ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2143/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 204 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 6283/105/2007 s-a dispus, condamnarea inculpatei C.E. (fostă O.), la 4 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpata C.E.: - a sumelor de: 5469 lei și 150 dolari S.U.A. sau a contravalorii lor în lei la data executării; - a următoarelor bunuri (sau plata echivalentului lor în lei, în situația în care nu se mai găsesc): o geantă, o cutie cu bomboane și două ciocolate (luate de la martorul denunțător I.M.L.), un ceas de mână (luat de la Z.G.), un borcan cu ness „E.”, un pachet de biscuiți (luate de la B.S.D.), o cutie cu dulciuri (luată de la B.C.F.), un pachet de cafea în cantitate de 0,500 Kg, două jucării de pluș (luate de la martora U.R.).

A fost admisă în parte cererea formulată de martora denunțătoare T.G. și, în baza art. 6

1

alin. (2) din Legea nr. 78/2000, modificată și a art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost obligată inculpata C.E. la plata sumei de 20 lei către aceasta.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligată inculpata C.E. la plata cheltuielilor judiciare către martorii denunțători, astfel: - 260 lei către T.D. și T.G.; - 255,44 lei către M.R.; - 350 lei către B.L. și B.L.C.; 300 lei către L.C. și S.G.; - 104,28 lei către D.I.R.; - 129 lei către A.E.V. și A.I.; - 275 lei către N.A.; - 130,20 lei către A.H.L.; - câte 250 lei pentru C.M. și N.N.

A fost obligată inculpata plata a 2500 lei cheltuieli judiciare statului, conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În perioada 01 martie 2007 – 25 iunie 2007, inculpata C.E. a îndeplinit funcția de inspector vamal în cadrul B.V. Ploiești, unde a fost mutată temporar prin ordinul nr. 4213 din 26 februarie 2007 al vicepreședintelui A.N.A.F. – A.N.V., anterior desfășurându-și activitatea în cadrul D.R.V. București – B.V. Otopeni Călători.

Prin ordinul de serviciu nr. 7 din 09 martie 2007 emis de Șeful Biroului Vamal Ploiești, inculpata a fost desemnată să îndeplinească formalitățile vamale, colete poștale, în cadrul Oficiului Poștal nr. 1 Ploiești. În această calitate, inculpata vămuia coletele poștale expediate din țările extracomunitare, având următoarele atribuții: participa la desigilarea coletelor poștale sosite în magazia Oficiului Poștal; înregistra documentele de tranzit cu destinația Biroul Vamal Ploiești; efectua controlul fizic al coletelor poștale, stabilea încadrarea în T. (tariful vamal comun) și drepturile de import în funcție de valoarea în vamă, încasa drepturile de import; acorda scutirile de drepturi vamale în limitele prevăzute în legislația în vigoare pentru persoanele fizice; acorda liberul de vamă și elibera coletele; depunea sumele încasate la Casieria Biroului Vamal Ploiești, cu borderou; emitea tranzite către birourile vamale destinatare și confirma tranzitele sosite cu destinația Birou Vamal Ploiești; îndeplinea alte sarcini conform Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.V.

Cazurile în care, datorită unor circumstanțe speciale, C.E. putea acorda scutirea de la plata drepturilor de import pentru bunurile introduse în țară sunt stabilite prin Ordonanța nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale.

Astfel, conform art. 30 alin. (1) din Ordonanța menționată, sunt scutite de la plata drepturilor de import bunurile expediate prin colete de o persoană fizică dintr-o țară terță la o altă persoană fizică ce se află pe teritoriul României, cu condiția ca acestea să nu fie de natură comercială.

În alin. (2) al aceluiași articol, s-a arătat că nu sunt de natură comercială coletele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) prezintă un caracter ocazional; b) conțin bunuri destinate exclusiv uzului personal al destinatarului sau familiei sale; c) conțin bunuri care prin natura sau cantitatea lor nu sunt destinate comercializării; d) sunt trimise de către expeditor către destinatar fără nici o obligație de plată; e) sunt constituite din bunuri a căror valoare totală nu depășește 45 EUR/colet.

Dacă valoarea globală din colet depășește suma prevăzută la alin. (2) lit. e) (45 EUR), în conformitate cu alin. (3), scutirea va fi acordată doar până la concurența acestei sume pentru acele bunuri care, importate separat, ar fi putut beneficia de scutire, ținându-se seama de faptul că valoarea unui bun nu poate fi fracționată.

Valorile în vamă aplicabile, în perioada martie – iunie 2007, au fost aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1076/2006 (M. Of. nr. 577/04.07.2006).

În situațiile în care nu erau îndeplinite condițiile de vămuire, printre care și neplata drepturilor de import, lucrătorul vamal inventaria și reținea bunurile supuse vămuirii, eliberând destinatarului coletului respectiv un document cu regim special, intitulat „adeverință de reținere a bunurilor”.

Din probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală și cercetare judecătorească, a rezultat că la data de 19 iunie 2007, denunțătoarea T.G. s-a prezentat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a ridica patru colete poștale expediate pe numele său din Israel de cumnata sa T.M., colete ce conțineau obiecte de îmbrăcăminte second-hand.

