ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 614/2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla la data de 23 august 2016, sub numărul x, și precizată la data de 28 septembrie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune materiale constând din sumele încasate din vânzarea albumului și daune morale pentru acoperirea prejudiciului de imagine pe care i l-a creat reclamantului prin utilizarea fără drept a numelui său și a pieselor de muzică populară plagiate de pe albumul C., editat de Consiliul Județean Cluj (Centrul de creație) din anul 2010.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 lit. c), art. 123, art. 138 și urm. din Legea nr. 8/1996, art. 1349 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 8 noiembrie 2016, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei și excepția prematurității acțiunii în ceea ce privește daunele materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 141/2017 pronunțată de Judecătoria Gherla, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gherla, invocată de pârâtul B.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul pârât reconvențional A., pârâtul reclamant reconvențional B., pârâții reconvenționali D., E., F., G., H., I., J., K., și L., în favoarea Tribunalului Cluj.

La termenul de judecată din data de 22 iunie 2017, reclamantul a arătat că cei 10.000 RON se compun din 5000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale.

Prin cererea reconvențională, pârâtul reclamant reconvențional B., a solicitat instanței să se constate că, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, are drept de autor asupra operei audiovizuale intitulate "C.", așa cum a fost prezentată publicului în prima apariție televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg, respectiv așa cum face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016, obligându-i totodată la recunoașterea acestui drept.

A invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gherla și prematurității cererii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, art. 6 alin. (2), art. 7 lit. c) și e), art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

Prin sentința civilă nr. 286/14 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional A. și pârâții D., E., F., G., H., I., J. și L.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâtul B.

Prin Decizia nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A., precum și de pârâtul B. împotriva Sentinței civile nr. 286 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul B.

În cuprinsul cererii de recurs a formulat următoarele critici.

Instanța de apel a respins în mod greșit cererea sa reconvențională, interpretând greșit obiectul material al acesteia, întrucât în cauză nu este vorba despre drepturi conexe ci de drepturi de autor. Ceea ce a pretins nu este un drept de autor cu privire la cântecele din album, ci asupra albumului "C." în sine. Niciuna dintre părți nu a contestat că versurile pieselor care fac parte din album sunt culegeri din folclor, însă nici nu s-a solicitat un drept de autor asupra acestor versuri.

În acest sens prin aplicarea art. 8 din Legea nr. 8/1996, care prevede că:

"Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de ia una sau mai multe opere preexistente, și anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație", albumul "C." este o creație intelectuală, iar recurentul a solicitat să se constate calitatea sa de autor al acestei creații.

Astfel, nu s-au prejudiciat drepturile de autor cu privire la versurile operei originale în sensul art. 8 din Legea nr. 8/1996, iar munca de creație intelectuală nu poate rămâne fără autor, indiferent pe ce suport este aceasta înregistrată.

Hotărârea instanței de apel este contradictorie, reținându-se, pe de-o parte, că acesta este autor al CD-ului iar, pe de altă parte, că acest fapt nu-i conferă calitatea de autor al colajului de cântece. Prin faptul că s-a reținut în favoarea sa calitatea de autor al CD-ului, a fost respinsă în mod greșit cererea de a constata că este autor al operei audiovizuale intitulată "C.", având în vedere că acest CD conține întocmai această operă, care poate fi înregistrată și pe alt suport.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., art. 1, art. 6 alin. (2), art. 7 alin. 1lit. c) și e), art. 8, art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, actualizată.

D. a formulat întâmpinare la recursul formulat de B., solicitând respingerea recursului.

Prin Încheierea din 4 februarie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 3 martie 2020.

A constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul-pârât A., prin încheierea din 4 februarie 2020 dată în procedura de filtru, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, pentru următoarele motive.

Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1 - 8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, reclamantul-pârât nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, iar din cererea de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta cuprinzând doar susținerea potrivit căreia nici Tribunalul și nici Curtea de Apel Cluj nu au înțeles speța dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a dispus anularea recursului declarat de reclamantul-pârât A. împotriva Deciziei nr. 16A din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul-reclamant B. sunt de reținut următoarele.

Sunt nefondate motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se susține existența unor motive contradictorii.

În esență, în cadrul acestui motiv de recurs recurentul susține că, pe de o parte, instanța de apel a reținut că este autor al CD-ului apărut în 2016, iar, pe de altă parte, a respins cererea sa de a se constata că este autor al operei audiovizuale intitulate C., conținută pe acest CD.

