ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 433 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.R., prin care solicita suspendarea executării adresei nr. 280/6088 din 26 octombrie 2012 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a actului contestat. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că adresa contestată nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.; în motivarea succintă a recursului, se arată că în mod greșit, cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, a reținut prima instanță de judecată că înscrisul contestat nu reprezintă un act administrativ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". În cauză, așa cum corect a reținut și prima instanță, adresa nr. 280/6088 din 26 octombrie 2012, prin care pârâta C.N.P.R. a răspuns solicitării formulate de procuratorul recurentului-reclamant, nu constituie un act administrativ, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citate, acestei adrese lipsindu-i aptitudinea de a produce, prin ea însăși, efecte juridice.

Înscrisul a cărui executare se cere a fi suspendată de către recurentul-reclamant nu reprezintă decât un răspuns al autorității intimate cu privire la solicitarea ce i-a fost adresată de către mandatarul recurentului-reclamant, răspuns constând exclusiv în comunicarea condițiilor legale de formă, pe care trebuie să le îndeplinească procura acordată în vederea ridicării de către mandatar a drepturilor de pensie ale mandantului. Adresa contestată nu produce, așadar, niciun efect juridic, nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, nepronunțându-se în nici un fel asupra drepturilor de pensie ale recurentului, ci referindu-se la condițiile legale de formă în care aceste drepturi pot fi ridicate de la instituția intimată, care nu este decât un depozitar al acestora și care are responsabilitatea păstrării și eliberării respectivelor drepturi, numai în condițiile legii.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței nr. 433 din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2013. Procesat de GGC - AM