ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3780/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3780/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 325 din 30 iunie 2011,

pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 3927/109/2010, au fost condamnați

inculpații D.N.C., B.G.S., B.D.G. și D.M., la câte:

- 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- 2 ani închisoare și

1 an interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006, republicată.

În baza art. 33 lit.

a), 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpații să execute

pedepsele cele mai grele, de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 57 C.

pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. pe durata executării pedepselor, s-a interzis inculpaților

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.N.C. reținerea, respectiv

ziua de 8 august 2010.

Prin aceeași sentință

a fost condamnat și inculpatul C.O.F. la :

- 5 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev.

de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare și

1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să o

execute pe cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 690 din 25 martie 2003 a

Judecătoriei Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 430 din 16 septembrie

2004 a Curții de Apel Pitești, pedeapsă ce va fi executată alăturat de pedeapsa

din prezenta sentință, inculpatul urmând să execute, în total, pedeapsa de 8

ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen., pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, respectiv ziua de 8 august 2010.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L.

pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 26 rap.

la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată.

În baza art. 14 C.

pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații D.N.C., C.O.F.,

B.G.S., B.D.G. și D.M. să plătească, în solidar, părții civile A.N.A.F. -

Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova suma de 44.409 RON, la care

s-au adăugat dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății

integrale a prejudiciului.

S-a menținut

sechestrul asigurător instituit asupra sumelor de 20.000 RON și 4.200 euro

ridicați de la inculpatul D.N.C., în vederea acoperirii prejudiciului.

S-a ridicat

sechestrul asigurător instituit asupra celor trei autoturisme, M. cu nr. AG XX

XXX, S.F. cu nr. AG YY YYY și A. cu nr. AG ZZ ZZZ, aparținând SC P.T.C. SRL.

Au fost obligați

inculpații D.N.C., B.G.S., C.O.F., B.D.G. și D.M. la câte 1.400 RON, cheltuieli

judiciare către stat.

Cheltuielile

judiciare pentru inculpatul P.L. au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, în urma sesizării din oficiu la data de 11

martie 2010 de către Brigada de Combatere a Crimei Organizate Pitești -

Serviciul de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor și

verificărilor efectuate, s-a stabilit că mai multe persoane aprovizionează

rețelele de distribuitori de țigări de contrabandă din mun. Pitești, printre

aceștia aflându-se și inculpații C.O.F. și D.N.C., aceasta din urmă fiind

persoana care și-a creat mai multe surse de aprovizionare cu țigări de

contrabandă, respectiv de pe raza județului Timiș (furnizori).

În lanțul

infracțional, persoana care furniza țigările de contrabandă inculpatului D.N.C.

a fost identificată ca fiind inculpatul B.G.S., care locuia într-o localitate

de graniță, respectiv comuna M.A., jud. Timiș, și care procura țigările de

contrabandă pe filiera Serbia.

Analizând actele și

lucrările dosarului (note de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale

de investigație, declarații inculpați, procese-verbale de percheziție

domiciliară și procese-verbale de supraveghere operativă și filaj), prima

instanță a reținut că este dovedită implicarea celor trei inculpați într-o

activitate infracțională organizată, continuitatea legăturilor dintre ei,

precum și împrejurarea că aceștia acționau în mod coordonat, fiecare având

roluri prestabilite și foarte clar determinate.

De asemenea, a mai

reținut că inculpații D.N.C. și C.O.F. nu aveau propriile rețele de

distribuție, acționând independent, inculpatul D.N.C. fiind singurul din

gruparea infracțională identificată (formată și din alte persoane, unele neidentificate,

altele aflate în curs de cercetare), care avea legături cu furnizorii direcți

de țigări de contrabandă (inculpații B.G.S., B.D.G., zis „L.", o altă

persoană din zona de frontieră apelată „R."), se aproviziona de la

aceștia, transporta țigările din zona de frontieră în mun. Pitești, le

distribuia altor persoane (inculpatul C.O.F., precum și altor persoane),

negocia prețurile, atât cu furnizorii, cât și cu distribuitorii din mun.

Pitești.

La rândul său,

inculpatul C.O.F. distribuia țigările cumpărate de la inculpatul D.N.C. altor

persoane care le vindeau mai departe în Piața C. din municipiul Pitești. S-a

reținut că, pentru existența grupului nu are relevanță că inculpații C.O.F. și

B.G.S. nu se cunoșteau, din contră, acest aspect vine să susțină faptul că

inculpatul C.O.F. nu acționa independent de inculpatul D.N.C., pentru că altfel

ar fi avut posibilitatea să se aprovizioneze direct de la sursă, iar

câștigurile, cu siguranță, ar fi fost mult mai mari.

Legătura dintre

inculpatul D.N.C. și inculpatul C.O.F. rezultă și din activitățile specifice

desfășurate la data de 7 august 2010, urmate de efectuarea de către organele de

urmărire penală a percheziției domiciliare, la locuința inculpatului C.O.F.,

împrejurare în care, în curtea imobilului acestuia a fost surprins inculpatul

D.N.C. care livrase inculpatului C.O.F. țigările de contrabandă, identificate

într-un număr de 9 (nouă) saci, din material plastic de culoare neagră în

garajul imobilului.

