ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3129/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3129/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față,

Prin Sentința penală nr. 323 din 30 iunie

2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost condamnați inculpații O.E.D.,

P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., D.F., M.J., M.I. și B.C. la câte:

- 3 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional

organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

- 1 an și 6 luni

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr.

86/2006 republicată, cu aplic. disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

- 10 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296

1

lit. l) din Legea

nr. 571/2003 cu aplic. disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, și s-a dispus ca inculpații să

execute pedepsele cele mai grele, de câte 3 ani și 6 luni închisoare, sporite

cu câte 6 luni, în total câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. pe durata executării pedepselor, s-au interzis inculpaților

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

s-au dedus din pedepse perioadele executate după cum urmează: O.E.D. 21

septembrie 2010 - 14 octombrie 2010; P.G.P. 21 septembrie 2010 - 13 octombrie

2010 și M.J. 11 octombrie 2010 - 15 octombrie 2010.

În baza art. 160

5

alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe s-a

dispus încetarea stării de libertate provizorie a inculpaților O.E.D. și

P.G.P., precum și măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art.

145 C. proc. pen., instituită în sarcina inculpatului M.J.

S-a respins ca

neîntemeiată cererea inculpatului O.E.D. privind înlocuirea măsurii prev. de

art. 145 C. proc. pen. cu măsura prev. de art. 145

1

C. proc. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i

1

) C. proc. pen. și art. 260 alin.

(2) C. pen, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.I.

pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

În baza art. 14 C.

pen. rap. la art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații O.E.D., P.G.P.,

Ș.A.G., Ș.S., D.F., M.J., M.I. și B.C. să plătească în solidar suma de

3.691.835, 911 RON părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, la care s-au

adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanței fiscale principale.

S-a menținut

sechestrul asigurător asupra sumelor de 10.000 euro și 9.300 RON ridicați de la

numita Ș.E. (soacra inculpatei P.G.P.) și a sumei de 3.550 RON ridicați de la

inculpatul O.E.D. în vederea acoperirii prejudiciului.

Au fost obligați inculpații

O.E.D., P.G.P., D.F., M.J., M.I. și B.C. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare

către stat, iar pe inculpații Ș.A.G. și Ș.S. la câte 1.800 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 400 RON, reprezentând onorariul avocatului

din oficiu, s-a dispus a fi avansați din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 21D/P

din 25 noiembrie 2010, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, a trimis

în judecată pe inculpații O.E.D., P.G.P., P.G., D.N., Ș.A.G., Ș.S., D.F., M.J.,

M.I., B.C. și C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 R, art. 296

1

lit. l din Legea nr. 571/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și A.I., pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 C. pen.

În esență, în actul

de sesizare s-a reținut, că în cursul anului 2010, până la data surprinderii,

respectiv 21 septembrie 2010, au constituit un grup infracțional organizat în

scopul obținerii de venituri din comercializarea țigărilor de contrabandă, au

transportat, depozitat și comercializat țigări care trebuie plasate sub un

regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, în valoare de 139.108

RON, au deținut astfel de produse în afara antrepozitarilor autorizați pentru

produsele din tutun prelucrat.

La termenul din 16

iunie 2011, s-a disjuns cauza față de inculpații P.G., D.N. și C.V.,

formându-se un nou dosar.

Ceilalți inculpați au

solicitat, în baza art. 320

1

C. proc. pen., ca judecata să se facă

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Având în vedere

aceste probe, tribunalul a reținut, că la data de 11 martie 2010, lucrătorii

Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Pitești - Serviciul de Combatere a

Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, pornind de la informații de

notorietate publică, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că în

municipiul Pitești există rețele implicate în vânzarea țigărilor de

contrabandă.

Prin mijloace

specifice informative s-a reușit identificarea mai multor persoane care

aprovizionează rețelele respective (distribuitori), printre aceștia aflându-se

și inculpatul O.E.D.

Tot în urma

investigațiilor și verificărilor efectuate de organele de urmărire penală au

fost identificați și inculpații P.G.P., P.G., D.N., Ș.A.G., Ș.S., D.F. și

învinuitul B.C., care îl ajuta pe inculpatul O.E.D. în transportarea,

ascunderea, depozitarea, comercializarea țigărilor de contrabandă. Responsabili

cu aprovizionarea rețelei cu marfă erau inculpatul M.J. și învinuitul M.I.,

care o aduceau de pe raza județului Galați.

Din actele dosarului,

coroborate (note de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de

investigație, declarații inculpați, procese-verbale de percheziție domiciliară

și procese-verbale de supraveghere operativă și filaj), rezultă implicarea

tuturor inculpaților și învinuiților într-o activitate infracțională

organizată, continuitatea legăturilor dintre ei, precum și împrejurarea că

aceștia acționau în mod coordonat, fiecare având roluri prestabilite și foarte

clar determinate.

Din dosarul cauzei,

rezultă că, inculpatul O.E.D. era cel care avea legături directe atât cu

furnizorii (M.J., M.I.), cât și cu ceilalți membrii ai grupării. Aceștia din

urmă îndeplineau activități bine determinate, respectiv soții Ș.A.G. și Ș.S.,

proprietarii imobilului situat în municipiul Pitești, str. S., județul Argeș,

erau depozitarii țigărilor de contrabandă, inculpatele P.G.P. și D.F. vindeau

marfa unui număr mare de clienți atât cu amănuntul, cât și en-gros. De

asemenea, inculpatul P.G. desfășura activități de transport a mărfurilor atât

în scop de aprovizionare, cât și de vânzare către clienți, conform ordinelor

directe ale inculpatului O.E.D., fiind plătit de acesta din urmă. Inculpatul

D.N. și învinuiții C.V. și B.C. achiziționau cantități mari de țigări de

contrabandă de la inculpatul O.E.D., iar ulterior le distribuiau altor

persoane.

