CASE OF KARMO v. BULGARIA

RESPONDENT

BGR

HOTĂRÂRE

06.12.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF KARMO v. BULGARIA (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA DE KARMO c. BULGARIA (Depunerea nr. 76965/01) HOTĂRÂREA STASBOURG 6 decembrie 2007 FINAL 06/03/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Karmo c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă de: Președintele Lorenzen Dna Botoucharova Jungwiert Butkevych Dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Villiger, judecători și grefierul secțiunii Westerdiek, deliberat în privat la 13 noiembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 76965/01) împotriva Republicii Bulgaria depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 76965/01) de un național sirian, dl Hisham Ibrahim Karmo (nr. 16 august 2001). Reclamantul a fost reprezentat de dl V.G. Kaludin, avocat practicant la Sofia. Guvernul bulgar („guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Kotzeva, a Ministerului Justiției. La 9 februarie 2006, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a hotărât să comunice plângerea privind durata procedurii penale guvernului. Aplicand art. 29 § 3 din convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. Reclamantul s-a născut în 1969 și îndeplinește o condamnare pe viață în Bulgaria. Procedura penală împotriva reclamantului În primele ore din 7 octombrie 1993 un taxiofer a fost ucis și mașina lui a fost furată. Reclamantul a fost arestat de poliție în aceeași dimineață în timp ce curăța taxicab de pete de sânge. O anchetă preliminară pentru crimă a fost deschisă împotriva reclamantului în aceeași zi. Investigația preliminară a durat între 7 octombrie 1993 și 10 Februarie 1994 pe parcursul cărora autoritățile de anchetă au interogat în mai multe ocazii reclamantul și martorii, au efectuat experimente la locul crimei și au comis o serie de rapoarte de experți, cum ar fi un raport medical, amprente, economic, psihiatru, chimic și de analiză compusă. Rezultatele anchetei preliminare au fost prezentate reclamantului la 7 martie 1994. La 22 iunie 1994 a fost depusă o acuzație Curtea orașului Sofia împotriva reclamantului pentru uciderea șoferului de taxi și pentru furtul taxicului și a mai multor obiecte de la un alt individ. 10. Curtea orașului Sofia a efectuat opt audieri între 2 noiembrie 1994 și 12 martie 1996. Fiul victimei s-a alăturat procedurii ca reclamant civil. În cursul procedurii, Curtea a examinat reclamantul și martorii diferiți, unele dintre care au vorbit limba străină, și a comis mai multe rapoarte de experți, cum ar fi un fizicochim, chimic, balistic, psihiatric și economic. Unul dintre membrii grupului de judecată a fost schimbat la mijlocul procedurii care au dus la o reexaminare a cazului, precum și la o reexaminare a martorilor și a experților. De asemenea, au existat încercări nesfârșite de a localiza doi martori care au părăsit țara în 1993. 11. Într-o hotărâre din 12 martie 1996 Curtea Sofia a constatat că reclamantul a fost vinovat de crimă premeditată cu motive hooligane, comisă cu viciune extremă și într-un mod în special crud pentru victimă, precum și de furtul taxicului și mai multe obiecte de la un alt individ. Curtea a impus pedeapsa de moarte ca pedeapsa comună pentru infracțiuni și a ordonat reclamantului să plătească daune familiei victimei. 12. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii de mai sus la 14 martie 1996 susținând că Curtea din orașul Sofia a aplicat în mod greșit legea, că faptele nu sunt concludente și că sentința este nejustificată. Apelul său a fost transmis instanței de a doua instanță mai mult de un an mai târziu la 14 aprilie 1997. 13. Curtea Supremă de cassare a efectuat trei audieri între 13 iunie 1997 și 12 martie 1998. 14. Într-o hotărâre din 17 aprilie 1998, Curtea Supremă de cassare a susținut hotărârea instanței de primă instanță, dar a redus condamnarea la închisoarea pe viață, deoarece a considerat că este mai liniștită pentru reclamant. În cazul în care a ajuns la decizia sa, Curtea a reexaminat toate dovezile dinaintea acesteia și a abordat argumentele reclamantului. 15. La 25 mai 1998, reclamantul a depus o cerere de reexaminare (apel de cazare) repetând în esență argumentele sale în fața instanței de a doua instanță. 16. Dintre cele șase audieri desfășurate în fața comitetului extins al Curții Supreme de cassare între 16 decembrie 1998 și 19 februarie 2001 trei au fost suspendate la cererea reclamantului. 17. Într-o hotărâre finală din 12 martie 2001 judecata extindere a Curții Supreme de Cassare a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârile judecătorilor de judecată. În momentul în care a ajuns la decizia sa, instanța a acceptat concluziile instanțelor de judecată, a constatat că acestea sunt susținute de dovezile din acest caz și că sunt bine motivate și a respins argumentele reclamantei ca fiind nefondate. ARTICOLUL 6 § 1 ARTICOLULUI 18. Reclamantul a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” 19. Guvernul a contestat acest argument. 20. Perioada care va fi luată în considerare a început la 7 octombrie 1993 și s-a încheiat la 12 martie 2001. Prin urmare, a durat 7 ani, 5 luni, 6 zile pentru trei niveluri de competență. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 23. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia și a observat argumentele părților, Curtea consideră că cazul nu a fost deosebit de complex și că nu au existat întârzieri semnificative atribuibile reclamantului deoarece numai trei dintre cele 17 audieri efectuate înainte de suspendarea instanței interne la cererea sa (a se vedea punctul 16 mai sus). Pe de altă parte, la mijlocul procedurii dinainte de Curtea Orașului Sofia a fost schimbat unul dintre membrii comitetului de judecată, ceea ce a dus la o reexaminare a cauzei, precum și la o reexaminare a martorilor și a experților (a se vedea punctul 10 de mai sus). În plus, recursul reclamantului din 14 martie 1996 a fost transmis Curții Supreme de cassare mai mult de un an mai târziu la 14 aprilie 1997 (a se vedea punctul 12 mai sus). Curtea constată că nu au fost prezentate fapte sau argumente care să persuadă că durata procedurii penale în acest caz a fost rezonabilă. Prin urmare, având în vedere jurisprudența sa privind această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudiciu material care rezultă din presupusa încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul Convenției. El susține că a simțit frustrare, anxietate și disperare ca urmare a lungii procedurilor penale și că a fost reținut în condiții de detenție inadecvate în timpul perioadei. 26. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 27. Curtea consideră că reclamantul a suferit fără îndoială prejudiciu moral ca urmare a procedurii penale împotriva acestuia care au durat peste șapte ani. Având în vedere circumstanțele prezentului caz, jurisprudența sa în cazuri similare și hotărând în mod echitabil că Curtea acordă 1200 EUR sub acest cap, plus orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă. Costurile și cheltuielile 28. Reclamantul a solicitat 167 lev bulgare (BGN: aproximativ 86 EUR) pentru costurile de traducere și BGN 23,56 (aproximativ 12 EUR) pentru cheltuielile poștale, care au fost susținute de facturi și chitanțe adecvate. Nici o cerere nu a fost formulată pentru activitatea juridică a avocatului reclamant în cadrul procedurii în fața Curții. 29. Guvernul nu a exprimat un aviz în această privință. 30. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că suma solicitată ar trebui acordată în întregime. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod neobișnuit restul cererii admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 1.200 EUR (o mie două sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil, care urmează să fie convertit în levii bulgare la rata aplicabilă la data decontare; (ii) 98 EUR (nouăzeci și opt euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 decembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen