ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2801/2013

Deliberând, Asupra recursului penal de față constată și reține următoarele: Prin sentința penală nr. 190/f din 22 aprilie 2013 Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a dispus: A admis contestația la executare formulată de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 271 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția a Il-a Penală dată în dosarul nr. 2998/2/2011, definitivă prin decizia penală nr. 3908 din 3 noiembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 257 alin. (2) cu referire la art. 163 alin. (6) C. proc. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul S.V. a sumei de 3.500 euro și 10.300 lei ce au fost depuse pe numele acestuia în cont, deschise Ia CEC Bank SA, Agenția Știrbei Vodă, în urma instituirii sechestrului asigurător.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 Iei fiind suportat din fondul Ministerului Justiție. Pentru a pronunța această sentință, Curtea a avut în vedere următoarea situație de fapt: Prin contestația Ia executare formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art. 461 lit. c) C. proc. pen. împotriva sentinței penale nr. 271 din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția a Ii-a Penală pronunțate în dosarul nr. 2998/2/2011, definitivă prin decizia penală nr. 3908 din 03 noiembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a solicitat confiscarea sumelor de 3.500 euro și 10.300 lei depuse pe numele condamnatului-inculpat S.V.

în conturile CEC BANK SA, Agenția Știrbei Vodă. S-a învederat de către Parchet, atât scris, cât și oral, prin reprezentantul său, următoarele: Prin sentința penală nr. 271 din 02 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2998/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală a dispus următoarele: În baza art. 6 3 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 320 1 alin. (8) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la pedeapsa de 1 an închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și c) C. pen. În conformitate cu art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la 06 martie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la 20.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Prin decizia penală nr. 3908 din 3 noiembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul Direcției Naționale Anticorupție și a fost condamnat inculpatul S.V. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la 06 martie 2011 la 03 noiembrie 2011. A fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului care a fost obligat la 900 lei cheltuieli judiciare. Prin hotărârile judecătorești menționate anterior, deși s-a stabilit vinovăția inculpatului, instanțele nu au dispus nimic cu privire la sumele de 3.500 euro și 10.300 lei ce au fost primite de acesta în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. S-a arătat că, conform art. 257 alin. (2) C. pen., confiscarea acestor sume este obligatorie, însă, deși textul legal impune acest lucru, măsura nu poate fi adusă la îndeplinire în lipsa unei dispoziții exprese în hotărârea de condamnare.

În sarcina inculpatului s-a reținut că acesta a pretins suma de 6.000 euro, primind suma de 3.500 euro și 10.300 lei, de la familia coinculpatului G.I.A. pentru a interveni pe lângă un angajat din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici", cu scopul de a obține un rezultat al alcoolemiei care să-l favorizeze pe acesta în dosarul în care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra acestei persoane. Față de dispozițiile imperative ale art. 257 alin. (2) C. proc. pen., care obligă instanța de judecată să confiște banii primiți de inculpatul S.V. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, instanța de fond a considerat incidente dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc.

pen., admițând contestația la executare formulată de Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 271 din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția a Ii-a Penală, dispunând confiscarea de la condamnatul S.V. a sumelor de bani ce au fost depuse pe numele acestuia la CEC Bank SA, în urma instituirii sechestrului asigurător. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul S.V. care a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., motivat de faptul că în mod nelegal instanța fondului a dispus pentru prima dată confiscarea sumelor de 3500 euro și 10300 lei pe calea unei contestații la executare întrucât dispozitivul unei hotărâri nu poate fi modificat, completat sau reîntregit în acest mod.

Înalta Curte analizând recursul formulat, apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 pentru următoarele considerente: Prevederile art. 357 C. proc. pen., reglementează expres în capitolul intitulat "conținutul dispozitivului", care sunt dispozițiile ce în mod obligatoriu trebuie să le cuprindă o hotărâre judecătorească iar alin. (2) lit. c) al aceluiași articol, reglementează obligația expresă atunci când se pronunță o hotărâre după caz și în funcție de datele concrete ale cauzei; instanțele să se pronunțe prin dispozitivul unei hotărâri și nu în alt mod și asupra măsurilor asigurătorii. Toate aceste dispoziții reglementate expres și necondiționat de legiuitor se circumscriu etapei judecării unei cauze pe fondul ei și trebuie avute în vedere la momentul deliberării și pronunțării unei hotărâri judecătorești.

În prezenta speță, judecătorul fondului, care a dispus prin sentința penală nr. 271 din 02 noiembrie 2011 condamnarea contestatorului din prezenta cauză pentru infracțiunea de trafic de influență nu a dispus în nici un mod cu privire la sumele de 3500 euro și 10300 lei ce au fost primite de acesta la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pentru care a fost condamnat și nici nu a cuprins în considerentele hotărârii vreo mențiune în acest sens, sentința rămânând definitivă în această formă prin decizia penală nr. 3908 din 3 noiembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Ulterior, completând hotărârea pronunțată, instanța fondului în mod nepermis a dispus confiscarea sumelor de bani pe calea unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc.

pen., considerând că dispozițiile imperative ale art. 257 alin. (2) C. pen. pot fi aduse la îndeplinire pe această cale. Înalta Curte constată că an mod nelegal s-a întregit hotărârea de condamnare a contestatorului S.V., prin acest mod, scopul și efectele masurilor asigurătorii pot fi aduse la îndeplinire doar în cadrul procesului penal indiferent de forma acestora), iar cu referire expresă la cazul analizat, doar prin pronunțarea hotărârii judecătorești prin care s-a analizat fondul cauzei; pronunțarea pentru prima dată asupra confiscării unor sume de bani pe calea contestației la executare fiind nepermisă. Practic instanța fondului, a uzat de această instituție, pronunțându-se din nou pe fondul cauzei și motivând lapidar că se impune confiscarea acestor sume ca urmare a instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Înalta Curte constată însă că nici cu privire la această măsură ce a fost instituită în cursul urmăririi penale nu s-au pronunțat în nici un mod cele două instanțe, astfel că scopul acestei măsuri asigurătorii a fost adus la îndeplinire cu încălcarea dispozițiilor legii așa cum, de altfel, corect a arătat și contestatorul. În raport de toate argumentele expuse, înalta Curte constată ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., sens în care va admite recursul formulat, va casa sentința penală atacată și în rejudecare va respinge contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul S.V. împotriva sentinței penale nr. 190/F din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București - Secția a Ii-a Penală. Casează sentința penală atacată și rejudecând în fond respinge contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și justiție - Direcția Națională Anticorupție. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2013.