De asemenea, în

sprijinul dovedirii unei activități infracționale comune, este declarația dată

de martorul T.V., care a arătat, că le cunoaște pe D.F. și P.G.P. și știe că

acestea "se ocupă, în Piața C., de mai mulți ani, cu comercializarea de

țigări, iar în ultimul an cu țigări din Moldova și Ucraina" (...)

"uneori, P.G.P. era ajutată de Ș.A.G. și Ș.S. să care țigările din curtea

imobilului la mașină". Martorul N.V.S. arată că "în drumurile mele

i-am cunoscut, din vedere, pe numiții O.E.D., P.G.P. și P.G., iar cu ultimul

chiar am discutat despre vânzarea de țigări".

Legătura dintre

persoanele cercetate rezultă și din declarația inculpatului D.N., care a

arătat, că a cumpărat atât el, cât și soția sa, învinuita C.V., țigări de

contrabandă de la inculpatul O.E.D., uneori marfa fiind adusă de inculpatul P.G.

Cu prilejul audierii,

inculpatul B.C. a declarat că, în mai multe rânduri, a achiziționat țigări de

contrabandă de la inculpatul O.E.D., pe care le depozita la domiciliul său în

comuna B.M. și unde, la data de 4 august 2010, cu ocazia percheziției domiciliare,

au fost identificate 90.000 bucăți țigarete aparținând mărcilor V., P.M., S.,

K.M., K.F. Declarația acestuia se coroborează cu procesul-verbal întocmit de

organele de cercetare penală din care rezultă că, în data de 1 august 2010,

inculpații O.E.D. și P.G. s-au deplasat la București de unde au achiziționat

cantitatea de 35 baxuri țigări contrabandă, din care 5 baxuri au fost

transportate personal de către inculpatul O.E.D. la domiciliul învinuitului

B.C.

La data de 10 august

2010 a avut loc, conform procesului-verbal de supraveghere operativă, o altă

întâlnire dintre O.E.D., P.G. și M.J., ocazie cu care au procurat 10 baxuri

țigări contrabandă, din care o parte au ajuns la inculpatul D.N.

În data de 18 august

2010, organele de cercetare penală, care efectuau supravegherea operativă a

inculpaților P.G.P. și P.G., i-au surprins pe aceștia în timp ce au intrat în

imobilul de pe str. S., ce aparținea inculpaților Ș.A.G. și Ș.S., au luat un

pachet ce conținea țigări și l-au vândut unui bărbat neidentificat, în vârstă

de 55 - 60 ani. Întreaga operațiune a fost surprinsă prin fotografiere.

În data de 30 august

2010, inculpatul O.E.D. a luat legătura telefonic cu posesoarea postului

telefonic X1, învinuita C.V., ocazie cu care i-a cerut banii pentru două baxuri

de țigări marca M., livrate anterior de către inculpatul P.G.

În data de 9

septembrie 2010, în timp ce organele de cercetare penală efectuau supravegherea

operativă a inculpatului O.E.D., acesta s-a întâlnit în parcarea E.P. cu

inculpatul D.N., ocazie cu care acesta din urmă a achiziționat două baxuri de

țigări. Ulterior, inculpatul D.N. l-a contactat telefonic pe învinuitul A.I.

(discutând cu privire la prețul țigărilor de contrabandă) și pe învinuita C.V.

(spunându-i să sune oamenii pentru "arătură" - țigări P.).

Conform

procesului-verbal de supraveghere operativă, în data de 14 septembrie 2010,

inculpații P.G. și D.N. s-au întâlnit în parcarea O.P. Mioveni, ocazie cu care

primul i-a dat celui de-al doilea mai multe bagaje voluminoase cu țigări de

contrabandă. Detaliile întâlnirii au fost înregistrate de camerele video ale

stației O.P. și depuse la dosar.

În data de 17

septembrie 2010, inculpații O.E.D. și M.J. s-au întâlnit în parcarea

Complexului O.B. din cartierul Militari București, ocazie cu care, după ce au

încărcat mai mulți saci voluminoși din plastic de culoare neagră, ce conțineau

țigări de contrabandă, în autovehiculul celui dintâi, inculpatul O.E.D. i-a

înmânat inculpatului M.J. un teanc de bani.

Inculpatul O.E.D. s-a

deplasat în Pitești, str. S., unde a descărcat întreaga marfă împreună cu

inculpații P.G. și P.G.P., care îl așteptau. Întreaga activitate descrisă mai

sus a fost surprinsă prin filmări video și fotografii judiciare.

În data de 21

septembrie 2010, organele de cercetare penală au procedat la supravegherea

operativă a imobilului de pe str. S., ocazie cu care s-a stabilit că la ora

16:07 a sosit un taxi, din care a coborât inculpata P.G.P. Aceasta a intrat în

imobil și a ieșit la scurt timp având asupra sa o sacoșă de culoare albă. Cu ocazia

verificărilor efectuate de organele de poliție a rezultat faptul că aceasta

conține țigări de contrabandă mărcile D., P., V., W. Fiind întrebată în

legătură cu proveniența țigărilor, aceasta a declarat că le-a luat de la

imobilul mai sus-menționat, ocazie cu care a și predat o cheie care, susține că

deschide lacătul de la magazia de sub scară. Întreaga activitate a fost

surprinsă prin fotografii judiciare.

La percheziția

efectuată la domiciliul inculpaților Ș.S. și Ș.A.G. a fost găsită cantitatea de

17.699 pachete de țigări de contrabandă, aparținând mărcilor D., P., C., K.,

V., W., S., P.M., depozitată în beciul casei și în anexa de sub scară, în

valoare totală de 139.108 RON. Conform Adresei nr. A1 a Gărzii Financiare

Argeș, în imobil a fost identificată cantitatea de 353.980 țigarete, având

aplicate timbre de marcaj din Republica Moldova și Ucraina, iar prejudiciul

cauzat bugetului de stat a fost stabilit la suma de 107.344,4 RON.

