ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului declarat de inculpatul S.A.F. împotriva deciziei penale nr. 25/A din

23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

288/P din 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor a hotărât în baza art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

rechizitoriu în sarcina inculpatului S.A.F. din infracțiunea continuată de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea continuată

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus

condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără

antecedente penale, la o pedeapsă de 14 ani închisoare cu aplic. art. 71, 64 lit.

a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (pct. I lit. a), b) și c) din

rechizitoriu).

În baza art. 65 alin.

(2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) și art. 66 C. pen., i s-au

interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat, și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru

săvârșirea infracțiunii – administrator de societate comercială, sau asociat în

societate comercială, ori orice funcție executivă sau de decizie într-o

societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 20

raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de

mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la înșelăciune în forma continuată cu consecințe

deosebit de grave (pct. II lit. a) din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin.

(2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) și art. 66 C. pen., s-a

dispus interzicerea inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a

folosit pentru săvârșirea infracțiunii - administrator de societate comercială,

sau asociat în societate comercială, ori orice funcție executivă sau de decizie

într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului S.A.F., cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente

penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza

II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în

înscrisuri sub semnătură privată (pct. II lit. a din rechizitoriu).

În baza art. 266 pct.

2 (text actual: art. 272) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.A.F.,

cu datele de identitate de mai sus, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3

ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii continuate de folosire, cu rea-credință, a creditului

de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în

folosul lui propriu (pct. III din rechizitoriu).

În baza art. 33, art.

34 C. pen., s-a dispus contopirea celor 4 pedepse aplicate mai sus, în pedeapsa

cea mai grea de 14 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 1 an

închisoare, inculpatul urmând a executa 15 ani închisoare cu executare în

detenție cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(2), raportat la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) și art. 66 C. pen., art. 35

alin. (2) C. pen., s-a dispus interzicerea inculpatului dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat, și de a ocupa o funcție de natura

celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii – administrator de

societate comercială, sau asociat în societate comercială, ori orice funcție executivă

sau de decizie într-o societate comercială, pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 998 și următoarele C. civ. în forma anterioară

Legii nr. 287/2009, a obligat inculpatul la plata pretențiilor civile, după cum

urmează: 3.186.664,48 lei, în favoarea părții civile SC GSM T. SRL Arad,

reprezentând despăgubiri civile, 126.478 lei, cu dobânzi legale până la

achitarea sumei, în favoarea părții civile SC V. SRL Botoșani, reprezentând

despăgubiri civile, 99.312,23 lei, în favoarea părții civile SC P.D.V. SRL

Iași, reprezentând despăgubiri civile, și la 2.100 lei cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu avocat, 113.086,91 lei, în favoarea părții civile SC P.T.

SRL Rădăuți, reprezentând despăgubiri civile, 255.088,63 lei, în favoarea

părții civile SC M.C. & C.R. SRL Oradea, reprezentând despăgubiri civile,

53.999,82 lei, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Timișoara,

reprezentând despăgubiri civile, 25.199,92 lei, în favoarea părții civile SC M.C.

& C.R. SRL Baia Mare, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 118 C.

pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise pe seama părților

civile anterior instituirii interdicției bancare, și păstrarea acestora la

dosarul cauzei, constituind titlu executoriu, după cum urmează: 14 martie 2005

- 539.998.200 rol, 14 martie 2005 - 251.999.200 rol, 15 martie 2005 -

14.233.500 rol, 15 martie 2005 - 747.495.500 rol, 16 martie 2005 -

1.529.994.900 rol, 16 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 18 martie 2005 -

4.000.000.000 rol.

S-a constatat că

următoarele file cec, emise anterior instituirii interdicției bancare, nu

există în original la dosarul cauzei din 18 martie 2005 - 259.162.400 rol, 16

martie 2005 - 50.712,19 rol, 17 martie 2005 - 683.880.267 rol.

S-a constatat că

următoarele file cec, emise ulterior instituirii interdicției bancare, nu

există în original la dosarul cauzei: 06 aprilie 2005 - 220.663.385 rol, 23

martie 2005 - 247.315.558 rol.

În baza art. 118 C.

pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise pe seama părților

civile după instituirea interdicției bancare și, în baza art. 14 alin. (3) lit.

a) și 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea acestora ca fiind false, după cum

urmează: 21 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 23 martie 2005 - 5.000.000.000

rol, 25 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 29 martie 2005 - 3.712.641.986 rol, 29

martie 2005 - 4.154.002.820 rol, 22 martie 2005 - 1.264.775.138 rol, fără dată

- fără sumă.

În baza art. 118 C.

pen. s-a dispus confiscarea specială a filelor cec emise de inculpat în numele

SC F. SRL Galați și, în baza art. 14 alin. (3) lit. a) și 445 C. proc. pen.,

s-a dispus anularea acestora ca fiind false, după cum urmează: 28 martie 2005 -

8.568.480.652 rol, 24 martie 2005 - 8.958.153.731 rol, 31 martie 2005 -

7.498.732.045 rol, 17 martie 2005 - 8.244.818.610 rol, 10 martie 2005 -

8.440.023.333 rol.

În baza art. 191 alin.

(2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 7 din

Legea nr. 26/1990 s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei

hotărâri.

În baza art. 189 C.

proc. pen. raportat la art. 6811 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu referire

la art. 5 din Protocolul nr. 113928/2008, s-a dispus plata din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Bihor a onorariului apărătorului din oficiu

conform delegației de la fila 4, vol. I din dosar.