Referitor la acest aspect se poate observa din motivarea deciziei atacate că instanța a menționat faptul că pârâtul este autor al CD-ului citând dintr-o probă administrată în cauză, astfel ‹‹(…) în adresa Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca se arată că CD-ul "C." - are un nume dat convențional, nefiind vorba despre obiceiul tradițional "C." ci de un colaj de cântece și jocuri din zona folclorică Someșul Mic, localitatea Ceaba. În concluzie, se arată în adresă, pârâtul este autorul CD-ului.››, pe când cererea reconvențională prin care se solicita să se constate calitatea pârâtului reclamant de "autor al operei audiovizuale intitulate C., așa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariție televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg", ce face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016, a fost considerată neîntemeiată prin raportare la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, care a fost expusă în conținutul hotărârii.

De altfel, așa cum reiese din hotărârea primei instanțe, în această adresă s-a menționat că "CD-ul este înscris la ORDA conform Adeverinței seria x nr. x din 4 mai 2016 și pârâtul B. este autorul acestui CD".

Înregistrarea la ORDA nu reprezintă o dovadă a calității de autor, instanța de judecată fiind suverană în a aprecia, în funcție de circumstanțele speței, dacă există drept de autor și cine este titularul dreptului de autor.

Or, așa cum se menționează expres în considerentele hotărârii, instanța de apel, după ce analizase situația de fapt ce rezulta din probele administrate, raportat la cererea principală, a reținut, în prealabil, legat de cererea reconvențională, următoarele: ‹‹În aceste circumstanțe de fapt și de drept, nu ar putea fi recunoscut nici în favoarea pârâtului un drept de autor asupra "operei audio-vizuale" "C.", așa cum apare aceasta înregistrată pe CD-ul apărut în anul 2016.››

În cadrul analizei cererii principale instanța de apel reținuse că ‹‹"C." este un spectacol folcloric, compus din muzică, versuri și dans, un spectacol foarte vechi, transmis din generație în generație, prin viu grai, căruia reclamantul împreună cu ceilalți membri ai grupului "Tradiții" (cântăreți, muzicieni, dansatori) i-au dat o interpretare și o execuție într-o manieră proprie ››, motiv pentru care membrii grupului în cauză, printre care s-a aflat de la un moment dat încolo și recurentul pârât, nu pot pretinde drept de autor asupra acestei opere colective, ci doar drepturi conexe dreptului de autor în calitate de interpreți și executanți.

În consecință, motivarea instanței de apel este neechivocă și concordantă sub aspectul invocat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a susținut, pe de o parte, că instanța de apel nu a identificat corect obiectul cererii reconvenționale, prin care nu a pretins drept de autor asupra cântecelor, ci asupra albumului în sine, care reprezintă muncă de creație intelectuală, conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, iar, pe de altă parte, că a interpretat greșit legea când a considerat că în cauză este vorba doar despre drepturi conexe și nu despre drept de autor.

Referitor la susținerea recurentului că instanța de apel nu a identificat corect obiectul cererii reconvenționale, prin care nu ar fi pretins drept de autor asupra cântecelor (compoziție și versuri) [susținere, de altfel, contrară temeiului de drept invocat, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996], ci asupra albumului în sine, deși nu este detaliată, probabil că recurentul se raportează la următoarea frază din decizia atacată: "Pârâtul este autorul CD-ului, așa cum se precizează în adresa Academiei Române, dar aceasta nu îi conferă calitatea de autor al colajului de cântece din zona folclorică promovată, în sensul celor pretinse."

Această frază, ce conține o exprimare improprie, dar care nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii atacate, așa cum s-a reținut anterior, are legătură tot cu adresa Academiei Române menționată mai sus, în care s-a menționat că CD-ul "C." - are un nume dat convențional, nefiind vorba despre obiceiul tradițional "C." ci de un colaj de cântece și jocuri din zona folclorică Someșul Mic, localitatea Ceaba.

Or, termenul colaj nu însemnă compoziția muzicii și a versurilor, ci selecția cântecelor care apar pe CD și care, potrivit susținerilor recurentului pârât, fac parte din spectacolul prezentat publicului în prima apariție televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg.

De altfel, referitor la calitatea de "autor al albumului în sine", recurentul pârât nu a arătat concret în ce a constat contribuția sa la realizarea înregistrării care apare pe CD-ul din 2016, în afară de contractarea editorului pentru realizarea acestuia.

