ÎCCJ, decizie (scj.ro #120644)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #120644) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Inexistența dreptului de autor asupra proiectului de scenariu al unei emisiuni de divertisment (operă audiovizuală). Creații excluse de la protecția legală.
Cuprins pe materii :
Dreptul proprietății intelectuale. Drepturi de autor și drepturi conexe.
Index alfabetic :
operă audiovizuală
proiect de scenariu
emisiune de divertisment
Decretul nr. 321/1996, art. 9, art. 11, art. 13
Ideea sau conceptul unei emisiuni de televiziune - operă audiovizuală - pe teme astrologice sau semne ale zodiacului, nu pot constitui obiect al dreptului de autor, date fiind dispozițiile art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996 care dispun în sensul că: „nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare”.
Forma de exprimare invocată de către recurent este cea de proiect/sinopsis al unei eventuale emisiuni, așadar o posibilă operă scrisă, care, însă, din punct de vedere al cerințelor de concurs și în contextul scopului eventual de realizare a unei opere audiovizuale (emisiune de televiziune) nu are decât valența unei etape pregătitoare, premergătoare, ce precede realizarea scenariului emisiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996 „sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei.”
În consecință, un proiect de scenariu fără a fi scenariul însuși (ori, eventual, dialogurile efectiv purtate în emisiune) nu poate constitui temei al constatării încălcării vreunui drept de autor, întrucât doar crearea scenariului (ori a dialogurilor) ca operă scrisă (chiar nefinalizată) inclusă în opera comună - opera audiovizuală - ar fi putut constitui premisa realizării comparației cu emisiunea de televiziune cu privire la care se pretinde încălcarea dreptului de autor
.
Prin urmare, nu poate fi
reținut în patrimoniul reclamantului un drept de autor cu privire la formatul unei emisiuni de divertisment având la bază ideea de semne zodiacale, dat fiind caracterul general al solicitării, întrucât obiect al dreptului de autor nu poate constitui decât o formă concretă de exprimare, ce întrunește criteriul originalității, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea sau destinația operei originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996.
Secția I civilă, decizia nr. 340 din 30 ianuarie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 29 decembrie 2008, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâții SRTv, D.M. și E.Ș., solicitând să se constate că este titularul dreptului de autor asupra formatului operei „Zodiac Astro Show”; să se constate încălcarea drepturilor sale de autor prin producerea și difuzarea, fără acordul reclamantului, de către SRTv (pe canalul Tv.R. în direct și în reluare, precum și pe canalul Tv.R.) a emisiunii „
Cafeneaua Astrelor
”, emisiune ce a folosit aceeași idee și format ca cele ale operei „
Zodiac Astro Show
”; să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului său de autor prin plata sumei de aproximativ 800.000 euro (în lei la cursul din ziua plății efective); să se dispună obligarea pârâților să publice în Monitorul Oficial al României și într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala lor, hotărârea definitivă și irevocabilă ce se va pronunța; să se dispună obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 2.000 lei pe zi de întârziere până la executarea celui de-al patrulea capă de cerere.
În motivarea cererii, reclamatul a arătat că în perioada martie 1995 - martie 1996 a produs emisiunea „
Zodiac Astro Show
” ca rezultat al înregistrării unui spectacol cu public ce beneficia de un scenariu metaforic cu trimitere la simbolul zodiacal; acest spectacol avea loc o dată pe lună, în diferite locații din țară.
Ca urmare a înregistrării acestui spectacol produs de către reclamant, Tv.R. a difuzat emisiunea sub același nume cu acela al spectacolului menționat - „
Zodiac Astro Show
”; după ciclul de 12 emisiuni (câte una pentru fiecare zodie), contractul de difuzare a încetat.
Reclamantul a învederat că a îmbunătățit acest proiect prin revizuiri, diversificări ale scenariului, prin introducerea de jocuri, concursuri interactive, completări cu nume noi în conținut, astfel încât în anul 2005 a propus o variantă la concursul de proiecte realizată de SRTv, proiect înregistrat la 28 decembrie 2005; acest proiect nu a fost însă acceptat de SRTv.
S-a mai arătat de către reclamant că a procedat la înregistrarea sub nr. x59 din 18 februarie 2005 acestui proiect (și a altora de același gen) la Dacin Sara, și anume: „
Zodiac Astro Show
”, „
Miss/Mister Zodiac - Frumoși și deștepți
”, „
Masca de la Miezul Nopții
”,
Zodiac TV - compu-game
”.
Reclamantul a avut cu pârâții câteva întâlniri și a purtat corespondență, iar în cele din urmă a procedat la notificarea acestora, solicitându-le recunoașterea dreptului său de autor, însă aceștia au refuzat și au continuat să difuzeze emisiunea, atât în direct, cât și în reluare.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 alin. (2), art. 7, art. 12, art. 138 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, Legea nr. 205/2000, H.G. nr. 1424/2003, O.G. nr. 124/2000 și Legea nr. 11/1991, conchizând că formatul emisiunii „
Zodiac Astro Show
” îi aparțin în totalitate, iar opera inițială este originală.
Pârâta SRTv a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a pârâților M.D. și Ș.E., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii reclamantului, să se dispună obligarea chemaților în garanție la plata către reclamant a despăgubirilor la care ar putea fi obligată în favoarea reclamantului, prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Pârâta, în cuprinsul întâmpinării a arătat că pretențiile reclamantului sunt netemeinice, având în vedere că emisiunea „
Cafeneaua Astrelor
” a fost produsă de către SRTv pe baza unui proiect depus la structura de specialitate din cadrul SRTv - Departamentul Editori Coordonatori - de către pârâții D.M. și E.Ș. (angajați SRTv), în calitate de autori ai acestuia; prin urmare, este vorba despre o operă creată de către pârâți în exercitarea atribuțiilor de serviciu și declarată ca fiind originală.