Cele patru colete au fost verificate de către inculpata C.E. în Biroul Mesagerie Externă, după care a invitat-o pe denunțătoare într-o încăpere situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că valoarea fiecărui colet depășește 45 EUR, situație în care trebuie să achite drepturi de import pentru a putea intra în posesia coletelor.

Efectuând un calcul, inculpata a stabilit valoarea drepturilor de import la suma de 370 lei, sumă pe care denunțătoarea a apreciat-o ca fiind prea mare în raport cu valoarea bunurilor din colete.

Față de această situație, inculpata i-a pretins 150 lei în schimbul eliberării celor patru colete, sumă din care denunțătoarea nu a putut să-i remită decât 50 lei pe care-i avea la ea, urmând ca diferența de 100 lei să-i fie dată în aceeași zi.

Pentru a avea garanția că T.G. va reveni cu suma de bani solicitată, C.E. i-a reținut cartea de identitate.

La data de 20 iunie 2007, T.G. a sesizat organele de urmărire penală, iar la data de 25 iunie 2007, s-a organizat de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești procedura de constatare a infracțiunii flagrante.

Astfel, în aceeași zi, în jurul orelor 11,00, T.G., având asupra sa două bancnote de câte 50 lei, marcate criminalistic, s-a prezentat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești, unde a luat legătura cu inculpata C.E. care a invitat-o în aceeași încăpere situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

După câteva minute, T.G. a părăsit încăperea respectivă, prezentând organelor de anchetă chitanța seria A.N.V. nr. 0031505 datată 19 iunie 2007, în care era consemnată suma de 130 lei, făcându-le cunoscut că i-a fost restituită cartea de identitate.

După intervenția echipei operative, solicitându-i-se inculpatei să prezinte suma de bani primită de la T.G., aceasta a scos din geanta personală două bancnote a câte 50 lei, altele decât cele care fuseseră marcate criminalistic și remise de denunțătoare.

Având în vedere că în urma examinării cu lampa ultravioletă inculpata prezenta pe palme urme de praf galben fluorescent, i s-a solicitat din nou să predea organelor de anchetă banii primiți de la denunțătoare.

În cele din urmă C.E. a scos din fișetul situat în încăperea în care purtase discuția cu T.G. suma totală de 250 lei, formată dintr-o bancnotă de 100 lei și trei bancnote de câte 50 lei.

Examinându-se cele trei bancnote, s-a constatat că două dintre acestea erau cele marcate criminalistic.

Tot cu ocazia constatării flagrantului, în Biroul Mesagerie Externă, au fost găsite 3 cărți de identitate aparținând titularelor W.C.B., M.R. și H.E.

Ținându-se cont de modalitatea învinuitei de a acționa, așa cum a fost descrisă de T.G. cu privire la reținerea buletinului, s-a procedat la ridicarea celor trei cărți de identitate în vederea stabilirii împrejurărilor în care acestea au rămas în Biroul Mesagerie Externă.

Pornind de la constatarea acestei infracțiuni flagrante, în cursul urmăririi penale au fost identificate alte 39 de persoane cărora inculpata C.E. le-a pretins sume de bani și alte foloase materiale pentru a le elibera colete fără a le calcula și încasa drepturile de import corespunzătoare, după cum urmează:

După ce coletul i-a fost predat de lucrătorul poștal V.G.M. și verificat de inculpata C.E., A.I. a fost invitat de aceasta din urmă într-un birou situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă. Acolo, inculpata i-a comunicat faptul că, pentru radiocasetofon trebuie să plătească drepturi de import de 200 LEI. La răspunsul acestuia formulat în sensul că nu are această sumă de bani pe care o avea asupra sa.

După ce a primit 70 LEI, învinuita i-a permis martorului denunțător A.I. să ia coletul și să plece.

După ce a verificat conținutul coletului în prezența lucrătorului poștal și a celor doi martori, timp în care își nota pe o bucată de hârtie o parte din obiectele din parchet, inculpata C.E., a invitat-o pe martora S.I.E. în biroul său situat vis-a-vis.

Acolo, inculpata i-a calculat drepturile de import la valoarea de 800 DOLARI S.U.A., însă în urma discuțiilor purtate cu destinatara care a susținut că suma este prea mare, a acceptat să aplice taxele vamale numai pentru o parte din bunuri, ajungând astfel la suma de 250 DOLARI S.U.A. Având în vedere că martora nu avea această sumă la acel moment, pentru a avea garanția că îi va fi remisă, inculpata C.E. i-a reținut cartea de identitate.

A doua zi martorul denunțător C.M.C. s-a prezentat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești - Biroul Mesagerie Externă, unde inculpata, aflând că a venit să ridice cartea de identitate a martorei, l-a invitat în încăperea situată vis-a-vis de biroul menționat.

C.M.C. i-a dat suma de 200 DOLARI S.U.A. și deoarece i-a dat chitanță, inculpata i-a replicat că în aceste condiții o să calculeze drepturile de import pentru toate bunurile din colet care astfel vor depăși 800 DOLARI S.U.A., împrejurare care l-a determinat pe martor să renunțe la emiterea chitanței.

