ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3418/2010

Constată că prin

decizia nr. 801 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâul I.D. împotriva sentinței

civile nr. 452 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Mehedinți.

S-a reținut în

considerentele deciziei, ca fiind corectă soluția de primă instanță, prin care

pârâtului i-a fost restrâns dreptul la liberă circulație pe teritoriul Franței,

pe o perioadă de 3 luni (ca urmare a returnării acestuia, pe baza acordului de

readmisie încheiat de România cu Franța).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs apelantul-reclamant, care a formulat critici asupra

soluției, susținând că returnarea nu s-a făcut pentru ședere nelegală, în

condițiile în care era angajat și lucra în calitate de zilier, urmând să i se

întocmească actele.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 14 mai 2008,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în nelucrare

până la 22 ianuarie 2010, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în

vederea discutării perimării.

Înalta Curte urmează să

constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află,

trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare

să se datoreze culpei părții.

Altfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act

de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții,

care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația

în speță, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 14 mai 2008, părțile au lăsat

să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății cererii.

În condițiile în care,

până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C.

proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a condițiilor

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează

să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul

declarat de reclamantul I.D. împotriva deciziei nr. 801 din 8 octombrie 2007 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie

2010.