe în circumstanțiere și pentru depunerea cărora au cerut amânarea judecății cauzei, reținând că lipsa unora dintre inculpați majori, aflați în stare de libertate, nu poate împiedica judecătorul fondului să constate terminată cercetarea judecătorească și să acorde cuvântul pe fond, în dezbateri. S-a mai reținut de către instanța de control judiciar că respingerea propunerii de arestare preventivă nu constituie temei al achitării inculpaților deoarece în materia arestării preventive se analizează indiciile săvârșirii faptei, periculozitatea lăsării în libertate a inculpaților, și nu probele de vinovăție.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M., B.D.G. și P.L.. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în drept, cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 10, 12, 14, 17 2 , 18 C. proc. pen. În susținerea cazului de casare prev. de art. 395 9 pct. 12 C. proc. pen., inculpații D.N.C. și D.M. au arătat că, în mod neîntemeiat s-a dispus condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probele administrate rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective și, pe cale de consecință, se impune achitarea lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Au arătat că din probatoriul administrat nu rezultă date care să confirme împrejurarea că cei doi inculpați s-au organizat într-o structură criminală, nu s-a dovedit o continuitate a legăturilor dintre inculpați, faptul că se cunoșteau între ei și că erau stabilite anumite reguli sau anumite sarcini în cadrul grupului, ei acționând independent unii de alții, așa cum, de altfel, se reține și în rechizitoriu. Pe cale de consecință, au solicitat, în principal, achitarea recurenților-inculpați D.M. și D.N.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Întemeiat pe același caz de casare, inculpatul D.M.

a solicitat achitarea sa și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, arătând că din probatoriul administrat nu rezultă că acesta a comis vreun act material, de altfel singurul act material reținut de cele două instanțe este cel din data de 6/7 august 2010, când au și fost ridicate de la domiciliul lui C.O.F. cele 4.520 pachete cu țigări de contrabandă, dar la care recurentul nu a participat. Convorbirile telefonice purtate de recurent cu fratele său D.N.C., referitoare la transportul de țigări, nu s-au materializat în acte de transport cu țigări de contrabandă sau alte activități, prin urmare, lipsește elementul material al infracțiunii.

În susținerea cazului de casare prev. de art. 395 9 pct. 18 C. proc. pen., recurentul-inculpat P.L. a solicitat, în esență, casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. În acest sens, recurentul a susținut că s-a comis o eroare gravă de fapt de către instanța de apel, care a reținut, în lipsa unui probatoriu concludent, că acesta a cunoscut activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.N.C. și l-a ajutat cu autoturismul aparținând firmei la care lucra, l-a cunoscut pe recurentul-inculpat B.G.S. și l-a folosit pe D.N.C., doar aparent, ca șofer, la societatea sa, fiind implicat în mod direct în organizarea transporturilor de țigări de contrabandă și punerea mijloacelor de transport la dispoziția inculpatului D.N.C.

Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că recurentul-inculpat P.L. ar fi avut vreo participare la săvârșirea singurei tranzacții dovedite sau la alte tranzacții anterioare, dacă ar fi existat și alte transporturi sau tranzacții determinate, anterior datei de 6/7 august 2010, organele de urmărire penală și instanțele ar fi trebuit să pună la dispoziția A.N.A.F. datele necesare în vederea constituirii de parte civilă și pentru alte fapte decât cea pentru care s-a constituit parte civilă. De asemenea, participarea acestuia la contrabanda cu țigări nu rezultă nici din convorbirile telefonice efectuate în cauză, nici din supravegherea inculpatului D.N.C. Mai mult, în cauză nu a existat nicio autorizație de interceptare a convorbirilor telefonice în ceea ce îl privește pe acest inculpat, astfel că, organele de urmărire penală nu au avut vreo suspiciune asupra implicării acestuia în contrabanda cu țigări sau constituirea de grup infracțional organizat.

Totodată, în niciunul dintre procesele-verbale de consemnare a verificărilor și investigațiilor întocmite în cauză nu figurează recurentul-inculpat P.L. ca fiind printre persoanele verificate și investigate. În concluzie, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, inculpații P.L., D.M. și D.N.C., întemeiat pe cazul de prev. de art. 395 9 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante evidente, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita anterioară săvârșirii faptelor a celor trei inculpați, care nu sunt necunoscuți cu antecedente penale, au copii minori în întreținere, sunt căsătoriți și au locuri de muncă din care își câștigă existența.

În acest sens, s-a făcut trimitere la două decizii, respectiv, nr. 1644/2003 a Curții Supreme de Justiție și nr. 168/1998 a Curții de Apel București. În ceea ce privește modalitatea de executare, recurenții D.M. și D.N.C., cu referire la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, au solicitat aplicarea art. 74 . lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., iar inculpatul P.L., cu referire la infracțiunea de contrabandă, a solicitat reținerea art. 74 lit. a) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. În susținerea criticilor întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., referitoare la latura civilă, s-a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulate de D.N.C.

cu privire la ridicarea sechestrului asigurător instituit de către instanța de fond asupra sumelor de 20.000 RON și 4.200 euro în vederea acoperii prejudiciului și că inculpați D.N.C. și D.M. au depus la dispoziția instanței în vederea recuperării prejudiciului suma de 13.000 RON. În consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel. Tot pe latură civilă, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., cei trei recurenți-inculpați, P.L., D.M. și D.N.C., au susținut că instanțele i-au obligat în mod greșit la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F., atâta timp cât țigările au fost ridicate de A.N.A.F. în vederea valorificării, asupra acestora se putea dispune cel mult măsura confiscării prev. de art. 118 lit. a) C. pen.