Ulterior, la afirmația lui C.M.C., formulată în sensul că inculpata nu se gândește că are un copil de crescut, C.E. i-a dat o bancnotă de 50 DOLARI S.U.A. pe care a scos-o din portofelul personal, restituindu-i totodată și cartea de identitate a martorei S.I.E.

După ce conținutul coletelor a fost verificat de inculpata C.E. în prezența martorului denunțător și a lucrătorului poștal, M.G. a fost invitat de învinuită în biroul situat vis-a-vis, unde i-a calculat drepturile de import în valoare de 370 LEI.

Întrucât în aceste condiții M.G. i-a spus că preferă să nu ridice coletele, inculpata C.E. i-a pretins banii pe care îi avea asupra lui.

Martorul denunțător a acceptat să remită inculpatei suma de 40 lei, în schimbul căreia învinuita i-a permis să-și ridice coletele.

În Biroul Mesagerie Externă a intrat A.N., unde, după ce conținutul coletelor a fost verificat în prezența sa și a lucrătorului poștal de către inculpata C.E., aceasta din urmă l-a invitat în încăperea situată vis-a-vis.

Acolo, inculpata i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de 450 LEI. Martorul denunțător i-a răspuns că nu este de acord, deoarece soția sa a plătit obiectele respective, situație în care învinuita i-a precizat că nu-i poate da coletele fără bani. În aceste condiții, A.N. a pus pe birou suma de 100 LEI și, întrucât C.E. s-a arătat nemulțumită, i-a mai dat 200 LEI.

Cu ocazia verificării carentului chitanțier utilizat de inculpata C.E. s-a constat că pe numele martorului A.N. a fost eliberată chitanța seria A.N.V. nr. 0031315 din 19 martie 2007, care atestă încasarea sumei de 80 lei în condițiile în care sumat totală remisă de denunțător inculpatei a fost 300 LEI.

După ce a verificat conținutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. l-a invitat pe I.V. în biroul situat vis-a-vis, unde a calculat drepturi de import în sumă de 150 LEI.

Deoarece martorul denunțător i-a spus că nu plătește această sumă de bani, preferând să nu ridice coletul, inculpata l-a întrebat dacă are nevoie de chitanță și, la răspunsul negativ al acestuia, i-a pretins suma de 50 LEI.

Pentru a putea ridica coletul, I.V. a fost de acord, sens în care i-a dat inculpatei C.E., suma pretinsă de 50 LEI.

În biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. i-a calculat drepturi de import în sumă de 200 DOLARI S.U.A. și pentru că I.M.L. a refuzat să plătească această sumă a reținut o parte din bunuri, eliberând adeverința de reținere a bunurilor nr. 32 din 29 martie 2007.

La un interval de câteva zile, I.M.L., a primit un alt colet de la mama sa și deplasându-se la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a-l ridica, a întâlnit același lucrător vamal, inculpata C.E. care, după ce a verificat conținutul coletului în prezența sa și a lucrătorului poștal a invitat-o în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

Inițial inculpata a întrebat-o dacă are bani asupra sa. Având în vedere faptul că martora nu avea decât 1 LEU, inculpata C.E. a scos din colet o geantă, o cutie cu bomboane și două ciocolate, afirmându-i „acestea sunt pentru sufletul meu”.

După ce a luat aceste bunuri, învinuita i-a spus martorei denunțătoare că poate lua coletul, atrăgându-i totodată atenția că ceea ce s-a întâmplat să rămână între ele.

I.M.L. a fost de acord să-i lase bunurile menționate învinuitei pentru a nu-i fi reținute și alte obiecte, așa cum se întâmplase la data de 29 martie 2007.

După verificarea conținutului coletului, inculpata C.E. i-a solicitat martorei să ia coletul și să o însoțească în încăperea situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că drepturile de import pentru telefon sunt în sumă de 120 EURO, dar pentru că aparatul nu este nou, îi va percepe 56 EURO. R.R.V. i-a răspuns că nu are nici un ban, dar nici nu va renunța la bunurile din pachet, care reprezentau cadouri pentru copii.

În aceste împrejurări, inculpata C.E. i-a spus că îi va permite să ia coletul dacă este de acord să-i dea 100 LEI, cu condiția ca totul să rămână între ele. Pentru a avea garanția că va primi acești bani în aceeași zi, sau cel târziu a doua zi, inculpata i-a reținut martorei cartea de identitate, spunându-i totodată că atunci când va veni cu banii, dacă nu o găsește, să motiveze că a uitat buletinul.

A doua zi, martora denunțătoare a mers la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești unde a așteptat pe hol până în momentul în care a ieșit din Biroul Mesagerie Externă inculpata C.E., care a recunoscut-o și a invitat-o în celălalt birou, unde R.R.V. i-a dat o bancnotă de 100 LEI.

Inculpata a pus banii într-un sertar al unui birou de unde a scos cartea de identitate a martorei denunțătoare pe care i-a și dat-o atrăgându-i atenția din nou ca totul să rămână între ele.

Conținutul coletelor a fost verificat în acest birou de inculpata C.E., care, ulterior, l-a invitat în încăperea situată vis-a-vis unde i-a calculat drepturi de import în sumă de aproximativ 70-80 EURO. R.I.M. i-a răspuns că în aceste condiții preferă să renunțe la colete, situație în care învinuita i-a răspuns „să vedem, poate o rezolvăm”.