Au fost identificate

cantități modice de țigări de contrabandă de același tip și la domiciliile

inculpaților D.F., M.J., aspect ce dovedește legătura existentă între aceștia

și ceilalți inculpați.

De asemenea, la

domiciliul inculpaților P.G. și P.G.P. au fost găsite două caiete în care erau

consemnate operațiunile de vânzare-cumpărare a mărfurilor de contrabandă,

rulate în perioada 7 octombrie 2009 - 20 octombrie 2010. Conform

Procesului-verbal nr. 4309 din 15 octombrie 2010 a Gărzii Financiare Argeș, în

perioada mai sus menționată au fost comercializate 3.937.220 țigarete provenind

din contrabandă, dintre care 1.385.320 doar în perioada iulie - septembrie

2010, aducându-se un prejudiciu bugetului de stat de 1.132.119 RON, din care

420.098 RON în perioada iulie - septembrie 2010.

Inculpații au

recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost reținute în

actul de sesizare, invocând disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Față de această

împrejurare, tribunalul a constatat că faptele inculpaților O.E.D., P.G.P.,

Ș.A.G., Ș.S., D.F., M.J., M.I. și B.C. întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.

7 din Legea nr. 39/2003, de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

republicată și de art. 296

1

lit. l din Legea nr. 571/2003, texte în

baza cărora s-au pronunțat condamnările. Întrucât inculpații au comis faptele

mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reținut

față de aceștia disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de

infracțiuni.

La stabilirea

pedepselor, s-a procedat la reducerea limitelor speciale cu 1/3, așa cum cer

disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dat fiind că inculpații au

uzat de disp. alin. (1) al aceluiași text de lege.

După reducerea

limitelor de pedeapsă, au fost avute în vedere criteriile de individualizare

prev. de art. 72 C. pen., reținându-se, pe lângă gradul sporit de pericol al

faptelor în contextul recrudescentei fenomenului contrabandei, cu consecințe

negative asupra bugetului de stat, împrejurarea că toți inculpații sunt

infractori primari.

În raport de aceste

circumstanțe, tribunalul a apreciat, că scopul preventiv și educativ prev. de

art. 52 C. pen. va fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedepse cu

închisoarea, situate către minimul special așa cum a fost redus, în condiții

privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen., o altă modalitate de

executare nefiind posibilă, date fiind limitele de pedeapsă chiar și reduse și

concursul de infracțiuni.

În ce-l privește pe

inculpatul A.I., în rechizitoriu s-a reținut că acesta a declarat că "nu a

cumpărat niciodată marfă personal de la soții D.", susținere contrazisă

atât de declarațiile inculpatului D.N. și a inculpatei C.V., cât și de

conținutul convorbirii purtate în data de 9 septembrie 2010 de A.I. cu D.N., în

care cei doi negociau prețul țigărilor de contrabandă.

La termenul de azi

inculpatul a învederat tribunalului că își retrage mărturia mincinoasă.

Având în vedere că

retragerea mărturiei s-a făcut înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a

se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, tribunalul a

apreciat că în speță se regăsește cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin.

(2) C. pen.

De altfel, de același

tratament a beneficiat, în faza de urmărire penală, martorul M.M.

Așa fiind, în baza

art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art 10 lit. i

1

) C. proc. pen., s-a

încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.I., pentru infracțiunea

prev. de art. 260 C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, tribunalul a constatat că Agenția Națională de Administrare Fiscală. -

Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă

cu suma de 3.691.853,911 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de

stat.

Având în vedere că

prin faptele lor inculpații au cauzat prejudiciul reclamat, precum și

împrejurarea că aceștia au acționat ca grup organizat, în baza art. 14 C. proc.

pen. rap. la art. 998 C. civ., aceștia au fost obligați, în solidar, la plata

sumei menționate, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere

calculate până la data plății integrale a prejudiciului.

Întrucât cu ocazia

percheziției domiciliare s-au ridicat de la numita Ș.E., soacra inculpatei

P.G.P., sumele de 10.000 euro și 9.300 RON, iar de la inculpatul O.E.D. suma de

3.550 RON, bani proveniți din comiterea infracțiunilor deduse judecății, s-a

menținut sechestrul asigurător instituit asupra acestor sume în vederea

acoperirii prejudiciului.

Împotriva acestei

sentinței au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, inculpații

M.J., M.I., B.C., P.G.P., D.F., Ș.A.G., Ș.S., O.E.D., petenții Ș.E. și V.A., și

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor,

invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

în scris, parchetul a susținut un singur motiv în favoarea inculpaților, ce

privește greșita aplicare a pedepsei accesorii, menționate la art. 64 lit. a)

C. pen., în sensul că în mod greșit prima instanță a interzis inculpaților și teza

I lit. a) din textul citat, respectiv dreptul de a alege.

Națională de Administrare Fiscală a criticat hotărârea primei instanțe, sub

aspectul faptului că nu a dispus, în conformitate cu art. 163, 167 C. proc.

pen., luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaților, în vederea

reparării pagubei produse prin infracțiune, deși prin cererea de constituire

parte civilă depusă la dosar a fost solicitat expres acest lucru.

comun de apel, pe care inculpații prin apărători l-au susținut, se referă la

greșita individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului prea mare,

cât și a modalității de executare, ținând seama și de împrejurarea că

inculpații au recunoscut faptele, beneficiind în fața primei instanțe de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Particular,

inculpații au adus și alte critici sentinței apelate, după cum urmează:

- Inculpații O.E.D.