Recurentul-inculpat C.O.F. a solicitat, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta a omis să se pronunțe cu privire la declarația martorului C.C., audiat în fața instanței de apel, mărturie care nu a fost desființată și nici contestată, astfel că nu i s-a dat valoarea probantă cuvenită. Pe fondul cauzei, circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. (în subsidiar, art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.), a susținut că instanța de apel a săvârșit o gravă eroare de fapt pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a dat eficiență declarației martorului C.C.

A mai susținut că atât din declarațiile inculpatului, cât și ale martorului C.C. rezultă că beneficiarul țigărilor în vederea comercializării nu a fost clientul său, ci martorul C.C., acesta neparticipând nici la descărcarea și nici la depozitarea țigărilor, de aceea, în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. Pe cale de consecință, a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a solicitat achitarea sa, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. A arătat că, lipsind cel de-al treilea membru al grupului și elementele de organizare și structură ale grupului, nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat, astfel cum este definit de lege. Inculpații B.G.S. și B.D.G. au solicitat, în cadrul cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 18 (în subsidiar, pct. 12) C. proc. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de contrabandă, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de grup infracțional organizat.

Au susținut că din probatoriul administrat nu rezultă în niciun fel contribuția lor la așa-zisul grup infracțional organizat și nici că au acționat cu intenție directă, calificată, că a existat o structură bine definită formată din mai mulți membri care ar fi avut sarcini și responsabilități precise în funcție de pregătirea și abilitatea specifică fiecăruia, că aveau un lider care coordona activitatea infracțională, stabilea datele și intervalul orar în care se desfășura activitatea infracțională, precum și modul în care urma să fie împărțit produsul infracțiunii. Totodată, au susținut că pentru a exista un grup infracțional organizat trebuie să fie îndeplinite două condiții, respectiv cea a ermetismului și conspirativității.

Pe latură penală au mai solicitat, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepselor, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, întrucât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este într-un cuantum prea mare raportat la pedepsele aplicate pentru infracțiunea principală - cea de contrabandă. Având în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au familii bine organizate, au în întreținere copii minori și valoarea prejudiciului nerecuperat este modică, au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 C. pen. De asemenea, raportat la natura și gravitatea faptelor, și în ce privește pedepsele ce vor stabilite, prin reținerea circumstanțelor atenuante, au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., au solicitat să se constate că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova a acționat în nume propriu și s-a constituit parte civilă în cauză, însă nu are calitate procesuală întrucât nu este titularul dreptului. Totodată, s-a făcut o greșită aplicare a legii de către cele două instanțe și prin faptul că a obligat inculpații la plata dobânzilor aferente sumelor datorate și stabilite ca prejudiciu. De asemenea, trebuia stabilit pentru fiecare inculpat în parte valoarea prejudiciului în raport de activitățile infracționale realizate și nu să-i oblige, în solidar, la plata despăgubirilor civile.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs, invocate, care se circumscriu art. 385 9 pct. 10, 12, 14, 17 2 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, recursurile declarate de D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M., B.D.G. și P.L., ca fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate: 1. Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile comune ale recurenților-inculpați privind greșita lor condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă existența acestei fapte. Deși, cele două instanțe au reținut că există probe certe în sensul că inculpații D.N.C., B.G.S.

și C.O.F. au constituit în anul 2010 un grup infracțional organizat în scopul efectuării contrabandei cu țigări, la care au aderat, ulterior, inculpații B.D.G., D.M. și P.L., Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului apreciază că nu poate fi reținută în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 31/2003, de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea la un astfel de grup, fapte pentru care au fost cercetați și condamnați. Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat în baza probatoriului administrat că inculpații D.N.C., B.G.S. și C.O.F.

ar fi constituit grupul, stabilit reguli după care acesta să funcționeze și o anumită modalitate de lucru, referitoare la preluarea, transportul, depozitarea și comercializarea țigărilor de contrabandă, în scopul realizării unui obiectiv ilicit, astfel cum cere textul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 care definește grupul infracțional organizat. Potrivit art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, în teza a II-a de la lit. a) se arată că nu constituie grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Prin urmare, constituirea unui grup presupune o activitate de asociere a mai multor persoane, a unui nucleu autonom care să ființeze în timp, să aibă o structură determinată și roluri prestabilite în planurile de comitere a unor infracțiuni. Grupul organizat presupune ca infractorii să fie supuși unei discipline interne, guvernată de instituirea unor reguli privind ierarhia și rolul fiecăruia din membri în realizarea obiectivului și planurilor infracționale adoptate.

Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se constată că acuzarea și condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor s-a sprijinit exclusiv, în opinia instanței de recurs, pe aprecieri subiective. Probele administrate nu au relevat existența unei structuri organizate, care a acționat coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpați sau la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit și în cadrul căreia fiecare inculpat să fi avut un rol prestabilit. De asemenea, activitatea lor nu a durat în timp, motiv pentru care nici nu s-a reținut forma continuată a infracțiunilor, nu a fost coordonată de un anumit lider de grup, inculpații acționând împreună fără a avea roluri prestabilite.

Se constată, așadar, că nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existența unui grup infracțional organizat. În considerarea aspectelor teoretice menționate și raportat la cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că probele dosarului dovedesc doar împrejurarea că inculpații D.N.C., B.G.S. și C.O.F. au desfășurat împreună activități infracționale în modalitatea reținută de cele două instanțe în realizarea conținutului infracțiunilor de contrabandă cu țigări, nerezultând însă că aceștia ar fi constituit și ar fi fost conducători ai vreunui grup infracțional. Chiar din expunerea faptelor în actul de sesizare, reiese că inculpații D.M. și C.O.F. nu se cunoșteau, acționau independent, iar după obținerea țigărilor de contrabandă prin filiere diferite din Serbia nu aveau o rețea de distribuție proprie, ci le vindeau prin alte persoane interpuse pe care le găseau ocazional, într-o piață din mun.

Pitești, având autonomie în activitățile pe care le desfășurau și nu acționau după reguli prestabilite, ci în funcție de situație, astfel că activitățile infracționale pe care le-au desfășurat sunt specifice unei forme de participație ocazională. Totodată, legătura subiectivă dintre inculpați, cooperarea acestora este o condiție de existență a pluralității ocazionale și nu trebuie identificată cu organizarea necesară unei pluralități constituite. Faptul că inculpații B.D.G., D.M. au desfășurat activități de înlesnire a comercializării țigărilor de către inculpații D.N.C., B.G.S. este justificată de relațiile apropiate existente între ei, determinate de legătura de rudenie (frați) și nu poate fi apreciată ca o aderare la un grup infracțional.

Așadar, având în vedere că nu se poate dovedi existența unor activități de constituire a unui grup infracțional organizat în sarcina inculpaților D.N.C., B.G.S. și C.O.F., instanța de recurs apreciază că nu poate reține nici existența acțiunilor de aderare a celorlalți inculpați la un grup infracțional inexistent. Mai mult, în ceea ce îl privește pe inculpatul P.L., se reține că este asociat și administrator la SC P.T.C. SRL Pitești, la care inculpatul D.N.C. era angajat ca șofer și, în virtutea relațiilor de prietenie dintre cei doi și a celor de serviciu (patron - angajat), inculpatul P.L. discuta cu acesta data și ora plecării la efectuarea lucrărilor în diferite zone din țară. Împrejurarea că inculpatul D.M.

efectua curse în zona Timișoara, S.M.A. și că la unul dintre transporturi a fost însoțit de către inculpatul P.L. este justificată de activitățile pe care le desfășura ca angajat al firmei lui P.L. - șofer - și de necesitatea derulării activităților comerciale, nefiind dovedit cu niciun mijloc de probă că inculpatul P.L. ar fi sprijinit activitățile membrilor din pretinsul grup infracțional. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt dovedite elementele necesare existenței unui grup infracțional organizat, așa cum este definit de textul de lege, care practic nu există și, prin urmare, recursurile inculpaților D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M., B.D.G. și P.L. sunt întemeiate sub acest aspect, urmând a fi reținută incidența dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003. Față de soluția dispusă în cauză cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, analizarea de către instanța de recurs a celorlalte critici ale recurenților-inculpați, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen., referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii și greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, nu se mai impune. 2. Criticile recurenților-inculpați D.M., C.O.F., B.G.S., B.D.G., circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 și 18 C. proc.

pen., privind greșita lor condamnare de către cele două instanțe pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, sunt neîntemeiate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că, cele două instanțe, în mod judicios au apreciat că faptele inculpaților D.M., C.O.F., B.G.S. și B.D.G., care în cursului anului 2010 au deținut, transportat, depozitat și comercializat țigări care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată. Contrar celor susținute de recurentul-inculpat D.M., Înalta Curte constată că din probatoriul administrat în cauză rezultă că acesta a purtat mai multe discuții telefonice cu fratele său D.N.C.

la datele de 7 aprilie 2010, 11 aprilie 2010, 28 aprilie 2010, în care stabileau ce cantități de țigări mai deținea pentru a fi comercializate, de regulă inculpatul D.M. îi comunica fratelui său câte baxuri de țigări mai avea pentru comercializare și ce mărci (C.A. P.M., W., F. etc). Susținerea inculpatului D.M. că toate aceste convorbiri telefonice nu s-au materializat în vreo activitate de trafic de țigări nu pot fi primite de către instanța de recurs, pe de o parte, că pentru a fi realizat elementul material al infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 54/2010, trebuie realizată una dintre activitățile enumerate alternativ în textul de lege, respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea mărfurilor ce trebuie plasate sub regim vamal, or, sub acest aspect chiar din discuțiile telefonice necontestate