De asemenea, în

sprijinul dovedirii unei activități infracționale comune este declarația dată

de inculpatul C.O.F. în fața instanței de judecată, care a arătat că îl

cunoaște pe inculpatul D.M. de aproximativ un an de zile, perioadă în care i-a

furnizat țigări netimbrate („aproape un bax pentru consum personal").

S-a mai reținut în

baza probatoriului administrat că, la data de 5 august 2010, D.N.C. a intrat în

legătură cu un alt membru al grupării infracționale organizate, inculpatul

B.G.S., care are rolul de a procura țigările de contrabandă pe filiera Serbia,

fiind domiciliat într-o localitate de graniță, respectiv com. M.A., sat M.A.,

jud. Timiș și având facilități în realizarea activității de procurare și

distribuire de țigări de contrabandă, solicitându-i să-i procure mai multe

baxuri de țigări din sortimentele C., F., M.B., M.C., M.C.A. și alte mărci de

țigări, fapt ce rezultă din interceptarea convorbirilor efectuate în baza

Autorizației din 30 iulie 2010 emisă de Tribunalul Argeș. Ulterior acestei

discuții telefonice, au avut loc alte convorbiri interceptate în baza aceleiași

autorizații, din care rezultă că cei doi inculpați au convenit să se

întâlnească la data de 6 august 2010 în corn. M.A., la domiciliul inculpatul

B.G.S. care a reușit să procure mai multe baxuri de țigări din cele solicitate

de inculpatul D.N.C.

În după amiaza zilei

de 6 august 2010, tranzacția între cei doi inculpați s-a realizat, iar

inculpatul D.N.C. s-a reîntors spre municipiul Pitești în vederea realizării de

distribuție de țigări.

Atât în convorbirea

inițială, cât și în cele ulterioare realizării tranzacției, cei doi au stabilit

un plan bine determinat, în sensul că inculpatul B.G.S. urma să-i asigure

deplasarea în condiții de siguranță în zona de frontieră care este supusă unor

controale frecvente, în scopul de a nu fi oprit de eventuale filtre de poliție

care ar fi putut deconspira activitatea infracțională desfășurată. Deplasarea

către municipiul Pitești a fost realizată de către inculpatul D.N.C. cu multă

precauție, pentru considerentele menționate.

Marea majoritate a

baxurilor de țigări au fost procurate de D.N.C. urmau să fie vândute

inculpatului C.O.F., care a fost contactat telefonic de inculpatul D.N.C. chiar

pe drumul de întoarcere, în vederea stabilirii momentului când va avea loc

plasarea țigărilor.

De asemenea, inculpatul

D.N.C. a contactat-o telefonic și pe soția - martora D.F., care urma să îl

ajute la împachetarea țigărilor, în vederea plasării în condiții conspirate,

însă martora D.F. nu a recunoscut faptul că l-a ajutat pe soțul său -

inculpatul D.N.C. - în activitatea infracțională desfășurată în noaptea de 6/7

august 2010, declarația acesteia fiind înlăturată ca subiectivă prin

interpretarea celorlalte mijloace de probe.

În susținerea

vinovăției inculpatului D.N.C. s-a reținut și comportamentul acestuia extrem de

precaut din data de 7 august 2010 când, conform procesului-verbal de

supraveghere operativă, a efectuat deplasări în mai multe puncte din municipiul

Pitești pentru a se asigura că nu este urmărit, a schimbat mijloacele de

transport cu care s-a deplasat, în scopul evident de a deruta eventualele

controale efectuate de organe abilitate ale statului (organe de poliție, Gardă

Financiară, reprezentanți ai Vămii). În aceste împrejurări, în seara zilei de 7

august 2010, cei doi inculpați, D.N.C. și C.O.F. au luat legătura telefonic în

vederea realizării tranzacției de țigări de contrabandă, tranzacție ce s-a și

realizat, după cum rezultă din rezultatul percheziției domiciliare. Astfel, cu

ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpatului C.O.F. au fost identificate

și ridicate 9 baxuri de țigări a câte 50 de cartușe, depozitate în saci de

plastic de culoare neagră. În urma identificării acestora, lucrătorii A.N.A.F.

București - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale au preluat

țigaretele menționate în procesul-verbal de percheziție, de tipul celor pe care

inculpatul D.N.C. i le solicitase inculpatului B.G.S., stabilind valoarea de

piață a acestora la suma de 40.500 RON, conform actelor întocmite de

specialiști, anexate la dosarul cauzei.

La percheziția

efectuată la domiciliul inculpatului C.O.F. a fost identificat în curtea

imobilului inculpatul D.N.C., care a transportat și predat țigările de

contrabandă, acesta fiind condus la reședința din Ș., în vederea efectuării

percheziției domiciliare, unde au fost identificate un cartuș de țigări C.A., 6

pachete țigări C.A. și 6 pachete țigări M.D., precum și suma de 20.000 RON și

4200 euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunilor cercetate.

În dimineața zilei de

8 august 2010 a fost efectuată o percheziție și la domiciliul inculpatului

B.G.S., însă nu au fost identificate mărfuri de contrabandă întrucât, conform

procesului-verbal întocmit în baza Ordonanței provizorii nr. 45 din 6 august

2010, inculpatul B.G.S. a avut o convorbire telefonică cu o persoană

identificată cu numele I., din care rezultă că la apariția organelor de

poliție, inculpatul și complici ai acestuia, în prezent neidentificați, ar fi

aruncat bunurile provenite din contrabandă.

