ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1848/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în Dosarul nr.

6075/97/2009 al secției litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului

Hunedoara, s-a dispus sesizarea secției comerciale și de contencios administrativ

a aceleiași instanțe pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de

către pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Hunedoara cu privire la

completarea Hotărârii Consiliului Local a Orașului Hațeg din 8 octombrie 2009

și la modificarea Protocolului de predare ca urmare a refuzului Consiliului

Local al Orașului Hațeg de a prelua prin transfer asistența medicală din

unitățile de învățământ, existentă la 1 iulie 2009 în Spitalul Orășenesc Hațeg,

excepția fiind înregistrată la Tribunal sub Dosar nr. 3144/97/2010.

În acest dosar a fost

invocată de către reclamanții Orașul Hațeg și Consiliul Local al Orașului Hațeg

excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 502/2009 și a Ordinului

Ministrului Sănătății nr. 820/2009.

În motivarea excepției,

s-a susținut că prin emiterea acestor două ordine, fără publicarea lor în M. Of.,

pentru a intra în vigoare, au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (1) și (4)

și art. 11 alin. (3) Legea nr. 24/2000.

Prin încheierea pronunțată

de Tribunalul Hunedoara în ședința publică din 14 octombrie 2010, în Dosarul

nr. 3144/97/2010 s-a dispus sesizarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Pârâtul Ministerul Sănătății

a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate,

întrucât prin Ordinul 502/2009 modificat prin Ordinul 820/2009 s-a aprobat modelul

cadru de protocol între direcțiile de sănătate publică județene și autoritățile

publice locale, obligativitatea acestui model nefiind instituită prin O.U.G.

nr. 162/2008, iar aceste acte nu au incidență asupra cauzei, nea vând caracter normativ,derogatoriu

de la dispozițiile art. 25 O.U.G. nr. 162/2008.

S-a mai susținut de pârât

că în speță sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) teza a II-a Legea

nr. 24/2000 care exceptează de la publicare actele cu caracter individual de natura

celor contestate, acestea fiind menite să clarifice anumite aspecte din cadrul procedurii

de preluare predare.

Prin sentința nr. 9 din

18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia, a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârâtul Ministerul Sănătății; a admis excepția de nelegalitate invocată

de reclamanții Orașul Hațeg prin Primar și Consiliul Local Hațeg și în consecință

a constatat nelegalitatea Ordinelor nr. 502 din 24 aprilie 2009 și nr. 820 din 30

iunie 2009 raportat la art. 10 Legea nr. 24/2000 în vigoare la momentul emiterii

ordinelor.

Asupra excepției invocată

de pârât prin întâmpinare instanța a reținut următoarele:

Analiza celor două ordine

relevă faptul că ele stabilesc un set de reguli generale (norme și protocol) obligatorii

pentru toate direcțiile județene de sănătate publică din țară și implicit pentru

autoritățile publice locale care preiau serviciile respective, reglementând atribuțiile

personalului medical, precum și principalele aspecte ale procesului de predare-primire

a fiecărei atribuții și competente exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile

locale, identificând și masurile specifice finanțării acestora în condițiile de

dinainte și după predare.

Astfel, având o aplicabilitate

generală, nu poate fi negat caracterul lor normativ.

În ce privește criticile

de nelegalitate s-a constatat că acestea vizează o formalitate ulterioară emiterii

actului, publicarea în M. Of., formalitate care are influență asupra intrării în

vigoare a actului respectiv.

Deși neîndeplinirea acestei

formalități poate fi invocată în cadrul litigiului și printr-o apărare de fond întemeiată

pe inexistența actului administrativ nimic nu împiedică reclamantul să sesizeze

instanța de contencios cu o excepție de nelegalitate în condițiile în care omisiunea

publicării conduce la încălcarea unor dispoziții ale actelor normative cu forță

juridică superioară, în speță a Legii 24/2000.

Sub acest aspect s-a reținut

că art. 10 alin. (1) Legea nr. 24/2000 stabilește regula conform căreia în vederea

intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament,

hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative

ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și

alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale

de specialitate se publică în M. Of..

Excepțiile sunt stabilite

în alin. (1

1

), text conform căruia nu sunt supuse regimului de publicare

în M. Of.:

a) deciziile primului-ministru

clasificate, potrivit legii;

b) actele normative clasificate,

potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative

autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.

Având în vedere că cele

două ordine au caracter normativ s-a apreciat că ele nu vor beneficia de exceptarea

de la această formalitate stabilită în teza a II-a a alin 1

1

lit. b)

ci vor fi supuse regulii generale, aceea a publicării.

Efectul acestei formalități

este reglementat de art. 11 alin. (3) teza 1 Legea nr. 24/2000 conform căruia actele

normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor,

intră în vigoare la data publicării în M. Of. dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută

o dată ulterioară.

Așadar, reținând că cele

două ordine - acte administrative unilaterale cu caracter normativ - nu au fost

publicate în M. Of., Curtea a constatat că acestea au fost puse în executare cu

încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 24/2000.

împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs Ministerul Sănătății, pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a dispozițiilor art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile Legii

nr. 24/2004 republicată atât în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității

excepției de nelegalitate cât și în ceea ce privește soluția recurată prin care

s-a admis excepția de nelegalitate a actelor administrative contestate - Ordinele

nr. 502/2009 și nr. 820/2009 în temeiul art. 10 Legea nr. 24/2000.