Referitor la emisiunea „
Cafeneaua Astrelor
”, pârâta a susținut că nu a încălcat vreun drept de autor la momentul la care această emisiune a fost produsă și radiodifuzată, întrucât autorii ei, pârâții D.M. și E.Ș., au cesionat către SRTv dreptul de radiodifuzare a acesteia, conform art. 13 și art. 44 din Legea nr. 8/1996 și a actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale acestora.
În ce privește susținerea reclamantului, în sensul că i-ar fi fost încălcate drepturile de autor prin producerea și difuzarea emisiunii „
Cafeneaua Astrelor
” (care ar fi folosit aceeași idee și format ca la opera „
Zodiac Astro Show
”), pârâta învederează că potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996, modificată, ideile nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor.
În acest context, pârâta a precizat că ideea de a aborda astrologia într-un program de televiziune nu este și nici nu poate fi protejată prin drept de autor, în timp ce posibilitățile de combinare a acestei teme sunt infinite și pot fi diferențiate prin maniera originală de transpunere într-o emisiune tv.
În ceea ce privește faptul ce i-a fost imputat (că ar fi folosit același format), pârâta a arătat că, potrivit ”Dicționarului Explicativ de Televiziune Englez Român” - autor L.I., 2005, Ed. T., pag. 75, termenul de format reprezintă: ”structura definitorie a unei emisiuni, un anumit gen de emisiune, de exemplu, cele muzicale, pot avea mai multe formate”. De asemenea, conform Sistemului Internațional Multidimensional de Clasificare a Programelor de Televiziune EBU - ESCORT 2.4, la capitolul definiții: ”12. FORMAT. Acest domeniu este folosit pentru a clasifica programele după structura formatului, cu alte cuvinte, cum arată un program, indiferent de subiectul acestuia, iar în cele mai multe cazuri, acest domeniu poate fi aplicat corespunzător și fără a fi audiat programul.”
Prin urmare, un format de emisiune este o modalitate de a prezenta structura unei viitoare posibile emisiuni, printr-o descriere succesivă a etapelor acesteia, fiind mai mult decât o idee și mai puțin decât un scenariu (scenariul opera de creație intelectuală - text - care prezintă în detaliu conținutul emisiunii, descrierea imaginilor, dialogurile tuturor participanților, mișcările actorilor/prezentatorilor etc.). Ca atare, fiind doar un simplu element de clasificare a emisiunilor, iar nu o creație, formatul nu este protejat de legea drepturilor de autor, așa cum în mod eronat pretinde reclamantul, ci doar emisiunea în sine ce reprezintă o operă audiovizuală, al cărei producător este, în speță, pârâta SRTv.
Pe de altă parte, s-a mai menționat că Legea nr. 8/1996 nu definește noțiunea de «originalitate», dar o menționează ca fiind o condiție a protecției dreptului de autor, potrivit definiției legale de la art. 7; în același timp, jurisprudența a admis că originalitatea nu înseamnă noutate, astfel că o operă poate fi originală chiar dacă se aseamănă mult cu alte opere, câtă vreme similaritatea este fortuită și nu este rezultatul copierii (cazul
Feist Publications, Inc v. Rural Telephone Service Co.
)
Pornind de la aceasta problematică și continuând cu analiza concretă a celor două emisiuni supuse analizei, pârâta a solicitat să se constate că nu au fost încălcate în niciun fel drepturile de autor și că între cele două formate există diferențe evidente, de substanță, care rezultă atât din consultarea celor două proiecte scrise, cât și din vizionarea emisiunilor realizate în baza formatului „
Cafeneaua astrelor
”, ultima fiind o altă creație originală; în cuprinsul întâmpinării, pârâta a procedat la efectuarea unei analize comparative între cele două formate, dar și între formatul ”
Zodiac Astro Show
” și emisiunea tv intitulată ”
Cafeneaua Astrelor
”, enunțând numeroase și substanțiale deosebiri între acestea, cele două emisiuni fiind opere audiovizuale distincte.
Pârâta a mai arătat că reclamantul, prin susținerile sale, a recunoscut faptul că, în perioada martie 1995 - martie 1996, atunci când SRTv a difuzat o emisiune prin preluarea unui spectacol live realizat în regie proprie de către D.I., a intitulat-o, cu acordul reclamantului, ”
Zodiac Astro Show
”, în timp ce pârâta a recunoscut acestuia calitatea de autor al spectacolului live, prin mențiunea de pe generic «Un spectacol de D.I.».
Pe de altă parte, chiar din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în
judecată se desprinde în mod evident tendința acestuia de a-și apropria cu titlu absolut ”ideea” unei emisiuni de divertisment pe teme de astrologie.
În concluzie, pârâta a susținut că nu a încălcat niciun drept moral sau patrimonial de autor al reclamantului și nu poate fi obligată la repararea vreunui prejudiciu moral, întrucât emisiunea „
Cafeneaua Astrelor
” realizată în baza scenariului (și implicit a formatului) cu același nume este o operă audiovizuală originală, diferită ca substanță, conținut și mod de realizare artistică de formatul „
Zodiac Astro Show
” invocat de către reclamant.
În ce privește cererea de chemare în garanție, pârâta a învederat că, în situația în care totuși cererea de chemare în judecată ar fi admisă (în tot sau în parte), solicită chemarea în garanție a pârâților D.M. și E.Ș. și, în consecință, obligarea acestora la plata despăgubirilor, având în vedere următoarele motive:
SRTv este producătorul videogramei cuprinzând opera audiovizuală (emisiunea) «Cafeneaua Astrelor», anume potrivit art. 106
1
din Legea nr. 8/1996, persoana juridică ce și-a asumat responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a acesteia și a și difuzat emisiunea, în temeiul art. 113 din aceeași lege, ca organism de televiziune.
În consecință, pârâta nu deține decât un drept conex dreptului de autor aferent acestei opere audiovizuale, drept conex ce poartă asupra videogramei astfel realizate, în timp ce autorii operei audiovizuale „
Cafeneaua Astrelor
” sunt pârâții-chemați în garanție care au creat această operă în calitatea lor de angajați ai SRTv, iar drepturile patrimoniale asupra acestei opere le aparțin, potrivit art. 44 din Legea nr. 8/1996.