Este adevărat că acest contract de editare se încheie, potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, de către titularul dreptului de autor, dar acest text de lege pleacă de la premisa că persoana care pretinde că este titularul dreptului de autor, chiar are această calitate. Din aceste motive recurentul pârât apare în calitate de autor la ORDA și în Registrul Național al Fonogramelor.

Aceasta este doar o prezumție (art. 4 alin. (1), Legea nr. 8/1996), care în cadrul prezentului dosar a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, așa cum a reținut instanța de apel.

În cadrul recursului s-a susținut că prin cererea reconvențională s-a solicitat constatarea că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, are drept de autor asupra operei audiovizuale intitulată " C." așa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariție televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg, așa cum acesta face obiectul înregistrării pe format CD cu RNF 15903 din 4 mai 2016.

S-au mai invocat și prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.

În ceea ce privește opera audiovizuală, definiția acesteia se regăsește în cadrul art. 64 din Legea nr. 8/1996 (forma în vigoare la data creării pretinsei opere, decembrie 2006), potrivit căruia: Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete.

Potrivit art. 66: Sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul și regizorul sau realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia.

În speță, raportat la descrierea recurentului, ‹‹opera audiovizuală intitulată "C." așa cum acesta a fost prezentată publicului în prima apariție televizată în perioada 4 - 10 decembrie 2006 în Strasbourg››, nu este vorba despre o operă audiovizuală în sensul art. 64, ci despre o înregistrare audiovizuală a unei pretinse opere radiodifuzate, care ulterior a fost la rândul său reprodusă și distribuită.

Ca atare, așa cum corect a reținut instanța de apel, posibila operă cu privire la care s-ar putea pretinde drept de autor este spectacolul folcloric, iar nu înregistrarea audiovizuală care a fost reprodusă pe CD, operă colectivă cu privire la care s-a constatat că părțile în cauză nu pot pretinde decât drepturi conexe dreptului de autor, și ca atare nu se pune nici problema aplicării art. 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 invocat de către recurent, privitor la dreptul de autor asupra operei colective.

Recurentul pârât a mai invocat prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora, fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație.

Totuși, recurentul nu a arătat concret legătura acestui text de lege, care privește dreptul de autor asupra operelor derivate, cu cererea reconvențională formulată de acesta, întemeiată pe prevederile art. 6 alin. (2) și art. 7 alin. (1) lit. c) (compozițiile muzicale cu sau fără text) și e) (operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale) din Legea nr. 8/1996, referitoare la operele colective originale. În acest context, se constată că acest temei de drept excedează cauzei cererii de chemare în judecată (situația de fapt calificată juridic), conform art. 494 raportat la art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Se observă că acest text de lege a fost invocat în apel de către pârâtul reclamant, fiind subliniată expresia "aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere", pentru a se susține calitatea de autor al albumului considerat creația sa intelectuală.

Instanța de apel nu s-a raportat în mod expres la acest text de lege, probabil tocmai în considerarea art. 494 C. proc. civ., iar în recurs nu a fost criticată această omisiune.

Referitor la susținerea că instanța de apel a interpretat greșit legea când a considerat că în cauză este vorba doar despre drepturi conexe și nu despre drept de autor, așa cum s-a reținut mai sus, instanța de apel a reținut, prin raportare la probele administrate în cauză, interpretate în mod coroborat, că părțile nu ar putea pretinde decât drepturi conexe dreptului de autor, care se întind asupra variantelor personalizate ale unei creații folclorice, iar nu drept de autor asupra operei colective reprezentate de spectacolul folcloric, compus din muzică, versuri și dans, "C.".

În ceea ce îl privește pe recurentul pârât, instanța de apel a mai reținut că pârâtul nu a făcut dovada concludentă a contribuției proprii și exclusive, a interpretării ori execuției proprii în privința spectacolului prezentat la Strasbourg și înregistrat pe CD, pentru a putea fi recunoscut nici măcar ca titular exclusiv al unui drept conex.

Deși a susținut că instanța de apel a ajuns la această concluzie prin interpretarea greșită a textului de lege, recurentul pârât nu a arătat concret în ce constă această interpretare greșită și nici nu a argumentat de ce consideră că variantele personalizate ale unei creații folclorice s-ar încadra în "aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere", pentru cazul în care, prin absurd, s-ar porni de la premisa că a invocat, conform dispozițiilor legale, art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 16/A din data de 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.

GGC - LM