Situația de fapt a

fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală,

inculpații rezervându-și dreptul de a nu da declarații la instanță (Încheierea

din 24 martie 2011).

În declarațiile date

la urmărire penală, inculpații au avut o atitudine nesinceră, fără însă a-și

construi vreo apărare, ci doar susținând că nu au comis faptele pentru care

sunt cercetați.

Activitatea

infracțională a inculpaților D.N.C., B.G.S. și C.O.F. este dovedită de

probatoriul administrat în cauză, în sensul că începând cu data sesizării,

respectiv 11 martie 2010, cei trei inculpați au realizat mai multe tranzacții

cu țigări de contrabandă, folosind același mod de operare în repetate rânduri,

așa cum rezultă din interceptările convorbirilor și comunicărilor efectuate de

către aceștia, precum și din procesele-verbale de supraveghere operativă.

Pornind de la

noțiunea de grup infracțional organizat, astfel cum este reglementată în art. 2

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, instanța de fond a apreciat că în

cauză se regăsesc toate elementele ce caracterizează existența acestuia, la

care au aderat și inculpații B.D.G., fratele inculpatului B.G.S., D.M., fratele

inculpatului D.N.C., P.L. și B.C., față de aceștia fiind extinse cercetările.

Rolul inculpaților

B.D.G. și respectiv D.M. era acela de a executa comenzile fraților lor,

înlesnind activitatea de distribuție a țigărilor de contrabandă sau

substituindu-i pe inculpații B.G.S. și D.N.C. în momentul în care aceștia, din

motive obiective sau subiective, nu puteau desfășura activitatea infracțională

pentru continuitatea acesteia.

În raport cu situația

de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților D.N.C.,

B.G.S., C.O.F., B.D.G. și D.M. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7

din Legea nr. 39/2003 și de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea

nr. 86/2006, republicată, aflate în concurs real.

Față de inculpatul

C.O.F. s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., privind

recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa

de 3 ani în condițiile art. 86

1

C. pen., aplicată prin Sentința

penală nr. 690 din 25 martie 2003 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin

Decizia penală nr. 430 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

La stabilirea

pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art.

72 C. pen., reținându-se, pe lângă gradul sporit de pericol social al faptelor,

determinat de amploarea deosebită a fenomenului contrabandei cu consecințe nefaste

pentru regimul vamal și pentru bugetul de stat, atitudinea nesinceră a

inculpaților, antecedentele penale ale inculpatului C.O.F. și lipsa lor în ce-i

privește pe ceilalți inculpați, precum și amploarea activității infracționale

oglindită în valoarea prejudiciului. Față de aceste circumstanțe, instanța a

apreciat că scopul preventiv și educativ, prev. de art. 52 C. pen., poate fi

realizat numai prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, situate

către minimul special, cu executare în condiții privative de libertate,

potrivit art. 57 C. pen.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul C.O.F., a constatat că a săvârșit faptele deduse

judecății în termenul de încercare stabilit de instanță pentru pedeapsa ce

constituie primul termen al recidivei, motiv pentru care, în baza art. 86

4

C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare și a dispus ca această pedeapsă să fie executată alăturat de

pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Referitor la

inculpatul P.L., a reținut că acuzația din rechizitoriu nu are niciun suport

probator, pe baza unor interceptări telefonice se fac supoziții, întregul

raționament bazându-se pe prezumții, neexistând date din care să rezulte

presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis

în judecată.

Astfel, a apreciat

prima instanță că nu există dovezi că inculpatul P.L. i-ar fi pus la dispoziție

cu știință inculpatului D.N.C. autoturismele societății în vederea

transportării de țigări de contrabandă, din actele dosarului rezultând că

societatea avea lucrări în zona de vest a țării. Prin urmare, inculpatul D.M.

se deplasa cu autoturismele societății în interes de serviciu, inculpatul P.L.

neavând cunoștință despre activitatea infracțională a salariatului său.

Susținerea că

inculpatul D.M. l-a împrumutat în mai multe rânduri cu sume de bani, în

schimbul cărora i-a îngăduit să folosească autoturismele în scopuri ilicite nu

a fost primită de instanța de fond, întrucât era vorba despre împrumuturi care

au fost restituite, iar nu despre sume primite în schimbul folosirii

autoturismelor.

Față de toate aceste

considerente, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor deduse judecății sub aspectul laturii obiective și, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului P.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003 și de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006, republicată.

Sub aspectul laturii

civile, a constatat că A.N.A.F. - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale

Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 44.409 RON, reprezentând

prejudiciul cauzat bugetului de stat și având în vedere că prin faptele lor

inculpații, cu excepția inculpatului P.L., au cauzat un prejudiciu, precum și

împrejurarea că aceștia au acționat ca grup organizat, în baza art. 14 C. proc.

pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligați, în solidar, la plata sumei

menționate, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere

calculate până la data plății integrale a prejudiciului.

Întrucât de la

inculpatul D.N.C. au fost ridicate sumele de 20.000 RON și 4.200 euro, s-a

menținut sechestrul asigurător asupra lor în vederea acoperirii prejudiciului.