Martorul denunțător i-a oferit 50 LEI, sumă cu care C.E. nu a fost de acord, considerând că este prea puțin, motiv pentru care i-a mai dat 50 LEI.

După ce a luat suma totală de 100 LEI, inculpata a eliberat cele două colete.

După ce inculpata C.E., a verificat conținutul coletului, acesta i-a solicitat martorului să meargă în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă unde, după ce a efectuat un calcul, i-a comunicat că trebuie să achite drepturi de import în sumă de 250 LEI.

Fără a ridica pachetul, martorul s-a deplasat la domiciliul său de unde a luat suma de bani pretinsă și în aceeași zi s-a întors la Oficiul Poștal unde, în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă i-a dat banii inculpatei C.E., primind în schimb coletul poștal.

După ce a verificat conținutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. l-a invitat pe martor în încăperea situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de 300 LEI.

N.A. i-a răspuns că nu are acești bani, dar că-i poate da 20 LEI, sumă cu care inculpata nu a fost de acord, motiv pentru care martorul i-a mai dat 50 LEI.

Primind suma totală de 70 LEI, inculpata C.E. i-a permis martorului să ia coletul și să plece.

Inculpata C.E., după ce a verificat conținutul coletului, a invitat-o în biroul situat vis-a-vis, unde a calculat drepturile de import la suma de 170 LEI.

Întrucât B.E. i-a spus că nu are 170 LEI și că, în aceste condiții, coletul va fi ridicat de expeditor personal, atunci când va reveni în țară, C.E. a întrebat-o câți bani are și a fost de acord să primească suma de 70 LEI pentru a elibera coletul.

După ce a primit suma respectivă, inculpata C.E. a refuzat să elibereze chitanța solicitată de martoră, afirmând că ar fi făcut acest lucru dacă ar fi încasat taxa calculată de 170 LEI.

La insistențele martorei, C.E. a fost de acord pe o bucată de hârtie să scrie „Achitat” o sumă de bani indescifrabilă și să execute o semnătură oarecare, aplicând totodată ștampila Biroului Vamal.

După ce a intrat în posesia acestui înscris, martora B.E. a luat coletul și a părăsit incinta Oficiului Poștal.

Conținutul coletului a fost verificat de inculpata C.E. care i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 35 LEI pentru radiocasetofon și 30 LEI pentru celelalte bunuri.

Din sumele de bani solicitate de inculpată, martora nu a putut achita la acea dată decât 30 LEI în schimbul cărora a primit coletul, cu excepția radiocasetofonului reținut de inculpată în baza adeverinței nr. 21/2007.

La data de 15 iunie 2007 martora Ș.G. a mers din nou la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a ridica alte două colete trimise de soțul său, Ș.A.

A fost urmată aceeași procedură ca și în luna martie 2007, iar atunci când inculpata C.E. care a invitat-o în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, aceasta i-a comunicat că trebuie să achite drepturi de import în valoare de 100 LEI.

Inițial, Ș.G. a refuzat să plătească această sumă de bani, însă la afirmația inculpatei C.E. că va reține coletele, martora a fost de acord să-i remită suma solicitată.

Ulterior, martora s-a prezentat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a ridica radiocasetofonul reținut în luna martie 2007. După ce a primit suma de 34 LEI, inculpata C.E. a eliberat chitanța și i-a predat martorei radiocasetofonul.

După ce conținutul coletului a fost verificat de inculpata C.E., A.I.A. a fost invitat de aceasta în biroul său situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde, urmare a unui calcul făcut pe baza unui nomenclator, i-a comunicat că trebuie să achite drepturi de import în valoare de peste 150 LEI.

Întrucât nu avea acești bani la el, martorul denunțător a lăsat coletul în această încăpere și a mers la Agenția B.C.R. T.I. unde, de la bancomat, a retras suma de 200 LEI formată din două bancnote a câte 100 LEI, despre această situație informând-o telefonic pe soția sa, martora A.E.V.

Întorcându-se în Biroul Mesagerie Externă, A.I.A. i-a dat suma de 200 LEI inculpatei C.E. care, după ce s-a mai uitat o dată în nomenclator, i-a restituit una din cele două bancnote de 100 LEI, permițându-i să-și ridice coletul.

Martorul denunțător a înțeles în acel moment că suma de 100 LEI a fost reținută de către învinuită pentru eliberarea coletului fără a percepe drepturile vamale.

Din extrasul de cont prezentat de martor rezultă tranzacția efectuată la data de 03 aprilie 2007 la Agenția T.I. a B.C.R. Ploiești.

După ce a fost verificat conținutul coletului, inculpata C.E. a invitat-o pe G.M. în biroul său situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde, arătându-i un Monitor Oficial, i-a spus că pentru bunurile din colet trebuie să plătească drepturi de import în sumă de până la 500 LEI. Martora a replicat că pentru un alt colet primit anterior nu i-a perceput nici un ban, iar inculpata i-a răspuns „îmi dai 800.000 și terminăm bâlciul”.

G.M. a acceptat să remită o bancnotă de 50 LEI, singurii bani pe care îi avea în acel moment, însă cu rugămintea ca învinuita să-i restituie 20 LEI, fiindu-i necesari pentru achitarea transportului la domiciliul său din orașul S.