În baza art. 199 alin.

(2) C. proc. pen. s-a admis cererea apărătorului ales P.C. și s-a dispus

scutirea de amendă judiciară.

În baza art. 190 alin.

(4) C. proc. pen., s-a admis cererea doamnei expert R.O.R. și s-a dispus

obligarea inculpatului la plata onorariului pentru efectuarea expertizei

contabile, în sumă de 5.200 lei.

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 76/D/P/2005

din 05 aprilie 2006 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea a trimis în judecată pe

inculpatul S.A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor continuate de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave (pct. I lit. a), b) și c) din rechizitoriu), de

tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (pct. II lit. a) din

rechizitoriu), de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pct. II lit. a) din

rechizitoriu) și de folosire, cu rea-credința, a creditului de care se bucură

societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui

propriu (pct. III din rechizitoriu), prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 215 alin.

(2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 266 pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit actului de sesizare,

inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea, a emis în mod

repetat în perioada 14 martie – 06 aprilie 2005 în condițiile lipsei

disponibilului, respectiv în condițiile instituirii interdicției bancare, file

cec în dauna părților civile SC GSM T. SRL Arad, SC V. SRL Botoșani, SC P.

D&V SRL Iași, SC P.T. SRL Rădăuți, SC M.C. & C.R. SRL Oradea, SC M.C.

& C.R. SRL Timișoara și SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, prejudiciul total

fiind de 3.875.000 lei.

De asemenea s-a

reținut în sarcina inculpatului că în luna martie 2005 a intrat în posesia unui

număr de 5 file cec aparținând terțului SC F. SRL Galați - potrivit

cercetărilor filele i-au fost remise de o persoană rămasă neidentificată – pe

care în mod repetat le-a completat fără drept introducându-le în circuitul

bancar ca instrumente de plată viabile.

S-a mai reținut în

sarcina inculpatului că, după ce în perioada decembrie 2004 – martie 2005 a

creditat societatea comercială SC G. SRL Oradea al cărei administrator era, a

folosit în mod repetat creditul în folosul propriu.

Prin ordonanța din 03

martie 2006 procurorul a dispus extinderea pentru alte acte materiale (fila 52

vol. 1 urmărire penală).

Din probatoriul

administrat în cauză: înscrisuri provenite de la autoritățile de control fiscal,

plângeri, declarații părți vătămate, file CEC, și refuzuri de plată, documente

justificative, înscrisuri bancare, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, instanța de fond a constatat următoarele:

Potrivit

înscrisurilor provenite de la Banca Națională a României – fila 60 vol. 3 și

fila 200 vol. 1 dos. urmărire penală – a rezultat că pe numele SC G. SRL

Oradea, ca urmare a multiplelor incidente de plată, s-a instituit interdicția

bancară de a emite cecuri în perioada 18 martie 2005 – 13 aprilie 2006. În

acest scop societatea comercială administrată de inculpat a fost somată de

unitatea bancară, potrivit legii, prin urmare inculpatul – administrator al

societății comerciale, a cunoscut respectiva împrejurare.

Potrivit

înscrisurilor provenite de la Banca Națională a României – fila 211 și urm.

vol. 1 dosar urmărire penală – a rezultat că pe numele SC F. SRL Galați, în

numele căreia inculpatul a introdus fără drept în circuitul bancar file cec, nu

au fost înscrise incidente de plată.

În data de 01 martie

2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat

un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu

partea civilă SC V. SRL Botoșani, pentru plata cărora a emis fila cec purtând

semnătura și ștampila emitentului, din 22 martie 2005 1.264.775.138 rol. La

înmânarea instrumentului de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul

părții civile de existența disponibilului. La data de 21 martie 2005 cecul a

fost introdus la plată. Cecul a fost refuzat la plată pentru motivul lipsei

disponibilului, trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 126.478 RON, cu dobânzi legale până

la achitarea sumei, reprezentând despăgubiri civile (fila 79 vol. 3 urmărire

penală, fila 10 dos. trib).

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care

societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul să le emită,

respectiv după intrarea în interdicție bancară.

În data de 03 martie

2005 inculpatul, în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea, a încheiat

un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu

partea civilă SC P. D&V SRL Iași, pentru plata cărora a emis 2 file cec purtând

semnătura și ștampila emitentului, din 16 martie 2005 cu suma de 507.121.974

rol, respectiv 03 martie 2005 cu suma de 486.050.423 rol.

La înmânarea

instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții

civile de existența disponibilului.

La încheierea

contractului inculpatul a reușit să convingă partenerul de afaceri de buna

reputație de care se bucură firma sa, prezentând înscrisuri din care rezulta o

situație bună cu privire la bonitatea și seriozitatea firmei sale, astfel încât

a reușit să-și sporească imaginea, afectând însă direct desfășurarea relației

comerciale.

Odată introduse la

unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei

disponibilului.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 99.312,23 RON, reprezentând

despăgubiri civile, solicitând și 2.100 lei cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu avocat (fila 102 vol. 3 urmărire penală fila 25 dosar tribunal).

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor în perioada în care

societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită,

respectiv anterior intrării în interdicție bancară.

În data de 01 martie

2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea - a încheiat

un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă cu

partea civilă SC P.T. SRL Rădăuți, pentru plata cărora a emis 3 file cec

purtând semnătura și ștampila emitentului, din 17 martie 2005 cu suma de

683.880.267 rol, 23 martie 2005 cu suma de 247.315.558 rol respectiv din 06

aprilie 2005 cu suma de 220.663.385 rol.