De asemenea, având în vedere soluția pronunțată în ce-l privește pe inculpatul

P.L., a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra celor trei

autoturisme aparținând SC P.T.C. SRL Pitești.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații D.N.C., C.O.F.,

B.G.S., D.M. și B.D.G., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Parchetul a invocat,

în esență, nelegala achitare a inculpatului P.L., solicitând condamnarea

acestuia; nelegala ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra celor

trei autoturisme aparținând firmei SC P.T.C. SRL, administrată de inculpatul

P.L., efect al achitării acestuia, solicitând menținerea măsurii asigurătorii

și omisiunea instanței de individualizare a pedepsei accesorii prevăzută de

art. 64 C. proc. pen., solicitând stabilirea acesteia conform Deciziei nr.

74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. Inculpații, în

susținerea motivelor de apel, au invocat, în principal, nemotivarea hotărârii

sub aspectul laturii penale și civile; încălcarea dreptului la apărare al

inculpaților în sensul că nu s-a acordat un termen de judecată pentru depunerea

actelor în circumstanțiere și pentru imposibilitatea prezentării la instanță a

inculpaților B.D.G. și B.G.S.; lipsa elementelor constitutive în cazul

infracțiunii de grup infracțional organizat; activitățile desfășurate de

inculpați constituie contravenție și nu infracțiunea de contrabandă prev. de

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată; greșita condamnare a

inculpaților în lipsa unui probatoriu care să le susțină vinovăția; omisiunea

reținerii circumstanțelor atenuante cu efecte asupra reducerii cuantumului

pedepselor și posibilității aplicării dispozițiilor art. 81 sau 86

1

C. pen.

Prin Decizia nr.

115/A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile formulate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Pitești și inculpații D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M. și B.D.G.

împotriva Sentinței penale nr. 325 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul

Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 3927/109/2010 și, rejudecând, a fost

desființată, în parte, sentința atacată:

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul P.L. la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (3) din

Legea nr. 86/2006, republicată.

În baza art. 33 și

art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A obligat inculpatul

P.L., în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 44.408 RON, plus

dobânzile și penalitățile legale, despăgubiri civile către Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

A interzis celorlalți

recurenți-inculpați numai de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

A menținut sechestrul

asigurător instituit asupra celor trei autoturisme M. cu nr. AG XX XXX, S.F. cu

nr. AG YY YYY și A. cu nr. AG ZZ ZZZ, aparținând SC P.T.C. SRL, în vederea

acoperirii prejudiciului.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale și a stabilit să rămână în sarcina statului

cheltuielile judiciare.

Curtea a reținut că

întreg materialul probator administrat demonstrează că inculpatul P.L. a pus,

de mai multe ori, la dispoziția inculpatului D.N.C., autoturismele aparținând

societății sale, în vederea efectuării transportului de țigări de contrabandă.

Inculpatul cunoștea acest lucru deoarece activitățile de mai sus aveau caracter

repetat și organizat, funcție de cantitățile de țigări provenite pe relația

Serbia. În opina instanței de prim control judiciar, inculpatul era implicat

direct în organizarea transporturilor și asigurarea mijloacelor de transport

necesare acestor activități.

Astfel, deplasările

către Timișoara, S.M.A. erau organizate de inculpatul P.L. împreună cu

inculpatul D.N.C. după ce, în prealabil, acesta din urmă lua legătura cu furnizorii

de țigări. De regulă, transporturile se realizau pe timpul nopții, pentru a

ajunge la furnizor în jurul orelor 3:00 - 5:00, aspect care infirmă apărarea

inculpatului pentru că așa-zisele sale „întâlniri de afaceri" aveau loc la

ore atât de matinale.

În susținerea

vinovăției inculpatului este și afirmația sa nesinceră, în sensul că nu îl

cunoaște pe inculpatul B.G.S., susținând, fără vreun suport probator, că l-a

însoțit o singură dată pe inculpatul D.N.C. la o persoană din zona de

frontieră, însă nu a asistat la nicio discuție ce ar fi avut loc între cei doi

inculpați referitoare la contrabanda de țigări.

S-a reținut că

inculpatul D.N.C. era folosit de inculpatul P.L. doar aparent ca șofer al

societății, în vederea acoperirii sale în activitatea infracțională ce a avut

ca obiect deținerea, transportarea, depozitarea ori comercializarea țigărilor

de contrabandă, motivat de faptul că atribuțiunile sale în cadrul societății nu

se regăseau în vreo fișă a postului.

Deși, pe tot

parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță,

inculpatul P.L. s-a prevalat de relația apropiată pe care a avut-o, din

copilărie, cu inculpatul D.N.C., arătând că aceasta a justificat sprijinul pe

care societatea pe care o administra l-a oferit inculpatului D.N.C., în

construirea imobilului din Ș. (vile și anexe de lux deosebit, în discrepanță cu

veniturile familiei D.), vinovăția acestuia sub aspectul comiterii

infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la

art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 a fost dovedită cu prisosință, în opinia

instanței de apel, de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și

comunicărilor telefonice, declarațiile martorilor.

La stabilirea și

individualizarea pedepsei pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului

P.L. au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu

este cunoscut cu antecedente penale.

În acord cu opinia

exprimată de judecătorul fondului, Curtea a constatat că probele administrate

în cauză și la care s-a făcut referire în sentința apelată demonstrează

săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat în cadrul căruia au deținut, transportat, depozitat și

comercializat țigări care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că

acestea provin din contrabandă. Prin urmare, a apreciat ca nefiind întemeiată

critica inculpaților privind inexistența probelor de vinovăție.