Cesionând către SRTv, prin actele adiționale la contractele individuale de muncă, dreptul de radiodifuzare a emisiunii „
Cafeneaua Astrelor
”, pârâții-chemați în garanție au garantat angajatorului SRTv caracterul original al acestei opere; prin urmare, în opinia pârâtei, pârâții-chemați în garanție sunt singurii ce ar putea fi obligați la plata unor despăgubiri, în cazul în care instanța ar constata că această operă încalcă drepturile de autor aferente emisiunii „
Zodiac Astro Show
”, deținute de reclamant.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 60 - 63, art. 115 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 8/1996, în special, art. 13, 44, 106
1
și 113 din acest act normativ.
Prin sentința civilă nr. 1290 din 30 iunie 2011, Tribunalul București, Secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții SRTv, M.D.A. și Ș.E.; a respins cererea pârâtei de chemare în garanție a pârâților M.D.A. și Ș.E., dispunând obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că în perioada martie 1995 - martie 1996 reclamantul a realizat un spectacol cu public în diferite locații din țară având drept scop sărbătorirea unor persoane din viața publică născute sub același semn zodiacal, spectacol care a fost înregistrat și ulterior difuzat de Tv R. sub același nume cu cel al spectacolului, adică ”
Zodiac Astro Show
”, în baza unui contract de difuzare încheiat între reclamant și SR Tv.
Ulterior, în anul 2005, reclamantul a depus la concursul organizat de SR Tv, proiectul intitulat ”
Zodiac Astro Show
”, înregistrat la 28 decembrie 2005, proiect care însă nu a fost acceptat de către pârâtă.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin producerea și difuzarea emisiunii „
Cafeneaua Astrelor
” pe canalul Tv.R.1 și Tv.R.I., de către pârâta SRTv, emisiune despre care susține că ar fi folosit ideea și formatul operei „
Zodiac Astro Show
” al cărei autor este și prin care i-ar fi fost încălcate drepturile de autor, în concret, dreptul moral de a fi recunoscut ca autor al operei și dreptul patrimonial de a obține o remunerație pentru difuzare.
Cu privire la susținerea că emisiunea „
Cafeneaua Astrelor
” a folosit aceeași idee cu opera „
Zodiac Astro Show
”, tribunalul a reținut că ideea este exclusă de la protecția dreptului de autor, conform dispozițiilor art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996. Așa fiind, s-a apreciat că dreptul de autor ar putea purta doar asupra formatului de emisiune „
Zodiac Astro Show
”, difuzată de SRTv în perioada martie 1995 - martie 1996.
Tribunalul a constatat că formatul de televiziune reprezintă, practic, structura unui program tv, protejat prin drepturi de autor, structură urmată de o emisiune televizată, începând de la decoruri, tema emisiunii și finalizând cu categoriile de persoane care participă în cadrul ei.
S-a constatat că s-a depus la dosar contractul de asociere nr. x21/1995, având ca obiect asocierea SRTv și SC M. SRL (reprezentată prin reclamantul M.I.), în scopul înregistrării în vederea difuzării pe postul de televiziune a spectacolelor „
Zodiac Astro Show
”, însă din clauzele acestei convenții nu rezultă că reclamantul M.I. ar fi contractat în calitate le titular al vreunui drept de autor asupra formatului de program cu denumirea arătată.
Tribunalul a mai reținut că nici din cuprinsul contractului de asociere nr. x9 din 12 februarie 2002 încheiat între SC R. SRL și M.I., pe de o parte și SC O.T. SA, pe de altă parte, având ca obiect producția și difuzarea emisiunii „
Caleidoscop Zodiacal
” nu rezultă că reclamantul M.I. ar fi contractat în calitate de titular al vreunui drept de autor asupra formatului de emisiune „
Zodiac Astro Show
”.
În aceste condiții, s-a apreciat că obiect al dreptului de autor al reclamantului îl reprezintă spectacolele concrete realizate pentru pârâtă și difuzate în cadrul fiecărei emisiuni dintre cele 12 care au făcut obiectul contractului, iar nu formatul emisiunii.
Referitor la proiectul de format de emisiune „
Zodiac Astro Show
” depus de reclamant la concursul organizat de către SRTv și înregistrat la 28 decembrie 2005, prima instanță a reținut că reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi că este titular al dreptului de autor pretins încălcat de către pârâtă și că acest drept a fost înregistrat la Dacin-Sara (societate pentru gestiunea colectivă a drepturilor de autor din cinematografie și audiovizual).
Instanța a constatat însă că reclamantul nu a probat înscrierea formatului de emisiune „
Zodiac Astro Show
” la Dacin-Sara, astfel încât, s-a apreciat că este lipsită de suport orice analiză comparativă între acest format și cel al emisiunii realizate de către pârâți cu denumirea ”
Cafeneaua Astrelor
” pentru că, și în ipoteza în care s-ar constata elemente de similaritate între acestea, nu s-ar putea reține vătămarea vreunui drept patrimonial al reclamantului și, în consecință, existența prejudiciului material și moral pretins.
În consecință, având în vedere cele reținute, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996 și art. 1169 C.civ., a respins acțiunea ca neîntemeiată; întrucât cererea de chemare în judecată a fost respinsă, s-a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SRTv împotriva pârâților M.D.A. și Ș.E.; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ, reclamantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul M.D.A., în cuantum de 10.349 lei.
Împotriva aceste sentințe, reclamantul a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de apel și argumentele dezvoltate în susținerea acestora fiind reproduse întocmai în cuprinsul deciziei recurate.
Prin decizia civilă nr. 82/A din 23 mai 2012, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de reclamant și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a dispus înlăturarea dispoziției de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematului în garanție.
Pentru a decide în acest sens, în analiza criticilor formulate, instanța de apel a constatat că esența spetei de față o constituie problema protecției formatelor de emisiuni, chestiune intens dezbătută de către profesioniștii din domeniu (inclusiv, cei din industria de entertainment).