Inculpata C.E. a fost de acord, reținând numai suma de 30 LEI.

După controlul celor trei colete, inculpata C.E. l-a invitat în biroul situat vis-a-vis, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import de aproximativ 100 EURO.

La afirmația martorului denunțător formulată în sensul că nu are acești bani, inculpata i-a cerut „să-i dea ceva bani” pentru a nu-i percepe taxe și a-i da coletele.

În aceste condiții, martorul i-a dat inculpatei suma de 50 LEI – bani pe care, la solicitarea acesteia, i-a pus într-un sertar. C.E. nu a fost mulțumită de această sumă, astfel încât l-a trimis să facă rost și de alți bani, oprindu-i drept garanție unul dintre cele trei colete și cartea de identitate.

În aceeași zi, D.I.R. s-a întors la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești și i-a mai dat inculpatei 20 LEI, fiindu-i restituite cartea de identitate și coletul.

Inculpata C.E. a verificat conținutul coletelor, după care, împreună cu martora N.S., a intrat în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, situație care a surprins-o pe martoră întrucât anterior nici un alt lucrător vamal nu aplicase această procedură.

Inculpata a calculat drepturi de import în sumă de 300 LEI, taxă cu privire la care martora a precizat că nu o poate plăti.

În aceste împrejurări, inculpata C.E. a condiționat eliberarea coletelor de primirea sumei de 100 LEI și pentru a avea garanția că martora îi va remite suma pretinsă, i-a reținut unul dintre cele două colete.

Având în vedere că acest conținea obiecte de îmbrăcăminte și jucării destinate nepotului lor în vârstă de 6 ani, martorii au hotărât să dea suma pretinsă de inculpată, sens în care s-au împrumutat de 100 LEI de la vecina lor – martora B.M.

În aceeași zi, N.M. a mers la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești și i-a remis inculpatei suma pretinsă, în schimbul căreia aceasta i-a predat și cel de-al doilea colet.

După ce inculpata a verificat conținutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, aceasta le-a invitat pe cele două martore în biroul situat vis-a-vis, atrăgându-le totodată atenția să închidă ușa pentru ca persoanele ce se aflau pe holul incintei Oficiului Poștal să nu audă ce vor discuta.

După ce a efectuat un calcul pe baza notițelor consemnate în timpul verificării coletelor, inculpata le-a comunicat martorelor că trebuie să achite drepturi de import în valoare de 250 LEI pentru a putea intra în posesia pachetelor.

Inițial, denunțătoarea S.G. și-a manifestat intenția de a renunța la colete, însă, în cele din urmă, a împrumutat de la sora sa, martora L.C., în sumă de 150 LEI pe care a oferit-o și a remis-o lucrătorului vamal.

Înainte de a pleca, C.E. le-a atras atenția celor două martore să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Deoarece aceasta nu a fost de acord să achite drepturile de import în sumă de 450 LEI, inculpata C.E. a dat o parte din lucruri, pentru cele reținute eliberând adeverința de reținere a bunurilor nr. 27 din 23 martie 2007.

După ce R.C.M.L. a plecat în S.U.A., în a doua jumătate a lunii aprilie, părinții acesteia, martora E.E. și soțul acesteia E.G. s-au deplasat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești, pentru a recupera bunurile reținute în condițiile anterior descrise.

E.E. a fost invitată de învinuită în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă. Deși C.E. nu a precizat nicio sumă de bani, E.E. i-a dat acesteia, din proprie inițiativă, 150 LEI pentru eliberarea bunurilor fiicei sale. Martora nu a solicitat chitanța întrucât urma să primească un alt colet de la fiica sa.

Din verificările efectuate s-a constat că inculpata C.E. a completat chitanța seria A.N.V. nr. 0031334 din 16 aprilie 2007, în care a consemnat o sumă mai mică decât cea primită, respectiv 84 LEI.

Coletul menționat anterior a sosit după aproximativ o lună când, deplasându-se la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a-l ridica, martora E.E. a constat că este același lucrător vamal – inculpata C.E. care, după ce a verificat conținutul pachetului, l-a eliberat fără a percepe drepturi de import. Cu acea ocazie, nu a mai avut loc nicio discuție în legătură cu chitanța care trebuia eliberată pentru suma de 150 lei.

Conținutul coletului a fost verificat de inculpata C.E. în Biroul Mesagerie Externă, în prezența celor doi martori, după care martora și învinuita au mers în biroul situat vis-a-vis.

În această încăpere, C.E., i-a comunicat martorei că trebuie să plătească drepturi de import în cuantum de 350 LEI, bani pe care B.L.C. i-a solicitat soțului său, aflat pe holul Oficiului Poștal.

Inculpata C.E. a verificat conținutul coletului în Biroul Mesagerie Externă, după care a invitat-o pe martoră în încăperea situată vis-a-vis, unde a calculat drepturile de import la valoarea de aproximativ 400 LEI.

Z.G. nu a fost de acord să achite contravaloarea drepturilor de import, însă a intrat în posesia bunurilor după ce acceptat ca inculpata C.E. să ia un ceas care se afla în acel colet.