La înmânarea

instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții

civile de existența disponibilului.

Odată introduse la

unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei

disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 113.086,91 RON, reprezentând

despăgubiri civile (fila 21 dos. trib).

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care

societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită,

respectiv anterior intrării în interdicție bancară, cât și ulterior, în

perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul

să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

În zilele de 14, 15,

16, și 18 martie 2005 inculpatul – în calitate de administrator al SC G. SRL

Oradea - a achiziționat cartele SIM prepay pentru telefonia mobilă și alte

produse de la părțile civile SC M.C. & C.R. SRL Timișoara, SC M.C. & C.R.

SRL Oradea și SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare, pentru plata cărora a emis mai

multe file cec purtând semnătura și ștampila emitentului, după cum urmează: 14

martie 2005 - 539.998.200 rol, 14 martie 2005 - 251.999.200 rol, 15 martie 2005

- 14.233.500 rol, 15 martie 2005 - 747.495.500 rol, 16 martie 2005 -

1.529.994.900 rol.

La înmânarea

instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții

civile de existența disponibilului.

Odată introduse la

unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei

disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Părțile vătămate s-au

constituit parte civilă în cauză (fila 1. 34 și 49 vol. 3 dos. up.) după cum

urmează: 255.088,63 RON, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL

Oradea, reprezentând despăgubiri civile, 53.999,82 RON, în favoarea părții

civile SC M.C. & C.R. SRL Timișoara, reprezentând despăgubiri civile,

25.199,92 RON, în favoarea părții civile SC M.C. & C.R. SRL Baia Mare,

reprezentând despăgubiri civile.

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care

societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită,

respectiv anterior intrării în interdicție bancară, cât și ulterior, în

perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul

să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

În data de 03

decembrie 2004 inculpatul - în calitate de administrator al SC G. SRL Oradea -

a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cartele SIM prepay pentru telefonia

mobilă cu partea civilă SC GSM T. SRL Arad, pentru plata cărora a emis 7 file

cec purtând semnătura și ștampila emitentului, după cum urmează: 16 martie 2005

- 5.000.000.000 rol, 18 martie 2005 - 4.000.000.000 rol, 21 martie 2005 -

5.000.000.000 rol, 23 martie 2005 - 5.000.000.000 rol, 25 martie 2005 -

5.000.000.000 rol, 29 martie 2005 - 3.712.641.986 rol, 29 martie 2005 -

4.154.002.820 rol.

La înmânarea

instrumentelor de plată inculpatul a încredințat pe reprezentantul părții

civile de existența disponibilului.

Odată introduse la

unitatea bancară, cecurile au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei

disponibilului, în unele cazuri trăgătorul fiind în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.186.664,48 RON, reprezentând

despăgubiri civile (fila 5 vol. 2 dos. up.).

Inculpatul a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin folosirea cecurilor atât în perioada în care

societatea comercială administrată de acesta avea dreptul să le emită,

respectiv anterior intrării în interdicție bancară, cât și ulterior, în

perioada în care societatea comercială administrată de acesta nu avea dreptul

să le emită, respectiv după intrarea în interdicție bancară.

Pe parcursul

cercetărilor în unele cazuri inculpatul a restituit părților civile o parte din

bunurile achiziționate, în alte cazuri plătind în numerar o parte din

prejudiciu.

În luna martie 2005

inculpatul a intrat în posesia unui număr de 5 file cec aparținând terțului SC F.

SRL Galați - potrivit cercetărilor filele i-au fost remise de o persoană rămasă

neidentificată – pe care în mod repetat le-a completat fără drept, în fals,

introducându-le în circuitul bancar ca instrumente de plată viabile, prin

înmânarea acestora unor parteneri de afaceri pentru plata unor bunuri, după cum

urmează: 28 martie 2005 - 8.568.480.652 rol, 24 martie 2005 - 8.958.153.731

rol, 31 martie 2005 - 7.498.732.045 rol, 17 martie 2005 - 8.244.818.610 rol, 10

martie 2005 - 8.440.023.333 rol.

În perioada decembrie

2004 – martie 2005 inculpatul a săvârșit în mod repetat, în ambele modalități

ale elementului material, infracțiunea de folosire, cu rea-credința, a

creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor

acesteia sau în folosul lui propriu.

Pe de o parte, a

creditat societatea comercială SC G. SRL Oradea al cărei administrator era,

după care a folosit în mod repetat creditul în folosul propriu, prejudiciul

fiind de 64.524 RON.

Pe de altă parte, pe

timpul cât în contul societății se găseau sumele importante cu care inculpatul

a creditat-o, acesta a acționat în scopul inițierii și întăririi raporturilor

comerciale cu părțile civile – parteneri de afaceri, respectiv cu SC P. D&V

SRL Iași (fila 102 vol. 3 dos. up).

În fapt inculpatul,

prin folosirea cu rea-credința a bunei reputații de care se bucura societatea

prin bonitatea astfel dovedită, a acționat într-un scop contrar intereselor

societății, așadar în folosul lui propriu, acțiune ce a avut drept urmare

obținerea pentru sine, în dauna societății comerciale administrate de inculpat,

a unor importante cantități de bunuri și mari sume de bani, în cuantumurile

arătate mai sus.