În acest context, s-a apreciat că dezbaterea este justificată de interesul major pentru a da o forma adecvată de protecție unui element cu o valoare deosebită în acest domeniu, dar care nu beneficiază de o reglementare proprie și unitară; pe de altă parte, s-a apreciat că dezbaterea în cazul formatelor de emisiune este justificată și de practica extinsă a programelor care imită structura unui program, urmărind să producă versiuni similare ale acelorași formate, pentru evitarea costurilor pe care le implică obținerea unei licențe (așa-numita industrie a „copycat”-ului).
S-a mai constatat că, în prezent, dreptul de autor se află în centrul a numeroase polemici legate de finalitatea și sensurile sale, de corelația cu dreptul la informare și la cultură, de utilitatea socială a protecției autorilor.
Instanța de apel a mai reținut că la acest moment, nici definirea noțiunii de „format de televiziune” nu cunoaște o concepție unitară, câtă vreme acesta este uneori definit ca fiind „structura urmată de o emisiune de televiziune” (S.P.,
Protecția internațională a formatelor de televiziune
în RDPI nr. 2 iunie 2007), iar alteori (în mod greșit) ca fiind „o licență de a produce și a difuza o versiune națională a unui program tv protejat prin drepturi de autor sau drepturi conexe dreptului de autor.”
Din această ultimă referire rezultă că se încearcă a se defini noțiunea de format de televiziune prin modalitatea specifică de transmitere a operei protejate de dreptul de autor, în condițiile în care nu se poate reține o astfel de protecție legală. Pe de altă parte, ceea ce înstrăinează titularii drepturilor conexe dreptului de autor (drepturile artiștilor interpreți, ale producătorilor de fonograme și ale organismelor de difuzare) este dreptul de folosire a prestațiilor acestor profesioniști, iar licențierea, ca modalitate specifică de transmitere a acestor drepturi, nu poate fi folosită pentru a defini formatul de televiziune, în aprecierea instanței de apel, întrucât formatul de emisiune înglobează drepturile conexe ale artiștilor interpreți, ale producătorilor de fonograme, dar nu se reduce numai la acestea.
S-a mai constatat că legea română a dreptului de autor, Legea nr. 8/1996, nu recunoaște protecția formatului de televiziune ca formă specifică de creație, iar încercarea de definire a acestuia ar trebui să pornească de la genul proxim constând în „alte opere audio-vizuale” decât operele cinematografice, astfel cum acestea sunt definite de art. 64 din Lege (succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete).
Or, protecția specifică a acestor opere este recunoscută pentru forma finită a operei concrete, deja înregistrate ce cumulează contribuțiile mai multor profesioniști, iar nu pentru planul abstract al unui format de emisiune de televiziune cuprinzând elemente de orientare privitoare la conținut și care nu implică un efort creator semnificativ.
De altfel, de esența definirii „operei” în sensul art. 3 din Legea nr. 8/1996 este tocmai
expresia
acesteia, în lipsa căreia nu se poate evalua condiția esențiala a originalității.
În considerarea eforturilor financiare necesare și celor de a reuni într-o expresie artistică unitară opere sau creații independente, având expresii diferite, legiuitorul a recunoscut calitatea de regizorului sau producătorului de titular al dreptului de autor asupra operei audiovizuale concrete.
Instanța de apel a apreciat că de protecția conferită operei audiovizuale prin dispozițiile Legii nr. 8/1996 s-ar putea bucura emisiunile deja înregistrate de către Tv.R. în perioada 1995 - 1996, sub condiția de a se putea reține caracterul unitar al operei rezultate.
S-a constatat că în speță însă, reclamantul invocă protecția asupra proiectului și planurilor de emisiune de televiziune înregistrate de către acesta la Dacin Sara.
Or, câtă vreme formatul de emisiune (mai precis, planul unui format) nu se bucură de o protecție de sine stătătoare sub imperiul Legii nr. 8/1996 și nici nu întrunește condițiile pentru a fi protejat, precum opera audiovizuală, întrucât nu are o manifestare concretă.
Cu toate acestea, s-a apreciat că formatul de emisiune (sau planul formatului) ar putea fi protejat doar în măsura în care efortul creator necesar întocmirii sale ar fi unul substanțial și ar avea o expresie care să dea valoarea originalității operei, întrucât, astfel cum și apelantul a argumentat în motivare apelului său, calitatea de „operă” în sensul art. 3 din Legea nr. 8/1996 este dată de întrunirea condiției esențiale a originalității formei de exprimare.
În sistemul continental, prin ”originalitate” se înțelege ”amprenta personalității autorului”, originalitatea fiind definită într-un sens subiectiv, ca o manifestare a personalității autorului, iar la baza activității creatoare se află imaginația autorului, modul în care acesta știe și reușește să își exprime gândurile, sentimentele, trăirile.
Procedând la aplicarea în speță a acestor criterii, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține calitatea de operă a formatului propus de către apelantul reclamant, deoarece ideea acestui plan este departe de a fi expresia personalității autorului și nu se poate reține nici că ideea de a compila pe o anumită temă echivalează cu un act creator suficient de semnificativ pentru a da valoare de operă acestui format.
În ce privește înregistrarea de către reclamant a formatului său de emisiune la Dacin Sara, instanța de apel a constatat că această înregistrare are doar efectul de opozabilitate a datei aducerii la cunoștința publicului a unei anumite expresii pentru care se pretinde protecția dreptului de autor, fără a fi însă constitutivă de drepturi; prin urmare, este în sarcina instanței de judecată să determine dacă și în ce măsură, formatul de televiziune poate fi protejat sub imperiul Legii nr. 8/1996.
Pentru considerentele expuse, instanța de apel a apreciat că nu pot fi primite criticile referitoare la soluția pronunțată de tribunal pe fondul cauzei.