După ce conținutul coletului a fost verificat de inculpata C.E., aceasta l-a invitat pe B.S.D. în încăperea situată vis-a-vis, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturile de import în sumă de 145 EURO.

Martorul denunțător i-a spus că nu este de acord să achite suma respectivă, situație în care C.E. i-a replicat „hai să ne înțelegem dacă nu vrei să plătești suma de 145 EURO”.

În aceste împrejurări, B.S.D. i-a spus că este prea puțin, i-a mai dat 50 LEI, în total 100 LEI.

Inculpata a pus banii într-un registru, după care i-a mai cerut martorului denunțător un borcan cu ness „E.” și un pachet cu biscuiți, bunuri pe care le-a și primit.

După ce a verificat conținutul coletului, inculpata C.E. a invitat-o pe A.I. în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 299 EURO.

Martora i-a răspuns că nu are acești bani și că va lăsa coletul până va veni cumnata sa să îl ridice, situație în care învinuita i-a replicat: „ca să nu mai vină fata să dea zece milioane, îmi dai azi sau mâine cinci milioane și poți să le iei”.

Denunțătoarea a acceptat propunerea inculpatei, urmând să revină cu suma pretinsă. Drept garanție, C.E. a reținut o parte din bunurile din pachet și i-a atras atenția denunțătoarei ca atunci când va reveni să motiveze că a uitat buletinul.

În aceeași zi, A.I. a împrumutat suma de 450 LEI de la martorul D.V. și s-a întors la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești unde, la solicitarea inculpatei, au intrat în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă. Inculpata C.E. a acceptat să primească doar 450 LEI, nu însă înainte de a-i reproșa martorei că suma pretinsă era de 500 LEI.

Pentru ridicarea lor W.C.B. și mama sa, D.E., s-au deplasat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești, unde în prezența acestora, în Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. a verificat conținutul coletelor. Deși destinatara coletelor era martora D.E., inculpata i-a cerut acesteia să aștepte pe holul oficiului, iar pe W.C.B. a invitat-o în încăperea situată vis-a-vis, unde a calculat drepturile de import aferente bunurilor din pachete la o sumă totală de peste 1000 LEI.

W.C.B. a refuzat să achite această taxă, solicitând returnarea pachetelor.

Motivând că acest lucru nu este posibil, învinuita a început să „negocieze” cu denunțătoarea și i-a pretins suma de 500 LEI în schimbul căreia aceasta ar fi putut ridica pachetele.

În acel moment martora i-a arătat inculpatei conținutul portofelului în care avea numai suma de 302 LEI, pe care i-a și remis-o integral.

După ce inculpata a numărat banii, a numărat banii, i-a restituit 2 LEI, reținând cei 300 LEI cu privire la care a afirmat că numai 2902 LEI îi sunt destinați, iar diferența de 10 LEI o va preda lucrătorului poștal.

La data de 15 iunie 2007, W.C.B. și D.E. s-au deplasat din nou la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a ridica un alt colet din cele expediate de cea dintâi, din Japonia, pe numele mamei sale.

Procedura a fost aceeași ca și cea anterior descrisă, iar atunci când W.C.B. a fost invitată în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, C.E. a întrebat-o „Ce facem?”, situație în care martora i-a arătat că nu are decât 6 LEI.

Inculpata i-a spus că în aceste condiții îi va opri coletul, lucru cu care martora a fost de acord, însă C.E. s-a răzgândit, afirmând că va opri cartea de identitate a martorei D.E. până va primi suma de 50 LEI.

W.C.B. nu a acceptat această propunere, mama sa având nevoie de actul de identitate pentru încasarea pensiei, situație în care inculpata i-a cerut cartea ei de identitate, pe care a și primit-o.

Întrucât martora nu s-a prezentat pentru a remite suma pretinsă, cartea sa de identitate a fost descoperită și ridicată de organele de urmărire penală la data de 25 iunie 2007, cu ocazia realizării procedurii constatării infracțiunii flagrante.

Cu ocazia verificării conținutului coletului, inculpata C.E. i-a comunicat martorei că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de aproximativ 34 -38 EURO și deoarece aceasta i-a răspuns că în aceste condiții preferă să nu ridice pachetul, a luat din colet o cutie cu dulciuri, după care i-a permis să plece.

În ambele situații, după ce a verificat conținutul coletului, inculpata C.E., i-a solicitat martorului să o însoțească în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de câte 190 LEI.

C.M. a achitat în total 380 LEI, sumă pentru care nu a primit chitanță, aspect ce rezultă și din carnetul chitanțier cu regim special utilizat de învinuită în perioada de referință.

După ce a verificat conținutul coletului, inculpata C.E. i-a pretins martorei suma de 210 LEI reprezentând drepturi de import, bani pe care i-a și primit, fără a elibera chitanță.

După ce conținutul coletului a fost verificat de Biroul Mesagerie Externă de C.E., martora a fost invitată în încăperea situată vis-a-vis, unde învinuita a calculat drepturi de import în sumă de 150 LEI.

Având în vedere că A.I. nu avea asupra sa decât 100 LEI, inculpata C.E. a acceptat să-i elibereze coletul în schimbul acestei sume de bani.