În cursul cercetării

judecătorești au fost audiați martorii și reprezentanții părților civile

audiați în fața instanței de fond (B.Z., I.C., H.C., M.M., B.O., G.L., M.L., F.N.,

I.S.V. – filele 69, 70, 98, 99, 132, 199, 200, 201 vol. 1 dos. trib., fila 77

vol. 2 dos. trib.), cât și la urmărire penală (S.L., B.E., S.A., R.M., F.G., L.I.,

D.R., B.Z., M.L., M.L., G.L., N.A., I.C., B.O., H.C., făptuitorul B.A., s-a

efectuat o confruntare între F.G. cu inculpatul), au confirmat starea de fapt

reținută prin actul de sesizare, respectiv în urma cercetării judecătorești

(evidențiată mai sus la pct. 1-7), cât și faptele săvârșite de inculpat,

referitoare la părțile civile sus amintite.

Persoanele audiate au

arătat că inculpatul nu a informat despre lipsa disponibilului, au confirmat că

inculpatul a semnat și ștampilat filele cec predate, au confirmat înțelegerile

privind scadențele, au declarat că obligația de plată era justificată date

fiind convențiile încheiate și marfa livrată, menținând declarațiile anterioare.

Instanța de fond și-a

însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ține seama

de acestea la pronunțarea soluției în cauză.

Pe parcursul

cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea expertizei contabile,

concluziile acesteia lămurind toate chestiunile legate de cauză și întărind

convingerea formată în urma administrării probatoriului inițial, potrivit

căreia inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor, iar vinovăția

acestuia este dovedită.

Inculpatul a fost

audiat pe parcursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de judecată

(fila 301 și urm. Vol. 1 dos. urmărire penală, fila 38 vol. 1 dos. trib.).

Audiat fiind,

inculpatul a descris modul de operare și faptele săvârșite, recunoscând că a

emis file cec semnate și ștampilate și că a convenit cu părțile civile sub

aspectul modalității de plată a bunurilor achiziționate, cu clauza precisă ca

reprezentanții acestora să completeze filele cec cu sumele datorate și să le

introducă la plată.

Inculpatul a declarat

că a emis filele cec ca o garantare a plății deoarece urma să plătească marfa

în numerar.

A declarat că a luat

cunoștință de îndată cu privire la interdicția bancară instituită pe seama

societății administrate de acesta.

A recunoscut că a

cumpărat în astfel de mod marfă de la părțile civile și declară că a revândut

marfa achiziționată de la părțile civile terțului SC F. SRL Galați care, la

rândul său, i-a plătit marfa cu file cec, justificând astfel dreptul său de a

completa și introduce în circuitul bancar aceste instrumente de plată.

În continuare a

declarat că filele cec provenite de la terțul SC F. SRL Galați i-au fost

înmânate de numitul F.N., reprezentant al acestei societăți. Declară că filele

cec erau necompletate, purtând semnătura și ștampila emitentului.

Fiind confruntat cu

numitul F.N. inculpatul a declarat că nu această persoană este cea pe care a

întâlnit-o și care i s-a prezentat cu această identitate.

A recunoscut că,

drept urmare, toate filele cec provenite de la terț le-a completat personal.

Filele cec introduse apoi în circuitul bancar au fost refuzate la plată. A

recunoscut că marfa cumpărată de la părțile civile a vândut-o și altor

societăți comerciale, încasând în numerar contravaloarea acestora.

A recunoscut că a

creditat societatea după care s-a folosit în interes propriu sau în interes

contrar societății de banii societății comerciale administrate pentru a plăti

diverse datorii unor terți (fila 331 vol. 1 urmărire penală), și că a emis

cecuri în momentul în care nu exista disponibilul.

Apărarea a fost

înlăturată atât pentru că motivele invocate – cu precădere cele subliniate -

sunt reglementate de norma legală în privința operațiunilor cu cecuri,

explicate pe larg în cele ce urmează, cât și datorită probatoriului administrat

care demonstrează săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului.

Din cercetări a

rezultat că inculpatul a acționat cu bună știință în scopul inducerii în eroare

a reprezentanților părților civile la încheierea contractelor comerciale și la

livrarea mărfii.

Prin ordonanța din 28

aprilie 2005 față de inculpat s-a dispus obligarea de a nu părăsi țara. Odată

cu sesizarea instanței de fond nu s-a solicitat luarea măsurii preventive,

aceasta încetând de drept.

Din fișa de cazier

judiciar a rezultat că inculpatul nu avea antecedente penale la data săvârșirii

faptelor.

Pe durata cercetării

judecătorești s-a asigurat asistență din oficiu, inculpatul angajând ulterior

apărător ales.

Filele CEC au fost

ridicate în original sau depuse în copie alături de înscrisurile contabile și

bancare care atestă săvârșirea infracțiunilor de către inculpat.

În cauză s-a pus în

discuție schimbarea încadrării juridice.

Întrucât din probele

administrate a rezultat că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni și că a

acționat cu scopul de a obține un folos material injust, instanța de fond a

constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor din

infracțiunea continuată reținută în rechizitoriu - art. 215 alin. (2), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - în infracțiunea continuată

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., avându-se în

vedere împrejurările în care cecurile au fost emise fără acoperire după

intrarea în interdicție de plată, cât și împrejurările în care cecurile au fost

emise în perioada în care societatea administrată de inculpat avea dreptul să

emită cecuri, respectiv anterior intrării în interdicție bancară.