Au fost însă reținute criticile apelantului privitoare la greșita soluționare a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, față de dispozițiile art. 274 C.proc.civ., Curtea de apel a reținut că în speță, intimații M.D.A. și Ș.E. au fost chemați în garanție și, deci, obligați să efectueze cheltuielile aferente demersurilor judiciare, din inițiativa SRTv., iar pe de altă parte, pârâta SRTv a fost nevoită să stea în proces la inițiativa reclamantului; ca atare, s-a apreciat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate directă între demersul judiciar al reclamantului și cheltuielile de judecată pe care chemații în garanție au fost nevoiți să le efectueze, considerându-se că aceste cheltuieli se datorează felului în care pârâta a înțeles să se manifeste în proces prin formularea unei cereri de chemare în garanție.
Pentru aceste motive apelul reclamantului a fost admis, în baza art. 296 C.proc.civ, iar sentința apelată a fost schimbată în parte, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chemaților în garanție; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință din 04 aprilie 2012 reclamantul a promovat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 2, 7, 8 și 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că decizia recurată este nelegală, netemeinică și nemotivată prin raportare la motivele de apel invocate, chiar contradictorie în anumite puncte esențiale, ceea ce susține refuzul completului de judecată de a soluționa cauza în baza probelor administrate.
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, instanța de apel nu a analizat niciuna dintre probele administrate, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de primă instanță și cele depuse în apel, expertiza tehnică judiciară contabilă, răspunsurile la interogatoriu ale intimaților persoane fizice ori și DVD-urile pretins analizate de instanța de apel potrivit procesului-verbal din 22 mai 2012.
În opinia recurentului, procesul verbal menționat nu întrunește condițiile pe care le-a avut în vedere la solicitarea probei, deoarece vizionarea DVD-urilor trebuia făcută în scopul identificării momentelor și instantaneelor relevante pentru realizarea comparației între cele două emisiuni: „
Zodiac Astro Show
” și „
Cafeneaua Astrelor
”, câtă vreme expertiza audio-video a fost respinsă de instanță tocmai pentru considerentul că instanța poate realiza o astfel de analiză pornind de la o percepție prin simțuri proprii a celor două emisiuni, apreciindu-se că nu este nevoie de anumite cunoștințe de specialitate.
În acest proces-verbal se atestă doar că DVD-urile au fost vizionate, dar nu explicitează dacă din analiza momentelor și instantaneelor indicate de părți, s-a ajuns la o concluzie cu privire la asemănările sau diferențele dintre cele două emisiuni în ce privește decorul, momentele artistice, invitații, distribuția, scenariul etc., după cum nu rezultă nici dacă a fost analizat sinopsisul - desfășurătorul celor doua emisiuni; în plus, recurentul învederează că instanța de apel i-a solicitat în mod expres să precizeze minutajul din cele două emisiuni ce interesa speța de față.
Recurentul a mai susținut că motivarea deciziei recurate este în totală contradicție cu încheierea de ședință din data de 04 aprilie 2012; or, în situația în care completul de judecată avea configurată interpretarea proprie asupra formatului de televiziune, raportat la licențiere și protecția unei „opere" de acest gen de către lege, în opinia sa, admiterea probelor solicitate era inutilă.
Pe de altă parte, motivarea deciziei atacate reprezintă mai degrabă o analiză asupra legii dreptului de autor, iar nu a motivelor de apel pe care le formulase.
Mai mult decât atât, instanța de apel a analizat doar art. 7, 8, 9 din Legea nr. 8/1996 fără a lua în considerare capitolul VIII - operele cinematografice și alte opere audiovizuale, care stabilește printre altele, ce reprezintă o opera audiovizuală și cine este autorul acesteia.
Instanța de apel s-a abătut de la judecarea cauzei, îndreptându-se mai degrabă către o analiză a Legii nr. 8/1996, fără a statua asupra problemei esențiale în cauză – dacă există sau nu plagiat.
Niciuna dintre instanțele de fond nu s-au pronunțat în mod distinct asupra primului capăt din cererea introductivă - constatarea calității reclamantului de autor asupra formatului „
Zodiac Astro Show
” 1995 - 1996, în condițiile în care, astfel cum rezultă din cuprinsul întâmpinării de la prima instanță, intimata SRTv i-a recunoscut această calitate de autor al spectacolului live, prin mențiunea în genericele celor 12 emisiuni „Un spectacol de D.I.” și/sau „idee și scenariu original D.I.”.
Ca atare, în temeiul Decretului nr. 321/1956, în vigoare la acea dată, au fost recunoscute atât calitatea recurentului de autor, dar și „ideea" acestuia (întrucât Decret nr. 321/1956 excludea de la protecție „tema”); pe de altă parte, nici pârâții persoane fizice nu s-au opus acestei cereri, fiind de acord cu admiterea acestui capăt de cerere, astfel cum rezultă din interogatoriul administrat la prima instanță.
Se mai arată de către recurent că încă din data de 21 decembrie 2007 (data notificării pe care a adresat-o către SRTv), compartimentul juridic al pârâtei a solicitat un punct de vedere intimaților-pârați persoane fizice cu privire la această notificare în ce privește asemănările proiectului/formatului emisiunii „
Cafeneaua Astrelor
” cu proiectul/formatul „
Zodiac Astro Show
”; or, aceștia, în susținerea punctului lor de vedere au făcut referire la alte emisiuni care, eventual ar putea fi considerate similare (emisiunile de la postul Tv. O. din perioada 2002-2003), fără a cunoaște calitatea recurentului de autor și al acelor emisiuni.
Opera „
Zodiac Astro Show
” era notorie și în rândul angajaților SRTv, deoarece mulți dintre aceștia (50-60 persoane) au făcut parte din echipele de producție a acesteia, inclusiv moderatorii/prezentatorii, menționați și ei în aceleași generice; prin urmare, în speță nu se poate vorbi despre coincidența asemănărilor și ca aceasta ar putea fi rod al întâmplării; pe de altă parte, până la propunerea, producerea și difuzarea proiectului ”
Zodiac Astro Show 1995 - 1996
” nu a existat un asemenea spectacol eveniment pe niciun canal tv, motiv pentru care intimata SRTv l-a recunoscut ca fiind o opera originală, iar ideea, tema, formatul și distribuția propuse erau punctele esențiale și determinante care au dus la realizarea acestui proiect.