În legătură cu grupul

infracțional organizat și cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, Curtea a reținut că acesta trebuie a fi format din cel puțin trei

persoane care acționează pe o perioadă de timp, în mod coordonat, în scopul

comiterii unei infracțiuni grave pentru obținerea directă ori indirectă a unui

beneficiu financiar ori material. La aceste cerințe se mai adaugă structura

determinată, rolurile prestabilite pentru membrii din cadrul grupului,

continuitatea, fiind exclusă formarea ocazională, în scopul comiterii imediate

a unei infracțiuni. Or, toate aceste condiții se regăsesc în activitatea

infracțională a inculpaților.

Din această

perspectivă, a reținut că inculpații au avut roluri prestabilite, exista o

diviziune a muncii în cadrul grupului, disociind activitatea infracțională în

deținerea, transportul, depozitarea și comercializarea țigărilor de

contrabandă. Prin efortul conjugat al tuturor membrilor grupului, aceste

operațiuni au fost realizate în vederea obținerii unui profit financiar.

Totodată, nu trebuie ignorată nici perioada de câteva luni în care membrii

grupului au acționat.

În raport de

argumentele expuse, a reținut existența grupului organizat, a rolurilor

determinate avute de fiecare dintre inculpați și a săvârșirii infracțiunilor

imputate, astfel că, a apreciat ca fiind lipsită de fundament cererea

inculpaților de a fi achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2002.

Curtea a considerat

că prima instanță, în mod greșit a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit asupra celor trei autoturisme ale SC P.T.C. SRL, menținerea

sechestrului asigurător fiind necesară pentru garantarea acoperirii

prejudiciului, dar și pentru aplicarea art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., care

se referă la confiscarea bunurilor ce au fost folosite la săvârșirea unei

infracțiuni, chiar dacă acestea aparțin altei persoane care a cunoscut motivul

utilizării lor, așa cum este cazul în speța de față.

Cum în cauză s-a

demonstrat folosirea celor trei autoturisme M. cu număr AG XX XXX, S.F. cu

număr AG YY YYY și A. cu număr AG ZZ ZZZ, proprietatea SC P.T.C. SRL, în

activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.N.C. cu ajutorul

inculpatului P.L., se impune menținerea sechestrului asigurător instituit

asupra acestora.

În ceea ce privește

criticile inculpaților privind greșita individualizarea judiciară a pedepselor,

Curtea a considerat că această operațiune a fost realizată în mod judicios de

către prima instanță în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Situațiile personale

ale inculpaților nu se circumscriu dispozițiilor art. 74 C. pen. și nu au forța

necesară pentru a coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Instanța de prim

control judiciar a apreciat însă că în raport de natura și gravitatea faptelor

se impune interzicerea inculpaților doar a exercițiului drepturilor art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Sub aspectul laturii

civile, a apreciat că toți inculpații trebuie să fie obligați, în solidar, la

acoperirea prejudiciului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale, în cuantumul stabilit de prima instanță. Referitor la intenția

inculpaților de a acoperi prejudiciul cauzat, a reținut că nimic nu îi

împiedică pe aceștia să achite prejudiciul până la rămânerea definitivă a

sentinței penale de condamnare, însă acoperirea parțială a prejudiciului ori

valoarea modică a acestuia nu constituie un motiv pentru atenuarea pedepsei.

Analizând

considerentele hotărârii apelate, a constatat că aceasta este motivată, în fapt

și în drept și, în condițiile în care probele administrate în cauză nu au

răsturnat situația de fapt reținută în rechizitoriu, este lipsită de temei

critica referitoare la nemotivarea hotărârii.

A apreciat ca

neîntemeiată și critica apelanților-inculpați privind încălcarea dreptului la

apărare întrucât prima instanța a respins motivat solicitarea inculpaților

B.D.G. și B.G.S. de a administra probe în circumstanțiere și pentru depunerea

cărora au cerut amânarea judecății cauzei, reținând că lipsa unora dintre

inculpați majori, aflați în stare de libertate, nu poate împiedica judecătorul

fondului să constate terminată cercetarea judecătorească și să acorde cuvântul

pe fond, în dezbateri. S-a mai reținut de către instanța de control judiciar că

respingerea propunerii de arestare preventivă nu constituie temei al achitării

inculpaților deoarece în materia arestării preventive se analizează indiciile

săvârșirii faptei, periculozitatea lăsării în libertate a inculpaților, și nu

probele de vinovăție.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpații D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M., B.D.G. și P.L..

criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în drept,

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 12, 14, 17

2

,

18 C. proc. pen.

În susținerea cazului

de casare prev. de art. 395

9

pct. 12 C. proc. pen., inculpații

D.N.C. și D.M. au arătat că, în mod neîntemeiat s-a dispus condamnarea lor

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât

din probele administrate rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub

aspectul laturii subiective și, pe cale de consecință, se impune achitarea lor,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Au arătat că din

probatoriul administrat nu rezultă date care să confirme împrejurarea că cei

doi inculpați s-au organizat într-o structură criminală, nu s-a dovedit o

continuitate a legăturilor dintre inculpați, faptul că se cunoșteau între ei și

că erau stabilite anumite reguli sau anumite sarcini în cadrul grupului, ei

acționând independent unii de alții, așa cum, de altfel, se reține și în

rechizitoriu.

Pe cale de

consecință, au solicitat, în principal, achitarea recurenților-inculpați D.M.