Cauza a suferit

amânări repetate din cauza neîndeplinirii procedurii de citare, lipsei

nejustificate a martorilor, renunțării la mandatul de asistență juridică din

partea apărătorului ales, repunerii pe rol pentru readministrare de probe și

pentru efectuarea expertizei, efectuarea cu mare întârziere a expertizei.

Cu privire la

activitatea infracțională, instanța a reținut că extrasele de cont au

evidențiat starea financiară a societății comerciale administrate de inculpat

în numele căreia a emis - în condițiile sus menționate - instrumentele de

plată.

Inculpatul avea

specimen de semnătură în perioada respectivă.

Există la dosar

dovada că cecurile au aparținut și că au fost emise de SC G. SRL Oradea.

Părțile civile l-au

notificat pe inculpat cu privire la iminenta introducere a filelor cec la

plată.

Inculpatul nu a

încercat să împiedice acest lucru, practic menținându-le în eroare privind solvabilitatea,

respectiv existența proviziei.

În aceste condiții

cecurile sunt considerate ca fiind emise fără autorizarea trasului, banca a

constatat lipsă totală de disponibil și că trăgătorul se afla în interdicție.

S-a probat la dosar

și că inculpatul a completat fără drept, în fals, introducându-le în circuitul

bancar ca instrumente de plată viabile prin înmânarea acestora unor parteneri

de afaceri pentru plata unor bunuri, un număr de 5 file cec aparținând terțului

SC F. SRL Galați.

De asemenea s-a probat

la dosar și că inculpatul a folosit cu rea-credința, creditul și reputația de

care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în

folosul lui propriu, dar și că a săvârșit o infracțiune distinctă de tentativă

la înșelăciune în forma continuată cu consecințe deosebit de grave (după cum se

explică în cele ce urmează).

În ceea ce privește

cecul lăsat „în garanție”, instanța reține că, din definiția cecului (mijloc al

elementului material al infracțiunii), rezultă fără îndoială că acesta este un

instrument de retragere de fonduri și un instrument de plată. Cecul nu poate

îndeplini funcția și nu poate fi folosit ca un instrument de garantare.

Garantarea obligațiilor se face prin ipotecă, gaj ori privilegiu. CEC-ul este

lipsit de funcția de instrument de credit. Ceea ce se numește total impropriu

cec emis ,,în garanție”, este de fapt un simplu instrument de plată. Clauza ,,în

garanție” referitoare la un cec este contrar naturii acestui titlu comercial de

valoare. Trăgătorul trebuie să procedeze în așa fel încât cecul să cuprindă

mențiunile obligatorii dispuse de lege, care să satisfacă cerințele unei

informații suficiente, precum si cerințele reflectării garanției date de

trăgător privind plata prin înscrisul respectiv (Pct. 8 din Norma cadru nr. 7

din 6 martie 1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cecuri).

De altfel, nici în

situația în care cecul a fost girat, girantul nu garantează decât existenta

creanței, și nici într-un caz plata sumei înscrise pe cec (Pct. 122 din Norma nr.

7/1994). În final se constată că în cauză nu există o filă cec garantată prin

aval.

Referitor la cecul

„în alb”, instanța reține că infracțiunea de înșelăciune prin folosirea

cecurilor fără provizie sau acoperire, în condițiile în care beneficiarul nu

cunoaște despre inexistența proviziei (Dec. 9/2005-RIL, ICCJ) iar trăgătorul a

predat beneficiarului fila cec care conține doar semnătura – așa-zisul cec în

alb, nu se circumscrie infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (2) din Legea

nr. 59/1934, ci constituie infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4)

C. pen., putând fi discutat un eventual concurs ideal cu infracțiunea prevăzută

de art. 84 alin. (3) teza II din Legea nr. 59/1934.

Potrivit art. 13 teza

I Legea nr. 59/1934, trăgătorul răspunde de plată, menținând în eroare partea

vătămată privind solvabilitatea, respectiv existența proviziei. Beneficiarul

are dreptul să introducă cecul la plată fără ca emitentul să fie încunoștințat.

Dreptul de completare trece de la un posesor la altul o dată cu predarea

cecului. Cel care emite acel cec, completat, parțial completat, sau „în alb”,

își asumă răspunderea executării. Se prezumă astfel că ulterior, potrivit

înțelegerii, partea vătămată - beneficiar al cecului, îl va prezenta la plată.

Potrivit pct. 67 din

Norma cadru 7 din 08 martie 1994, cecul in alb este un instrument de plată care

cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile

cerute de art. 1 din Legea cecului. Prin urmare, în aceste condiții, sunt

întrunite condițiile de formă ale filei cec.

Pct. 68 din Norma

cadru 7 din 08 martie 1994, stipulează că mențiunile care lipsesc trebuie să

fie completate atunci când posesorul prezintă cecul la plată. Este obligatoriu

ca cecul in alb să aibă completat numele ultimului posesor in momentul plății.

Datorită acestei prevederi legale nu se cere imperativ ca inculpatul, de la bun

început, să completeze numele beneficiarului.

Potrivit pct. 69 din

Norma cadru 7 din 08 martie 1994, primitorul cecului în alb, cât și oricare dintre

posesorii succesivi ai acestuia au dreptul de a completa instrumentul respectiv

cu mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cecului, conform înțelegerilor

care au avut loc anterior intre semnatarii cecului, fără a mai fi necesară

intervenția trăgătorului.