În aceste condiții, s-a încheiat contractului de asociere nr. x21/1995 în baza Decretului nr. 321/1956 (actul normativ aplicabil la data încheierii contractului între SC M. SRL, deținător al drepturilor patrimoniale de autor și SRTv), căutându-se o formulă de exprimare a intenției părților și o formă legală pentru asocierea cu persoane juridice/fizice, astfel încât termenii contractuali nu puteau anticipa prevederile Legii nr. 8/1996 în baza căreia se judecă acum prezenta speță; în consecință, în soluționarea speței trebuie analizată legalitatea faptelor în raport cu Decretul nr. 321/1956, actul normativ în vigoare la data producerii lor.
Recurentul mai învederează că drepturile de înregistrare și difuzare a emisiunii „
Zodiac Astro Show
” au fost cedate în exclusivitate SRTv (similar contractului de cesiune încheiat între SRTv și proprii angajați chemații în garanție D.M., E.Ș.), ceea ce înseamnă că intimata deținea doar drepturi conexe conform Legii nr. 8/1996, astfel cum aceasta a susținut prin întâmpinare; prin urmare, simpla înregistrare a unor imagini nu conferă SRTv drepturi de dreptul de proprietate intelectuală, ci doar drepturi conexe.
Totodată, operele în format spectacol cu public, produse în direct și înregistrate spre o nouă editare și difuzare ulterioară, au generat o nouă operă (derivată), anume o operă audiovizuală (emisiune de televiziune).
Instanța de apel nu a reținut că reclamantul a produs spectacolul ”
Zodiac Astro Show
” cu public, iar SRTv a doar înregistrat acest spectacol cu public, cu acordul său, difuzând emisiunea după editarea a imaginilor; ca atare, emisiunea de televiziune nu ar fi existat fără înregistrarea spectacolelor menționate.
În opinia recurentului, această operă audiovizuală a devenit o operă comună, astfel că dispozițiile art. 4, art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 sunt pe deplin aplicabile, recurentul susținând că este autor principal al operei comune.
Această calitate de operă comună a emisiunii „
Zodiac Astro Show 1995 - 1996
”, rezultă și din contractul nr. x21/1995 încheiat între SRTv și SC M. SRL, sens în care invocă clauzele contractuale potrivit cărora: „în cazul valorificării către terți a materialului înregistrat, părțile vor primi câte 40% din încasări, iar partea care a adus contractul primește 20% din încasări.”
Recurentul a susținut că intimata SRTv ca și chemații în garanție au menționat eronat faptul că acesta nu este parte contractantă în contractul de asociere nr. x21/1995, în condițiile în care au omis să evidențieze faptul că este singurul reprezentant în contract al SC M. SRL (producător și deținător al drepturilor de autor asupra spectacolelor cu public), iar contractul este semnat de reclamant, în numele societății.
În calitate de semnatar al contractului menționat, împreună cu SRTv, a coordonat activitățile de producție a spectacolelor și activitățile financiare și artistice impuse de pregătirea și desfășurarea spectacolelor, așa cum rezultă și din clauzele contractuale referitoare la obligațiile părților (organizare, găsirea și contractarea locațiilor în care spectacolele urmau a avea loc, găsirea și contractarea sponsorilor, impresariere totală a distribuției, asigurarea condițiilor de înregistrare, suportarea tuturor cheltuielilor de onorarii, chiria locațiilor etc.); astfel, contribuția reclamantului nu s-a rezumat doar la a da expresie acestui proiect (în calitate de autor al acestuia), ci și-a asumat și scenariul și regia artistică; instanțele de fond au refuzat să ia în considerare aceste elemente și să facă aplicarea dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996.
Cât timp în genericele celor 12 emisiuni ”
Zodiac Astro Show 1995-1996”
, numele și calitatea recurentului-reclamant sunt menționate chiar de către intimata SRTv, consideră că îi este recunoscută în mod legal calitatea de autor și asupra operei comune în format emisiune de televiziune, difuzată de către pârâta SRTv, emisiune care a beneficiat de aceeași regie artistică, scenariu etc.
Se mai arată de către recurent că ambele instanțe de fond s-au pronunțat doar asupra calității
sale de autor asupra operei „
Zodiac Astro Show 1995-1996
” în format spectacol cu public, refuzând să ia în considerare calitatea sa de autor și asupra acestei opere nou create, în format de emisiune de televiziune, nerecunoscându-i-se drepturile anterior descrise; or, cererea sa de a i se constata că deține drepturi de autor asupra formatului „
Zodiac Astro Show
", se referă tocmai la acele „spectacole concrete” la care ambele instanțe au făcut referire.
Formatul spectacol cu public „
Zodiac Astro Show 1995 - 1996
” este opera preexistentă în baza căreia s-a realizat opera derivată/adaptată, respectiv formatul emisiune tv cu același titlu, obținută doar prin editarea imaginilor înregistrate din spectacole, fără a li se aduce nicio modificare.
Emisiunea (care, transmisă în direct, ar fi arătat la fel) a fost în fapt o redare a înregistrării spectacolelor, iar pentru difuzare, i s-au adăugat între momente/module, efecte specifice televiziunii (titluri, burtiere, generice, etc.) fără a se modifica esența/substanța momentelor artistice înregistrate, telespectatorii recepționând aceeași regie artistică, același scenariu etc., aparținând recurentului.
Instanța de apel face confuzie între formatul de televiziune (preluată ca noțiune abstractă) și licență (noțiune ce acoperă cesiunea un drept de proprietate).
Astfel, formatul este generat de o operă (în cazul de fată, audiovizuală), de existența unei creații și care are un autor/deținător de drepturi de autor; drepturile de autor invocate de către recurent pe care le consideră încălcate de către intimați prin crearea, producerea și difuzarea operei „
Cafeneaua Astrelor
” se referă tocmai la licența pe care aceștia nu o dețin și care trebuia a fi obținută prin încheierea cu reclamantul a unui contract de cesiune, evitându-se plagiatul.