și P.G.P. au arătat că în cursul urmăririi penale au formulat denunțuri în

legătură cu comiterea de către alte persoane a acestui gen de infracțiuni, însă

instanța de fond, greșit, nu a reținut dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 39/2003, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă și

apoi, urmând să aplice a doua reducere, cea prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

- Inculpata D.F. are

probleme majore de sănătate, fiind bolnavă de cancer, iar din acest punct de

vedere executarea pedepsei în regim de detenție reprezintă o sancțiune excesiv

de severă.

- Inculpații M.J. și

M.I. apreciază că sporul de pedeapsă aplicat nu se justifică, în contextul

tuturor particularităților ce caracterizează infracțiunile comise și atitudinea

inculpaților, fiind, dimpotrivă, evident că instanța ar fi trebuit să rețină

circumstanțele atenuante menționate de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește

prejudiciul civil greșit reținut de prima instanță, datorită cuantumului mult

prea mare, neefectuându-se o minimă analiză a înscrisurilor depuse la dosar,

pentru dovedirea acestuia.

Greșit, instanța a

menționat în hotărâre, față de inculpatul M.J. că măsura obligării de a nu

părăsi localitatea încetează de drept la data rămânerii definitive a sentinței

de condamnare.

- Inculpatul B.C. a

solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni menționate

în actul de inculpare, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 270 alin.

(3) din Legea nr. 86/2006, republicată, apreciind că aceasta este o infracțiune

absorbantă, care le include pe celelalte.

În subsidiar,

consideră că ar fi trebuit ca acesta să beneficieze de circumstanțe atenuante,

fiind singura persoană care a achitat prejudiciul infracțional.

- Inculpata P.G.P. a

solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr.

39/2003, în art. 323 alin. (1) C. pen.

Ș.E. și V.A., în legătură cu sumele de 10.000 euro și 9.300 RON,

indisponibilizate prin sechestru, arată că acestea nu au nicio legătură cu

activitatea infracțională a inculpaților, măsură fiind abuzivă, deoarece banii

proveneau din cesionarea unor acțiuni la F.P. de către numitul V., concubinul

numitei Ș.E.

Prin Decizia penală

nr. 117/A din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, inculpații M.J., M.I., B.C., P.G.P.,

D.F., Ș.A.G., Ș.S., O.E.D., Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Autoritatea Națională A Vămilor.

S-a desființat în

parte sentința și rejudecând:

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații B.C. și

P.G.P.;

descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților, în pedepsele componente

și înlătură sporul de 6 luni închisoare;

la 3 ani și 6 luni la 3 ani pedeapsa aplicată inculpatului O.E.D. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Conform disp. art.

33, 34 C. pen., s-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul O.E.D. să

execute pedeapsa cea mai mare, de 3 ani închisoare, în condițiile prevăzute de

art. 57 C. pen.;

3 ani închisoare pedepsele aplicate inculpaților: P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., M.J.,

M.I. și B.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și

înlăturate dispozițiile art. 57 C. pen.

Conform art. 33 și 34

C. pen., s-au recontopit pedepsele, urmând ca fiecare inculpat să execute

pedeapsa cea mai mare, de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 86

1

,

86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepselor pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare.

Pe durata termenului

de încercare, inculpații sunt obligați să se supună măsurilor de supraveghere

menționate de dispozițiile art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen.,

urmând ca fiecare inculpat să se prezinte la serviciul de probațiune de pe

lângă tribunalul în raza căruia se află localitatea de domiciliu.

S-a atras atenția

inculpaților asupra disp. art. 86

4

C. pen.;

ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei D.F., pentru infracțiunea prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Conform disp. art. 33

și 34 C. pen., s-au recontopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza disp. art.

81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția

inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.

pentru fiecare inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului

de încercare pentru inculpații: P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., M.J., M.I. și B.C.

inculpatul B.C. a achitat suma de 27.293 RON din contravaloarea prejudiciului.

despăgubirile la care au fost obligații inculpații către partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală, la suma de 1.941.385,958 RON, la care se

adaugă accesoriile aferente calculate la data plății efective.

alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor

mobile și imobile ale inculpaților.

ca nefondate apelurile petiționarilor Ș.E. și V.A., împotriva aceleiași

sentințe.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea de Apel a

apreciat întemeiate apelurile declarate în cauză, având în vedere următoarele

argumente:

din hotărârea primei instanțe, într-adevăr, în ceea ce privește pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., se

observă, așa cum susține și parchetul în motivul de apel, că inculpaților li

s-au interzis ambele teze ale art. 64 lit. a) C. pen., respectiv atât dreptul

de a alege cât și cel de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective

publice.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia nr. 74/2007, a stabilit că această

interdicție a drepturilor pe care o presupune pedeapsa accesorie, menționată de

art. 71 C. pen., nu poate opera în bloc cu privire la toate drepturile

menționate în art. 64 C. pen., ci de la caz la caz, instanța, având în vedere

natura infracțiunii săvârșite și persoana făptuitorului, stabilește și pedeapsa

accesorie cea mai potrivită, care trebuie, în orice caz, să aibă legătură cu

fapta comisă.

În mod greșit, prin

urmare, prima instanță a interzis inculpaților ca pedeapsă accesorie și

exercițiul dreptului de a alege, fără ca această interdicție, după cum s-a

arătat mai sus, să aibă cea mai mică legătură cu faptele comise.

163 C. proc. pen., stabilesc măsuri de asigurare în vederea reparării pagubei

produse prin infracțiune, ori pentru a garanta executarea pedepsei amenzii,

sens în care legiuitorul a pus la dispoziția instanței de judecată, în cursul

procesului penal, posibilitatea de a indisponibiliza prin sechestru bunurile

mobile și imobile ale celor răspunzători de producerea pagubei, de regulă

într-un proces penal este vorba de inculpați.