Cu privire la

nulitatea cecului, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934,

cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras.

Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii titlului și să aibă cel puțin

valoarea cecului. Disponibilul trebuie să fie lichid, cert și exigibil, adică

să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedice

efectuarea plății cecului.

Potrivit pct. 34 din

Norma cadru 7 din 08 martie 1994, trăgătorul poate emite un cec numai în

condițiile existenței prealabile la tras a unor fonduri proprii, disponibile,

în momentul emiterii instrumentului, care să-i facă posibilă trasului

efectuarea plății.

Potrivit pct. 35 din

Norma cadru 7 din 08 martie 1994, emiterea unui cec de către un trăgător, fără

ca acesta să dispună de fondurile necesare la tras în momentul emiterii

cecului, atrage sancțiuni civile și penale. Acest fapt nu duce însă la

nulitatea cecului, el putând fi totuși onorat de tras la prezentare, dacă, in

intervalul de timp dintre emitere și prezentare, trăgătorul procură trasului

fondurile necesare pentru acoperirea acestui cec. A constatat instanța de fond

că este lesne de înțeles că acest lucru nu privește răspunderea penală.

Dacă sunt întrunite

condițiile de formă ale filei cec, văzând prevederile Normei cadru 7, instanța

nu dispune anularea cecului emis în lipsa proviziei decât în situația cecului

declarat ca fiind fals, întrucât altfel fila cec nu reprezintă mijloc

fraudulos; aceasta va fi confiscată, fără a fi anulată de către instanță ca

fiind falsă. Fila cec constituie titlul executoriu pentru partea civilă prin

care aceasta își poate dovedi creanța.

În ce privește

faptele săvârșite, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit

infracțiunile de înșelăciune prin folosirea cecurilor, atât în perioada în care

partea responsabilă civilmente avea dreptul să le emită, cât și după intrarea

în interdicție bancară.

Părțile civile,

prezentând instrumentele de plată la bancă, au înregistrat refuz la plată,

unitatea bancară consemnând următoarele aspecte: "cec refuzat din lipsă

totală de disponibil, trăgător în interdicție bancară”.

Activitatea

infracțională a inculpatului a fost înlesnită și de faptul că societățile

prejudiciate nu au verificat la zi solvabilitatea emitentului instrumentelor de

plată prin centrala incidentelor de plăți, organism ce funcționează la nivelul

sucursalelor Băncii Naționale a României.

Inculpatul a

recunoscut emiterea instrumentelor de plată fără a exista disponibilul în cont,

însă s-a dovedit a fi în eroare cu privire la posibilitatea legală de a folosi

cecul ca instrument de garantare a plății în numerar, a cunoscut despre refuzul

la plată, a recunoscut sumele datorate.

Instanța de fond a

constatat că inculpatul a săvârșit și o tentativă la înșelăciune în forma

continuată cu consecințe deosebit de grave. Acesta a completat în mod fictiv

cecurile provenite de la terțul SC F. SRL Galați – societate comercială radiată

în prezent – și a încercat să-i producă o pagubă, lucru ce s-ar fi întâmplat în

cazul în care ar fi existat disponibilul în cont.

Cu privire la

aplicabilitatea în cauza de față a prevederilor art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., s-au făcut următoarele precizări:

Persoana acuzată

acționează cu scopul creării aparenței solvabilității, respectiv că părțile

vătămate își vor încasa debitele. Din ansamblul probator s-a constatat că

inculpatul a acționat cu scopul de a obține un folos material injust, acționând

cu intenția de a înșela, urmarea fiind pricinuirea pagubei.

În ce privește scopul

cerut pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.,

acesta există dat fiind rezultatul produs, ținând seama de cuantumul

prejudiciului cauzat. Scopul cerut de textul art. 215 C. pen. a fost probat prin

declarațiile persoanelor audiate.

Prin acțiunile sale

de emitere, ștampilare și semnare a filelor CEC, inculpatul a încercat și

reușit - prin inducerea in eroare - determinarea părților civile la încheierea

convențiilor, mențiunile privind contul, banca plătitoare, fiind elemente de

natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile

de plată ale inculpatului. Oferind părților civile cecurile de mai sus,

inculpatul le-a indus în eroare la livrarea mărfii cu privire la solvabilitate.

Inculpatul nu a

acționat în numele societății comerciale pe care o administrează cu

bună-credință, din dorința de a achita creanțele ci, dimpotrivă, acest procedeu

a avut scopul de a crea aparenta solvabilității și a eforturilor depuse de

debitor pentru plata datoriilor sale, în realitate urmărind inducerea în eroare

a părților civile.

În cauză filele cec

au fost emise de către inculpat cu încălcarea art. 215 alin. (3) și (4) C.

pen., lipsa disponibilului fiind constatată și cu ocazia introducerii la plata,

dar și la data emiterii.

Vinovăția a rezultat

din probele administrate în cauză. Astfel inculpatul, cunoscând că societatea

pe care o administrează se găsește în interdicție bancară și că ulterior

acestei date îi este interzisă emiterea cecurilor, era dator să retragă filele

cec emise cu lipsa proviziei, respectiv să informeze părțile civile că filele

cec anterior emise vor fi refuzate la plată deoarece partea responsabilă

civilmente, al cărui administrator este, a fost declarată în interdicție bancară

pentru a emite cecuri.