și D.N.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

Întemeiat pe același

caz de casare, inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa și sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea

nr. 86/2006, republicată, arătând că din probatoriul administrat nu rezultă că

acesta a comis vreun act material, de altfel singurul act material reținut de

cele două instanțe este cel din data de 6/7 august 2010, când au și fost

ridicate de la domiciliul lui C.O.F. cele 4.520 pachete cu țigări de

contrabandă, dar la care recurentul nu a participat. Convorbirile telefonice

purtate de recurent cu fratele său D.N.C., referitoare la transportul de

țigări, nu s-au materializat în acte de transport cu țigări de contrabandă sau

alte activități, prin urmare, lipsește elementul material al infracțiunii.

În susținerea cazului

de casare prev. de art. 395

9

pct. 18 C. proc. pen.,

recurentul-inculpat P.L. a solicitat, în esență, casarea hotărârii pronunțate

de instanța de apel și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. În

acest sens, recurentul a susținut că s-a comis o eroare gravă de fapt de către

instanța de apel, care a reținut, în lipsa unui probatoriu concludent, că

acesta a cunoscut activitatea infracțională desfășurată de inculpatul D.N.C. și

l-a ajutat cu autoturismul aparținând firmei la care lucra, l-a cunoscut pe

recurentul-inculpat B.G.S. și l-a folosit pe D.N.C., doar aparent, ca șofer, la

societatea sa, fiind implicat în mod direct în organizarea transporturilor de

țigări de contrabandă și punerea mijloacelor de transport la dispoziția

inculpatului D.N.C.

Din probatoriul

administrat în cauză nu rezultă faptul că recurentul-inculpat P.L. ar fi avut

vreo participare la săvârșirea singurei tranzacții dovedite sau la alte

tranzacții anterioare, dacă ar fi existat și alte transporturi sau tranzacții

determinate, anterior datei de 6/7 august 2010, organele de urmărire penală și

instanțele ar fi trebuit să pună la dispoziția A.N.A.F. datele necesare în

vederea constituirii de parte civilă și pentru alte fapte decât cea pentru care

s-a constituit parte civilă.

De asemenea,

participarea acestuia la contrabanda cu țigări nu rezultă nici din convorbirile

telefonice efectuate în cauză, nici din supravegherea inculpatului D.N.C. Mai

mult, în cauză nu a existat nicio autorizație de interceptare a convorbirilor

telefonice în ceea ce îl privește pe acest inculpat, astfel că, organele de

urmărire penală nu au avut vreo suspiciune asupra implicării acestuia în

contrabanda cu țigări sau constituirea de grup infracțional organizat.

Totodată, în niciunul

dintre procesele-verbale de consemnare a verificărilor și investigațiilor întocmite

în cauză nu figurează recurentul-inculpat P.L. ca fiind printre persoanele

verificate și investigate.

În concluzie, a

solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar,

inculpații P.L., D.M. și D.N.C., întemeiat pe cazul de prev. de art. 395

9

pct. 14 C. proc. pen., au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor,

în sensul reținerii circumstanțelor atenuante evidente, prev. de art. 74 lit.

a) C. pen., referitoare la conduita anterioară săvârșirii faptelor a celor trei

inculpați, care nu sunt necunoscuți cu antecedente penale, au copii minori în

întreținere, sunt căsătoriți și au locuri de muncă din care își câștigă

existența. În acest sens, s-a făcut trimitere la două decizii, respectiv, nr.

1644/2003 a Curții Supreme de Justiție și nr. 168/1998 a Curții de Apel

București.

În ceea ce privește

modalitatea de executare, recurenții D.M. și D.N.C., cu referire la

infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, au solicitat aplicarea art.

74 . lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 86

1

C. pen., iar

inculpatul P.L., cu referire la infracțiunea de contrabandă, a solicitat

reținerea art. 74 lit. a) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

În susținerea

criticilor întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

10 C. proc. pen., referitoare la latura civilă, s-a susținut că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale formulate de D.N.C. cu

privire la ridicarea sechestrului asigurător instituit de către instanța de

fond asupra sumelor de 20.000 RON și 4.200 euro în vederea acoperii

prejudiciului și că inculpați D.N.C. și D.M. au depus la dispoziția instanței

în vederea recuperării prejudiciului suma de 13.000 RON.

În consecință, a

solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la

instanța de apel.

Tot pe latură civilă,

invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., cei trei recurenți-inculpați, P.L., D.M. și D.N.C., au susținut că

instanțele i-au obligat în mod greșit la plata despăgubirilor civile către

A.N.A.F., atâta timp cât țigările au fost ridicate de A.N.A.F. în vederea

valorificării, asupra acestora se putea dispune cel mult măsura confiscării

prev. de art. 118 lit. a) C. pen.

Recurentul-inculpat

C.O.F. a solicitat, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel, întrucât aceasta a omis să se pronunțe cu privire la

declarația martorului C.C., audiat în fața instanței de apel, mărturie care nu

a fost desființată și nici contestată, astfel că nu i s-a dat valoarea probantă

cuvenită.

Pe fondul cauzei,

circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. (în subsidiar, art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.), a susținut că

instanța de apel a săvârșit o gravă eroare de fapt pronunțând o hotărâre

nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a dat eficiență declarației martorului

C.C.