Recurenta arată că în

mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate

și a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanții-intimați.

Aceasta deoarece instanța

de fond a apreciat greșit natura juridică a ordinelor contestate pe calea excepției

de nelegalitate care nu sunt acte administrative cu caracter normativ, ci acte administrative

cu caracter individual adresate anumitor subiecți de drept și care aveau drept scop

clarificarea anumitor aspecte din cadrul procedurii de predare-preluare. Pe cale

de consecință în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) teza

a II-a Legea nr. 24/2000 republicată și nu dispozițiile art. 10 din același act

normativ neexistând obligativitatea publicării în M. Of..

Pe cale de consecință

în mod nelegal instanța de fond a făcut aplicarea art. 10 Legea nr. 24/2000 și a

fost admisă excepția de nelegalitate a ordinelor contestate de reclamanții-intimați.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în principal a excepției

admisibilității și în subsidiar respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.

La dosar, intimații -reclamanți

au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este

nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 10 și 11 Legea

nr. 24/2000 în ceea ce privește pe de o parte calificarea greșită a naturii juridice

a ordinelor contestate pe calea excepției de nelegalitate și pe de altă parte a

aplicabilității dispozițiilor art. 10 Legea nr. 24/2000 în ceea ce privește obligația

de publicare în M. Of. a Ordinelor nr. 502/2009 și nr. 820/2009.

În raport de probele administrate,

ca situație prealabilă emiterii ordinelor contestate rezultă următoarele:

În esență, în conformitate

cu dispozițiile O.U.G. nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții

și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației

publice locale, publicată în M. Of. nr. 808/3.12.2008, art. 14:

„(1) Prevederile art.

9 se aplică în mod corespunzător și medicilor și asistenților care își desfășoară

activitatea în cadrul cabinetelor medicale și de medicină dentară din unitățile

de învățământ”.

Iar, conform art. 9:

„(1) Categoriile profesionale

prevăzute la art. 8 au calitatea de personal încadrat cu contract individual de

muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din această

calitate.

(2) Contractul individual

de muncă al categoriilor profesionale prevăzute la art. 8 se încheie cu autoritatea

administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea.”

Conform art. 25 O.U.G.

nr. 162/2008 aceasta urma să producă efecte începând cu data de 1 ianuarie 2009.

Prin H.G. nr. 56 din 29

ianuarie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 162/2008

privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul

Sănătății către autoritățile administrației publice locale au fost aprobate normele

metodologice la O.U.G. nr. 162/2008, fiind publicate în M. Of. nr. 91/16.02.2009.

Necesitatea emiterii celor

două ordine a fost determinată de faptul că unele autorități locale, printre care

și reclamanta nu au procedat legal la preluarea atât a activității cât și a personalului

aferent inclusiv în ceea ce privește plata drepturilor salariale de la data de 1

ianuarie 2009 conform art. 25 O.U.G. nr. 162/2008. Dispozițiile O.U.G. nr. 162/2008

nu instituie obligativitatea emiterii unor acte administrative cu caracter individual.

În prezenta cauză prin

Ordinul nr. 502 din 24 aprilie 2009 modificat și completat cu Ordinul nr. 820 din

30 iunie 2009 s-a aprobat modelul cadru de protocol între direcțiile de sănătate

publică județene și a municipiului București și autoritățile administrației publice

locale în vederea transferului asistenței medicale comunitare și asistenței medicale

desfășurate în unitățile de învățământ. Este vorba astfel de un model cadru emis

în sprijinul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București

și autorităților administrației publice locale, care până la data emiterii ordinului

nu procedaseră la finalizarea procedurii de predare-preluare fără însă a se institui

o normă obligatorie în sarcina acestora.

Aceste ordine au caracter

individual și nu caracter normativ astfel cum a reținut greșit instanța de fond

deoarece se adresează prin modelul cadrul de protocol aprobat care vizează anumiți

subiecți de drept determinate și anume direcțiile de sănătate publică județene și

a municipiului București și autoritățile administrației publice locale în vederea

asigurării în fapt a transferului asistenței medicale comunitare și asistenței medicale

desfășurate în unitățile de învățământ pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor

O.U.G. nr. 162/2008 în condițiile și termenele stabilite de actul normativ.

Fiind acte administrative

cu caracter individual în cauză față de cele două ordine contestate nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 Legea nr. 24/2000 ci dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b)

Legea nr. 24/2000 republicată neexistând în drept obligația publicării în M. Of.

pentru a se asigura opozabilitatea față de terți.

Curtea apreciază că instanța

de fond a apreciat greșit asupra naturii juridice a ordinelor contestate ca fiind

acte administrative cu caracter normativ, ele fiind ordine cu caracter individual

care menționează expres subiecții de drept cărora le sunt aplicabile „Direcțiile

de sănătate publică județene și a municipiului București” conform art. 5 Ordinul

nr. 502/2009. Iar Ordinul nr. 820/2009 a completat Ordinul nr. 502/2009 fără a modifica

dispozițiile art. 5 Ordinul nr. 502/2009.

Pe cale de consecință

în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 Legea

nr. 24/2000 republicată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2)

lit. b) din același act normativ.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul

și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 9 din 18 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 502/2009 și nr. 820/2009 emise de Ministerul

Sănătății, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie

2011.