Cu toate că apelanta

Agenția Națională de Administrare Fiscală, în primul ciclu procesual, prin

intermediul cererii de constituire parte civilă depusă la dosarul cauzei, a

solicitat instanței să dispună o asemenea măsură de asigurare, cererea a rămas

fără nici un fel de rezultat.

Curtea apreciază,

însă, având în vedere dimensiunea deloc lipsită de importanță a prejudiciului

cauzat statului prin faptele inculpaților și pericolul probabil ca patrimoniul

acestora să se diminueze când asupra lui apasă o asemenea obligație de plată,

aplicarea unui sechestru, în aceste circumstanțe, ar fi trebuit privită ca o

necesitate.

Cum apelul are un

efect integral devolutiv, fiind menit să rezolve în sens larg toate

"scăpările" primei instanțe, Curtea găsește că este imperativ să

aplice un asemenea sechestru asupra bunurilor inculpaților, considerând

criticile părții civile, din această perspectivă, întemeiate.

motivul comun invocat de inculpați, referitor la severitatea pedepselor

aplicate, Curtea îl apreciază întemeiat.

Individualizarea

judiciară reprezintă o operațiune realizabilă doar în cadrul criteriilor

stabilite de legiuitor în art. 72 C. pen., care sunt imperative.

Din acest punct de

vedere este necesar ca instanța să pună în balanță, pe lângă aspectele ce

privesc pericolul social al faptelor, urmările produse ori care s-ar fi putut

produce și toate celelalte circumstanțe ce pot contribui la agravarea ori

atenuarea răspunderii penale.

Este vorba, altfel

spus, de o analiză amănunțită atât a criteriilor mai sus precizate cât și a

activității grupului în ansamblul său, dar și a contribuției particulare a

fiecărui inculpat în acest cadru infracțional, ținând seama, în același timp,

de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor

penale, probleme de sănătate, vârstă, atitudine procesuală.

În speță, situația de

fapt gravitează în jurul unui grup infracțional, unde O.E.D. avea o contribuție

semnificativă, cea mai importantă, aprovizionând cu țigarete pe ceilalți

membrii, constituindu-se și un depozit în imobilul din Pitești, str.S.,

administrat de inculpații Ș.A.G. și Ș.S.

Grupul avea nevoie și

de un transportator în persoana lui P.G., iar cei care vindeau marfa en-gross

sau en-detail erau P.G.P. și D.F.

Rețeaua era

aprovizionată de M.J. și M.I., care aduceau marfa de pe raza județului Galați.

La grupul astfel

format au aderat ulterior B.C. și D.N., care cumpărau țigări de la O.E.D.,

vânzându-le, la rândul lor, altor persoane.

După cum arată

sintetic structura grupului, este limpede că membrii acestuia nu au avut

aceeași contribuție la comiterea faptelor, nici aceleași caracteristici

personale și, prin urmare, nu pot fi apreciați cu aceeași unitate de măsură,

așa cum greșit a procedat prima instanță.

Tabloul sancționator

la care s-a oprit instanța de fond arată, în opinia Curții, un dezechilibru în

direcția unui regim prea exigent, și nediferențiat de executare a pedepselor

prin privare de libertate, care nu ține seama, așa cum s-a arătat, de

circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea acestora în fața

organelor judiciare și contribuția lor concretă la comiterea faptelor ce li se

rețin.

Reindividualizând

pedepsele, prin prisma criteriilor stabilite de art. 72 C. pen. și a scopurilor

stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen., Curtea apreciază că este necesară o

amplificare a efectelor art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința

reducerii pedepselor aplicate și înlăturarea sporului ce apare nejustificat,

având în vedere atitudinea constant sinceră a tuturor, lipsa antecedentelor

penale cât și atitudinea de regret pe care au manifestat-o în fața instanțelor

de judecată.

În același timp însă,

Curtea este de părere, ținând seama de contribuția determinantă pe care

inculpatul O.E.D. a avut-o în constituirea grupului și administrarea activității

acestuia, pedeapsa ce i-a fost aplicată își va atinge scopurile numai în

condițiile executării ei în regim de detenție, cu toate consecințele ce decurg

din aceasta.

În legătură cu

ceilalți inculpații, respectiv P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., M.J., M.I. și B.C.,

datorită contribuției reduse, respectiv de vânzători cu amănuntul, intermediari

între O.E.D. și alte persoane, depozitari ai mărfurilor, a atitudinii sincere,

așa cum s-a arătat, de regret, a lipsei antecedentelor penale, Curtea apreciază

că pedepsele își vor atinge scopul chiar și fără executarea în regim de

detenție, urmează să beneficieze de suspendarea condiționată sub supraveghere a

executării pedepselor, având obligația să se supună, pe termenul de încercare,

tuturor măsurilor de supraveghere stabilite de legiuitor în art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv: să se prezinte la datele fixate la

serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul din localitatea de domiciliu; să

anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice

deplasare mai mare de 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele de existență.

Totodată, în ceea ce

o privește pe inculpata D.F., pe lângă datele ce caracterizează pozitiv

persoana acesteia și care au fost precizate deja și în privința celorlalți

inculpați, Curtea reține din actele medicale depuse la dosar, că aceasta suferă

de cancer ovarian în evoluție, fiind posibil ca în mediul penitenciar să nu

beneficieze de măsurile cele mai adecvate de tratament.