A mai susținut că

atât din declarațiile inculpatului, cât și ale martorului C.C. rezultă că

beneficiarul țigărilor în vederea comercializării nu a fost clientul său, ci

martorul C.C., acesta neparticipând nici la descărcarea și nici la depozitarea

țigărilor, de aceea, în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea

nr. 86/2006.

Pe cale de

consecință, a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a

solicitat achitarea sa, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii. A arătat că, lipsind cel de-al treilea membru al grupului și

elementele de organizare și structură ale grupului, nu se poate reține existența

unui grup infracțional organizat, astfel cum este definit de lege.

Inculpații B.G.S. și

B.D.G. au solicitat, în cadrul cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 18 (în subsidiar, pct. 12) C. proc. pen., achitarea în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea

de contrabandă, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen. pentru infracțiunea de grup infracțional organizat.

Au susținut că din

probatoriul administrat nu rezultă în niciun fel contribuția lor la așa-zisul

grup infracțional organizat și nici că au acționat cu intenție directă,

calificată, că a existat o structură bine definită formată din mai mulți membri

care ar fi avut sarcini și responsabilități precise în funcție de pregătirea și

abilitatea specifică fiecăruia, că aveau un lider care coordona activitatea

infracțională, stabilea datele și intervalul orar în care se desfășura

activitatea infracțională, precum și modul în care urma să fie împărțit produsul

infracțiunii.

Totodată, au susținut

că pentru a exista un grup infracțional organizat trebuie să fie îndeplinite

două condiții, respectiv cea a ermetismului și conspirativității.

Pe latură penală au

mai solicitat, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepselor, sub aspectul cuantumului și a

modalității de executare, întrucât pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev.

de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este într-un cuantum prea mare raportat la

pedepsele aplicate pentru infracțiunea principală - cea de contrabandă. Având

în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au familii bine

organizate, au în întreținere copii minori și valoarea prejudiciului

nerecuperat este modică, au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanței

atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

De asemenea, raportat

la natura și gravitatea faptelor, și în ce privește pedepsele ce vor stabilite,

prin reținerea circumstanțelor atenuante, au solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 81 sau art. 86 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, în cadrul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., au solicitat să se constate că Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova a acționat în nume propriu

și s-a constituit parte civilă în cauză, însă nu are calitate procesuală

întrucât nu este titularul dreptului.

Totodată, s-a făcut o

greșită aplicare a legii de către cele două instanțe și prin faptul că a

obligat inculpații la plata dobânzilor aferente sumelor datorate și stabilite

ca prejudiciu. De asemenea, trebuia stabilit pentru fiecare inculpat în parte

valoarea prejudiciului în raport de activitățile infracționale realizate și nu

să-i oblige, în solidar, la plata despăgubirilor civile.

Verificând cauza atât

sub aspectul motivelor de recurs, invocate, care se circumscriu art. 385

9

pct. 10, 12, 14, 17

2

și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu -

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază

că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, recursurile declarate de

D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M., B.D.G. și P.L., ca fondate, pentru considerentele

ce vor fi arătate:

apreciază ca fiind întemeiate criticile comune ale recurenților-inculpați

privind greșita lor condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7

din Legea nr. 39/2003, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă

existența acestei fapte.

Deși, cele două

instanțe au reținut că există probe certe în sensul că inculpații D.N.C.,

B.G.S. și C.O.F. au constituit în anul 2010 un grup infracțional organizat în

scopul efectuării contrabandei cu țigări, la care au aderat, ulterior,

inculpații B.D.G., D.M. și P.L., Înalta Curte analizând actele și lucrările

dosarului apreciază că nu poate fi reținută în sarcina acestora săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 31/2003, de inițiere,

constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea la un astfel de

grup, fapte pentru care au fost cercetați și condamnați.

Astfel, atât instanța

de fond, cât și instanța de apel au apreciat în baza probatoriului administrat

că inculpații D.N.C., B.G.S. și C.O.F. ar fi constituit grupul, stabilit reguli

după care acesta să funcționeze și o anumită modalitate de lucru, referitoare

la preluarea, transportul, depozitarea și comercializarea țigărilor de

contrabandă, în scopul realizării unui obiectiv ilicit, astfel cum cere textul

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 care definește grupul

infracțional organizat.

Potrivit art. 2 lit.

a) teza I din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat este grupul

structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o

perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai

multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu

financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, în teza

a II-a de la lit. a) se arată că nu constituie grup infracțional organizat,

grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor

infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri

prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Prin urmare,

constituirea unui grup presupune o activitate de asociere a mai multor

persoane, a unui nucleu autonom care să ființeze în timp, să aibă o structură

determinată și roluri prestabilite în planurile de comitere a unor infracțiuni.

Grupul organizat presupune ca infractorii să fie supuși unei discipline

interne, guvernată de instituirea unor reguli privind ierarhia și rolul

fiecăruia din membri în realizarea obiectivului și planurilor infracționale

adoptate.

Raportat la aceste

considerente de ordin teoretic, se constată că acuzarea și condamnarea

inculpaților pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor s-a

sprijinit exclusiv, în opinia instanței de recurs, pe aprecieri subiective.