Din probele

administrate a rezultat că inculpatul este autorul săvârșirii infracțiunilor

reținute în sarcina sa, săvârșite în forma continuată, folosind același mod de

operare, in baza aceluiași scop, respectiv că în mod repetat a emis file cec

pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la plată pentru

lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției bancare, inculpatul

cunoscând la data emiterii, cât și introducerii la plată a acestor file CEC,

starea conturilor bancare ale societății sale, respectiv lipsa proviziei ori

acoperirii necesare.

S-a constatat că

fapta săvârșită de inculpat în dauna părților civile, care în mod repetat a

emis file cec pentru achitarea mărfurilor, instrumente de plată refuzate la

plată pentru lipsă de disponibil în cont și pentru motivul interdicției

bancare, inculpatul cunoscând la data emiterii acestor file cec starea

conturilor bancare ale acestor societăți, respectiv lipsa proviziei ori

acoperirii necesare, fapta producând consecințe deosebit de grave datorită

prejudiciului însemnat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

continuate de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instanța de

fond dispunând schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului.

S-a constatat că

faptele săvârșite de inculpat, care în mod repetat a completat fictiv cecurile

provenite de la terțul SC F. SRL Galați și a încercat să-i producă o pagubă,

lucru ce s-ar fi întâmplat în cazul în care ar fi existat disponibilul în cont,

inculpatul necunoscând la data emiterii acestor file cec starea conturilor

bancare ale terțului, fapta fiind de natură a produce consecințe deosebit de

grave datorită prejudiciului însemnat raportat la sumele înscrise, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii continuate de tentativă de înșelăciune

în forma continuată, prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2), (3)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., și ale infracțiunii

continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond dispunând

condamnarea inculpatului.

S-a constatat că

fapta săvârșită de inculpat care în mod repetat s-a folosit, cu rea-credința,

de creditul de care se bucură societatea administrată personal, atât prin

creditarea și mai apoi prin dispunerea de sume de bani din patrimoniul

societății, cât și prin creditarea în scopul atestării unei bune reputații

pentru ca mai apoi să profite de aceasta în scopul derulării unor raporturi

comerciale într-un scop contrar intereselor societății și doar în folosul lui

propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate prevăzută

de art. 266 pct. 2 (text actual: art. 272) din Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de

fond dispunând condamnarea inculpatului.

Față de cele de mai

sus s-a reținut concursul de infracțiuni cu aplicarea unui spor justificat de

cele de mai sus. La aplicarea pedepselor instanța de fond a ținut seama de

persoana inculpatului, circumstanțele reale și personale, conduita acestuia pe

parcursul procesului penal, gravitatea faptelor săvârșite, gradul de pericol

social, lipsa antecedentelor penale, modalitatea in care scopul pedepsei poate

fi atins, numărul actelor materiale, valoarea mare a prejudiciului cauzat

părților civile, cât și modalitatea de săvârșire a faptelor.

Pentru aceste motive

instanța de fond a făcut aplicarea pedepselor complementare în ce îl privește

pe inculpat pentru o perioadă de 10 ani, urmând a se dispune și aplicarea art. 7

din Legea nr. 26/1990.

Instanța de fond a

apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului

și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin dispunerea

executării pedepsei în regim de detenție.

În cauză nu a fost

introdusă partea responsabilă civilmente. Părțile civile nu au cerut

introducerea acesteia, iar parchetul prin rechizitoriu nu a apreciat necesar

acest lucru. Instanța de fond a ținut seama de principiul disponibilității,

apreciind că nu există parte responsabilă.

Drept urmare instanța

de fond a admis pretențiile civile formulate în cauză deoarece sunt

justificate, și a ținut seama de precizările părților civile formulate în

cauză, însă inculpatul nu a fost obligat în solidar cu SC G. SRL Oradea dat

fiind faptul că în cauză nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente.

civilmente în cauză.

S-a dispus confiscarea

cecurilor aflate în original la dosar emise anterior intrării în vigoare a

interdicției bancare, ca efect al aplicării art. 118 C. pen. și păstrate la

dosarul cauzei la dispoziția părților civile, constituind titlu executoriu prin

care acestea își pot dovedi creanța.

S-a dispus anularea

cecurilor și biletelor la ordin aflate în original la dosar emise după intrarea

în vigoare a interdicției bancare urmează a fi anulate ca fiind false – acestea

constituind mijlocul fraudulos, fiind probată atât existența scopului urmărit

dar și faptul că părțile civile nu au cunoscut despre lipsa proviziei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel inculpatul S.A.F. care solicită admiterea apelului ca

fiind legal și temeinic, desființarea sentinței apelate și în urma reaprecierii

materialului probatoriu administrat să se dispună achitarea inculpatului

deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv

intenția.

Examinând sentința

atacată pe baza motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.

371 și art. 378 C. proc. pen., prin decizia penală nr. 25 din 23 februarie

2012, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpatul S.A.F.

împotriva sentinței penale nr. 288 din 14 decembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că:

A descontopit

pedeapsa de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II și b) C.

pen. în pedepsele componente de 14 ani închisoare, 7 ani închisoare, 2 ani

închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatului și sporul de 1 an

închisoare.

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului S.A.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. de la 14 ani închisoare până la 10 ani închisoare,

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20

raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. de la 7 ani închisoare până la 5 ani închisoare, pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 290 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani închisoare până la 1

an închisoare și pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 266 punctul 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare până la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C.

pen. a recontopit pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că inculpatul S.A.F. va

executa o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza II și b) C. pen.