Pe de altă parte,

restricțiile pe care le impune suspendarea sub supraveghere ar putea să

obstaculeze posibilitățile inculpatei de a se prezenta la diverse instituții

sanitare din țară ori străinătate pentru îmbunătățirea sănătății sale, astfel

încât Curtea, fără a ignora aceste aspecte esențiale ce privesc persoana

inculpatei, urmează să-i aplice acesteia o pedeapsă cu suspendare simplă, în

condițiile art. 81, 82 C. pen., fiind încredințată că și în acest caz

sancțiunea își va atinge scopul.

În ceea ce privesc

susținerile inculpaților O.E.D. și P.G.P., în legătură cu denunțurile

formulate, Curtea arată că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 39/2003, persoana care a comis una din faptele de la art. 7 alin. (1) sau

(3) și care în cursul urmăririi penale sau al judecății, denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii

ai unui grup infracțional organizat, beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Așadar legiuitorul

stabilește o dublă condiție ce se cere a fi îndeplinită într-o asemenea

ipoteză, astfel încât, potrivit textului citat, nu este suficient numai

denunțul, ci trebuie suplimentar ca autorul denunțului să faciliteze

identificarea și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membrii

ai unui grup infracțional.

Pentru a beneficia de

reducerea pedepsei, așa cum solicită cei doi inculpați, ar fi trebuit să

denunțe și să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a altor

inculpați, membrii ai unui grup infracțional organizat, aspecte care nu rezultă

în nici un caz din probele administrate în dosar.

Mai mult decât atât,

referatul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și depus la dosar în

apel, arată explicit că la sediul unității de parchet precizate nu este

înregistrat nici un denunț formulat de inculpatul O.E.D., Curtea apreciind în

consecință, că în asemenea circumstanțe, nefiind îndeplinite cerințele art. 9

alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cei doi inculpați nu pot beneficia de

reducerea la jumătate a pedepselor ce li s-au aplicat.

În legătură cu starea

de sănătate a inculpatei D.F. și modul cum aceasta ar trebui să influențeze

individualizarea pedepsei, Curtea și-a exprimat deja punctul de vedere în alin.

(15) al pct. 3 de mai sus, la care face trimitere.

În ce privește

criticile susținute de inculpații M.J. și M.I. legate de sporul nejustificat de

pedeapsă și nereținerea circumstanțelor atenuante de către prima instanță,

Curtea arată că, un asemenea spor este nerațional, de vreme ce prima instanță

ar fi avut posibilitatea să se oprească la niște sancțiuni orientate spre maximul

special prevăzut de legiuitor și numai dacă această alternativă rămânea

insuficientă, sporul de pedeapsă ar fi avut o justificare obiectivă.

În altă ordine de

idei, în condițiile unei reevaluări a regimului sancționator din perspectiva

tuturor circumstanțelor și a contribuțiilor ce îi caracterizează pe inculpați

ca persoane și ca atitudine în cadrul grupului infracțional, sporul de 6 luni

pe care l-a aplicat prima instanță la pedeapsa rezultantă, rămâne lipsit de

substanță, în acest context în care instanța de apel s-a orientat la un regim

sancționator ceva mai indulgent.

În fine, reținerea

circumstanțelor atenuante judiciare reprezintă o opțiune exclusivă a instanței

de judecată, în acel proces privind individualizarea judiciară a pedepselor și,

după cum se poate observa, aceste împrejurări ce pot determina un regim

sancționator atenuant au fost deja avute în vedere și s-au concretizat în

sancțiunile aplicate cât și în modalitatea lor de executare, critica fiind

nefondată din această perspectivă.

De asemenea, în

legătură cu prejudiciul civil greșit reținut de prima instanță, aspect invocat

tot de inculpații M.J. și M.I., Curtea observă că acesta se reflectă din două

acte de control, respectiv două Procese-verbale, nr. 4179 din 4 octombrie 2010,

și nr. 4309 din 15 octombrie 2010, ce se află la dosar fond.

În conținutul acestor

două înscrisuri, se evidențiază contravaloarea accizei din anul 2009, fiind

greșit reținute aceste sume de bani de către prima instanță, deoarece faptele

ce li se impută inculpaților au fost comise la începutul anului 2010 și până la

21 septembrie 2010, așa cum rezultă din actul de inculpare.

Este evident, prin

urmare, că acciza datorată de inculpați în anul 2009, înainte de epoca

faptelor, excede cadrului procesual de față și urmează să fie înlăturată, iar

prejudiciul efectiv suferit de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ce

rezultă din calculele matematice, după înlăturarea accizei, este de

1.941.385,958 RON, la care se adaugă accesoriile aferente calculate la data

plății efective, așa încât susținerile inculpaților, în legătură cu acest

aspect, sunt întemeiate.

În ce privește

dispoziția prin care prima instanță constată încetată de drept, la data

rămânerii definitive a hotărârii, măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen.,

față de inculpatul M.J., Curtea arată că încetarea de drept a măsurilor

preventive intervine, așa cum însăși denumirea o sugerează, prin efectul legii

și în conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 140 C. proc. pen.,

indiferent dacă acest lucru este ori nu constatat printr-o hotărâre

judecătorească.

Altfel spus, efectele

juridice care intervin în ipoteza încetării de drept a unei măsuri preventive

nu sunt determinate printr-o dispoziție a instanței de judecată, astfel încât

nu are nici un fel de relevanță împrejurarea dacă instanța a constatat o

asemenea situație, de vreme ce din punct de vedere al textului legal, nu este

incidentă ori s-a împlinit cu mai mult timp înainte, așadar, Curtea apreciază

că susținerile inculpatului pe această temă nu sunt de natură a conduce la

reformarea hotărârii atacate.