Recurentul consideră că emisiunea „
Cafeneaua Astrelor
” este o operă originală, dar derivată și obținută prin plagiat după operele sale preexistente al căror autor este, respectiv:
1.
Zodiac astro show 1995 - 1996
- în expresie format opere spectacole cu public;
2.
Zodiac astro show 1995 - 1996
- în expresie format opere comune emisiune de televiziune, împreună cu SRTv;
3.
Zodiac astro show
– Magazinul de zodii - în expresie format emisiune de televiziune Tv. O.;
4.
Zodiac astro show
- în expresie proiect format scris depus la concursul din decembrie 2005 organizat de către pârâta SRTv și existent în baza de date a acesteia - în fapt, revizuirea și adaptarea la cerințele de concurs ale SRTv (care solicita idei) a primului proiect, respectiv emisiunea operă comună „
Zodiac Astro Show 1995 - 1996
”;
5.Scenariu/sinopsis - în expresie în format scris, material descriptiv detaliat, pregătitor pentru crearea unor scenarii și a unei regii artistice a unei emisiuni de televiziune ”
Zodiac Astro Show”
după proiectul în format scris de la punctul 4, existent în baza de date a pârâtei SRTv.
Recurentul susține că operele menționate la pct. 4 și 5, sunt expresii palpabile și apte a fi aduse la cunoștință publică și trebuie privite drept opere în forma neterminată (material obligatoriu și absolut necesar în audiovizual, care devine opera finită) necesar a fi protejate legal, prin simpla lor aducere la cunoștință publică prin participarea la concursul de proiecte organizat de către SRTv în decembrie 2005 și înregistrate la 28 decembrie 2005 la acesta instituție .
Recurentul susține că acestea reprezintă „mai mult decât o idee dar mai puțin decât un scenariu” (definiția formatului) fără de care este imposibilă crearea scenariului, a scenografiei, a regiei artistice, a producției unei opere audiovizuale în principiu; în același timp, reprezintă expresii ale ideilor recurentului și, în consecință, se bucură de protecția art. 9 din Legea nr. 8/1996 (text care exclude protecția ideilor).
Având în vedere respingerea de către instanțele de fond a probei cu efectuarea unei expertize de specialitate, în susținerea pertinenței acestei probe anexează: adresa emisă de ORDA, opinia juridică a UPFAR-ARGOA (organismul de gestiune colectivă a producătorilor de film și televiziune), precum și decizii judecătorești în ceea ce privește conflictul dintre proiecte și idei.
În opinia recurentului, toate acestea exprimă puncte de vedere contrare susținerilor de către parați a faptului că au preluat doar ideea recurentului (care nu beneficiază de protecție legală), doar că în speță consideră că a demonstrat că există și expresia ideilor, respectiv proiectele al căror autor este și care, potrivit legii, sunt protejate ca opere neterminate.
Recurentul apreciază eronată și fără legătura cu cauza concluzia instanței de apel în sensul că nu se poate concluziona asupra calității de operă a formatului propus de către reclamant în condițiile în care cele anterior enunțate sunt expresia personalității sale.
Așa-zisa expertiză extrajudiciară efectuată de către specialiștii intimatei (care a evidențiat „deosebiri de substanță” între cele două emisiuni) este lipsită de valoare juridică și nu poate fi luată în considerare, întrucât reprezintă în fapt doar opinia intimaților pârâți chemați în garanție, fiind redactată la solicitarea oficiului juridic al SRTv.
Se mai arată de către recurent că în mod greșit instanțele de fond nu au putut identifica obiectivele/criteriile ce trebuie a fi analizate pentru a putea constata existența unei opere originale, derivate sau plagiate în cazul supus judecații și aceasta, întrucât nefiind de specialitate, nu puteau concluziona asupra acestor chestiuni specifice acestei materii.
Așa fiind, prima instanță a luat în considerare drept criterii de analiză doar așa-zisele „deosebiri de substanță" prezentate în întâmpinare de către SRTv între cele 2 formate, soluție la care a achiesat și instanța de apel.
Astfel, s-a reținut că „analiza comparativă este lipsită de orice suport pentru că, și în ipoteza în care s-ar constata elemente de similaritate între acestea nu s-ar putea reține vătămarea vreunui drept patrimonial al reclamantului și, în consecință, existența prejudiciului material și moral pretins”, apreciere nelegală, având în vedere că plagiatul trebuie apreciat ținând cont de asemănări, iar nu de deosebiri /recurentul face referire la anexa 5 a motivelor de recurs ce conține tabelul comparativ al asemănărilor de substanța/de fond rezultate doar din proiectele exprimate în scris și care nu pot fi rod al întâmplării).
Elementele de similaritate de fond intre cele 2 formate/proiecte sunt evidente, deosebirile fiind doar de formă, respectiv o altă interpretare, o altă regie artistică, o alta viziune a autorilor asupra aceluiași format/proiect, derivând o altă operă subiectiv originală (
Cafeneaua Astrelor
- autori D.M. și E.Ș.) dar obținută prin plagiat după opere preexistente ale căror autor este recurentul (
Zodiac Astro Show
).
Instanța de apel a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize de specialitate, instanța asumându-și dreptul de a viziona toate probele depuse de către reclamant (însă, în lipsa părților), sens în care i s-a solicitat depunerea la dosar a unor precizări cu obiectivele expertizării, obligație căreia i s-a conformat.
Fără a mai face vreo referire la motivele apelului, concluzii scrise, probele noi administrate în apel, curtea de apel s-a rezumat a da o decizie nelegală, fără a avea vreo legătură cu specificul cauzei.
Astfel cum reiese din motivare, specialiștii în domeniu sunt preocupați și în acest moment de încadrarea legală a formatelor de televiziune, în condițiile în care Legea nr. 8/1996 nu face vreo referire expresă la noțiunea de format de televiziune; în consecință, instanța de apel a constatat că speța nu ar putea fi judecată.