Pentru a ridica acest colet martora s-a deplasat la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești - Biroul Mesagerie Externă unde inculpata C.E., după ce a verificat conținutul coletului, i-a comunicat că trebuie să plătească drepturi de import, sens în care i-a cerut să o însoțească în încăperea situată vis-a-vis.

Aici, C.E. a calculat drepturile de import la suma de aproximativ 400 – 500 EUR, sumă pe care martora nu a fost de acord să o plătească, situație în care inculpata a întrebat-o dacă este însă dispusă să-i dea 200 LEI pentru a putea ridica coletul. D.S.R. a fost de acord cu solicitarea inculpatei, căreia i-a remis suma pretinsă.

Totodată, inculpata i-a comunicat martorei că trebuie „să-i dea ceva” și pentru lucrătorul poștal, D.S.R. dându-i încă 50 LEI.

După ce a primit suma totală de 250 LEI, C.E. a eliberat coletul, atrăgându-i atenția să nu-i facă probleme, având în vedere faptul că i-a făcut un favor.

Inculpata C.E. a verificat conținutul coletului, și-a notat o parte din lucruri pe o bucată de hârtie, după care i-a solicitat martorului denunțător să o însoțească într-o încăpere situată vis-a-vis, unde i-a spus că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 200 LEI.

Deoarece I.A.L. s-a arătat surprins, inculpata i-a spus că în colet sunt anumite lucruri în valoare și că dacă „o să sară la cap”, problema o să se rezolve. Întrebată fiind ce înseamnă „să sară la cap”, inculpata C.E. i-a răspuns „bagă mâna în portofel”, în sensul de a-i da o sumă de bani.

Martorul denunțător i-a dat 50 LEI și, deși s-a arătat nemulțumită, inculpata a luat banii și i-a pus într-un dulap situat după ușa biroului respectiv, precizându-i că rămâne dator pentru data viitoare.

La data de 19 iunie 2007, martorul denunțător I.A.L. s-a deplasat din nou la Oficiul Poștal nr. 1 Ploiești pentru a ridica două colete poștale expediate de soacra sa, G.E. din Israel, unde a fost urmată de aceeași procedură ca și cea descrisă anterior.

În momentul în care au intrat în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, inculpata C.E. i-a spus că și-a amintit că-i este dator și că „de data asta nu va mai scăpa”.

I.A.L., neintenționând să renunțe la coletele care conțineau jucării pentru copii săi minori, a întrebat-o pe inculpată dacă 150 LEI sunt suficienți.

C.E. a spus că este bine, a luat banii și i-a pus în același dulap, ca și la începutul lunii iunie 2007, eliberând cele două colete poștale.

În timp ce verifica conținutul coletului, inculpata C.E. a întrebat-o pe U.R. dacă are bani, pentru că sunt lucruri multe și trebuie să plătească. La răspunsul negativ al acesteia, inculpata a luat un pachet de cafea care cântărea 0,500 kg și două jucării din pluș, spunând că rămân ale ei, permițându-i totodată martorei să-și ia celelalte obiecte și să plece.

Conținutul coletului a fost verificat în Biroul Mesagerie Externă de inculpata C.E. care, spunându-i că lucrurile depășesc valoarea în vamă de 45 EUR, l-a invitat pe martor în biroul situat vis-a-vis.

Aici, inculpata a calculat drepturile de import în valoare de 350 LEI și deoarece martorul i-a comunicat că preferă să nu ridice coletul, apreciind că lucrurile nu au această valoare, l-a întrebat cât are să-i dea ca să-și poată lua acel pachet.

A.H.L. i-a înmânat suma de 50 LEI și observând că învinuita are o expresie de nemulțumire, i-a mai dat 50 LEI.

După ce C.E. i-a atras atenția martorului să nu mai spună și altor persoane ceea ce s-a întâmplat, aceasta a luat coletul și a plecat.

După ce a verificat conținutul coletului, inculpata C.E. i-a spus martorei că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 50 LEI.

Deoarece M.R. i-a comunicat că nu are acești bani, inculpata C.E. a invitat-o în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde, văzând că martora nu are mai mult de 10 LEI, i-a spus că îi dă coletul pentru că l-a desfăcut, însă pentru a avea garanția că îi va fi remisă suma pretinsă de 50 LEI, îi va reține cartea de identitate. Totodată, i-a atras atenția că atunci când va reveni cu banii, în cazul în care nu o va găsi, să susțină că și-a uitat buletinul.

Neavând intenția de a accepta solicitarea inculpatei, M.R. nu s-a mai prezentat la Oficiul Poștal, iar la data de 18 iunie 2007 a reclamat această faptă organelor de urmărire penală.

Cartea de identitate a martorei M.R. a fost găsită în Biroul Mesagerie Externă de către organele de urmărire penală din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești, cu ocazia desfășurării procedurii constatării infracțiunii flagrante din data de 25 iunie 2007.

În timpul verificării conținutului coletului, inculpata C.E. i-a spus martorului că valoarea acestuia în vamă depășește 45 EUR, motiv pentru care va trebui să plătească drepturile de import.