În legătură cu

solicitarea inculpatului B.C. de a schimba încadrarea juridică a faptelor

menționate în actul de inculpare, respectiv art. 296

1

alin. (1) lit.

l) din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, într-o

singură infracțiune prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006,

apreciind că este o infracțiune absorbantă, Curtea o apreciază lipsită de

temei, în raport cu următoarele considerente:

Conform art. 270

alin. (3) din Legea nr. 86/2006, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă,

colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea,

predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor ce trebuie plasate

sub un regim vamal, cunoscând că ele provin din contrabandă ori sunt destinate

comiterii acesteia.

De asemenea, textul

art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, incriminează ca

infracțiune deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal

sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse

marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false

(fiind vorba despre țigarete, tutun de fumat, țigări de foi, băuturi spirtoase

sau produse intermediare de alcool, toate în anumite cantități determinate de

lege).

Doar o analiză sumară

a articolelor de lege precizate relevă deosebiri de substanță între acestea,

care pornesc chiar de la obiectul ocrotirii juridice pe care îl vizează normele

penale în discuție.

Incriminarea de la

art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, urmărește ocrotirea relațiilor

sociale, care se referă la securitatea operațiunilor descrise în text,

respectiv colectarea, deținerea, transportul, desfacerea și vânzarea, etc,

toate acestea în legătură cu bunuri sau mărfuri ce trebuiesc plasate sub un

regim vamal.

Pe de altă parte,

art. 296

1

din Legea nr. 571/2003, protejează relațiile sociale ce

privesc antrepozitul fiscal și comercializarea produselor accizabile pe

teritoriul României.

De asemenea, obiectul

juridic al infracțiunii prevăzut de art. 270 alin. (3) se referă la mărfuri ce

provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii acesteia și care ar fi

trebuit supuse unui regim vamal, pe când, obiectul juridic al infracțiunii

incriminată de art. 296

1

este format din produse accizabile supuse

marcării, referindu-se în genere la alcool și tutun, și numai în cantitățile

precizate de textul incriminator.

Modalitățile

normative prin care se realizează infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3),

sunt mult mai numeroase în comparație cu infracțiunea prev. de art. 296 alin.

(1) lit. l), care poate fi comisă doar în varianta deținerii.

De principiu, în

cazul unității legale de infracțiune, se pune problema coexistenței în cadrul

aceleiași incriminări a mai multor infracțiuni, prin voința legiuitorului și

datorită unor rațiuni ce țin de legătura indisolubilă dintre faptele

componente, în acest mod ajungându-se la împrejurarea că una dintre

infracțiuni, de regulă cea cu efecte mai ample, o absoarbe în conținutul său pe

cealaltă, însă această ipoteză nu este în nici un caz posibilă când este vorba

de incriminări din acte normative diferite.

În fine, cele două

infracțiuni reprezintă incriminări în legi speciale diferite, prima în C. vam.

iar cealaltă în C. fisc., ceea ce înseamnă de la început că prin aceste acte

normative legiuitorul a înțeles să reglementeze în domenii diferite ale vieții

sociale.

De asemenea, în ce

privește schimbarea încadrării juridice solicitată de inculpata P.G.P. din art.

7 din Legea nr. 39/2003 în art. 323 alin. (1) C. pen., Curtea o apreciază

neîntemeiată, considerând că și în această ipoteză sunt în discuție infracțiuni

deosebite, prima referindu-se la inițierea sau constituirea unui grup

infracțional organizat, iar cea de-a doua în inițierea sau constituirea unei asocieri.

Noțiunea de grup

infracțional organizat este explicitată de Legea nr. 39/2003, și, spre

deosebire de asociere, reprezintă o grupare de 3 sau mai multe persoane cu

structură ierarhică și atribuțiuni specifice fiecărui nivel, care acționează

după un plan bine determinat.

Cauza de față tocmai

problema unui asemenea grup infracțional pune în discuție, care era coordonat

de O.E.D., ce se ocupa și cu aprovizionarea rețelei, P.G. era cel ce transporta

țigările ce se depozitau în imobilul din Pitești, str. S., administrat de

Ș.A.G. și Ș.S., fiind apoi vândute de P.G.P. și D.F., iar M.J. și M.I.

intermediau aprovizionarea grupului cu marfa adusă din Galați.

Se observă, așadar, o

structură ierarhică cu atribuții pe fiecare palier, coordonată de un lider, acționând

după un plan determinat, exact așa cum menționează textul art. 7 din Legea nr.

39/2003, astfel încât nu se pune problema greșitei încadrări juridice, așa cum

susține inculpata.

apelul petenților Ș.E. și V.A., prin care solicită restituirea sumelor de

10.000 euro și 9.300 RON indisponibilizate prin sechestru, Curtea îl apreciază

neîntemeiat.

În acest sens, Curtea

reține că apelanții petenți Ș.E. și V.A. sunt părinții inculpatului P.G., între

aceștia existând o relație de concubinaj.

Într-adevăr, din

actele depuse la dosar, reiese că numitul V.A. a cedat numitei A.L. 302.827

acțiuni la F.P. SA, pentru suma de 28.550 euro.

În declarația

autentică de la dosar este menționată ca dată a tranzacției 16 august 2010,

însă întocmirea declarației a avut loc la 12 octombrie 2010, prin urmare

aproape la 2 luni ulterior.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, în ziua de 21 septembrie 2010, organele de urmărire penală,

cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatei Ș.S., au ridicat

sumele de bani în discuție, instituind asupra lor sechestru, observându-se din

comparația datelor, că autentificarea declarației prin care se constată că

tranzacția cu acțiuni ce stă la baza apărării petenților, a avut loc ulterior.

Faptul că petenții au

așteptat 2 luni de la încheierea tranzacției pentru a îmbrăca această

operațiune în formă autentică, ridică serioase semne de întrebare, având în

vedere suma importantă de bani, care a fost tranzacționată.