Probele administrate nu au relevat existența unei structuri organizate, care a

acționat coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpați sau la

care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit și în cadrul căreia

fiecare inculpat să fi avut un rol prestabilit. De asemenea, activitatea lor nu

a durat în timp, motiv pentru care nici nu s-a reținut forma continuată a

infracțiunilor, nu a fost coordonată de un anumit lider de grup, inculpații

acționând împreună fără a avea roluri prestabilite. Se constată, așadar, că nu

există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existența unui grup

infracțional organizat.

În considerarea

aspectelor teoretice menționate și raportat la cauza dedusă judecății, Înalta

Curte reține că probele dosarului dovedesc doar împrejurarea că inculpații

D.N.C., B.G.S. și C.O.F. au desfășurat împreună activități infracționale în

modalitatea reținută de cele două instanțe în realizarea conținutului

infracțiunilor de contrabandă cu țigări, nerezultând însă că aceștia ar fi

constituit și ar fi fost conducători ai vreunui grup infracțional. Chiar din

expunerea faptelor în actul de sesizare, reiese că inculpații D.M. și C.O.F. nu

se cunoșteau, acționau independent, iar după obținerea țigărilor de contrabandă

prin filiere diferite din Serbia nu aveau o rețea de distribuție proprie, ci le

vindeau prin alte persoane interpuse pe care le găseau ocazional, într-o piață

din mun. Pitești, având autonomie în activitățile pe care le desfășurau și nu

acționau după reguli prestabilite, ci în funcție de situație, astfel că

activitățile infracționale pe care le-au desfășurat sunt specifice unei forme

de participație ocazională.

Totodată, legătura

subiectivă dintre inculpați, cooperarea acestora este o condiție de existență a

pluralității ocazionale și nu trebuie identificată cu organizarea necesară unei

pluralități constituite.

Faptul că inculpații

B.D.G., D.M. au desfășurat activități de înlesnire a comercializării țigărilor

de către inculpații D.N.C., B.G.S. este justificată de relațiile apropiate

existente între ei, determinate de legătura de rudenie (frați) și nu poate fi

apreciată ca o aderare la un grup infracțional.

Așadar, având în

vedere că nu se poate dovedi existența unor activități de constituire a unui

grup infracțional organizat în sarcina inculpaților D.N.C., B.G.S. și C.O.F.,

instanța de recurs apreciază că nu poate reține nici existența acțiunilor de

aderare a celorlalți inculpați la un grup infracțional inexistent.

Mai mult, în ceea ce

îl privește pe inculpatul P.L., se reține că este asociat și administrator la

SC P.T.C. SRL Pitești, la care inculpatul D.N.C. era angajat ca șofer și, în

virtutea relațiilor de prietenie dintre cei doi și a celor de serviciu (patron

- angajat), inculpatul P.L. discuta cu acesta data și ora plecării la

efectuarea lucrărilor în diferite zone din țară.

Împrejurarea că

inculpatul D.M. efectua curse în zona Timișoara, S.M.A. și că la unul dintre

transporturi a fost însoțit de către inculpatul P.L. este justificată de

activitățile pe care le desfășura ca angajat al firmei lui P.L. - șofer - și de

necesitatea derulării activităților comerciale, nefiind dovedit cu niciun

mijloc de probă că inculpatul P.L. ar fi sprijinit activitățile membrilor din

pretinsul grup infracțional.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt dovedite elementele

necesare existenței unui grup infracțional organizat, așa cum este definit de

textul de lege, care practic nu există și, prin urmare, recursurile

inculpaților D.N.C., C.O.F., B.G.S., D.M., B.D.G. și P.L. sunt întemeiate sub

acest aspect, urmând a fi reținută incidența dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune achitarea

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr.

39/2003.

Față de soluția

dispusă în cauză cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003, analizarea de către instanța de recurs a celorlalte critici ale

recurenților-inculpați, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen., referitoare la lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii și greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, nu se

mai impune.

recurenților-inculpați D.M., C.O.F., B.G.S., B.D.G., circumscrise cazurilor de

casare prev. de art. 385

9

pct. 12 și 18 C. proc. pen., privind

greșita lor condamnare de către cele două instanțe pentru săvârșirea

infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

republicată, sunt neîntemeiate.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că, cele două instanțe, în

mod judicios au apreciat că faptele inculpaților D.M., C.O.F., B.G.S. și

B.D.G., care în cursului anului 2010 au deținut, transportat, depozitat și

comercializat țigări care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că

provin din contrabandă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată.

Contrar celor

susținute de recurentul-inculpat D.M., Înalta Curte constată că din probatoriul

administrat în cauză rezultă că acesta a purtat mai multe discuții telefonice

cu fratele său D.N.C. la datele de 7 aprilie 2010, 11 aprilie 2010, 28 aprilie

2010, în care stabileau ce cantități de țigări mai deținea pentru a fi

comercializate, de regulă inculpatul D.M. îi comunica fratelui său câte baxuri

de țigări mai avea pentru comercializare și ce mărci (C.A. P.M., W., F. etc).

Susținerea

inculpatului D.M. că toate aceste convorbiri telefonice nu s-au materializat în

vreo activitate de trafic de țigări nu pot fi primite de către instanța de

recurs, pe de o parte, că pentru a fi realizat elementul material al

infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

republicată, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 54/2010, trebuie

realizată una dintre activitățile enumerate alternativ în textul de lege,

respectiv colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea,

depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea mărfurilor ce trebuie plasate sub

regim vamal, or, sub acest aspect chiar din discuțiile telefonice necontestate