În acest sens, l-a invitat pe I.R. în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde a calculat drepturile de import la valoarea de 150 LEI. Întrucât martorul i-a spus că nu are bani suficienți, inculpata i-a propus martorului să-i rețină cartea de identitate până a doua zi când îi va aduce banii, propunere cu care acesta din urmă nu a fost de acord.

În aceste condiții, C.E. a oprit o parte din lucruri, spunându-i martorului că i le va da când se va prezenta cu banii, fără a elibera însă adeverință de reținere a acestor obiecte.

La data de 18 iunie 2007 I.R. a mers din nou la Biroul Mesagerie Externă, unde inculpata C.E. l-a invitat în biroul situat vis-a-vis.

După ce a primit suma de 150 lei, inculpata i-a predat și bunurile reținute la data de 14 iunie 2007.

După ce conținutul coletului a fost verificat de inculpata C.E., martorul denunțător a fost invitat în biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

Efectuând un calcul, inculpata C.E. i-a spus martorului că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de peste 500 LEI, situație în care aceasta i-a răspuns că renunță la pachet.

Inculpata i-a spus „hai, dă și tu două milioane”, propunere cu care B.D.I. a fost de acord, la indicația învinuitei punând banii într-un sertar al unui birou, deschis de aceasta.

Conținutul coletelor a fost verificat de inculpata C.E. care, în timpul acestei operațiuni, pe o bucată de hârtie nota o parte din bunurile pe care le aprecia ca având o valoare mare.

Spunând celor doi martori că trebuie să plătească drepturi de import, i-a invitat în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, unde a calculat aceste drepturi ca fiind în valoare de 280 LEI.

Martorul A.C. i-a cerut inculpatei să oprească o parte din bunuri deoarece nu are suma respectivă, situație în care C.E. i-a spus că este păcat, întrebându-l câți bani dispune.

La afirmația martorului, formulată în sensul că-i poate da 200 LEI, învinuita i-a spus că se poate rezolva și cu această sumă.

Cei 200 lei au fost dați de martor inculpatei în prezența fiicei sale, martora A.I.

Cea care a intrat prima în Biroul Mesagerie Externă a fost martora S.E., destinatara unui singur colet ce a fost verificat de inculpata C.E.

Ulterior, aceasta din urmă i-a cerut denunțătoarei S.E. să meargă în încăperea situată vis-a-vis, unde a întrebat-o în mod direct dacă dispune de bani pentru a achita drepturile de import aferente bunurile din colet.

Martora i-a comunicat inculpatei că nu deține asupra sa decât 29 lei, sumă pe care C.E. i-a solicitat-o, precizându-i că „este bine și așa”, deși, dacă ar fi calculat drepturi vamale, ar fi rezultat o sumă mult mai mare.

Inculpata a fost de acord să primească numai 400 lei, sumă de bani pe care martora N.N. o avea asupra sa și pe care C.E. a introdus-o în geanta ei personală.

În Biroul Mesagerie Externă inculpata C.E. a verificat conținutul coletelor, timp în care își nota pe o hârtie o parte din bunuri, după care l-a invitat pe R.G. în încăperea situată vis-a-vis, unde l-a anunțat că trebuie să plătească drepturi de import în valoare de 99,50 LEI.

Întrucât nu avea acești bani, R.G. a ieșit pe hol unde îl aștepta martorul D.B., care i-a dat suma de 100 LEI.

Banii au fost lăsați de martor pe biroul din încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă, înștiințând-o despre acest fapt pe inculpata C.E.

În timpul verificării conținutului coletelor, inculpata C.E. își nota pe o hârtie bunurile de valoare din colet, iar atunci când a finalizat această operațiune, a invitat-o pe martora B.L. în încăperea situată vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

Această situație a surprins-o pe martoră deoarece niciodată până atunci, când lucrători vamali erau alte persoane, nu s-a procedat în acest mod.

După un calcul sumar, inculpata i-a spus martorei B.L. că trebuie să plătească drepturi de import în sumă de 500 lei. Martora nu a fost de acord și, după mai multe discuții, C.E. a întrebat-o câți bani are la ea, câți poate da și dacă „trei milioane-i bine?”.

B.L. i-a arătat că nu are mai mult de 150 lei, moment în care inculpata a întrebat-o dacă îi trebuie chitanță. La răspunsul negativ al acesteia, i-a cerut și a primit suma de 150 lei pentru a-i preda cele două colete.

Inculpata i-a atras atenția să nu povestească vreunei alte persoane cele întâmplate.

S-a constatat că la data de 25 iunie 2007, în jurul orelor 11.30, ulterior momentului descris, cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, suma de 150 lei primită mită de la B.L. a fost identificată alături de ceilalți 100 LEI primiți de la T.G. în fișetul metalic din biroul situat vis-a-vis de Biroul Mesagerie Externă.

În drept, faptele inculpatei C.E. (fostă O.) au fost încadrate în dispozițiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul teritorial Craiova și inculpata C.E. (fostă O.).

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul temeiului greșit al confiscării bunurilor obținute de inculpată, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000.

A doua critică invocată de procuror a vizat individualizarea judiciară a pedepsei, considerând că în raport de caracterul continuat al faptei, 42 acte materiale, se impune majorarea pedepsei.

Inculpata a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, determinat de audierea unor martori prin comisie rogatorie.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 li