Discutabilă este și

împrejurarea că, deloc întâmplător, data autentificării tranzacției este

ulterioară ridicării sumelor de bani de către organele de anchetă, iar aceste

două aspecte unite cu relația de rudenie între petenți și inculpatul P.G.,

conduc inevitabil la concluzia că banii confiscați provin dintr-o sursă

ilicită, Curtea urmează, în aceste context, să respingă solicitarea petenților.

În ce privește latura

civilă a cauzei, s-a constatat că inculpatul B.C. a achitat suma de 27.293 RON,

din contravaloarea prejudiciului, însă, având în vedere caracterul indivizibil

al obligației și deci, solidaritatea dintre inculpați la plata întregului

prejudiciu nu se poate reține că această sumă de bani reprezintă o cotă parte

ce-i revine inculpatului, partea civilă având posibilitatea să urmărească pe

oricare dintre aceștia pentru plata integrală a prejudiciului.

Se vor reduce

despăgubirile la care au fost obligați inculpații către partea civilă, ca

urmare a înlăturării din cuantumul acestora a contravalorii accizei reținute

greșit pentru anul 2009, la prejudiciul efectiv rezultat adăugându-se

accesoriile aferente calculate la data plății efective.

Conform dispozițiilor

art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, în vederea garantării plății prejudiciului

produs prin infracțiune.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, inculpații O.E.D., P.G.P., Ș.A.G.,

Ș.S., M.J., M.I. și B.C., partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize și

Operațiuni Vamale Craiova și petiționarii Ș.E. și V.A.

Parchetul a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C.

proc. pen., criticând decizia pentru următoarele motive:

- nelegalitatea

pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7

din Legea nr. 39/2003, prin raportare la disp. art. 320

1

C. proc.

pen.;

- greșita

individualizare a pedepselor, cu referire la modalitatea de executare a

acestora privind în special pe inculpații M.J., P.G.P., Ș.A.G., Ș.S. și D.F.;

- greșita aplicare a

pedepsei complementare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin.

(3) din Legea nr. 86/2006, prin raportare la cuantumul pedepsei principale;

- omisiunea deducerii

reținerii în privința inculpaților Ș.A.G., Ș.S. și D.F.;

- greșita instituire

a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților.

Partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova a invocat cazurile de

casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10 și 17

2

C. proc.

pen., susținându-se în esență că nu rezultă cum s-a ajuns la suma acordată ca

și despăgubiri civile în decizia atacată și că instanța nu s-a pronunțat asupra

cererii de constituire ca parte civilă.

Inculpatul O.E.D. a

invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc.

pen., susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cauze legale

de reducere a limitelor de pedeapsă (prin raportare la denunțul formulat de

inculpat și aflat în lucru la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești) și că nu a

ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, solicitând redozarea

acesteia și schimbarea modalității de executare.

Inculpata P.G.P.,

fără a indica vreun caz de casare, a criticat încadrarea juridică a faptelor

(susținând că nu a cunoscut decât o parte din membri grupului infracțional) și

cuantumul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia.

Inculpații M.J. și

M.I. au invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepselor.

Inculpatul B.C. a

criticat doar latura civilă a cauzei, invocând cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și solicitând înlăturarea

obligării sale de la plata despăgubirilor civile și ridicarea sechestrului

asigurător, întrucât în sarcina sa a fost reținut un singur act material,

pentru care a achitat integral prejudiciul.

Inculpații Ș.A.G. și

Ș.S. au invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând redozarea pedepselor.

Petenții Ș.E. și V.A.

au criticat greșita aplicare a sechestrului asupra unor sume de bani care le

aparțineau, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

plângerea pe care au formulat-o.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate,

Curtea reține următoarele:

A. Referitor la

criticile ce vizează latura penală a cauzei:

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., invocat de

inculpatul O.E.D. și vizând nepronunțarea asupra unei cauze legale de reducere

a limitelor de pedeapsă (prin raportare la denunțul formulat de inculpat și

aflat în lucru la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată Și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești), Curtea constată că

instanța de apel a analizat, în considerentele deciziei, această solicitare a

inculpatului, reținând că din referatul întocmit în cauză de Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism rezultă

explicit că la sediul Parchetului nu este înregistrat nici un denunț formulat

de acest inculpat.

Prin urmare, instanța

s-a pronunțat asupra cererii inculpatului, modul de soluționare a acesteia

(negativ, în speță) necăzând sub incidența cazului de casare invocat.

De altfel, la

solicitarea inculpatului, chiar și instanța de recurs a emis o adresă către

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, răspunsul fiind identic cu cel avut în

vedere de instanța de apel.

Împrejurarea că în

alte cauze se fac referiri la un presupus denunț formulat de inculpat, nu este

suficientă pentru ca inculpatul să beneficieze de o reducere suplimentară a

limitelor de pedeapsă, cu atât mai mult cu cât din hotărârile judecătorești

prezentate nu rezultă date concrete referitoare la un asemenea denunț.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., în care formal

s-ar încadra una din criticile formulate de inculpata P.G.P., Curtea constată

că prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., aceasta și-a însușit

situația de fapt reținută în actul de sesizare.

Or, din aceasta

rezultă implicarea tuturor inculpaților într-o activitate infracțională

organizată, continuitatea legăturilor dintre ei și împrejurarea că aceștia

acționau în mod coordonat, în baza unor roluri prestabilite și clar

determinate, inculpata P.G.P. ocupându-se cu vânzarea mărfii atât en-gros, cât

și cu amănuntul, sens în care asupra sa și a tatălui său au fost găsite două

caiete în care erau consemnate operațiunile de vânzare - cumpărare a mărfurilor

de contrabandă.

Pe de altă parte,

existența grupului infracțional organizat nu este condiționată de cunoașterea

tuturor memb