A redus perioada de

timp pe durata căreia s-au interzis inculpatului dispozițiile prevăzute de art.

64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. de la 10 ani până la 5 ani.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței apelate.

Suma de 200 lei,

onorariu pentru avocat din oficiu U.M. (delegația nr. 760 din 19 ianuarie

2012), va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Curtea de apel a

apreciat că, în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de

cercetare judecătorească a fost administrat un vast material probator din care

rezultă în mod indubitabil vinovăția inculpatului și din acest punct de vedere

considerăm că hotărârea instanței de fond este legală.

Există înscrisuri

provenite de la organele de control fiscal, declarațiile părților vătămate,

filele de cec, refuzurile de plată, înscrisuri bancare, declarațiile

inculpatului, care confirmă starea de fapt reținută de către instanță.

Manevrele sale

dolosive cuprind un larg registru de manifestări pentru a-și convinge

partenerii să încheie afaceri cu el, acesta prezenta înscrisuri din care

rezulta o situația bună cu privire la bonitatea, seriozitatea firmelor sale,

iar odată câștigată încrederea acestor parteneri și marfa intrată în

patrimoniul său, la plată prezenta cec-uri care ulterior desigur erau refuzate

pentru motivul lipsei disponibilului.

Acestea sunt

considerațiile pentru care cererea inculpatului de a fi achitat va fi respinsă

de către instanță.

A mai solicitat

inculpatul de a se raporta și circumstanțele reale și personale ale acestuia

din care să rezulte faptul că nu ar fi săvârșit cu intenție infracțiunile

reținute în sarcina sa.

S-a considerat,

pentru a nu relua teza analizată mai sus, că niciun aspect nu este dovedit,

rezultând în mod indubitabil că prin toate acțiunile sale inculpatul nu a făcut

altceva decât a intenționat să își înșele partenerii de afaceri, să își

însușească bunuri aparținând acestora, în schimb la plată înaintând file cec

fără nicio acoperire în disponibil.

Din oficiu instanța a

luat și pus în discuție un alt aspect și anume cel ce vizează raportul dintre

pedeapsă și scopul acestei pedepse, respectiv elementele pe care legiuitorul

le-a inserat în dispozițiile art. 52 C. pen.

Luând în discuție

aceste elemente instanța a reținut că a-i aplica inculpatului o pedeapsă de 14

ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune chiar și în forma agravată

este disproporționat de mare, îmbrăcând o latură represivă și nu o latură

educativă cum cere legiuitorul în astfel de situații. De altfel dispozițiile art.

52 C. pen. solicită instanțelor a avea în vedere că pedeapsa, pe lângă faptul

că este o măsură de constrângere, este și un mijloc de reeducare al

condamnatului, iar scopul acestei pedepse același legiuitor îl îndreaptă spre a

se preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către alte persoane.

În alin. (2) al

aceluiași articol, legiuitorul, arată că prin executarea pedepsei se urmărește

formarea unei atitudini față de muncă, față de ordinea de drept și față de

regulile de conviețuire socială, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească persoana inculpatului.

În concluzie instanța

are obligația de a păstra un raport just și echilibrat între pedeapsă și scopul

pedepsei, desigur alături de condițiile generale de individualizare ale

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., ori și din acest punct de vedere

inculpatul S.A.F. se dovedește a fi fără antecedente penale, la data săvârșirii

faptelor, încadrat în muncă, relativ tânăr (aproximativ 30 ani la data

săvârșirii faptelor), are spre creștere și educare un copil minor.

Toate aceste elemente

coroborate împreună duc la concluzia că în cauză reeducarea acestuia se poate

face și prin aplicarea unor pedepse mai blânde în raport de cele aplicate de

către instanța de fond.

Împotriva deciziei

penale nr. 25 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs

inculpatul S.A.F.

În drept, odată cu

depunerea recursului, la data de 02 martie 2012, au fost invocate cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

2

C. proc. pen.,

fără să existe o motivare a criticilor formulate, recurentul rezumându-se să

indice textele de lege pe care înțelege să își întemeieze recursul.

În susținerea orală a

recursului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 15, 18 C. proc. pen.

În scris, în

concluziile depuse la dosar la data de 01 februarie 2013 au fost invocate

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 21, 18, 14 C. proc.

pen.

Cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat

o greșită încadrare juridică, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut

o greșită aplicare a legii.

Recurentul nu a

motivat nici în concluziile orale, nici în cele scrise în ce constau criticile

fundamentate pe încadrarea juridică sau aplicarea legii. Analizând din oficiu,

hotărârile recurate, instanța nu a putut identifica acele erori care să se

încadreze în cazurile de casare invocate.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., când judecata în primă

instanță a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau care, legal citată, a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această

imposibilitate.

Deși invocă acest caz

de casare recurentul critică decizia ca urmare a lipsei unei apărări

calificate, deoarece cauza a fost soluționată la primul termen de judecată în

prezența avocatului din oficiu, care nu a solicitat completarea probatoriului.

Inculpatul arată și

că la termenul de la 21 noiembrie 2012 adresa de domiciliu era greșit

consemnată în dosar astfel încât la termenul de judecată din apel procedura nu

a fost legal îndeplinită. Instanța constată că în apel inculpatul a fost citat

la adresa menționată în înscrisul prin care s-a declarat calea de atac.

Conform art. 385

10

C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs

sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu este

respectat termenul de cinci zile, instanța ia în considerare numai c