Or, în susținerea faptului ca formatele/conceptele de televiziune sunt recunoscute ca fiind protejate nu numai la nivel internațional, ci și în cadrul societății pârâte, recurentul susține că depune la dosar o serie de planșe foto ale mai multor generice de astfel de opere audiovizuale, inclusiv producții SRTv, rezultând astfel, fără putință de tăgadă că acestea sunt practicile în domeniu, astfel încât concluzia care se impune este aceea că formatele de televiziune sunt purtătoare de drepturi de autor, instanțele de fond neluând în considerare că acestea reprezintă opere neterminate, însa aduse la cunoștință publică (iar nu la cunoștința publicului, cum greșit se interpretează) prin simpla lor înscriere la un concurs sau intr-o bancă de date.
În concluzie, instanța de apel avea suficiente elemente probatorii la dosar pe baza cărora să poată constata că între cele două formate de televiziune există numeroase asemănări pe care recurentul le reproduce, precum în fazele procesuale anterioare, sens în care face trimitere la motivele de apel (tabelul comparativ între proiectele ”
Zodiac Astro Show
” și ”
Cafeneaua Astrelor
” (pe care le reanexează motivelor de recurs), probe ignorate de instanța de apel.
Recursul formulat este nefondat, potrivit celor ce succed.
Înalta Curte constată că recurentul a formulat recurs și împotriva încheierii de ședință din 04 aprilie 2012, criticile dezvoltate vizând admiterea unor probe (vizionarea casetelor conținând înregistrarea celor două rânduri de emisiuni ce urmau fi comparate, părțile fiind obligate să indice momentele relevante din acestea, iar instanța să întocmească un proces verbal cu privire la efectuarea vizionării) și respingerea altor probe (expertiză audio-video); s-a mai susținut de către recurent că probele administrate la prima instanță și în apel nu au fost analizate (conținut DVD-uri, expertiză contabilă, răspunsuri la interogatorii), dar și că procesul-verbal din 22 mai 2012 nu întrunește condițiile pe care el însuși le-a avut în vedere la solicitarea probei.
Aceste critici vizând încheierea din 04 aprilie 2012 și, implicit și decizia dată de instanța de
apel, susceptibile de analiză pe temeiul art. 304 pct. 5 C.proc.civ. (întrucât prin acestea se susțin, în
esență, nereguli procedurale), nu pot fi primite.
Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 295 alin. (2) C.proc.civ., instanța de apel are competența de a încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și să dispună administrarea unor probe noi, propuse în condițiile art. 292 (prin motivele de apel sau prin întâmpinare), dacă le considera necesare pentru soluționarea cauzei.
Or, în condițiile în care reclamantul a criticat prin motivele de apel neadministrarea probei cu vizionarea DVD-urilor menționate (pronunțarea asupra solicitării reclamantului fiind prorogată succesiv de prima instanță, fără a se mai pronunța asupra acesteia), în mod firesc, anterior adoptării deciziei de soluționare a căii de atac, instanța de apel s-a pronunțat asupra acestei solicitări pe care a admis-o, stabilind, suplimentar (în absența unei dispoziții legale care să oblige instanța la o astfel de conduită), și întocmirea unui proces verbal de vizionare; acest proces verbal a fost întocmit la 22 mai 2012.
Înalta Curte apreciază că o atare vizionare a DVD-urilor pe care sunt reproduse emisiunile de televiziune la a căror comparație tindea reclamantul nu are corespondent în mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură civilă, astfel încât nu pot fi concepute în mod valabil critici de ordin procedural cu referire la îndeplinirea sau neîndeplinirea unei astfel de activități ori, în cazul în care a fost realizată, cu referire la modalitatea în care a fost îndeplinită.
Cu toate acestea, pretențiile reclamantului fiind argumentate pe baza situației de fapt ce ar fi rezultat din conținutul celor două emisiuni, atare vizionare era o chestiune ce viza studiul dosarului de față de către instanța de judecată; în plus, întocmirea unui astfel de proces verbal pentru situația vizionării, nefiind un act de procedură prevăzut de lege, nici nu este posibilă verificarea unor formalități pentru întocmirea lui valabilă, fiind suficientă simpla atestare a vizionării, ceea ce se putea consemna și în cuprinsul unei încheieri de ședință; or, și în condițiile în care a procedat astfel, instanța de judecată nu putea consemna aprecieri cu privire la conținutul acestora și, cu atât mai puțin, nu putea expune concluzii cu privire la conținutul DVD-urilor vizionate ori eventuala comparație a acestora, întrucât evaluarea situației de fapt prin prisma normelor legale incidente, în contextul evaluării criticilor formulate prin motivele de apel, era o chestiune ce viza pronunțarea asupra apelului cu care a fost învestită, ce nu putea fi realizată într-o etapă intermediară – administrarea probelor în apel, pentru că redarea unor astfel de dezlegări ar fi fost susceptibile a antrena o antepronunțare.
Ca atare, nu se poate reține că procesul-verbal nu întrunește condițiile pe care reclamantul le-a avut în vedere la solicitarea probei.
De asemenea, nici respingerea probei cu efectuarea unei expertize audio-video nu poate fi obiect al unor critici de nelegalitate, întrucât reprezintă o chestiune ce ține de aprecierea instanței de apel; numai în mod indirect, instanța de recurs, în contextul unei eventuale constatări a nelămuririi pe deplin a situației de fapt a cauzei pe care se bazează soluția recurată, ar putea decide chiar în sensul necesității administrării unor probe în rejudecare [conform celor prevăzute de art. 315 alin. (1) C.proc.civ.].
În ce privește critica dezvoltată de recurent în baza art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reținută, pe de o parte, pentru că obiectul cererii de chemare în judecată nu l-a constituit un act juridic (în sens de
negotium
– manifestare de voință în sensul de a da naștere, a modifica ori a stinge un raport juridic), ci mai multe fapte juridice, astfel cum rezultă din expozeul deciziei de față, iar pe de altă parte, art. 304 pct. 8 C.proc.civ. nu poate fi invocat și aplicat cu referire la obiectul actului de procedură al părții – cererea de chemare în judecată – prin care instanța este învestită.
Referitor la motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deși se constată că într-adevăr decizia recurată este motivată s